STUDENT: RUSNAC, CĂS.

RĂDEANU, RAMONA-MIHAELA
SPECIALIZAREA: PIPP, ID, ANUL I, GRUPA 1
PROFESOR: BUTNARU SIMONA

Behaviorismul este o teorie educațională, care susține că comportamentul uman este un

răspuns a organismului la stimuli externi. Educația trebuie să urmărească formarea,
modificarea comportamentului, iar in urma obiectivelor copilul trebuie să știe ceva. Pentru a
schimba sau a forma anumite comportamente, pedagogi au propus realizarea unor obiective
operaționale. Acestea trebuie să se realizeze cu ajutorul unor verbe cum ar fi: a face, a
rezolva, a scrie, a identifica, a argumenta, a aprecia , a bara. Trebuie să evităm verbe ca :a jeli,
a înțelege, a cunoaște. Principiile behaviorismului sunt: de a emite predicții asupra
răspunsului pornind de stimul, comportamentul are o cauză, întărirea trebuie să fie pozitivă
și să se evite pedeapsa. Behaviorismul este larg utilizat de educația specială și de cea primară,
introducând instruirea programată. Instruirea programată propune principiul divizării
materiei de studiu în pașii informaționali și mici, pentru a ușura succesul învățării individuale,
principiul participării și învățării active, determinând fiecare elev să recepteze și să înțeleagă
materia parcursă și să participe la oferirea unor răspunsuri la întrebării formulate corect,
principiul repetării și întării imediate a cunoștințelor, pentru fixarea materiei noi, principiul
respectării ritmului individual de învățare, având posibilitatea să reia studiul până devine să
recepteze, înțeleagă și să aplice cunoștințele noi în corelație cu cele anterioare, principiul
asigurării progresului gradat al performanțelor în pregătire, prin introducerea gradată a
complexității și dificultății materialului de studiu ,principiul conexiunii inverse feedbackului. 1

Pentru a dirija mai bine învățarea trebuie corect stabilite sarcinile de lucru, în funcție de
particularitățile elevilor, a stabili clar acțiunile directe implicate în cunoaștere,.

Operaționalizarea obiectivelor unește intenția (profesorului) cu acțiunea (elevului).

Operaționalizarea se referă la transformarea unui obiect în termeni de operații, acțiuni,

manifestări observabile, dar și enunțarea obiectivelor sub forma comportamentelor care sunt
observabile și măsurabile, iar criteriul evaluativ indică gradul de reușită. Prima condiție a
operaționalizării este ca obiectivele să se refere la activitatea elevilor și nu a profesorului cu

1
Bontaș I., Pedagogie-tratat- București, Editura BIC All, 2001
1
un rezultat imediat al instruirii, a doua condiție este configurarea situației în care vor fi puși
elevi, iar a treia condiție criteriul de evaluare trebuie să specifice comportamentul elevilor.

Formularea unui obiectiv cuprinde: cine va produce comportamentul dorit, ce comportament

observabil va dovedi că obiectivul este atins, care va fi produsul acestui comportament,
performanța, în ce condiții trebuie să aibă loc comportamentul, după ce criterii apreciem
valoarea.

Criterii de operaționalizare urmăresc modificarea calitativă a capacităților elevilor, apoi

condițiile în care performanța va fi formată și precizarea condițiilor de evaluare, nivelul
realizării, înlănțuirea obiectivelor pe baza analizelor de sarcină, după logica științei, logica
didactică, după ierarhizarea operațiilor.

Condiții necesare în formularea obiectivelor operaționale: să vizeze activitatea elevilor și nu a

profesorilor, realizare după nivelul elevilor, să descrie comportamente observabile, să
desemneze un rezultat imediat, să indice condiții de realizare și criterii de performanță, să fie
exprimate prin verbe de acțiune, a identifica, a face), să vizeze o operație singulară iar nu un
comportament complex ,să nu se repete prin formulări diferite.
Cele mai dese greșeli în formularea obiectivelor: confundare lor cu programa cu teme de
învățat; includerea mai multor obiective pentru același rezultat al învățării, nu toate
obiectivele se pot operaționaliza, să nu recurgă la automatizare excesivă, să nu ajungă la o
formulare artificială, să nu se deprecieze rezultatele neașteptate ale învățării.

Operaționalizarea obiectivelor demers cu ajutorul verbelor de acțiune a scopurilor procesului

de învățământ in obiective specifice acestora în obiective concrete. Obiectivele operaționale
au fost denumite B. Bloom 1956 obiective comportamentale , iar de către R,M. Gagn é 1975
obiective performante. În practica instruirii avem două modele de instruire. Modelul de
operaționalizare elaborat de R,F. Mager 1984 model care se bazează pe următoarele trei
condiții de operaționalizare : descrierea comportamentului observabil final, precizarea
condițiilor de producere, și manifestare a comportamentului, stabilirea condițiilor de reușită/
de acceptare a performanței standard. Bloom a propus utilizarea unor verbe în formularea
obiectivelor operaționale și să se evite ,, verbe intelectualiste cum sunt : a înțelege, a ști, a
cunoaște. Conform clasificării lui Bloom , obiectivele operaționale sunt:
cognitive( cunoștințe, deprinderi, capacități, algoritmi, priceperi, etc.),

2
psihomotorii(deprinderi, priceperi, tehnici, modele, etc.),afective(atenție concentrată, voința
de a acționa, manifestarea preferințelor, argumentarea unei opțiunii etc.)

Modelul de operaționalizare elaborat de Gilbert Landsheere 1979 are în vedere cinci trepte :
cine va produce comportamentul (elevii), ce comportament dezirabil va dovedi că obiectul
este atins(să instruiască), care va fi produsul acestui comportament (prestația, competenta), în
ce condiții se va manifesta comportamentul (să aleagă piesele după o schemă, pe temeiul
căror criterii ajungem la concluzia că produsul este satisfăcător, astfel încât să recepteze cinci
posturi.

Cerințele didactice în formularea obiectivelor: se referă la activitatea realizată de elevi, ceea

ce trebuie să facă elevi și nu profesorii: o singură acțiune, pe termen scurt, cu ajutorul
verbelor de acțiune, și nu trebuie confundate cu conținuturi instructiv- educative, idei
principale din lecție, evenimentele instruirii, scopurile. Operaționalizarea obiectivelor
educaționale asigură desfășurarea acțiunii educaționale, au rol orientativ pentru profesori și
stimulativ pentru elevi. Obiectivele care urmăresc formarea trăsăturilor de caracter, a
atitudinilor, a sentimentelor., nu pot fi precizate în termeni concreți 2.

În concluzie obiectivele operaționale sunt formulate de profesorul manager pe baza

comportamentului pe care îl așteaptă de la elevii și trebuie realizate de elevii și nu de profesor.

BIBLIOGRAFIE
1.Butnariu, S. Fundamentele pedagogiei, Manual pentru PIPP, Învățământ la distanță, Editura
Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, 2013
2. Vasile Chiș, Fundamentele pedagogiei, Cluj +Napoca,

2
Chiș Vasile , Fundamentele pedagogiei, Cluj +Napoca, 2014 , pag. 44-47

3
4