Seminarul nr.

Proiectarea didactică a unei lecţii de biologie

Tehnica operaționalizării obiectivelor

Conținutul seminarului (continuare seminar 4) Tipul Metode

Analiza şi prelucrarea conținutului unei lecţii de biologie. Seminar curent cu explicaţia, conversaţia,
Realizarea schemei logice a conţinuturilor. aplicaţii demonstraţia, exerciţiul
Selecția competențelor specifice.
Formularea obiectivelor operaționale

OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiectivele operaţionale sunt obiective cu rezultate concrete, ce se aşteaptă de la elevi, urmăresc
modificări în comportamentul acestora atât în plan cognitiv cât şi în plan psihomotor.
A operaţionaliza un obiectiv înseamnă a formula în termeni comportamentali, ceea ce trebuie să facă
sau să realizeze elevul la sfârşitul unei secvenţe de instruire.
Operaţionalizarea presupune formularea obiectivelor educaţionale în termeni de comportamente
observabile şi posibil măsurabile. La orice activitate de proiectare didactică (lecţie), obiectivele operaţionale
indică nu numai ceea ce trebuie să ştie elevii ci şi ceea ce vor fi capabili să definească, să descrie, să rezolve, să
aplice, să elaboreze, să reproducă, să analizeze să proiecteze, să realizeze practic, etc.
În formularea obiectivelor operaţionale pot să apară o serie de confuzii:
∙ Confuzia dintre obiectivul operaţional şi conţinutul învăţării;
∙ Confuzia dintre obiectivul operaţional şi scop;
∙ Confuzia dintre obiectivul operaţional şi evenimentele instruirii.

Proceduri standard de operaţionalizare

Performanţa pune în lumină ce trebuie să facă elevul/elevii pentru a dovedi atingerea obiectivelor.
Aceasta se defineşte prin verbe care exprimă acţiuni concrete şi măsurabile. În consecinţă, se recomandă
evitarea utilizării unor verbe ce prezintă un grad mare de abstractizare, a unor formulări vagi care nu indică
concret ce vor reuşi să facă elevul sau elevii la sfârşitul unei lecţii.
Tehnica lui Mager
Tehnica lui Robert Mager pare a fi cea mai simplă procedură de operaţionalizare. Pentru ca un obiectiv
operaţional să fie corect formulat trebuie să se precizeze:
1. Denumirea comportamentului observabil;
2. Definirea condiţiilor în care trebuie să se producă comportamentul;
3. Criteriul de reuşită (ca "nivel de performanţă acceptabilă").

1. Comportamentul reprezintă capacitatea unui elev de a realiza o sarcină de învăţare. Capacitatea se exprimă
prin verbe adecvate, şi va trebui să fie uşor măsurabilă şi observabilă;
2. Enunţarea condiţiilor în care se va exersa şi se va demonstra atingerea comportamentului preconizat în
prima specificaţie. Condiţiile se vor formula cu expresii, precum „folosindu-se relaţiile”, „având la dispoziţie
planşa”, „folosind metoda de calcul” etc.
3. Criteriul de reuşită presupune la ce nivel trebuie să se situeze cunoştinţele sau deprinderile elevilor ca nivel
de performanţă acceptabilă.
Condiţiile concrete în care vor fi puşi elevii pot să rezulte şi din strategia didactică pe care profesorul o
va utiliza în alcătuirea proiectului didactic. În ceea ce privesc criteriile de performanţă, acestea vor fi puse în
vedere la momentul elaborării probelor de evaluare.

Exemplu:

Comportamentul urmărit Condiţiile de realizare a Criteriul de reuşită

comportamentului

Elevul să identifice alcatuirea aparatului ... având la dispoziţie material Nu se acceptă omisiuni
vegetativ la ferigă biologic

1
 În exemplul de mai sus se prezintă procedura de formulare a obiectivelor operaţionale după tehnica lui
Robert Mager

Verbe care definesc comportamente observabile şi măsurabile

Există multe verbe pe care le folosim în viaţa de zi cu zi pentru o comunicare interumană eficientă,
însă pentru obiectivele operaţionale (comportamentale) aceste verbe sunt adesea generale şi vagi. Verbe precum
„a şti”, „a înţelege”, „a cunoaşte”, „a fi conştient de”, „a se familiariza cu”, „a aprecia”, pot avea mai multe
înţelesuri şi sunt verbe imprecise pentru a putea fi utilizate la formularea obiectivelor operaţionale.
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple de verbe admise, respectiv interzise la formularea
obiectivelor operaţionale.
Literatura de specialitate consideră că la formularea unui obiectiv operaţional trebuie să se înceapă cu
următoarea expresie: “La sfârşitul activităţii didactice toţi elevii vor fi capabili: ….”.
Dacă în cazul în care, în clasă, există unul sau doi copii cu probleme speciale stabilite prin diagnostic medical,
profesorul va defini obiectivele operaţionale în mod diferenţiat ţinând cont de particularităţile elevilor din clasă.

Tipul obiectivului Verbe admise Verbe interzise

Cognitiv a clasifica, a generaliza, a alege, a identifica, a a şti, a înţelege,

selecta, a aplica, a defini, a distinge, a reproduce, a-şi însuşi, a
a comenta a numi, a reda, a recunoaşte, a elabora, cunoaşte, a
a reformula, a analiza, a rezolva, a descrie, a aprecia
enunţa, a calcula, a găsi, a descoperi, a cerceta, a
determina, a estima

Psihomotor a monta, a demonta, a executa, a proiecta, a

construi, a produce, a realiza practic, a
experimenta etc.

Afectiv nu se operaţionalizează