Metode de învatare de

acțiune reală

Lucrarea practică
Învățarea prin acțiune
prezintă o importanță majoră pentru formarea tineretului școlar, care trebuie
pregătit pentru o viață activă, creatoare, ceea ce presupune capacitate de
valorificare a cunoștințelor teoretice în rezolvarea diferitelor probleme cu care se
va confrunta. Aceasta a condus la promovarea insistentăi în învățământ a
metodelor bazate pe acțiune, metode prin care elevul este învățat nu numai să
știe, dar și să acționeze, să realizeze ceva, prin transferul de cunoștințe din planul
teoretic în cel practic.
După modul în care se desfășoară acțiunea, aceste metode se împart în
metode  bazate pe acțiune reală (autentică) și metode de acțiune stimulată, fictivă
(metode de simulare).
Metoda lucrărilor practice

 constă în efectuarea de către elevi a unui ansamblu de acțiuni cu caracter practic-aplicativ,

în scopul mai bunei înțelegeri și consolidări a cunoștințelor însușite, aplicării acestora în
rezolvarea unor probleme practice, tehnice, dobândirii unor priceperi și deprinderi practice
necesare în activitatea productivă, cultivării unei atitudini pozitive față de muncă. Asigură
aplicarea cunoștințelor teoretice în activități ce vizează mo-dificarea unor aspecte ale
realității pentru a satisface anumite nevoi ale omului, contribuind la pregatirea teoretică și
practică a elevului. Lucrările practice includ acțiune aplicative, de proiectare, de execuție,
de construcție, de producție sau de creație materială, toate solicitând efort fizic și de
voință, operații mintale.
Folosirea acestei metode implică parcurgerea mai multor etape.

● efectuarea instructajului în cadrul căruia se precizează obiectivele urmărite, normele tehnico-didactice și de protecția muncii ce
trebuie respectate, condițiile de desfășurare;
● organizarea ergonomică a locului de muncă;
● demonstrarea, însoțită de explicații, prin care se evidențiază elementele centrale ale lucrării ce urmează a fi executată;
● efectuarea propriu zisă a lucrării în mod conștient și independent de către elevi, însoțită de evaluări parțiale (pe etape, pe repere,
subansambluri) realizate de cadrul didactic, cu scopul de a asigura corectitudinea execuției;
● evaluarea globală, cu evidențierea performanțelor individuale, ale subgrupurilor sau grupurilor, prin raportare la standardele de
performanță;
● precizarea unor sarcini de lucru pentru etapele următoare.

Lucrările practice se pot desfășura frontal, pe echipe sau individual.

Eficiența acestei metode depinde de respectarea unor cerințe psiho-pedagogice:

● creșterea progresivă a gradului de dificultate și complexitate;

● fundamentarea lucrării pe cunoștințe teoretice pentru a-i imprima un caracter conștient;
● includerea în execuția lucrărilor a unor elemente de problematizare, cercetare și, în măsura posibilului, de creație;
● finalizarea lucrării prin realizarea unor produse de utilitate socială care să genereze elevilor sentimentul de satisfacție pentru
munca depusă;deprinderea treptată a elevilor.
Metodele generale. Condiții de eficiență

● adâncirea înțelegerii, aplicării ● de executare alternativă a unor

cunoștințelor, deprinderilor; sarcini practice de execuție,
● respectarea construcție, tehnice, creație,
succesiunii
productive;
operațiilor după etapele ● de efectuare corectă după
deprinderilor; demonstrarea model, explicare,
● combinarea demersurilor instructaj specific;
intelectuale cu cele aplicative,
manuale;
Metodele generale. Condiții de eficiență

● adaptarea la particularitățile ● de inițiere în tehnicile de

individuale; execuție;
● de alternarea a organizării
frontale, pe grupe și
individuale;
● de îmbinare a dirijori cu
autodirijarea, a
autocontrolului;
Metodele generale. Condiții de eficiență

● organizarea ● de pregătire anterioară prin: cunoașterea

scopului, a temei, reactualizarea unei
ergonomică a lucrări asemănătoare, întocmirea unui
condițiilor de execuție, plan de acțiune, precizarea normelor de
respectat, cunoașterea condițiilor de
a instrumentelor;
desfășurare, analiza instrumentelor și a
operațiilor, demonstrarea model;
● de verificare, evaluare, specificarea a
performanțelor, după criteriile date;
● de corectare, de dezvoltare, de corelare
cu alte lucrări similare sau diferite.
În procesul de învățare, elevul poate efectua lucrări
practice și de laborator.
Care este specificul lor?
Care este diferența dintre lucrările practice și cele de
laborator?
Lucrarea practică este o sarcină pentru un elev care trebuie finalizată pe o temă stabilită de profesor. De asemenea, este de așteptat să
folosească literatura recomandată de el în pregătirea lucrărilor practice și un plan pentru studierea materialului. Sarcina luată în
considerare include în unele cazuri un test suplimentar al cunoștințelor elevului - prin testare sau, de exemplu, prin scrierea unui test.

Scopul principal al lucrărilor practice este de a dezvolta abilitățile practice ale elevului legate de generalizarea și interpretarea anumitor
materiale științifice. În plus, este de așteptat ca rezultatele exercițiilor practice să fie ulterior utilizate de către elevi pentru a însuși
subiecte noi.Sarcina unui profesor care ajută la pregătirea elevilor pentru activitățile în cauză este să întocmească un algoritm consistent
de însușire a cunoștințelor necesare prin studenților, precum și să selecteze metode de evaluare obiectivă a cunoștințelor relevante. În
acest caz, este posibilă o abordare individuală, atunci când abilitățile elevului sunt testate în modul cel mai confortabil pentru elev în
ceea ce privește prezentarea informațiilor profesorului. Deci, unii studenți sunt mai confortabili cu forma scrisă de testare a
cunoștințelor, în timp ce alții sunt mai confortabili cu cea orală. Profesorul poate ține cont de preferințele ambelor.Rezultatele lecției
practice de cele mai multe ori nu afectează evaluarea ulterioară a elevului la examen. În cadrul acestui eveniment, sarcina profesorului
este să înțeleagă nivelul actual de cunoștințe al elevilor, să identifice erorile care caracterizează înțelegerea lor asupra subiectului și să
contribuie la corectarea deficiențelor în dezvoltarea cunoștințelor, astfel încât elevul să expună înțelegerea subiect mai corect deja la
examen.
Care sunt caracteristicile muncii de laborator?

Activitatea de laborator este înțeleasă cel mai adesea ca o sesiune de pregătire, în cadrul
căreia se desfășoară unul sau altul experiment științific, care vizează obținerea de rezultate
importante în ceea ce privește însușirea cu succes a curriculum-ului de către studenți.

În timpul lucrărilor de laborator, studentul:

● studiază cursul practic al anumitor procese, explorează fenomene în cadrul unei teme
date - folosind metodele stăpânite la prelegeri;
● compară rezultatele lucrării primite cu concepte teoretice;
● interpretează rezultatele muncii de laborator, evaluează aplicabilitatea datelor
obținute în practică, ca sursă de cunoștințe științifice.
În unele cazuri, studenților li se cere să își apere lucrările de laborator, în care unui public
de studenți li se prezintă detaliile studiului, precum și dovezi ale legitimității concluziilor
la care a ajuns studentul. Adesea apărarea lucrărilor de laborator se realizează în ordinea
interacțiunii individuale între elev și profesor. În acest caz, pe baza rezultatelor studiului,
elevul generează un raport (conform formularului stabilit sau elaborat independent), care
este trimis spre verificare de către profesor.

Trebuie remarcat faptul că finalizarea cu succes a lucrărilor de laborator, de regulă, este

un criteriu important pentru promovarea cu succes a examenelor de către un student.
Profesorul ia în considerare posibilitatea de a acorda note mari studenților doar dacă
aceștia sunt capabili să prezinte rezultatele practice ale aplicării cunoștințelor acumulate la
prelegeri înainte de promovarea examenului.
Comparaţie

Principala diferență între munca practică și munca de laborator este scopul implementării acestora. Deci, munca practică tipică este inițiată de profesor în
principal pentru a verifica cantitatea de cunoștințe, munca de laborator este de a evalua capacitatea elevilor de a aplica cunoștințele dobândite în practică, în
timpul experimentului.

Un alt criteriu este impactul limitat al rezultatelor lucrărilor practice asupra notei finale a elevului. La rândul său, munca tipică de laborator, așa cum am
menționat mai sus, poate fi cel mai important factor în succesul elevului la examen.

Lucrările tipice de laborator sunt caracteristice în principal pentru științele naturii - fizică, chimie, biologie. Practic - se desfășoară ca parte a formării în
diverse domenii științifice, inclusiv în științe umaniste.

Diferențele dintre lucrările în cauză pot fi urmărite și la nivelul metodelor de testare a cunoștințelor elevilor. În cazul lucrărilor practice, acesta este un sondaj
oral sau scris, testare. În activitățile de laborator, procedura de protejare a rezultatelor studiului poate fi un instrument de testare a cunoștințelor elevului.

Trebuie remarcat faptul că lucrările de laborator și cele practice au o serie de caracteristici comune. Cum ar fi, de exemplu:
● performanță în conformitate cu planul recomandat de profesor, precum și utilizarea unei liste date de surse literare;
● concentrarea pe identificarea nivelului actual de cunoștințe al elevului.
● După ce am stabilit diferența dintre lucrările practice și cele de laborator, fixăm concluziile în tabel.
 Lucrări practice Lucrări de laborator

Ce au în comun

Lucrările practice și cele de laborator se aseamănă din multe puncte de vedere (ambele
presupun execuție după un plan, care vizează evaluarea cunoștințelor elevului)
Care este diferența dintre ele?

● Vizează aprecierea nivelului actual de cunoștințe
al elevului.
● Desfășurate, de regulă, la predarea diferitelor
discipline școlare.
● De obicei, nu afectează perspectivele unui student
de a promovarea examenului.
●Scopul este de a obține rezultate concrete în
aplicarea cunoștințelor pe care elevii le au.
● Desfășurate, de regulă, la predarea disciplinelor de
științe naturale
● Este un factor important pentru ca studenții să
obțină note mari la examen.
Lucrarea de laborator este un element important al procesului educațional. În cadrul unor astfel de ore elevii dobândesc abilită abilități practice de a lucra cu
dispozitive, învață să efectueze experimente pe cont propriu și să tragă concluzii adecvate pe baza rezultatelor lor, ceea ce va contribui, fără îndoială, la o mai bună
asimilare și consolidare a materialului teoretic acoperit.

Lucrările de laborator se desfășoară întotdeauna în trei etape principale.

Pregătirea pentru muncă necesită un studiu atent al literaturii necesare. Notele corespunzătoare despre teorie sunt înscrise în caiet pentru lucrările de laborator. Și
abia atunci asistentul de laborator, verificându-ți cunoștințele teoretice, oferă acces la muncă. Conduceți singur experimentul și înregistrați rezultatele acestuia.
După ce ați făcut toate calculele și concluziile necesare, puteți merge în siguranță să predați munca de laborator profesorului.

O lectie practica este o forma de organizare a procesului educational, care presupune implementarea de catre elevi (scolari) a uneia sau mai multor lucrari practice
la sarcina si sub indrumarea unui profesor.

Scopul didactic al lucrărilor practice este formarea abilităților profesionale la studenți, precum și abilităților practice necesare studierii disciplinelor academice
ulterioare.

Așadar, la orele practice de matematică, fizică, mecanică tehnică, elevii își dezvoltă capacitatea de a rezolva probleme, care pe viitor ar trebui să fie folosită pentru
rezolvarea problemelor profesionale la discipline speciale. La orele practice de grafică inginerească, studenții stăpânesc abilitățile de realizare a desenelor, care
sunt necesare atunci când efectuează diverse lucrări grafice la discipline speciale.

Deosebit de importante sunt exercițiile practice în studiul disciplinelor speciale, al căror conținut vizează formarea abilităților profesionale. În cadrul lucrărilor
practice, studenții stăpânesc capacitatea de a folosi instrumente de măsură, echipamente, instrumente, de a lucra cu documente normative și materiale de instruire,
cărți de referință, de a întocmi documentația tehnică; efectuează desene, diagrame, tabele, rezolvă diverse tipuri de probleme, efectuează calcule, determină
caracteristicile diferitelor substanțe, obiecte, fenomene.