CONŢINUT

Omul trăieşte într-un mediu informaţional. El este expus perma-

nent la stimuli care conţin o mare încărcătură informaţională. Omul
vede, aude, pipăie, într- un cuvânt, simte însuşirile fizice ale stimu-
lilor, le traduce în plan subiectiv, psihic, le introduce în dispoziti-vele
sale comportamental-reglatoare. Însuşi psihicul este de natură
subiectiv-informaţională. Omul are nevoie de informaţii pentru a
supravieţui, el se „hrăneşte” cu informaţii, de aceea psihologul ame-
rican George Miller l-a numit „fiinţă informavoră” (M.Zlate, 2004).
Trăind într-un mediu informaţional, fiind generator, dar şi recep-
tor de informaţii, omul are nevoie de o serie de instrumente care să-i
permită operarea adecvată cu informaţiile. Unele dintre aceste in-
strumente sunt tocmai mecanismele psihice de prelucrare primară a
informaţiilor. Din ele fac parte: senzaţia, percepţia şi reprezentarea.
Mecanismele de prelucrare primară a informaţiilor apar şi se dez-
voltă în activitate; totodată, ele sunt constructoare de activităţi, aşa
în-cât puse în slujba activităţilor umane vor fi sau vor deveni
instrumente şi mijloace eficiente, ameliorativ-optimizatoare.

Definirea conceptului şi caracteristica generală a senzaţiilor

Cea mai simplă legătură informaţională a omului cu realitatea este
realizată prin intermediul senzaţiilor.
Senzaţia este procesul psihic cognitiv elementar care constă în
reflectarea însuşirilor separate ale obiectelor, fenomenelor
lumii înconjurătoare, atunci când acestea acţionează asupra
organelor de simţ.
Senzaţia este procesul psihic elementar, care reflectă diferite
însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor lumii externe, precum şi
stările interne ale organismului, în momentul acţiunii nemijlo-
cite a stimulilor respectivi asupra receptorilor.
Senzaţia este mecanismul psihic de captare, înregistrare şi pre-
lucrare precoce a informaţiilor.
Senzaţiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoaşte-re
a însuşirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, când acestea sti-

8
mulează receptorul unui singur organ de simţ. De exemplu, atingând zăpada, o simţim rece.
Termenul „senzaţie” denumeşte procesul de semnalizare prin sim-ţuri şi, în acelaşi timp, rezultatul
acestui proces, adică imaginea pri-mară a însuşirilor concrete ale obiectelor. De exemplu, senzaţia de
acru, senzaţia de roşu etc.