1 Senzațiile

Scurtă prezentare: Senzațiile realizează cea dintâi și cea mai simplă legatură
informatională cu lumea și cu sine. Prin procesele senzoriale, omului i se semnalizează
însușiri cum ar fi lumina, sunete, vibrații etc.. Care-i orientează și reglează acțiunile cu
lucrurile sau îi semnalizează stări organice legate de trebuințele de hrană, apărare, etc.

2 DEFINIREA ȘI CARACTERIZAREA PSIHOLOGICĂ GENERALĂ A SENZAȚIILOR

Senzațiile sunt procese psihice elementare prin care se semnalizează separat, în forma
unei imagini simple și primare, însușirile concrete ale obiectelor și fenomenelor în condițiile
acțiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Prin urmare, senzațiile sunt procese psihice ce
se desfașoara în timp scurt și duc la apariția unui produs psihic specific și anume imaginea
senzoriala. Senzațiile pure se realizează doar în laborator.
Senzațiile au o foarte mare importanța pentru dezvoltarea altor procese cognitive mai
complexe. Lipsa senzațiilor înseamnă inexistența legăturilor cu ambianță, stagnarea
dezvoltării, instalarea, în cea mai mare parte a timpului, a stării de somnolentă; persoanele
care nu dispun de auz ori văz sau nici de una, nici de alta au dificultați în dezvoltarea lor
psihică și au nevoie de programe speciale de instrucție si educație.

3 ÎNSUȘIRILE SENZAȚIILOR

Calitatea = însușirea care diferențiaza o senzație de alta.

- Ea depinde de doi factori principali – natura stimulilor
- specificul funcționarii fiecărui analizator
Intensitatea – intensitatea senzației este proporționala cu cea a stimulului
Durata – corespunde, în general, duratei acțiunii stimulului, dar trebuie sa ținem seama de
existența altor fenomene: perioada de latenta ( senzația nu apare imediat ) și efectul de
postacțiune (după încetarea acțiunii stimulului se menține câteva miimi de secunde o urmă, o
imagine consecutivă)
Tonalitatea afectivă – senzațiile sunt însoțite de trăiri afective plăcute sau neplăcute
Valoarea informațională se referă la faptul că senzațiile reflectă:
1. însușiri ale obiectelor exterioare și pe această bază mișcările și acțiunile pot fi
eficiente;
2. Gradul de încordare musculară și direcția de orientare a mișcărilor;
3. Stări interne legate de satisfacerea trebuințelor fundamentale;
Caracterul conștient – însușire a senzațiilor care apare numai dupa ce s-au dezvoltat alte
procese psihice cum ar fi: gândirea, memoria și mecanismele limbajului.

Comparând tema din manual “Senzațiile” și cea din mediul onnline putem vedea clar că din
mediul onnline putem să percepem mult mai bine informația și cât de importantă este
aceasta .Putem să înțelegem clar ce ne rezumă senzațiile ,ele fiind niște procese psihice care
sunt elementare prin care acestea se semnalizează separat ,în forma unei imaginii simple și
primare ceea ce crează niște acțiuni directe asupra analizatorilor.
Legile generale ale senzațiilor :
-Legea intensității
-Legea adaptări
-Legea contrastului senzorial
-Legea sinesteziei
-Legea compesației
-Legea semnificației
Orice obiect este o sinteza de mai multe însușiri concrete, iar senzațiile reflectă astfel de
însușiri separate.
• De exemplu, zăpada are însușirile concrete “albă”, “rece”, “moale”. Ochiul ne dă doar
senzația de alb.

Formarea senzației. Mecanismele neurofiziologice ale senzațiilor

• Organul morfofiziologic de realizare a senzațiilor se numește analizator (aproximativ
echivalent cu termenul de "organ de simț").
Potrivit cercetarilor realizate, acesta este alcatuit din urmatoarele verigi funcționale:
• 1. receptor,
• 2. cale aferenta,
• 3. componenta cerebrala
• 4. calea eferenta (conexiunea inversa)
Sensibilitatea unui organ senzorial nu ramane constanta. Majoritatea organelor senzoriale isi
modifica sensibilitatea in raport cu intensitatea stimulilor ce actioneaza asupra lor. Aceasta
modificare este numita adaptare. Cand stimulii sunt puternici, sensibilitatea scade si , invers,
cand sunt slabi, sensibilitatea creste.