Def) Senzatiile sunt procese psihice elementare, prin care se semnalizeaza separat, sub forma unei imagini simple

si primare, insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Legile Senzatiilor 1.L intensitatii Existenta unui stimul in mediul inconjurator si chiar actiunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru producerea unei senzatii. Pentru ca senzatia sa apara este necesar ca stimului sa aiba o anumita intensitate. Contitatea minima de intensitate a stimulului capabila a produce o senzatie poarta denumirea de prag absolut minimal. Cantitatea maxima de intensitate a stimulului care produce o senzatie de acelasi fel, deci in cadrul aceleiasi modalitati senzoriale, poarta denumirea de prag absolut maximal. 2. L adaptarii cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a actiunii repetate a stimulilor sau modificarii conditiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala. Adaptarea este un fenomen relational deoarece ia in considerare nivelul initial al sensibilitatii, porneste de la un nivel dat al acestuia, luand apoi valori diferite in functie de intensitatea si durata stimulului. Ea depinde si de anumite particularitati morfofunctionale ale organelor de simt ca si de locul si rolul acestora in procesul reflectarii informationale. 3. L sensibilizarii - daca adaptarea senzoriala consta in cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a schimbarii conditiilor de mediu, sensibilizarea presupune cresterea sensibilitatii datorita interventiei unor fenomene de interactiune. Acestea din urma se produc la mai multe niveluri. Cel mai simplu nivel este cel al receptorului unui analizator, interactiunea avand loc intre diferitele lui elemente structural diferentiate. 4.L depresiei Consta in scaderea sensibilitatii ca urmare a legaturilor functionale intraanalizatori sau interanalizatori. Functioneaza dupa acelasi mecanism si la aceleasi niveluri ca si legea sensibilizarii. Primul nivel: stimularea indelungata a ochiului cu o lumina rosie se soldeaza cu scaderea sensibilitatii pt alte culori, indeosebi pt cele de unda lunga. Al doilea nivel: functia localizarii spatiale a sunetelor nar putea fi explicate fara considerarea interactiunii dintre cele doua verigi perechi ale analizatorului auditiv, ca dovada ca oamenii surzi de o ureche au mari dificultati in localizarea spatiala a sunetelor. Al treilea nivel: sunetele cu intensitate

mijlocie si mare coboara sensibilitatea bastonaselor. 5. L sinesteziei se refera la transpunerea unei forme de sensibilitate intr-o alta modalitate senzoriala. Sunt situatii cand un stimul, desi e aplicat pe o anumita modalitate senzoriala, poate produce efecte proprii unui alt analizator fara ca acesta sa fi fost stimulat. De exemplu, stimuli auditiv produc efecte de vedere cromatica auditie colorata iar cei optici, efecte auditive: vedere sonora. De asemenea putem vorbi de sunete dulci, culori moi, fenomen care sta la baza talentului artistic. 6. L semnificatiei sau fortei de semnalizare a stimulului aceasta reprez intocmai legea fortei relative a lui Pavlov, care a demonstrat ca un stimul slab ca intensitate dar foarte semnificativ pt organism e mult mai bine receptionat decat un stimul puternic dar nesemnificativ pt acesta. Aceasta lege evidentiaza complexitatea relatiei dintre intensitatea stimulului si cea a reactiei. 7.L compensarii Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia atat de mult incat aceasta din urma preia pe seama ei functiile cele dintai. Compensarea e capacitatea organismului, aici a sistemului senzorial, de a se autoconstitui structural si functional; fenomen interior psihofiziologic, ce presupune restructurari functionale, comutari nervoase si autoreglari, soldate cu reechilibrarea organismului si refacerea potentelor lui adaptative. 8.L conditionarii social istorice Desi senzatiile sunt commune pt om si animal, la om ele sunt superioare tocmai datorita faptului ca suporta conditionarea din partea factorilor socio-istorici si mai ales culturali. Conditionarea social isotirca poate fi pusa in evidenta in mai multe planuri: a)adancirea, cizelarea, perfectionarea unor modalitati senzoriale ale omului; b) schimbarea ponderii diferitelor modalitati senzoriale; c) aparitia unor modalitati senzoriale noi, specific umane.

DETERMINANTII PERCEPTIEI. Perceptia fiind un process relational este influentata in desfasurarea ei de mai multi factori: externi, interni si relationali. Factorii exterior: aici intra caracteristicile stimulului (inteistate, durata, frecventa etc) si unele particularitati ale contextului (volum, campul perceptiv, omogenitatea, raporturile spatio temporal dintre stimuli etc). Intensitatea favorabila e cea medie; durata daca durata stimulului scade sub o anumita limita, identificarea si diferentierea devin dificile; un stimul cu o frecventa mai mare este perceput mai repede; valoarea intrinseca pt stimulul dat insusirile stimulului pot fi foarte relevante, medii sau slab relevante functie de gradul de relevant care afecteaza integralitatea perceptiei; contextul stimului care se detaseaza de fond e usor de perceput, cel care e asemanator fondului devine aproape imposibil de perceput. Berlyne a clasificat in 3 categ proprietatile stimulilor caoabile a influenta perceptia: psihofizice, ecologice, colative (prin comparare). Complexitatea, noutatea, inconguitatea stimulilor creeaza dificultati perceptiei. Importanta factorilor externi in perceptie:obiectualitatea perceptiei adika reflecta obiecte substantiale exterioare, si nu stari interne ale constiintei; si caracterul dinamic si variabil al perceptiei. Perceptia mediului se realizeaza nu numai de insusirile si caracteristicile fizice ale stimulului ci si dependent de posibilitatile de actiune pe care acesta le ofera (un obiect mic poate fi apucat, unul mare, nu). LEGILE PERCEPTIEI 1.L integralitatii - perceptia creeaza constiinta unitatii si integralitatii obiectului operand cu obiecte unitare, nu cu insusiri izolate. 2.L structuralitatii - arata ca insusiriele obiectului numai impreuna organizate si ierarhizate creeaza efecte de perceptie, iar cele care au cea mai mare incarcatura informationala sunt mai bine percepute. 3.L selectivitatii e expresia caracterului activ al omului in timpul perceperii. Selectivitatea bine facuta conduce pana in pragul exentializarii, daca nu poate fi asociat su saracirea sau chiar cu deformarea perceptiei. 4. L constantei - consta in mentinerea invariantei imaginii chiar si atunci cand exista variatii ale obiectului perceput. E expresia setei de invarianta (Paillard) a SNC. Pt explicarea acestei legi, au fost formulate doua teorii: teoria inferentei inconstiente(Lindsay si Norman)

inferenta inconstienta e facuta pe baza experientei anterioare si teoria ecologica (Gibson) relatiile dintre obiectele aflate in scena indica marimea. 5.L semnificatiei - obiectele care au o anumita valoare, semnificatie pt subiect sunt perc epute mai bine, decat cele indiferente. 6. L proiectivitatii imaginii precizeaza ca desi imaginea perceptiva se elaboreaza cortical, ea e proiectata la nivelul obiectului. Rezulta ca perceptia are rol informativ, de orientare si reglare a actiunilor umane.