Obiective educaționale

Taxonomiile pe domenii
psihocomportamentale

STUDENT: Ababei Mihai Codrin

ANUL: 2

GRUPA: 1
1. O întrebare fundamentală despre temă;

Ce sunt obiectivele educaționale?

2. Glosar

Obiectiv: scop, țintă, țel ( DEX)

În psihologie se consideră obiectiv comportamental extern și toți indicatorii pe care

acesta îi implică. (Neveanu, 1978, p. 487)

Obiectivul este categoria pedagogică ce exprimă anticipat rezultatele dezirabile ale

educației. ( Massari, 2013, p 27)

3. Menționarea functiilor;

Importanța obiectivelor instruirii reiese din functiile pe care le îndeplinesc. În

procesul educațional, obiectivele îndeplinesc mai multe funcții:

- de orientare axiologică :Prin explicitarea acestor obiective ,se realizeaza o orientare

a elevilor catre valori educationale dezirabile.Ceea ce se doreste de la elevi nu este
arbritar.C

-predictivă: din această perspectivă, profesorul I. Străchinaru remarca faptul că

„obiectivele sunt proiectări anticipative ale tipului de comportamente pe care dorim să
le construim în fiinţa educatului”.Pe această bază, educatorul îşi va proiecta o
strategie didactică adecvată. Comunicate elevilor, obiectivele îi motivează pe elevi în
procesul complex de învăţare. Informaţiile date elevului asupra rezultatelor aşteptate,
sublinia Gagné, „creează un set care este «purtat în minte» de elev pe toată durata
învăţării şi care îi permite să respingă stimulii străini şi neadecvaţi”. (R. Gagné, 1975,
p. 264). Obiectivele operaţionale, corect formulate, realizează plenar această funcţie.

-evaluativă: în urma derulării procesului educativ, obiectivele devin criterii

importante, alături de altele, în evaluarea eficienţei activităţii desfăşurate. Deci, dacă
la început au fost anticipate, obiectivele devin criterii de evaluare, de realizare a feed-
back-ului la nivelul curriculumului.

- de organizare si reglare a procesului didactic( criterii referențiale pentru organizarea

procesului didactic). Pe baza obiectivelor, se selectează, organizează şi se transmit
conţinuturile învăţării, se aleg strategiile de predare-învăţare, formele de organizare a
procesului de învăţământ, se aleg locurile cele mai adecvate de desfăşurare a
activităţii de predare-învăţare. Nerealizarea unor obiective (parţial sau total)
declanşează reglarea prin mecanismele conexiunii inverse. În concluzie, reglarea
derulării procesului de învăţământ, pe baza obiectivelor, nu se realizează doar la
începutul şi sfârşitul procesului, ci are un caracter permanent, permiţând o autoreglare
a funcţionalităţii sistemului şi evitarea educaţiei cu rabat.

4. Descrierea caracteristicilor specifice;

Literatura de specialitate oferă o mare diversitate tipologică a obiectivelor structurate

pe diverse criterii:

-obiective pe termen lung și scurt

-obiective generale și obiective concrete

-obiective generale, intermediare și concrete;

- obiective axate pe performanțe, pe capacități, orientate spre creativitate. (Ibidem)

5. Clasificarea informațiilor dupe 3 criterii;

Obiectivele educaţionale pot fi ierarhizate pe trei niveluri:

1. Obiective generale ale sistemului de învăţământ – care indică domeniile şi tipurile

de schimbări preconizate a fi produse. Se identifică cu scopurile educaţiei şi prezintă
următoarele

particularităţi (după R. Dottrens):

- orientează întreaga activitate didactică, pe toată perioada şcolarităţii, fiind

nominalizate în preambulul planurilor de învăţământ; sunt obiective de dezvoltare (de

macrosistem);

- au caracter global şi abstract;

- vizează anumite laturi ale personalităţii (îndeosebi componenta intelectuală,

afectiv – atitudinală şi acţională).

2. Obiective specifice / de generalitate medie – care realizează o explicare a

obiectivelor generale în termeni specifici şi sunt caracterisitice îndeosebi diferitelor
discipline şcolare, fiind asociate cu conţinutul acestora, dar şi tipului de şcoală sau
profilul de formare. Ele au două componente: prima indică domeniul de conţinut
(informaţii, reguli etc.), iar cealaltă modul de abordare a conţinutului de către
elev/student/cursant (procesele psihice).

3. Obiective operaţionale sunt obiective concrete, vizând sarcini precise care

sunt realizabile într-un interval de timp relative scurt (lecţie, secvenţă de lecţie). Ele
indică rezultatele observabile şi imediate ale instruirii. Pornind de la obiectivele
generale, specifice unei anumite discipline, se pot stabili cu ajutorul procedurilor de
operaţionalizare obiectivele concrete, imediat observabile şi măsurabile, pentru
fiecare lecţie care se predă elevilor.

Dupa domeniul la care se refera:

 1) Obiective cognitive(care se refera la transmiterea si asimilarea
cunostintelor);
2) Obiective afective(ce vizeaza formarea
convingerilor,sentimentelor,atitudinilor);
3) Obiective psihomotorii(centrate pe formarea unor conduit si operatii
manuale).

6. Enumerarea/prezentarea variantelor de desfășurare.

Cele mai cunoscute taxonomii sunt:

-pentru domeniul cognitiv: taxonomiile lui Bloom,Guilford, Gagne-Marille, D

Hainaut;
-pentru domeniul afectiv: taxonomiile lui Krathwohl,

Landsheere;

-pentru domeniul psihomotor: taxonomiile lui Simpson,

Harrow, Kiblet.

Taxonomiile domeniului cognitiv

„Așa cum amintește Bloom în prefața Taxonomiei sale, ideea elaborări studiului a
apărut la Boston, în 1948, cu ocazia unei simple întruniri a examinatorilor din
învățământul superior care participau la un congres al Asociației americane de
psihologie. Intențiile erau modeste: să elaboreze un document simplu, care să permită
realizarea problemelor examenelor după o clasificare utilizată în mod curent de
examinatori.” (Landsheere, 1979, p.61)

În Taxonomia lor, B. S. Bloom și colaboratorii săi definesc obiectivele la trei niveluri.

1. Descrierea verbală Cuvântul “comprehensiune” include obiectivele –

comportamente sau răspunsuri – care corespund unei înțelegeri literare a mesajului
cuprins într-o comunicare.
2. Definirea prin lista obiectivelor pedagogice. Exemplu: comprehensiunea
(transpunere sau

traducere)

- A fi apt de a citi un plan architect.

- A fi apt de a traduce o scrisoare într-o limbă străină.

- A fi apt de a exprima verbal o formulă matematică.

3. Definirea prin comportamentul corespunzător fiecărei categorii. Exemplu:

traducerea de

la un nivel de abstracție la altul.

A elabora o taxonomie a obiectivelor pedagogice înseamnă:

a) A evalua probleme educative

b) A clasifica scopurile învățământului

c) A pregăti programele școlare

d) A pregăti exercițiile de învățare” (Landsheere, 1979, p.62)

Pentru domeniul cognitiv, B. Bloom delimitează șase mari clase comportamentale:

cunoașterea,înțelegerea, aplicarea, analiza, sinteza, evaluarea. Această taxonomie
cognitivă are drept criteriu de ierarhizare a comportamentelor complexitatea acestora
și vizează două grupe comportamentale: (I) cunoașterea și (II) deprinderile și
capacitățile intelectuale; (Masari, 2009,28p.)

Calsele Competenţele Verbe

de comportament de acţiune
1.Cunoaşterea -cunoaşterea elementelor specifice şi a defini,
(achiziţie de izolabile de informaţie, date a recunoaşte,
Cunoaştere) particulare, de la care se porneşte apoi în a distinge,
construirea unor forme a identifica,
complexe şi abstracte de cunoaştere; a aminti,
 -cunoaşterea căilor şi mijloacelor de a trata a menţiona
elementele specifice,
adică de a le organiza, studia, aprecia,
critica (include metodele de
cercetare, standardele de apreciere,
structurile de organizare internă)

II.Comprehensi-unea -tratarea, adică înţelegerea pusă în evidenţă a transforma,

(înţelegerea) prin grija şi precizia cu a ilustra,
care un mesaj se parafrazează sau se redă a interpreta,
dintr-un limbaj sau formă a explica,
de comunicare în alta (reformulare în a demonstra,
termeni proprii) a reorganiza,
-interpretarea, adică explicarea sau a extinde,
rezumarea unui mesaj, ceea ce a extrapola,
implică o redistribuire, o reorganizare sau a estima,
o nouă perspectivă asupra a determina
lui .Extrapolarea, adică evidenţierea
direcţiilor sau a tendinţelor dincolo
de datele existente, pentru a determina
implicaţii, efecte etc.
III.Aplicarea (prin -folosirea abstracţiilor în situaţii a aplica,
utilizarea teoriei particulare şi concrete (utilizarea a identifica,
învăţării) noţiunilor, formulelor, regulilor, teoriilor a recunoaşte,
deja învăţate pentru a a analiza,
rezolva noi situaţii) a compensa,
a deduce,
a detecta
IV.Analiza (gândire -identificarea elementelor incluse într-un a distinge,
logică deductivă) mesaj (sesizarea a identifica,
premiselor) a recunoaşte,
-stabilirea legăturilor şi interacţiunilor a analiza,
elementelor şi părţilor a compara,
mesajului (identificarea de raporturi logice, a deduce,
 cauzale)
-identificarea principiilor de organizare şi
structurare a mesajului
(surprinderea legilor şi structurilor care
dau concreteţe unei abstractii
V.Sinteza (activitate -producerea unui mesaj prin care se a scrie, a relata,
creativă) încearcă transmiterea ideilor, a produce,
impresiilor, experienţelor a deriva,
-elaborarea unui plan de acţiune sau set de a planifica,
informaţii care să a propune,
corespundă sarcinii ce îi revine elevului a formula,
-derivarea unui set de relaţii abstracte, a sintetiza
pentru a clarifica sau explica
date specifice sau fenomene ori pentru
deducerea de afirmaţii şi si relatii pornind
de la propozitii de baza
VI.Evaluarea -aprecierea critică asupra valorii a judeca,
(formularea opiniilor materialului în raport cu criterii a argumenta,
proprii) interne (precizie logică, coerenţă, a valida,
consistenţă etc.) a decide,
aprecierea critică asupra valorii a compara,
materialului în raport cu criterii a standardiza
externe (eficienţă, model etc.)

Taxonomia domeniului afectiv (atitudinal)

Taxonomia afectivă a lui D. Krathwohl ”necesită un efort de decodare destul de

minuțios și o încercare la fel de laborioasă de aplicare. Criteriul de ierarhizare este, de
această dată, gradul de interiorizare a atitudinii, sentimentului, interesului etc. care
constituie obiectivul urmărit.” (Massari, Teoria și metodologia instruirii, p.33)

a) receptarea (prezenţa);

b) reacţia (elevul “le caută”, simte satisfacţie în raport cu ele);

 c) valorizarea (elevul le preţuieşte, le preferă);

d) organizarea (elevul le conceptualizează, le sedimentează);

e) caracterizarea (îl definesc pe elev, îi exprimă personalitatea).

Taxonomiile domeniului psihomotor

Taxonomia lui Simpson

„Taxonomia lui Simpson elaborată la Universitatea Illinois în urma sugestiei lui

Bloom, probabil, pare să fi fost concepută cu scopul de a forma al treilea tablou
taxonomic proiectat de Bloom și de colegii săi. Ea nu s-a prea bucurat totuși de o prea
mare răspândire și este înlocuită astăzi de taxonomia lui Harrow. Cu toate acestea,
taxonomia lui Simpson este rezultatul unui lung efort de elaborare sprijinit pe
consultarea unui mare număr de specialiști, printre care Helga Deutsch, N. Gronlund,
David Krathwohl și W. Stone.

Această taxonomie ia ca principiu ierarhic relativa dificultate sau gradul de

perfecțiune al unei priceperi (skill) necesare pentru a îndeplini o activitate motorie. Ea
comportă șapte niveluri, dar ultimele două nu au fost prezentate în amănunt.

I. Percepția

II. Dispoziția

III. Răspunsul ghidat

IV. Automatism

V. Răspunsul manifestat complex

VI. Adaptarea. Modificarea voluntară a mișcărilor.

VII. Crearea unor noi sisteme de mișcări ’’ (Landsheere, 1979, pp.168-170)

7. Un exercițiu/ o aplicație ce va fi adresat(ă) colegilor studenții pentru a înțelege
mai bine informațiile;

Colegii vor primi un tabel cu două coloane. În prima colană se vor găsi informații
referitoare la taxonomii, iar in cea de a doua taxonomiile. Va trebui să unească
taxonomia cu informatiile corecte despre aceasta.

8. Formularea a minimum trei întrebări ce ar putea fi adresate colegilor sau

profesorului.

1. Ce înțelegeți voi prin obiectiv?

2. Ce rol au taxonomiile în învățământul românesc?

3. Ne ajută aceste taxonomii? În ce sens? Motivați răspunsul!

9.Bibliografie

Dex

 Gagne, R., Conditiile invatarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975    

Geanina-Ana, Massari, Teoria și metodologia instruirii; anul II,Semestrul I

Landsheere, G. de, Landsheere, V. de, 1979, Definirea obiectivelor educației.

București: Editura Didactică și Pedagogică.
.