Taxonomia domeniului cognitiv

Taxonomia didactica:

Definiţie: În Teoria şi metodologia instruirii s-a impus termenul de „taxonomie didactică”, ce reprezintă
ştiinţa clasificării metodelor didactice, a principiilor învăţământului, a formelor de organizare a
activităţilor instructiv-educative, a mijloacelor de instruire, etc.

Taxonomii posibile:

I. După gradul de generalitate:

- Generale;

- Particulare.

II. După elementul pe care sunt centrate:

- Pe elev;

- Pe conținut;

- Pe elev și conținut.

III. După natura obiectivelor pe care sunt centrate:

- Cognitive (să cunoști);

- Acționale (să faci);

- Afectiv-atitudinale (să știi să faci).

IV.După modalitatea cu care asigură impulsionarea învățării:

- Externe (din exterior – profesorul);

- Interne (lucru în grup).

V. După caracterul lor:

- De rutină.

VI. După logică și evoluția gândirii elevilor:

- Analitice;

- Inductive.

Potrivit domeniilor comportamentale sau după laturile vieții psihice, rezultă trei categorii de obiective:
cognitive, afective, psihomotorii.Obiectivele cognitive semnifică însușirea de cunoștințe, de deprinderi
și capacități intelectuale; cele afective, formarea de sentimente, interese, atitudini.

I. Domeniul cognitiv. Taxonomia lui B.S. Bloom (1956)

În formularea obiectivelor se evidențiază câteva modele reprezentative: modelul clasificarii

ierarhice a obiectivelor (B. Bloom), modelul morfologic (J.P. Guilford), modelul taxonomic (V. de
Landsheere). În pedagogia românească este frecvent utilizat modelul clasificării ierarhice a lui B.
Bloom.

Aşa cum a fost ea concepută de B. BLOOM, taxonomia domeniului cognitiv foloseşte drept
criteru de clasificare complexitatea operaţiilor mintale pe care le implică fiecare categorie de obiective
educative. Bloom publică pentru prima dată taxonomia obiectivelor educaționale pe domenii
comportamentale. Taxonomia lui Bloom nu îngrădește înțelegerea nivelului de complexitate și de
generalizare a obiectivelor didactice, ci o completează și o detaliază în domeniul cognitiv, afectiv și
psihomotor. Din acest punct de vedere, B. Bloom distinge șase clase comportamentale:

1. Cunoaşterea - se referă la situaţiile care îi solicită elevului doar să-şi reamintească şi să expună din
memorie anumite informaţii specifice, metode, proceduri, clasificări, teorii. Toate însă presupun, în
esență, memorarea a ceva şi apoi reproducerea. B. Bloom apreciază că majoritatea obiectivelor
urmărite de către profesori în învăţământul tradiţional sunt de acest tip, ceea ce face să fie solicitate
cu precădere funcţiile memoriei şi să fie neglijate alte capacităţi de operare intelectuală.

Exemple de verbe: a defini, a distinge, a identifica, a aminti, a recunoaște.

2. Înţelegerea - vizează acele obiective care solicită:

(a) exprimarea unor informaţii, anterior memorate, într-un alt limbaj („traducerea”). De exemplu,
exprimarea în cuvinte a unei expresii simbolice sau exprimarea grafică a unei relaţii, cum ar fi
ilustrarea printr-un grafic a evoluţiei unei mărimi fizice în anumite condiţii;

(b) extrapolarea unor informaţii (de exemplu, desprinderea tuturor consecinţelor ale faptelor la care
se referă);

(c) interpretarea unei informaţii (expunerea ei într-o manieră rezumativă, prezentarea ei în cuvinte
proprii, comentarea ei prin evidenţierea relaţiilor ei logice cu alte informaţii). „Traducerea”,
„extrapolarea” şi „interpretarea” sunt „trepte” ale acestei clase taxonomice („înţelegerea”).

Exemple de verbe: a traduce, a transforma, a exprima prin propiile cuvinte, a ilustra, a citi, a pregăti, a
schimba, a scrie din nou, a redefini, a distinge, a estima, a diferenția, a stabili, a completa, etc.

3. Aplicarea. La acest nivel, obiectivele solicită elevilor să utilizeze abstracţii (reguli, formule, etc.),
dincolo de contextul în care au fost dobândite iniţial, pentru a obţine informaţii noi despre fapte sau
situaţii particulare.

Exemple de verbe: a aplica, a generaliza, a stabili legături, a alege, a dezvolta, a determina, a utiliza, a
restructura, a clasifica.
 4. Analiza. Această clasă include obiectivele care implică surprinderea, prin efort personal, de
exemplu, a premiselor (neexplicite) de la care s-a pornit în conceperea unui anumit produs,
identificarea elementelor unui întreg (“analiza elementelor”); identificarea unor raporturi logice şi
cauzale („analiza relaţiilor”); surprinderea principiilor după care funcţionează sau este construită o
categorie de produse („analiza principiilor”).

Exemple de verbe: a distinge, a detecta, a identifica, a clasifica, a recunoaște, a categorisi, a deduce, a

discrimina.

5. Sinteza - vizează obiective ce implică antrenarea capacităţile creatoare ale elevilor.

O primă treaptă presupune restructurarea unor idei, prezentarea lor în altă ordine, surprinderea unor
noi corelaţii logice, pe baza cărora se formulează concluzii personale, toate acestea conducând la
elaborarea unei lucrări personale (compunere, referat, eseu, obiect tehnic, etc).

Exemple de verbe: a scrie, a povesti, a relata, a produce, a constitui, a transmite, a crea, a modifica, a
documenta, a propune, a dezvolta, a deduce, a organiza, a formula etc.

6. Evaluarea - include obiective care solicită elevilor să emită judecăţi de valoare personale şi
argumentate despre o creaţie făcând referire la precizie, logică, consistenţă, coerenţă, rigoare
(„evaluare prin raportare la criterii interne”), precum şi la eficienţă, adecvare la scop sau
conformitatea cu un model („evaluarea prin raportare la criterii externe”).

Exemple de verbe: a judeca, a argumenta, a valida, a evalua, a decide, a argumeta, a compara, a

contesta, a standardiza, a evalua.

Aprecieri: A fost prima taxonomie elaborată. Realizează o ordonare ierarhică a proceselor

(informative şi formative-începând cu nivelul al II -lea). Se impun consideraţiile „pedagogico-logico-
psihologice” și încercări de proiectare a lecţiei după ierarhia proceselor implicate. A stimulat
conştientizarea asupra locului mare pe care îl acordă învăţământul simplei memorări şi mai puţin
formării intelectuale.

Critici: Validitate reală, dar limitată: ierarhia este contestabilă; sistem eterogen; categoriile nu se
exclud reciproc; lipsa fidelităţii; utilitate redusă pentru întocmirea programelor şcolare; un ansamblu
rău echilibrat; nu este utilă fără referiri la trecutul comportamental al individului.

Unul dintre reproşurile adresate acestei taxonomii a lui B. Bloom a fost acela că ultima clasă,
“evaluarea”, nu pare a se referi la obiective care solicită o mai mare complexitate operaţională, în
comparaţie cu clasa precedentă. Se pare, totuşi, că evaluarea unei creaţii necesită, printre altele,
rapportarea acesteia, în prealabil, la un model ideal, produs, evident, printr-un efort de sinteză.