Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 3 Lect. dr.

Ilie Moisuc

Titu Maiorescu, Comediile dlui Caragiale (1885)

Aspecte importante:
A. Acest studiu, publicat iniţial în „Convorbiri literare” (1 septembrie 1885) şi reluat ca prefaţă la volumul
de Teatru al lui I. L. Caragiale din 1889 porneşte de la numeroase acuzaţii aduse, în presa vremii, textelor
dramatice caragialiene (O noapte furtunoasă-1879, Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea-1880, O scrisoare
pierdută-1884, D’ale carnavalului-1885), în primul rînd din perspectiva caracterului lor trivial şi imoral.
Pentru a combate aceste acuzaţii, Maiorescu începe prin a oferi o „privire mai generală asupra lucrărilor d-
lui Caragiale”, adoptînd perspectiva unui critic şi istoric literar şi subliniind originalitatea textelor dramatice
caragialiene, dimensiunea lor realista şi bună stăpînire a tehnicilor artei dramatice de către ILC.
Trece apoi la o discuţie generală despre moralitatea în artă/raportul artă-moralitate, adoptînd
perspectiva unui estetician, încercînd să lămurească dacă arta transmite sau nu valori morale, dacă arta are o
influenţă morală asupra receptorului.
Poziţia lui Maiorescu este foarte tranşantă: da, arta are totdeauna o influenţă morală asupra receptorilor,
ajutîndu-i cumva să devină (mai) buni. Această influenţă asupra receptorilor este pusă de TM în legătură cu
forţa/capacitatea operei de artă de a-l face pe receptor să se uite pe sine, graţie ridicării într-o lume a „ficţiunii
ideale”, neutralizîndu-i astfel egoismul îndepărtînd astfel de rău şi apropiindu-l de bine1. Pentru ca această
„înălţare impersonală” să se producă, ar trebui excluse, din sfera artei, elemente subordonate altor scopuri şi
intenţii decât cele artistice (intenţii direct moralizatoare, scopuri politice, de exemplu) → „o ilustrare a
esteticii autonomiste maioresciene” (Note, Opere II, 1984: 590).
B. Ca particularităţi stilistice şi de construcţie ale studiului putem remarca: 1. structura coerentă şi
riguroasă a demonstraţiei → diversitatea rolurilor argumentative, organizarea informaţiilor şi ierarhizarea
ideilor cu ajutorul a numeroşi conectori pragmatici, 2. îmbinarea secvenţelor de discurs aparţinînd criticii şi
istoriei literare cu secvenţele de discurs specifice esteticii speculative.

Exerciţii
1. Alege imaginea care se potriveşte cel mai bine impresiei lăsate de lectura studiului Comediile dlui
Caragiale.

1
Binele şi răul fiind concepte fundamentale ale eticii/moralei.
1
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 3 Lect. dr. Ilie Moisuc
2. Justifică în 2-3 rînduri una dintre evaluările de mai sus:

3. Transcrie o secvenţă din studiul lui Maiorescu care, prin formă sau conţinut, ţi-a atras atenţia.
Parafrazeaz-o şi justifică, în 4-5 rînduri, motivul pentru care ai ales-o, după modelul:
În acest fragment, Titu Maiorescu discută despre/se referă la/abordează/etc..................... El observă/crede/remarcă
subliniază/are în vedere etc.................. Am ales acest fragment deoarece eu/pe mine/pentru mine .............................

4. Transcrie din studiul lui Maiorescu cinci conectori pragmatici2.

5. Notează, pe scurt, cu cuvintele tale:

3 aspecte/idei/probleme pe le-ai reţinut/care ţi-au atras atenţia

1 aspect/idee/problemă neclar/neclară

6. Continuă enunţul de mai jos:

Dacă aş fi profesor, la seminarul dedicat studiului Comediile dlui Caragiale m-aş concentra în primul rînd
asupra

2
Vedeţi capitolul scanat din Gramatica de bază a limbii române.
2
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 3 Lect. dr. Ilie Moisuc
Constantin Dobrogeanu-Gherea, Personalitatea şi morala în artă (1886)
Aspecte importante:
A. Studiul a apărut ca articol în iulie 1886, în revista „Contemporanul”, cu tilul Cătră d-nul Maiorescu,
titlu modificat la includerea în volum (Studii critice II, 1981) şi porneşte de la două studii maioresciene
(Comediile dlui Caragiale respectiv Poeţi şi critici), abordate polemic. CD-G îşi exprimă acordul în privinţa
meritelor şi valorii lui dramaturgiei lui Caragiale şi dezacordul în privinţa „teoriilor înalte asupra moralei în
artă”→ punctele de dezacord: „emoţiune impersonală”; „egoismul ca rădăcină a oricărui rău”; uitarea de sine
ca specifică emoţiei estetice; faptul că arta are întotdeauna rol moralizator; interesele zilnice şi preocupările
personale sînt incompatibile cu arta; obiectivitatea artistului.
Poziţia lui Gherea faţă de influenţa morală a artei este mai nuanţată: uneori arta are influenţă morală,
alteori, dimpotrivă are o influenţă „demoralizatoare”, iar alteori este neutră din acest punct de vedere. Pentru
ca o operă de artă să dobîndească influenţă moralizatoare, ar trebui îndeplinite simultan două condiţii: autorul
să aibă valori morale înalte şi forţă creatoare autentică.
B. Ca particularităţi stilistice şi de construcţie ale studiului putem remarca: 1. registrul
colocvial/familiar al discursului; 2. orientarea explicit polemică manifestată prin delimitări explicite sau prin
artificii retorice diverse, de la ironii pînă la evidenţierea unor contradicţii ale gîndirii maioresciene de la un
studiu la altul.

Exerciţii
1. Alege imaginea care se potriveşte cel mai bine impresiei lăsate de lectura studiului Personalitatea şi
morala în artă.

2. Justifică în 2-3 rînduri una dintre evaluările de mai sus:

3. Transcrie o secvenţă din studiul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea care, prin formă sau conţinut, ţi-a
atras atenţia. Parafrazeaz-o şi justifică, în 4-5 rînduri, motivul pentru care ai ales-o, după modelul:
În acest fragment, autorul discută despre/se referă la/abordează/etc..................... El observă/crede/remarcă subliniază/are
în vedere etc.................. Am ales acest fragment deoarece eu/pe mine/pentru mine .............................

3
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 3 Lect. dr. Ilie Moisuc

4. Transcrie din studiul lui Gherea 10 imagini artistice (epitete, comparaţii, metafore, personificări
etc.)3.

5. Continuă enunţul de mai jos:

Dacă aş fi profesor, la seminarul dedicat studiului Personalitatea şi morala în artă m-aş concentra în
primul rînd asupra

3
Vedeţi materialele scanate.
4