Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 2 Lect. dr.

Ilie Moisuc

Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867

Aspecte importante:
A. Acest studiu, publicat iniţial în „Convorbiri literare” şi, în cursul aceluiaşi an în volum discută
specificul textului poetic, abordat atît pur teoretic, din perspectiva unei estetici1 descriptive (care sînt
trăsăturile specifice ale textelor poetice şi prin ce se deosebesc ele de textele nonliterare), cît şi evaluativ, din
perspectiva unei estetici normative (ce elemente contribuie la calitatea unui text poetic, sporindu-i valoarea
estetică/literară, respectiv ce elemente subminează sau chiar distrug această valoare).
B. Punctul de plecare îl reprezintă disputele din cadrul Junimii iscate în contextul proiectului realizării
unei mari antologie de poezie românească → vedeţi Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, cap. V.
C. Studiul poate fi considerat pe trei direcţii, în raport cu:
→ „scopul didactic ce și l-a propus cercetarea noastră” → „să dea publicului o măsură mai sigură pentru a
deosebi adevărul de eroare și frumosul de urât” (public= junimiştii, în primul rînd, apoi cititorii
„Convorbirilor literare” şi ai volumului.
→ legitimarea mişcării junimiste în raport cu orizontul literar-cultural dominant al perioadei →
atitudine polemică şi contestatară ca manifestare a spiritului critic, principal element al „brandului” junimist
→ valoarea sa intrinsecă, din perspectiva esteticii şi a teoriei literaturii.
D. Ca particularităţi stilistice şi de construcţie ale studiului putem remarca: 1. structura coerentă şi
riguroasă a demonstraţiei → diversitatea rolurilor argumentative, organizarea informaţiilor şi ierarhizarea
ideilor cu ajutorul a numeroşi conectori pragmatici, 2. reflexele didactice ale organizării discursive (enunţuri
asertive cu valoare apodictică2, clasificări, explicitarea aspectelor generale prin aspecte particulare, exemple
concrete, reluări recapitulative, nuanţări, problematizări etc.) şi 3. îmbinarea registrului demonstrativ-
ştiinţific cu registrul familiar (critic, ironic, sarcastic).

Exerciţii
1. Alege imaginea care se potriveşte cel mai bine impresiei lăsate de lectura studiului O cercetare critică
asupra poeziei române de la 1867.

11
ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, s. f., s. n., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai
înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la
metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică
(1). 3. Adj. Care aparține esteticii (1), privitor la estetică; care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii; frumos. –
Din fr. esthétique.
2
APODÍCTIC, -Ă, apodictici, -ce, adj. (Log.; despre judecăți, demonstrații etc.) Care exprimă raporturi și legături necesare între
lucruri sau fenomene; care exclude posibilitatea unei opoziții. – in fr. apodictique, lat. apodicticus.
1
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 2 Lect. dr. Ilie Moisuc
2. Justifică în 2-3 rînduri una dintre evaluările de mai sus:

3. Transcrie o secvenţă din studiul lui Maiorescu care, prin formă sau conţinut, ţi-a atras atenţia.
Parafrazeaz-o şi justifică, în 4-5 rînduri, motivul pentru care ai ales-o, după modelul:
În acest fragment, Titu Maiorescu discută despre/se referă la/abordează/etc..................... El observă/crede/remarcă
subliniază/are în vedere etc.................. Am ales acest fragment deoarece eu/pe mine/pentru mine .............................

4. Transcrie din studiul lui Maiorescu cinci conectori pragmatici3.

5. Notează, pe scurt, cu cuvintele tale:

3 aspecte/idei/probleme pe le-ai reţinut/care ţi-au atras atenţia

1 aspect/idee/problemă neclar/neclară

6. Continuă enunţul de mai jos:

Dacă aş fi profesor, la seminarul dedicat studiului O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867
m-aş concentra în primul rînd asupra

3
Vedeţi capitolul scanat din Gramatica de bază a limbii române.
2
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 2 Lect. dr. Ilie Moisuc
Titu Maiorescu, În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868)
Aspecte importante:
A. Studiul porneşte de la răspunsurile venite din Ardeal, la articolul critic maiorescian Limba română în
jurnalele din Austria, răspunsuri polemice aparţinînd lui Iosif Vulcan4, redactorul revistei „Familia” respectiv
lui George Bariţ, redactorul revistei „Transilvania”, revista Asociației Transilvane pentru Literatura
Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), înființată la Sibiu în 1861.
Aceste răspunsuri care justificau, explicînd şi scuzînd problemele de limbă şi stil din respectivele jurnale
sînt considerate de Maiorescu ilustrative pentru cultura acelui moment, pe care o descrie în liniile sale
specifice, plasînd-o, exagerat şi „tendenţios negativist” (vezi Note, Opere I, 1978, p. 586) pe coordonatele
„neadevărului”şi falsificării, în toate sectoarele culturale.
„Foaia Transilvania și atâtea alte foi literare si politice ale românilor sunt așa de slab redactate, așa de
stricăcioase prin forma și cuprinsul lor, fiindcă trăiesc într-o atmosferă stricată și se inspiră de ideile si de
simțămintele ce caracterizează marea majoritate a „inteligențelor și anteluptătorilor” români. Viciul radical
în ele, și, prin urmare, în toată direcția de astăzi a culturii noastre, este neadevărul, pentru a nu
întrebuința un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neadevăr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr
pănă în gramatică, neadevăr în toate formele de manifestare a spiritului public.” → Maiorescu formulează
astfel teoria „formelor fără fond” susţinînd că întreaga cultură a preluat „lustrul dinafară”, „formele de
deasupra ale civilizaţiunii”, ignorînd „fundamentele istorice mai adînci”.
Soluţiile propuse de Maiorescu pentru îndreptarea acestei direcţii false şi primejdioase: 1. Descurajarea
mediocrităţilor (soluţie de bun-simţ, în spiritul criticismului junimist): „mediocritățile trebuiesc descurajate
de la viața publică a unui popor”; 2. Conștientizarea pericolului formelor fără fond şi renunţarea la formele
lipsite de conţinut (soluţie exagerat-distructivă care ignoră specificul dezvoltării culturale).
B. Ca particularităţi stilistice şi de construcţie ale studiului putem remarca: 1. structura coerentă şi
riguroasă a demonstraţiei → diversitatea rolurilor argumentative, organizarea informaţiilor şi ierarhizarea
ideilor cu ajutorul a numeroşi conectori pragmatici, 2. descrierea critică a culturii de atunci se construiește pe
o retorică a amplificării, pe de o parte şi a demascării de pe altă parte, alături de secvenţe patetice.

Exerciţii
1. Alege imaginea care se potriveşte cel mai bine impresiei lăsate de lectura studiului În contra direcţiei
de astăzi în cultura română (1868).

4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_Vulcan
3
 Marii clasici I Fişă de lucru-seminar 2 Lect. dr. Ilie Moisuc
2. Justifică în 2-3 rînduri una dintre evaluările de mai sus:

3. Transcrie o secvenţă din studiul lui Maiorescu care, prin formă sau conţinut, ţi-a atras atenţia.
Parafrazeaz-o şi justifică, în 4-5 rînduri, motivul pentru care ai ales-o, după modelul:
În acest fragment, Titu Maiorescu discută despre/se referă la/abordează/etc..................... El observă/crede/remarcă
subliniază/are în vedere etc.................. Am ales acest fragment deoarece eu/pe mine/pentru mine .............................

4. Transcrie din studiul lui Maiorescu 10 sintagme care descriu starea culturii din acea perioadă5.

5. Continuă enunţul de mai jos:

Dacă aş fi profesor, la seminarul dedicat studiului În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868)
m-aş concentra în primul rînd asupra

5
Vedeţi capitolul scanat din Gramatica de bază a limbii române.
4