Domeniul afectiv - Taxonomia lui Krathwohl (1964)

Bloom sublinia faptul că domeniul afectiv are în vedere obiectivele legate de modificarea
sistemului de interese, a atitudinilor, a valorilor şi dezvoltarea capacităţii de adaptare. Dificultăţile de
elaborare a taxonomiilor acestui domeniu sunt legate de imprecizii conceptuale; de distincţiile dintre
domeniile cognitiv şi afectiv; de anumite frâne de ordin cultural (zona sentimentelor este considerată
drept cea mai tainică a personalităţii); de ignorarea achiziţiilor în domeniul procesului de învăţare
afectivă.
Cea mai cunoscută taxonomie din acest domeniu este cea a lui Krathwohl care are următoarele
clase taxonomice:
1. Receptivitatea
Această clasă are trei trepte și anume: conștientizarea, dispoziția de receptare și atenția selectivă.
-conştientizarea presupune acceptarea de către elev a faptului că o anumită atitudine, convingere,
sentiment prezintă valoare pentru alte persoane, deși pentru propria persoană, este posibil să aibă
vreun alt ecou afectiv.
- dispoziţia de receptare este aceea care presupune tolerarea de către un elev a situaţiilor în care
întâlneşte valoarea respectivă, fără ca să le evite în vreun fel, deşi nu-i produc plăcere.
- atenţia selectivă presupune acceptarea contactului cu diferitele forme de manifestare ale unui
anumit domeniu valoric, chiar şi în condiţiile în care exită posibilitatea de a opta pentru alte situaţii.
2. Reacţia.
La acest nivel se plasează acele obiective educative care îşi propun să inducă elevilor „dorinţa de a
răspunde”, de a-şi exprima, din proprie iniţiativă, acordul, cel puţin parţial, cu acele comportamente
care au la bază preferinţa pentru o anumită valoare.
3.Valorizarea
Include acele obiective care îşi propun să-l ajute pe individ să devină participant activ la o activitate
de atragere a altor persoane în practicarea unor anumite valori.
4. Organizarea.
La acest nivel se urmăreşte inducerea trebuinţei de a-şi ordona într-un sistem valorile la care aderă,
de a le ierarhiza, de a stabili pe cele dominante şi stabile în raport cu altele.
5. Caracterizarea.
Include acele obiective care urmăresc să-l ajute pe individ să ajungă în stare să-și contureze şi să-şi
exprime o viziune personală asupra unui anumit univers valoric. În acest univers valoric, el poate să-și
exprime aprecieri personale şi pertinente, bazate pe o cunoaștere profundă.

Domeniul psihomotor. Taxonomia lui E.J. Simpson(1972)

Domeniul psihomotor are importanţa sa în procesul de modelare a personalităţii individului:
condiţie necesară de supravieţuire şi de independenţă; permite o explorare a mediului înconjurător;
menţine sănătatea fizică şi mintală; are un rol important în activităţile sportive şi artistice;
comunicarea nonverbală constituie un instrument important de socializare.
Taxonomia domeniului psihomotor a fost elaborată inițial de E. J. SIMPSON cuprinzând cinci
clase comportamentale și are ca principiu ierarhic relativa dificultate sau gradul de perfecţiune al
unei priceperi necesare pentru a îndeplini o activitate motorie.

Aceste clase sunt:

1.Percepţia.
Prima etapă esenţială în efectuarea unui act motor. Proces de conştientizare care seextinde asupra
obiectelor, proprietăţilor sau relaţiilor prin intermediul organelor de simţ.
 2.Dispoziţia. Starea de pregătire pentru a săvârşi un act motor special.
3.Răspunsul ghidat. Etapă timpurie în dezvoltarea unei priceperi (skill).În acest caz se pune
accentulpe capacităţile componente ale skill – ului cel mai complex. Răspunsul ghidat este actul
comportamentalobservabil al unui individ dirijat de un instructor.
4.Automatism. Răspunsul învăţat a devenit o deprindere. La acest nivel, elevul a căpătat oarecare
încredere şi un anumit grad de măiestrie în îndeplinirea unui act
5.Răspunsul manifest complex. La acest nivel, individul poate îndeplini un act motoriu cu
structurăcomplexă. A fost atins un nivel înalt de îndemânare. Actul poate fi îndeplinit cu uşurinţă
şieficienţă.