Porfir Eliza-Iuliana

Grupa 2

Taxonomiile obiectivelor

Pentru a formula obiective, trebuie să avem în vedere următoarele modele

reprezentative:
 modelul clasificării ierarhice a obiectivelor (B. Bloom)
 modelul morfologic (J.P. Guilford),
 modelul taxonomic (G. de şi V. de Landsheere).
În pedagogia românească cel mai utilizat model este cel al clasificării ierarhice.
Pentru domeniul cognitiv, B. Bloom delimitează șase mari clase comportamentale:
 cunoaşterea,
 înţelegerea,
 aplicarea,
 analiza,
 sinteza,
 evaluarea.
Această taxonomie cognitivă se bazează pe ierarhizarea comportamentelor,
complexitatea acestora şi vizează două grupe comportamentale: cunoaşterea, deprinderile şi
capacităţile intelectuale:
I. Cunoaşterea se realizează prin achiziţia informaţiei ce semnifică comportamentul de
redare de către elev a conţinuturilor învăţate, fie prin identificare, fie prin reproducere din
memorie.
Pentru realizarea acestei etape se parcurg mai multe niveluri: cunoaşterea
terminologiei,
cunoaşterea faptelor particulare, cunoaşterea mijloacelor care permit utilizarea datelor
particulare şi cunoaşterea reprezentărilor abstracte.
II. Deprinderi şi capacităţi intelectuale
2. Înţelegerea probată de elev fie prin 1) expunere cu cuvinte proprii sau 2) prin
interpretare şi extrapolare (exprimarea unor echivalenţe, analogii etc.).
3. Aplicarea se referă la particularizarea cunoştinţelor şi deprinderilor în situaţii
concrete.
4. Analiza reprezintă deprinderea şi capacitatea de analiză mintală a diverselor situaţii.
Porfir Eliza-Iuliana
Grupa 2

5. Sinteza înseamnă mobilizarea multiplelor capacităţi şi informaţii, în scopul realizării

de lucrări cu grade diferite de dificultate (crearea unei opere personale, elaborarea unui plan
de acţiune, derivarea unor relaţii abstracte).
6. Evaluarea vizează interpretarea internă şi externă a conţinuturilor însuşite, prin
emiterea de către elev a judecăţilor de valoare.
2. Taxonomia afectivă a lui D. Krathwohl necesită un efort de decodare destul de
minuţios şi o încercare la fel de laborioasă de aplicare. Criteriul de ierarhizare este, de această
dată, gradul de interiorizare a atitudinii, sentimentului, interesului etc. care constituie
obiectivul urmărit. Sinteza taxonomiei se prezintă în forma de mai jos: 1. Receptarea
(prezenţa): moment în care elevul devine doar conştient de structura conţinutului 2. Răspunsul
(reacţia) este etapa în care elevul răspunde, deja, într-un fel, răspunsul având o aproximativă
gradaţie: asentiment, adeziune (voinţă de a răspunde), satisfacţie (aşadar deja se simte atras de
creaţia literară luată aici ca exemplu). 3. Valorizarea vizează "stabilitatea" şi "trăinicia"
comportamentului subiectului care învaţă ce se bazează pe valoarea pe care o atribuie deja
conţinutului însuşit. 4. Organizarea implică includerea unei noi valori achiziţionate în sistemul
valorilor pe care elevul deja le cunoaşte. 5. Caracterizarea reprezintă momentul în care noua
valoare achiziţionată se fixează în aşa măsură în conştiinţa individului, încât face parte din
personalitatea lui.
3. Taxonomia domeniului psihomotor, propusă de E.J. Simpson, are drept principii
ierarhice: gradul de complexitate a comportamentului psihomotor vizat şi gradul de însuşire a
acestuia. 1. Percepţia (este etapa în care se realizează acţiunea de conştientizare a sarcinii pe
care educatul urmează să o realizeze) 2. Dispoziţia/Starea de pregătire (pentru săvârşirea unui
anume act motor) poate să se manifeste în planuri multiple: în plan mintal, constând din
cunoaşterea detaliată a structurii actului psihomotor vizat; iar în plan fizic, concretizată în
forţa, structura anatomică potrivită, rezistenţa necesară pentru începerea însuşirii sistematice a
acţiunii; în plan afectiv, adică a avea dispoziţia favorabilă practicării acţiunii propuse. 3.
Răspunsul ghidat (dirijat) reprezintă execuţia îndrumată foarte de aproape de către profesor 4.
Răspunsul automatizat (automatismul) înseamnă ceea ce învaţă elevul se transformă în
deprindere propriu-zisă, adică în efectuare fără a mai controla fiecare amănunt, ci doar
ansamblul acţiunii. 5. Răspunsul manifest complex reprezintă nivelul la care elevul poate să
încadreze în contexte din ce în ce mai largi acţiunea învăţată, aceasta apărând ca un complex
de reacţii unite în acelaşi ansamblu. 6. Adaptarea constă în modificarea conştientă şi voluntară
a mişcărilor în scopul dezvoltării unei anumite capacităţi de a transpune cele învăţate, în
Porfir Eliza-Iuliana
Grupa 2

situaţii variabile şi diferite de contextul în care sa produs învăţarea. 7. Creaţia înseamnă

modelarea acţiunii învăţate într-o formă originală.