 Dupa conceptia lui Bloom, domeniul afectiv “include obiectivele care descriu modificările

intereselor, atitudinilor și valorilor ca și progresul realizat în sfera raționamentului și a

capacităților de adaptare.”

 In paginile de specialitate ne este prezentat faptul ca hotarul dintre aria cognitiva si aria
afectiva este artificial si am restrans semnificatia distinctiei aratand ca ea se intemeiaza mai
ales pe o atitudine emfatica (nenaturala, pretentioasa) sau pe metoda de studiu. Milton
Rokeach presupune ca orice stare afectiva este reprezentata de o stare cognitiva avaand
forma unei opinii sau a unei relatii structurale intre opiniile ce se integreaza intr-un sistem.
De exemplu fiecare din noi isi construieste un ansamblu de opinii si asteptari cand vine
vorba de muzica pe baza experientelor anterioare. Ceea ce inseamna pentru mine muzica
„buna” sau „rea”, nu inseamna neaparat si pentru cel de langa mine acelasi lucru.

 Cea mai cunoscuta taxonomie din cadrul domeniului afectiv este cea a lui Krathwohl insa
astazi va voi prezenta taxonomia lui French. Situeaza obiectivele comportamentale ale
invatamantului secundar general in domeniul afectiv pentru ca ele sunt categoric axate pe
elev si nu pe materia de predare.

 Scopurile ce domina intreg edificiu ne demonstreaza ca este aproape imposibil sa disociem

cognitivul de afectiv intr-o actiune educativa. Aceste scopuri sunt:1. A te realiza sub aspect
intelectual, A-ti insusi comportamentele ce indica integrarea sociala, cunoasterea sanatatii
fizice si mintale, intelegerea lumii economice si independentei dpdv economic.

 Urmatoarele doua scopuri sunt A deveni apt de a intretine relatii interpersonale pozitive,
primul referindu-se la relatiile nemijlocite cu indivizii sau cu grupurile mici, iar ultimul la
relatiile din cadrul organiatiilor mari. Ambele insumeaza insusirea comportamentelor ce
indica o integrare culturala, o dezvoltare spre competenta si independenta economica, o
dezvoltare intelectuala, o conservare a sanatatii fizice si mintale.

 Se poate afirma, fara teama de a gresi, ca domeniul obiectivelor afective va constitui una din
temele prioritare ale cercetarii psihopedagogice in cursul viitoarelor decenii deoarece
actiunea pedagogica este considerate cea mai importanta si nu se poate ca aceasta sa
continuie sa se desfasoare pe un teren confuz.

 Domeniul psihomotor are importanţa sa în procesul de modelare a personalităţii individului:

condiţie necesară de supravieţuire şi de independenţă; permite o explorare a mediului
înconjurător; menţine sănătatea fizică şi mintală; are un rol important în activităţile sportive
şi artistice; comunicarea nonverbală constituie un instrument important de socializare.

 Taxonomia domeniului psihomotor a fost elaborata initial de E.J. SIMPSON si cuprinde 5

clase comportamentale, ordonate după criteriul gradului de stăpânire a unei deprinderi
motrice. In 1972, a fost formulată o nouă taxonomie a acestui domeniu de către HAROW.
Cea mai dezvoltată şi mai riguroasă este cea a lui Harrow. Principiul ierarhic adoptat de
autor poate parea la prima vedere vag insa el cauta o ordonare critica astfel ca achizitia
nivelurilor inferioare este absolut necesara pentru a atinge nivelul imediat superior in
ierarhia miscarilor.
 Cele 6 niveluri taxonomice ale lui Harrow sunt acestea Miscari reflexe, Miscari
fundamentale de baza,Aptitudinile perceptive,Calitatile fizice,Miscarile de dexteritate,
Comunicarea nonverbala . Le vom lua pe rand sa le dezvoltam putin.

 Miscari reflexe:Sunt raspunsuri la un anumit stimul independent, sunt functionale la nastere,

dezvoltandu-se prin maturizare.Avem 3 categorii: Reflexe segmentare(reflexul de
extensiune, de flexiune), Reflexe intersegmentare(reflex cooperative, r.antagonic), Reflexe
suprasegmentare(rigiditatea muschilor extensori, reflexe posturale- reactii de sprijinire, de
deplasare-)

 Miscarile fundamentale de baza sunt schemele motorii innascute. Si aici se impart tot in 3
categorii: Miscari locomotorii, Miscari specifice in cazul muncii (a duce, a arunca, a lupta),
Miscari de manipulare (prehensiune)

 Al treilea nivel aptitudinili perceptive cuprind Discriminarea kinestezică ce se refera la

constientizarea propiului corp, a propriilor miscari in relatie cu mediul inconjurator
(constiinta corpului, imaginea corporalarelatia dintre corp si obiecte), Discriminare vizuală se
refera la acuitatea vizuala(aptitudinea subiectului de a recepta obiectele), memorie vizuala,a
putea urmari cu ochii, Discriminare auditivă la fel ca mai sus este vorba de acuitatea
auditiva, orientarea si memoria auditiva, Discriminarea tactilă, Aptitudini coordonate

 Urmatorul nivel este cel al calitatilor fizice ce se refera la caracteristicile functionale ale
organismului cum ar fi rezistenta, forta, supletea, agilitatea(aptitudinea de a se misca
repede, implicand si dexteritatea) 5.Miscarile de dexteritate ce implica dezvoltarea unui
anumit grad de competente sau maiestrii. Skill adaptativ simplu(miscari de baza exemplu a
canta la pian, a bate la masina de scris) Skill adaptativ compus( implica manuirea unor
instrumente, ex jocul de tenis, golful) Skill adaptativ complex (acrobatii la gimnastica, dansul)

 Ultimul nivel este cel al comunicarii nonverbale ce cuprinde Miscarea expresiva reprezentata
de pozitia corpului, expresia fetei, gesture si Miscari interpretativa (dansul, mimul)

Exemple:

Exprimarea preferinta pentru o anumita valoare.

Insusirea de comportamente ce indica intelegerea independentei.

Formarea caracterului propriu.

recunoasterea unitatilor figurative.

memorarea de relatii simbolice.

productia convergenta de sisteme

evaluarea transformarilor comportamentale.

Dobandirea reflexului de prindere

Insusirea miscarii destinata sa transmita un mesaj sau o expresie

Coordonarea perceptiei vizuale cu o miscare a membrelor.