Acceptarea socială și încrederea populației în

tele-sănătate din Quebec

Abstract:
Accesul la sănătate în ariile izolate este dificil și tele-sănătatea (asistența medicală) poate
fi promițătoare dacă este acceptată de către populație. Acest studiu urmărește acceptarea socială
și încrederea în tele-sănătate a locuitorilor din regiunea Quebec. La acest studiu am folosit un
chestionar care evaluează acceptarea socială și nivelul de încredere în tele-sănătate. Au fost
folosite două strategii: 1. Chestionare pe hârtie au fost trimise la două spitale din Quebec și
2. Chestionare online au fost trimise cu ajutorul unei firme specializate la o populație
reprezentativă a regiunii. Toți participanții aveau peste 18 ani și aveau reședința în Quebec. Au
fost analizate 1816 chestionare (229 scrise și 1587 online) din care a rezultat o acceptare socială
de 77,71% și un nivel al încrederii de 65,76%. Ambele rezultate au fost mai mari în cazul
tratamentului, față de diagnosticare, totodată nu s-a observat nicio diferență atunci când
participanții au fost puși în situația de a răspunde pentru ei sau pentru un membru al familiei,
demonstrând un adevărat interes față de tele-sănătate (asistența medicală). S-a mai observat o
diferență semnificativă între chestionarele scrise și cele online, atât la acceptarea socială (80,75%
vs 77,33%) cât și la nivelul încrederii (74,84% vs 64,55%). Aceste rezultate sugerează că
populația din Quebec încurajează dezvoltarea tele-sănătății (asistenței medicale)pentru
diagnosticarea în timp real și pentru tratamentele la distanță pentru regiunile private de
profesioniști în sănătate.

Background (Fundal):
Unul din principiile medicinei în Quebec este ca toți locuitorii să aibă acces egal la
serviciile medicale. Din păcate, acest scop nu este mereu atins, mai ales în mediul rural unde
lipsurile privind serviciile specializate reprezintă principala problemă. Mai mult, expunerea și
practicile personalului medical nu sunt aceleași în mediul rural și în spitalele urbane. Numărul de
cazuri ce prezintă nevoi specifice și apropierea unui centru universitar de sănătate poat explica
această situație. S-ar putea schimba această situație prin: 1) dezvoltarea unei rețele de clinici
medicale în Quebec și organizarea acesteia pentru asigurarea pacienților în comunitate sau 2)
asigurarea transportului pacienților în centre specializate pentru a primi îngrijire. Mărimea
teritorială a provinciei Quebec și densitatea populației mică nu permit implementarea primului
serviciu, așa că se utilizează transportul persoanelor deși este un serviciu scump, ce îi limitează
în cazuri de urgență. O soluție alternativă a acestei probleme este dezvoltarea tele-sănătății
(asistenței medicale) pentru a îmbunătăți serviciile medicale locale prin asistarea unui
specialist/profesionist medical. Egalitatea accesului la serviciile medicale este un factor ce
afectează succesul tele-sănătății (asistenței medicale).
 Au mai fost studii (Davis) pe această temă unde pacienții au fost întrebați ce ar fi făcut
dacă nu exista tele-sănătatea (asistența medicală), din cei 53 de participanți, 13 au susținut că nu
s-ar mai fi deranjat să meargă la consultație, iar 37 au spus că ar fi fost nevoiți să călătoreascaă
până la un alt spital. Alte studii au demonstrat economiile salvate de această inovație. Alt studiu
(Boulanger) a prezentat cazurile a 22 de persoane ce au suferit o traumă. Cu ajutorul tele-
medicinei s-a observat creșterea nivelului de satisfacție a pacienților și reducerea costurilor de
călătorie. Un alt studiu (Lafiti) a demonstrat că 5 din 21 de pacienți răniți au fost ajutați prin
intermediul tele-prezenței, fără a fi nevoie să fie transferați la centre de traume.

Tele-sănătatea (asistența medicală) poate fi în general definită ca mijloc de împărtășire a

informațiilor privind sănătatea și a serviciilor de sănătate prin comunicarea audio / video
interactivă și prin tehnologie informatică. Îmbunătățește capacitatea profesioniștilor din
domeniul sănătății de a furniza servicii de sănătate consecvente și de calitate indiferent de locația
geografică și este o opțiune foarte promițătoare de a compensa lipsa specialiștilor din domeniul
sănătății și de a îmbunătăți calitatea serviciilor, în special în regiunile rurale. Asociația
Americană a Tele-medicinei descrie tele-medicia ca folosirea informațiilor medicale dintr-o parte
în alta prin intermediul comunicării electronice pentru a îmbunătății statutul clinic medical al
pacientului. Canada Health Infoway definește tele-medicina ca folosirea comunicațiilor și a
informațiilor tehnologice pentru a oferi asistență medicală pe distanțe mari sau mici, incluzând
zonele rurale și izolate.

Au fost realizate și studii care cercetau percepția pacienților în utilizarea tele-medicinei.

De exemplu, Edward și al. a realizat un studiu ce a demonstrat că pacienții cu depresie și boli
cardio-vasculare au un interes mediu față de tele-sănătate (58,63%), comparativ cu rezultatele
deloc încurajaoare ale social media care au prezentat interes de 16,99%. Vodicka și al. a luat în
considerare intimitatea, astfel a urmărit atitudinea pacienților față de accesul electronic la
înregistrările medicale. Din 3874 de participanți, 32,91% dintre aceștia au prezentat îngrijorării
în privința intimității. Acest studiu relevă importanța înștiințării pacientului de folosirea
tehnologiilor electronice în sănătate.

Studiul prezentat în acest articol urmărește să evalueze acceptarea socială și încrederea

populației în tele-sănătate (asistența medicală) în provincia Quebec ca o condiție prealabilă
pentru anumite proiecte cum ar fi: Implementarea tele-sănătății (asistenței medicale) în camerele
de urgență unde sunt aduce cazurile de traumă. În acest proiect patru universități de medicină din
Quebec au dezvoltat programe medicale cu ajutorul suportului financiar a Canada Health
Infoway. O rețea dezvoltată a fost implementată în peste 65 de puncte (centre) medicale în 2011.
Teletraumatologia este un alt program preconizat de aceeași rețea universitară.
Teletraumatologie este o soluție pentru a ajuta clinicienii locali în efectuarea procedurilor de
stabilizare a paciențiilor cu traumatism pentru a compensa lipsa specialiștilor de urgență și pentru
a menține calitatea îngrijirii medicale în regiunile izolate. Deoarece nu există un sistem robotizat
disponibil pentru traumele medicale, a fost dezvoltată o cameră robotizată de Centrul spitalelor
universitare din Sherbrooke (CHUS), de Facultatea de medicină și știința sănătății (FMHS) și
Facultatea de inginerie a Universității din Sherbrooke. Acest sistem oferă o comunicare în timp
real între un chirurg de la distanță și un medic de urgență pentru a permite chirurgului să ajute de
la distanță clinicianul local, ca și cum chirurgul ar fi fost prezent în camera de urgență.

Evaluarea noastră privind acceptarea socială și încrederea populației în telemedicină,

inclusiv secțiunea specifică domeniului teletraumelor, a fost efectuată înainte de evaluarea
clinică a sistemului de teletraumatologie.

Metoda:
Am intervievat în perioada 2009-2010 populația din Quebec despre tele-sănătate
(astistența medicală) cu ajutorul chestionarelor administrate prin două metode: 1) un chestionar
pe hârtie a fost înmânat în sala de așteptare a două spitale din regiunea de est a orașului și 2) un
chestionar online a fost trimis către popuația din Quebec. Distribuirea chestionarelor clasice a
fost făcute la dispoziția subiecților atât în camerele de urgență, cât și în zonele de așteptare a
ambulatoriului clinic din fiecare spital. Pentru chestionarele online, am cerut ajutorul unei
companii de sondaj (Survey Sampling International) să efectueze o selecție aleatorie a membrilot
săi și să trimită cereri acestora pentru participarea la studiu. Criteriile pe care trebuiau să le
îndeplinească participanții au fost: 1) să aibă domiciliul în Quebec și 2) să aibă minim 18 ani.

Chestionarul a fost împărțit în trei secțiuni. Prima parte includea datele socio-
demografice pentru a defini profilul participantului. A doua parte descrie telemedicina și explică
motivele pentru care ar trebui dezvoltată în Quebec. În final, a treia secțiune include 16 întrebări
divizate în patru categorii a câte patru întrebări despre acceptarea socială și încredere. Unele
întrebările puteau fi evaluate pe o scală a acordului de 4 niveluri (total, moderat, slab sau deloc),
iar altora li se acorda un procent de încredere. Fiecare participant a răspuns la întrebări de două
ori, o dată pentru ei și o dată pentru un membru al familiei. Cele patru categorii de întrebări au
fost legate de : 1) asistență de la distanță în timp real pentru a stabili un diagnostic sau un
tratament plan (Q1); 2) asistență de la distanță în timp real a unui medic pentru efectuarea
tratamentelor specializate (Q2); 3) asistență de la distanță în timp real a unui profesionist din
domeniul sănătății (asistent, fizioterapeut etc.) pentru efectuarea tratamentelor specializate (Q3);
4) asistență de la distanță în timp real a unui medic specialist pentru efectuarea de proceduri de
stabilizare a pacienților cu traumatism în camera de urgență(Q4).

Rezultate:
Studiul a dus la completarea a 1816 chestionarii cu măcar o întrebare completată despre
acceptarea socială și încrederea populației, dintre acestea 1738 au fost completate complet.
Dintre aceste 1816 chestionarii, 1587 au fost chestionarii online, iar 229 chestionarii clasice de la
centrele medicale. Dintre cele 229, 102 au fost completate în camera de urgență, 119 au fost
completate în ambulatoriile clinice, iar 8 au fost completate fără să fie specificat locul.
Respondenții ce au răspund prin intermediul internetului erau adulți și aveau o proporție aproape
egală între bărbați și femei, în timp ce respondenții ce au completat chestionarele pe hârtie erau
majoritatea femei. Numărul mic de chestionare scrise comparat cu numărul mare de chestionare
online poate crește riscul ca studiul să nu aibă o validitate internă ridicată. S-a observat o
diferență semnificativă și între grupul din camera de urgență(ER) și grupul din ambulatoriile
clinice(OC). Numărul chestionarelor a fost similar (102 vs. 119), dar s-au observat diferențe la
variabilele: vârstă (35,5 ani-ER vs. 51,7 ani-OC); copii (80% din grupul OC aveau copii,
comparativ cu 64,7% din grupul ER).

S-a observat că nivelul acceptării sociale crește de la 2.0 la 2.6 odată ce intervenția trece
de la diagnosticare la tratament și mai apoi la situații critice. Un comportament similar s-a
observar și în cazul scorurilor încrederii. Pentru fiecare dimensiune a acceptării sociale,
exprimată prin Q1 până la Q4, nivelul de acceptare și de încredere nu diferă semnificativ (p =
0,27, p = 0,60) atunci când respondentul răspunde pentru sine sau pentru un membru al familiei.
Acest lucru indică faptul că persoanele empatizează cu ceilalți membrii ai familiei.

Discuții:
Rezultatele indică următoarele: 1) selecția părtinitoare și tendința socială de desirabilitate
sunt potențial mai puțin proeminente în studiul internet comparativ cu studiul scris; 2) scorurile
acceptării sociale și a încrederii în tele- sănătate sunt mai mari pentru tratament decât pentru
diagnostic și chiar și mai mari pentru cazurile de urgență; 3) sorurile sunt general similare când
răspunsurile sunt date pentru sine sau pentru un membru al familiei; 4) nu s-au văzut diferențe în
asistarea prin telesănătate de către un profesionist în sănătate sau de către un doctor; 5)
participanții ce trăiesc în mediul rural au dat scoruri mai mari față de restl populației și 6)
numărul anilor de studiu este un bun prezicător al acceptării sociale și a nivelului de încredere în
tele-sănătate.

Limite:
Studiul nostru prezintă limitări severe ce ar trebui corectate în studiile viitoare. Prima,
discrepanța dintre numărul chestionarelor online și a celor scrise poate a dus la o supraprezentare
a anumitor respondenți. A doua, studiul scris nu este selectat aleatoriu. A treia, eșantionul
identificat ca aparținând zonei rurale este foarte mic. Patru, deși chestionarul nostru a fost validat
cu o bază calitativă, studiul nu este intrenațional validat și nu a fost testat pe o bază internă și
externă cantitativă. În final, trebuia să colectăm mai multe informații despre respondenți pentru a
idetifica prezicătorii acceptării sociale și a nivelului ridicat al încrederii în tele-sănătate.

Discuții viitoare:
Aceste limite sugerează nevoia de a conduce noi studii pe acest subiect. Activitatea
viitoare ar trebui să ia în considerare factorii de mediu, etnia și temerile legate de activitățile tele-
sănătății pentru a îmbunătăți înțelegerea principalilor factori care influențează acceptarea socială
și nivelul de încredere în tele-sănătate. Lucrări viitoare ar trebui să revadă validitatea
chestionarelor pentru a include și o întrebare referitoare la locația geografică. Aceste rezultate ar
putea confirma o percepere mai bună a tele-sănătății în mediul rural decât în mediul urban.

Concluzii:
Rezultatele sugerează că populația din Quebec încurajează dezvoltarea asistenței
medicale în timp real pentru diagnosticare, tratament la distanță pentru a îmbunătăți calitatea
serviciilor de îngrijire, mai ales în situațiile de urgență.

Studiile viitoare trebuie să îmbunătățească înțelegerea factorilor ce influențează

acceptarea socială și încrederea populației în tele-sănătate.