Cuprins

INTRODUCERE........................................................................................................2

CAPITOLUL 1 - SĂNĂTATEA ASISTATĂ DE TEHNOLOGIA

INFORMAŢIEI........................................................................... 4
1.1. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE E-SĂNĂTATE...................................... 4

1.2. O IMAGINE A E-SĂNĂTĂŢII ÎNTR-UN VIITOR APROPIAT............................6

1.3. E-SĂNĂTATEA ÎN ROMÂNIA....................................................................... 13

CAPITOLUL 2 - ARHITECTURA SISTEMELOR DE E-SĂNĂTATE.............15

2.1. ARHITECTURA SISTEMELOR ELECTRONICE ÎN SPITALE ........................... 15

2.2. SERVICII DE E-SANATATE PUSE LA DISPOZIŢIA PACIENŢILOR................. 19

CAPITOLUL 3 – APLICAŢIE LA SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ

SATU MARE........................................................................................................... 38
3.1. ISTORICUL SPITALULUI JUDEŢEAN DE URGENŢĂ SATU MARE ................ 38

3.2. SERVICII / SPECIALITĂŢI MEDICALE LA SJUSM..................................... 41

3.3. SERVICIILE ELECTRONICE DIN DOMENIUL ÎNGRIJIRII SĂNĂTĂŢII LA
SJUSM............................................................................................................... 44

CONCLUZII ŞI PROPUNERI............................................................................... 48

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................52

ANEXĂ................................................................................................................ 53
 INTRODUCERE

Motivul principal pentru care am decis să aleg această temă este pentru că subiectul tratează
o problemă cu adevărat esenţială în ţara noastră atât din punct de vedere economic, cât şi social în
această perioadă a anului în curs, marcată de evoluţia noului Coronavirus SARS-CoV-2, respectiv a
bolii COVID-19.
Totodată, îmi desfăşor activitatea profesională la Spitalul Judeţean de Urgenţă Satu Mare, în
cadrul Serviciului de Evaluare şi Statistică Medicală.
Astfel, în această lucrare mi-am propus să fac un studiu asupra unui subiect actual şi de o
importanţă majoră pentru domeniul sănătăţii şi anume despre utilizarea sistemelor informatice
colaborative în domeniul sănătăţii sau mai pe scurt despre e-Sănătate.
Termenul de e-Sănătate cuprinde o gamă de servicii şi sisteme care sunt la graniţa dintre
medicină şi tehnologia informaţiei.

Dosarul electronic de sănătate (EHR) şi documentul electronic al pacientului (PHR) este un

concept în dezvoltare definit ca o colectare sistematică a informaţiilor electronice privind sănătatea
unor pacienţi luaţi separat sau a unor populaţii de pacienţi. Reprezintă o înregistrare în format
digital care are capacitatea de a fi distribuită în contexte diferite de îngrijire medicală. Astfel de
înregistrări includ o întreagă serie de date în formă detaliată sau sumară, incluzând datele
demografice, istoricul medical, medicaţia şi alergiile, statusul imunizării, rezultatele analizelor de
laborator, imagini radiologice, măsurători ale semnelor vitale şi informaţii privind costurile
serviciilor medicale.

Sistemele informatice de îngrijire medicală vin în completarea conceptului de dosar

electronic de sănănătate şi reprezintă soluţii software pentru programarea consultaţiei,
managementul datelor pacientului, managementul planificării activităţii, decontarea serviciilor
asigurate, precum şi alte sarcini administrative ce înconjoară sănătatea.

Telemedicina reprezintă o ramură a medicinii care se bazează pe transferul informaţiei

medicale prin mediu electronic facilitând asistarea de la distanţă a unui consult sau intervenţii,
acordarea unei a doua opinii şi luarea deciziei optime privind gestiunea cazului, având astfel
implicaţii directe asupra raportului cost/beneficiu. În acest sens pot exista chiar şi echipe alcătuite
din specialişti în îngrijire medicală care colaborează şi împart informaţiile despre pacienţi prin
intermediul infrastructurii digitale.

2
 m-Sănătate include utilizarea de dispozitive mobile în colectarea datelor totale şi cele
privind nivelul de sănătate al pacientului, furnizarea informaţiilor de îngrijire medicală pentru
specialişti, cercetători şi pacienţi , monitorizare în timp real a semnelor vitale ale pacientului şi
furnizare directă a îngrijirii (prin telemedicina mobilă).

Cercetarea medicală prin managementul datelor eterogene şi managementul cunoştinţele

medicale reprezintă alte componente importante de eHealth.

Cardurile de sănătate inteligente îmbunătăţesc securitatea şi confidenţialitatea informaţiilor

pacientului, constituie un purtător sigur de înregistrări portabile şi poate reduce frauda în domeniul
îngrijirii medicale. Cardului i se pot atribui însă şi alte valenţe, poate astfel deveni instrument de
plată sau garant al calităţii de asigurat.

Prescripţia electronică sau e-prescripţia este transmisia electronică a informaţiilor

prescripţiei de la terminalul medicului care prescrie la sistemul de gestiune la farmacie. Înlocuieşte
sau completează o prescripţie pe hârtie, îmbunătăţind siguranţa pacientului prin reducerea
posibilităţii unei erori de prescripţie datorită numeroaselor cauze incluzând scris de mână ilizibil sau
terminologie ambiguă.

3
 CAPITOLUL 1: SĂNĂTATEA ASISTATĂ DE TEHNOLOGIA
INFORMAŢIEI

1.1. DEZVOLTAREA CONCEPTULUI DE E-SĂNĂTATE

Sănătatea este un domeniu vast şi complex în care informatizarea a pătruns mai puţin decât
ar fi posibil, de dorit şi chiar necesar, atât în zona publică cât şi în cea privată. Serviciul central al
domeniului este îngrijirea sănătăţii, un serviciu ce nu poate fi „electronizat”, iar mulţimea
instrumentelor de tehnologie a informaţiei şi comunicaţiilor este destinată numai scopului de a
acorda un sprijin puternic acestui serviciu central.
Rezultatul final dorit al introducerii serviciilor electronice în sănătate constă în creşterea
calităţii serviciilor şi scăderea costurilor acestor servicii, pentru toţi cei din domeniu – cetăţeni,
pacienţi, cadre medicale, instituţii medicale, companii de asigurări, etc.
Serviciile electronice din domeniul îngrijirii sănătăţii, denumite generic eSănătate (eHealth),
reprezintă rezultatul aplicării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în întreaga gamă de funcţii
legate de sectorul sănătăţii.
Aceste servicii sunt menite a satisface cerinţe ale cetăţenilor, pacienţilor, cadrelor medicale
(medici, dentişti, farmacişti, biologi, asistenţi, infirmiere, manageri, etc.) şi organizaţiilor furnizoare
de asistenţă medicală (spitale, policlinici, dispensare, cabinete medicale, farmacii, laboratoare,
companii de asigurări, etc.), publice şi private, precum şi autorităţilor şi factorilor de decizie politică
implicaţi în domeniu.
Un studiu american din 2018 arăta că, în fiecare an în Statele Unite, au loc peste 1,5 milioane
de erori de medicaţie prevenibile (adverse drug events), iar costul acestora depăşeşte suma de 3,5
miliarde de dolari anual. Una din recomandările principale ale studiului privind evitarea erorilor de
medicaţie fiind aceea de a se prescrie reţete electronice, ePrescriere (ePrescripting).
Un alt studiu din Marea Britanie sugerează că în Europa sute de mii de cetăţeni pot fi afectaţi
de erori medicale prevenibile şi că circa zece la sută din pacienţii din spitalele Sistemului Naţional
de Sănătate britanic pot fi afectaţi negativ neintenţionat, costul erorilor medicale depăşind 3
miliarde de lire anual. Deja celebrul raport din 2000 asupra erorilor medicale al Institutului
american de Medicină, arată că, în SUA, peste un milion de pacienţi suferă anual datorită unor
accidente în procesul medical şi în sistemele aferente; au loc 44.000 până la 98.000 de decese anual
datorate erorilor medicale; erorile medicale produc 33 de milioane de spitalizări pe an; între 17 şi 29
miliarde de dolari anual sunt cheltuieli suplimentare datorate erorilor medicale; numai circa
jumătate din pacienţi primesc cel mai bun tratament recomandat de specialişti, şi mai puţin de
4
jumătate din cabinetele medicale utilizează tratamentele recomandate; circa 30%-40% din
cheltuielile de sănătate (peste jumătate de trilion de dolari anual) sunt legate de costuri datorate
greşelilor de medicaţie (´overuse, underuse, missuse´ - ´prea mult, prea puţin, greşit´), duplicărilor,
erorilor sistemelor, repetărilor ne-necesare, comunicaţiei defectuoase, şi ineficienţei.
Raportul conchide că trecerea de la un sistem de documente (înregistrări) de sănătate bazat
pe pix şi hârtie, la un sistem electronic de înregistrări de sănătate (fişa medicală electronică, dosar
de sănătate electronic) reprezintă cel mai important pas către creşterea siguranţei pacienţilor. Un alt
studiu american, din 2005, arată că erorile medicale conduc la un număr de decese anual mai mare
decât numărul de decese datorat cancerului de sân, SIDA, şi accidentelor de circulaţie, luate la un
loc. Situaţia descrisă mai sus pare însă general valabilă, şi pentru toate ţările avansate (dacă nu
cumva cifrele nu sunt încă şi mai defavorabile).
În Uniunea Europeană, ca în toate ţările dezvoltate, se desfăşoară o intensă activitate de
dezvoltare şi promovare a serviciilor electronice din domeniul sănătăţii. În anul 2004 se lansează
Planul de Acţiune al eSănătăţii (eHealth Action Plan, (1)), care prefigurează o Zonă Europeană a
eSănătăţii (European eHealth Area), iar raportul ´eHealth în 2010´ face o analiză a domeniului în
perspectiva anului 2010 şi a Strategiei de la Lisabona. Viziunea europeană cea mai recentă asupra
domeniului eSănătăţii este formulată de Unitatea de tehnologie a informaţiei şi telecomunicaţiilor
pentru sănătate, din Directoratul General Societatea Informaţiilor şi Media (ICT for Health Unit) al
Comisiei Europene. Viziunea pleacă de la constatarea că modul în care se desfăşoară în prezent
furnizarea serviciilor de sănătate trebuie să fie profund reformat deoarece este prea costisitor, iar
calitatea serviciilor este suboptimală.
Un nou model în furnizarea serviciilor de sănătate trebuie să deplaseze accentul de la
tratamentul bazat pe simptome, la prevenire, şi de la sistemele centrate pe spital, la sistemele
centrate pe persoană. Acest model este realizabil numai prin folosirea tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor în combinaţie cu schimbări organizaţionale şi obţinerea de noi calificări
profesionale. Este necesară asigurarea unei continuităţi a îngrijirii (continuity of care), prin toate
locaţiile de îngrijire (de la spital până la locuinţă), şi de-a lungul timpului, iar acest deziderat se
poate atinge numai prin interoperabilitatea serviciilor de eSănătate în toată Uniunea Europeană.
Actorii eSănătăţii sunt, pe de o parte, beneficiarii finali ai serviciilor medicale electronice -
cetăţeni şi pacienţi, iar pe de alta, sunt furnizorii acestor servicii - cadrele medicale, instituţiile
medicale (asistenţa primară - cabinete medicale, asistenţa secundară - spitale, policlinici,
dispensare, asistenţa terţiară - laboratoare specializate, radiologie, etc.), precum şi alte instituţii
implicate în actul medical cum ar fi companiile de asigurări de sănătate, organizaţiile profesionale,
organizaţiile de evidenţă statistică, factorii de decizie politică, precum şi industria de profil
(furnizoare de sisteme, aplicaţii, dispozitive, soluţii, etc.).

5
 Un număr însemnat de asociaţii şi organizaţii din întreaga lume desfăşoară activităţi legate
de eSănătate, între care menţionăm :
- Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
- WHO (World Health Organisation);
- HIMSS (Healthcare Information and Management Systems Society);
- COCIR (European Coordination Committee for Radiological, Electromedical and
Healthcare IT Industry);
- EHTEL (European Health Telematics Association);
- HINE (Health Information Network Europe);
- EHMA (European Health Management Association);
- EFMI (European Federation for Medical Informatics) care organizează şi congresele
MIE (Medical Informatics Europe);
- IMIA (International Medical Informatics Association);
- EIHR (European Institute for Health Records, ´EUROREC´) .
O parte dintre aceste organizaţii sunt dedicate elaborării de standarde în domeniu cum ar fi
de pildă HL7 (Health Level 7), DICOM (Digital Imaging and Communication în Medicine),
LOINC (Logical Observation Indentifiers, Names and Codes), SNOMED (The Systematized
Nomenclature of Medicine, CT - Clinical Terms), OpenEHR (Open Electronic Health Record) .
În România acţionează SRIM, Societatea Română de Informatică Medicală, membră a EFMI
şi IMIA, precum şi PROREC, membră a EUROREC, care promovează înregistrarea electronică de
sănătate (EHR) .
În Uniunea Europeană atenţia acordată eSănătăţii este remarcabilă - nenumăratele proiecte
de cercetare/dezvoltare din cadrul Programelor Cadru FP5, FP6 şi FP7 ale IST, şi Planul de Acţiune
al eSănătăţii din 2004, sunt o bună dovadă în acest sens.

1.2. O IMAGINE A E-SĂNĂTĂŢII ÎNTR-UN VIITOR APROPIAT

Putem crea o imagine a ceea ce pot oferi serviciile electronice în domeniul îngrijirii sănătăţii
(publice şi private) prin câteva scenarii recente. Scenariile pe care le voi descrie mai jos sunt
scenarii posibile într-un viitor apropiat şi au rolul de a ilustra cum se pot atinge obiectivele
principale - o calitate mai bună a serviciilor medicale, la costuri de exploatare mai reduse.
Părţi din aceste scenarii sunt deja o realitate în diverse ţări avansate ale lumii. Scenariile fac
uz de concepte principale ale eSănătăţii, cum ar fi înregistrarea electronică de sănătate, sau fişa
electronică de sănătate (EHR, Electronic Health Record), sisteme de suport al deciziei clinice (CDS,

6
Clinical Decision Support) sau sisteme de prescrieri electronice (reţete, instrucțiuni și trimiteri
diverse) (CPOE, Computerized Physician Order Entry).
Terminologia (cu rol didactic) pe care o voi folosi urmăreşte o cât mai fidelă transpunere în
limba română a conceptelor (aproape) împământenite în domeniu, din limba engleză, în absenţa
unei terminologii româneşti stabilizate (datorată, încă, cvasi-noutăţii domeniului). Nici pe plan
internaţional tehnologia domeniului nu este încă pe deplin stabilizată. Cele cinci scenarii descrise
reprezintă:
- utilizarea diverselor înregistrări electronice de sănătate interoperabile (în caz acut,
normal şi cronic);
- utilizarea sistemelor de suport al deciziei în medicaţie şi tratament (în tratarea
cancerului mamar);
- utilizarea celor de mai sus (şi a mai multor altor eServicii) în scopul asigurării
mobilităţii pacientului în Uniunea Europeană (un turist european se îmbolnăveşte în ţara
europeană pe care o vizitează);
Scenariile prezentate sunt uşor simplificate şi adaptate, şi li s-au adăugat unele explicaţii
suplimentare. În fiecare scenariu se pot urmări beneficiile eServiciilor – o calitate mai bună a
serviciilor şi o reducere a costurilor.

SCENARIUL 1 - TRATAMENT DE CAZ ACUT PRIN ACCES LA INFORMAŢII CLINICE

Doamna X se află într-o vacanţă de vară într-o ţară europeană străină. Doamna X suferă de
insuficienţă medulo-suprarenaliană (adrenalinică) tratată hormonal, care, pe vreme caldă, poate
duce la stări de confuzie şi dureri abdominale intense. Pe neaşteptate, aflându-se într-o librărie, se
simte rău, având puternice dureri abdominale şi stare de vomă, şi solicită ajutor. Soseşte primul
ajutor, paramedicii, care îi vor acorda primele îngrijiri. Asistentul accesează online sumarul
electronic al pacientului (EPS, Electronic Pacient Summary), în care se află informaţiile medicale
de bază ale pacientei, determină insuficienţa hormonală, şi, în acord cu medicul de urgenţă, o
tratează cu medicamentul de substituţie cerut.
Odată ajunsă la spital, doamna X se reface rapid şi, după câteva ore, este externată şi i se
prescrie o reţetă electronică (electronic prescription) pentru un tratament hormonal mai adecvat, pe
care o poate lua de la o farmacie locală sau o farmacie pe Internet, şi finalmente de la o farmacie din
oraşul său de reşedinţă. Intervenţia medicală este înregistrată în sumarul său electronic de pacient
(EPS), a cărui structură e agreată de statele europene pentru a fi interoperabilă. În absenţa
informaţiilor din sumarul electronic de pacient, care a fost accesat în ţara sa de origine unde este
păstrat, pacienta s-ar fi aflat într-o situaţie de risc serios de a suferi o intervenţie chirurgicală
abdominală de urgenţă.

7
SCENARIUL 2 - TRATAMENT DE CAZ NORMAL PRIN UTILIZAREA DE COMUNICAŢII
EFICIENTE

Domnul P suferă deodată de o puternică durere de spate. Se adresează medicului de familie,

care consultă înregistrarea (fişa) electronică a pacientului (EPR, Electronic Patient Record) aflată în
sistemul său informatic. Înregistrarea este sincronizată cu Registrul Naţional de înregistrări
electronice de sănătate (EHR) ce conţine pointeri către alte înregistrări, aflate la alte cadre medicale
care au tratat şi ei aceiaşi persoană, şi care mai conţine şi un sumar electronic de pacient (EPS)
sintetizat din toate aceste informaţii voluminoase.
Sumarul electronic de pacient este permanent actualizat cu informaţiile rezultate din toate
intervenţiile medicale asupra pacientului. Medicul de familie decide să administreze pacientului o
injecţie antialgică şi să-l trimită la un ortoped. Medicul obţine o programare pentru pacient folosind
propriul sistem de programări electronice, convenind cu pacientul să stabilească vizita pentru
dimineaţă următoare.
Ortopedul examinează pacientul şi înregistrează vizita, cu toate datele necesare, în propriul
sistem de înregistrări electronice de pacient (EPR system), sistem care face şi o actualizare
automată corespunzătoare a sumarului electronic al pacientului (EPS), menţinut central, după care
cere efectuarea unei tomografii computerizate lombare pentru a verifica existenţa unei hernii de
disc, programând-o pentru după amiază. Rezultatul tomografiei sub formă de imagini digitale este
disponibil ortopedului la zece minute după ce a fost semnat electronic de către radiolog.
S-a descoperit existenţa herniei de disc iar ortopedul aplică o terapie obişnuită pentru această
situaţie. Înregistrarea electronică a pacientului (EPR), şi sumarul electronic al pacientului (EPS)
care este menţinut centralizat, sunt actualizate corespunzător, iar medicul de familie al pacientului
primeşte o notificare privind actualizarea efectuată.
Domnul P va putea fi urmărit în continuare de medicul de familie care dispune de toate
datele electronice medicale necesare. Unele date relevante pentru monitorizarea stării generale,
naţionale, de sănătate sunt expediate autorităţii de sănătate publică şi biroului statistic, cu
respectarea confidenţialităţii pacientului (datele transmise sunt anonime).

SCENARIUL 3 - TRATAMENT DE CAZ CRONIC PRINTR-O COLABORARE EFICIENTĂ

Doamna K este în vârstă şi supraponderală, are mai multe afecţiuni cronice, între care un
diabet sever, şi trebuie să fie supravegheată cu regularitate.

8
 Managementul maladiei (disease management) reclamă un plan de îngrijire comun
(interdisciplinar) care să implice medicul de familie al doamnei K, un medic specialist şi, dacă
apare nevoia, un spital.
Se înregistrează toate analizele periodice şi vizitele la medicul de familie precum şi
consultaţia anuală (şi cea în caz de nevoie) cu medicul specialist în diabet. Afecţiunea necesită
internări ocazionale într-un spital precum şi intervenţia unui asistent specialist (paramedical
specialist), de exemplu pentru pedichiură medicală.
Planul de îngrijire (care plan) este completat cu vizitele periodice la farmacie pentru
realimentare cu medicamente, şi mai conţine şi alte informaţii diverse. La fiecare intervenţie de
natură medicală, pacienta poate permite accesul la înregistrarea (fişa) sa electronică de sănătate
(EHR), care o însoţeşte toată viaţa.
Aceasta conţine şi o selecţie concentrată de informaţii clinice externe, aflate în sistemele de
înregistrări electronice de pacient (EPR system) ale diverşilor furnizori de îngrijire medicală pe care
i-a consultat, şi care sisteme sunt legate şi cu sistemul centralizat de sumare electronice de pacient
(EPS). În acest fel informaţia clinică este disponibilă imediat în punctele în care se acordă îngrijirea,
ceea ce permite orientarea tratamentului sau trimiterea către un specialist. Datele servesc şi
activităţilor administrative şi organizatorice de urmărire a calităţii, pentru scopuri statistice, precum
şi pentru cercetări medicale. Un set de date de urgenţă medicală (EDS, Emergency Data Set) este
creat şi actualizat cu regularitate, ca parte componentă a sumarului electronic al pacientului (EPS),
şi este accesibil în mod centralizat oricărei entităţi medicale autorizate pentru intervenţii de urgenţă,
permiţând în acest fel diminuarea erorilor posibile de tratament.

SCENARIUL 4 - UTILIZAREA SISTEMELOR DE SUPORT AL DECIZIEI CLINICE ÎN

MEDICAŢIE ŞI TRATAMENT ÎNTR-UN CAZ DE CANCER MAMAR

Doamna DS, în vârstă de 52 de ani, mamă, acordă o mare atenţie propriei stări de sănătate,
dar şi celei a familiei sale. La ultima vizită la medicul ei de familie primeşte un cod de acces la un
site în care se află noua sa înregistrare electronică personală de sănătate (PHR, Personal Health
Record) care cuprinde toată medicaţia ce i-a fost pescrisă, situaţia sa referitoare la colesterolul
relativ ridicat, şi permite şi accesul la informaţii medicale utile.
La prima accesare a site-ului observă un buton intitulat ´Întreţinerea sănătăţii´, pe care dă un
clic şi primeşte un mesaj care o informează că sistemul recomandă o nouă mamografie, iar medicul
ei susţine recomandarea. Doamna DS apasă pe mesaj şi primeşte imaginile digitale ale tuturor
mamografiilor făcute în ultimii cinci ani. Apasă acum pe ´Mamografie nouă´ şi face o programare la
secţia de radiologie a spitalului ei. Citeşte apoi, prin site, diverse informaţii referitoare la noile

9
metode de diagnosticare a cancerului mamar, ceea ce o face să fie mai implicată, şi în cunoştinţă de
cauză, în propriul tratament.
Medicul ei de familie, doctorul Jones, face între timp o trecere în revistă a înregistrării ei
electronice de pacient (EPR, numită uneori şi EMR, Electronic Medical Record) şi primeşte şi un
mesaj de la sistemul de înregistrări personale de sănătate (PHR) care îl informează despre
mamografia pe care o va face doamna DS. După o săptămâna primeşte o notificare în sistemul
înregistrării electronice de sănătate (EHR System), provenită de la radiologie, care îl informează că
rezultatul este pozitiv.
Doctorul Jones apasă pe mesaj şi trece în revistă ultimele recomandări de tratament
(treatment guidelines) şi de prognoză referitoare la cancerul mamar. Anunţă apoi telefonic pe
doamna DS, prezentându-i ultimele rezultate pozitive obţinute în tratament astfel încât să îi insufle
o încredere fundamentată. O programează apoi la o biopsie, pe care o comentează după prelevare,
telefonic, cu specialistul care confirmă un cancer în faza incipientă, cu prognoză bună. Urmează o
programare la oncolog iar informaţiile sunt înregistrate şi în înregistrarea personală de sănătate
(PHR) a doamnei DS.
Înaintea vizitei la oncolog doamna DS accesează site-ul propriu cu înregistrarea sa personală
de sănătate (PHR) unde completeză mai multe formulare, răspunzând la întrebări personale
referitoare la tratament.
Printre altele i se cere acordul pentru un tratament agresiv, în cazul în care acesta ar fi
necesar. Tot aici citeşte despre tratamentele care sunt indicate. În vizita la oncolog doamna DS este
deja informată şi decide cu acesta un plan de tratament agresiv ce cuprinde radioterapie,
chimioterapie şi chirurgie, tratamentul agresiv fiind necesar şi datorită unui risc genetic indicat de
analizele de sânge de până acum, păstrate în înregistrarea ei electronică de sănătate (EHR).
Cu această ocazie doctorul Jones recomandă mamografii şi celorlalte trei surori ale doamnei
DS, şi trimite recomandările către site-urile cu înregistrările personale de sănătate (PHR) ale
acestora. Apoi înregistrează planul de tratament în sistemul înregistrărilor electronice de sănătate
(EHR) pentru internări, şi prescrie la un moment dat, accidental, chimioterapie în soluţie salină,
când ar fi trebuit să fie în soluţie cu dextroză.
Sistemul înregistrărilor electronice de sănătate (EHR) detectează eroarea şi i-o după care îl
asistă în calculul celor mai bune doze în chimioterapie, ţinând cont de riscul genetic al pacientei, de
greutate şi de starea rinichilor. Doamna DS este internată la exact cinci săptămâni după ce a primit
mesajul care i-a recomandat mamografia.
Tânărul medic rezident care o primeşte îi pune o serie de întrebări de informare şi, când
doamna DS îi cere un somnifer, foloseşte calculatorul de lângă patul ei pentru a prescrie un
somnifer obişnuit.

10
 Calculatorul îl informează imediat că alegerea nu e indicată pe timpul chimioterapiei şi îi
recomandă un alt somnifer. Seara, pacienta spune asistentei că are unele simptome neplăcute iar
asistenta înregistrează datele pe calculator şi îi dă o medicamentaţie adecvată simptomelor, pe care
o preia din sursele de informaţii legate de înregistrările pe care tocmai le-a făcut. Doamna DS va
avea o noapte odihnitoare în ciuda cateterului de chimiopterapie din braţul său.
Pacienta remarcă zilnic medicii şi asistentele care utilizează tehnologia informaţiei pentru
clarificarea şi optimizarea tratamentului său. Dimineaţa medicul rezident îi arată pe ecranul
monitorului tendinţele pozitive în semnele vitale şi în rezultatele analizei de urină. În ziua externării
o posibilă criză este evitată atunci când calculatorul depistează o evoluţie subtilă, dar alarmantă, la
nivelul funcţiei renale.
Medicul observă această tendinţă în urma analizei de sânge înregistrate, şi prescrie o doză
mai scăzută în tratamentul chimioterapic, după externare, trimiţând în acelaşi timp o atenţionare în
sistemul înregistrărilor electronice de sănătate (EHR system) ambulator. Atenţionarea va fi
convertită într-o trimitere electronică cu recomandarea de verificare a funcţiei renale, ce se va face
la următoarea vizită.
Ulterior, pe tot parcursul tratamentului, doamna DS accesează mereu site-ul cu înregistrarea
ei personală de sănătate (PHR) pentru a obţine informaţii educaţionale şi pentru a comunica cu
medicii. A participat chiar şi la o consiliere online (chat) cu alte paciente aflate în aceiaşi situaţie,
tot prin intermediul site-ului.
Toate acestea au ajutat-o mult în problemele diagnosticului şi tratamentului ei specific, astfel
că foloseşte cu regularitate site-ul pentru probleme generale de menţinere a sănătăţii şi pentru a
accesa instrumente de suport al deciziilor privitoare la sănătatea sa şi a familiei. Informaţii
privitoare la procesul de îngrijire, şi la rezultatele acestuia, sunt trimise de sisteme şi la baza de date
naţională referitoare la cancerul mamar.

SCENARIUL 5 - UTILIZAREA SERVICIILOR ELECTRONICE DIN SĂNĂTATE ÎN SCOPUL

ASIGURĂRII MOBILITĂŢII CETĂŢENILOR EUROPENI

Scenariul este imaginat (pentru un viitor mai îndepărtat) în cadrul proiectului european
CASCOM care preconizează crearea unui agent (software) rezident într-un comunicator personal
mobil (de regulă un telefon mobil) ce permite comunicaţii inteligente (semantice) între servicii de
web, într-o reţea ad hoc, fără nod central (de tip P2P, Peer-to-Peer network). Domnul V, un turist
finlandez în vizită în Portugalia, se simte deodată rău, fără a cunoaşte cauza. Îşi foloseşte telefonul
mobil în care un agent (o aplicaţie rezidentă în cipul mobilului, produsă conform cu specificaţiile
CASCOM) găseşte imediat informaţiile de contact ale unui centru medical local de urgenţă, căruia
îi şi telefonează descriindu-şi simptomele.

11
 În acelaşi timp agentul transferă informaţii generale despre domnul V în baza de date a
centrului local de urgenţă, inclusiv date despre locaţia în care acesta se află. Medicul centrului îi
recomandă să se prezinte imediat la cel mai apropiat spital. Agentul centrului (o altă aplicaţie
CASCOM din sistemul informatic al centrului) transferă către mobilul domnului V informaţii
despre spital şi o hartă care arată poziţia actuală a acestuia şi pe cea a spitalului, iar către agentul
spitalului transferă o notificare privind sosirea domnului V.
Domnul V soseşte curând la spital. Imediat după apelul domnului V, agentul său contactează
agentul AMU (Asistenţa Medicala de Urgenţă) din Finlanda şi îi cere să transmită istoria medicală a
domnului V către spitalul din Portugalia. Agentul AMU solicită agentului din mobilul domnului V
o permisiune, iar domnul V dă un accept parţial, doar pentru o parte din istoria sa medicală,
permisiune (sub forma unei semnături electronice) ce e transmisă prin agentul său către agentul
AMU.
Agentul AMU transmite mai departe această aprobare către agentul spitalului din Finlanda în
care domnul V are istoria sa medicală. Un agent al acestui spital transmite informaţia medicală
necesară către spitalul din Portugalia.
Pentru că domnul V a petrecut mai mulţi ani în Germania, o parte din înregistrarea sa
electronică de sănătate (EHR) se află la un medic curant şi la un spital din această ţară. Agentul
personal al domnului V cunoaşte toţi agenţii ce trebuie contactaţi şi transmite câte o cerere către
medicul curant şi către spitalul din Germania. După aprobarea dată de domnul V, agenţii din cele
două sisteme transmit şi ei informaţia medicală de care dispun către agentul spitalului din Portugalia
unde este internat domnul V.
Agentul AMU analizează situaţia domnului V pe baza datelor obţinute de la spitalul din
Portugalia, după care contactează compania de asigurări a domnului V pentru a afla dacă
cheltuielile necesare pot fi acoperite. Agentul acestei companii de asigurări răspunde afirmativ.
Pe baza datelor obţinute de la spitalul din Portugalia, AMU decide ca un reprezentant
finlandez să zboare în Portugalia pentru a oferi asistenţă domnului V. Agentul AMU execută în mod
automat rezervarea de loc pe linia aeriană şi trimite toate informaţiile de zbor, şi cele referitoare la
domnul V, către agentul personal din mobilul reprezentantului. În Portugalia, reprezentantul
finlandez al AMU decide trimiterea urgentă a domnului V în Finlanda iar agentul său personal
mobil face toate aranjamentele de zbor necesare, anunţă pe toţi cei implicaţi în zbor (doctori şi
escortă) şi face programările la spitalul din Finlanda, unde domnul V este imediat internat după
sosire.

12
 1.3. E-SĂNĂTATE ÎN ROMÂNIA

Actualul proiect de reformă a sectorului sanitar din România include ca prioritate și

informatizarea sistemului de sănătate.
Obiectivele noii reforme vizează îmbunătățirea managementului și a finanțării sectorului
sanitar, permițând un control mai eficient al distribuției resurselor financiare, întărirea posibilității
de control, eficientizarea sistemului, îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate.
Noua dimensiune a sistemului sanitar constituie o sursă enormă de economii financiare
pentru sistem, acestea contribuind în mod direct la creșterea calității serviciilor de sănătate.
E-health-ul sau e-sănătatea cum a fost adoptat de către specialiști, permite folosirea
tehnologiilor informaționale și de comunicare în sectorul medical, realizând fișele medicale,
prescripțiile în format electronic, facilitând accesul, crescând calitatea actului medical, reducând
costurile și eficientizând sistemele de sănătate.
În absența unor reglementări unitare privind standardele de informatizare, precum și datorită
inexistenței unui sistem de acreditări, certificări, avizări pentru furnizori, sistemele informatice s-au
realizat și implementat într-o manieră dezorganizată. Acest lucru a făcut ca informatica, în loc să
ajute activitatea medicală, să genereze mai degrabă confuzie, birocrație și nesiguranță. Au apărut
paralelisme în culegerea datelor primare, dublarea unor circuite de raportare, incompatibilități
datorită utilizării unor definiții diferite ale indicatorilor și a unor codificări proprietare etc.
Resursele financiare tot mai reduse din domeniul sanitar influențează în mod direct utilizarea
eficientă a acestor resurse, dar scopul final va trebui să fie construirea Sistemului Informatic
Integrat al Sănătăţii, care să reprezinte un sistem informatic național coerent, prin adoptarea unei
strategii cadru de informatizare în sănătate, prin constituirea unor organisme aferente și adoptarea
unor reglementări, asemănător sistemului electronic național de plăți din sectorul finanțe-bănci, care
operează în mod unitar, centralizat şi accesibil toate tranzacţiile financiare din sistem. În acelaşi
mod trebuie să existe și în sănătate un sistem informatic în care să se regăsească „contul de
sănătate” al fiecărui cetăean.
Ca priorităţi ale acestui sistem trebuie să se afle:
 reforma în e-health
 dosarul medical ( EHR, patient summaries) - dosarul electronic al pacientului
 identitatea electronică (eid, eCards)
 servicii ePrescription
 realizarea sistemul central de date de sănătate
 accesul la date, securitatea datelor, asigurarea mobilității
 sistemul integrat de monitorizare a asistenței medicale (SIMAM)

13
 La acestea se adaugă şi obiective ce au ca scop furnizarea de informații privind elaborarea
sistemului de evidență primară prin implementarea la nivelul tuturor centrelor medicale a unei
metodologii comune pentru culegerea, înregistrarea, centralizarea, și perfecționarea datelor,
elaborarea indicatorilor de evaluare a calității actului medical de specialitate și a eficienței
activității, efectuarea de materiale și studii în probleme de statistică medicală, planificare, economie
sanitară, statistică matematică, date privind efectuarea de cercetări operaționale cu privire la
optimizarea tratamentului medical, utilizării la randament maxim a serviciilor și cabinetelor de
consultație, diagnostic și tratament, aprovizionării cu medicamente și materiale sanitare, circuitului
bolnavilor în spital și centrele medicale.
Toate acestea au ca scop implementarea unui instrument informatic modern de urmărire și
evidențiere a costurilor, pe pacient, pe medic de specialitate, pe centru medical, de previzionare a
necesarului de fonduri, de fundamentare, realizare și execuție a bugetului pe subdiviziunile
clasificației bugetare la nivelul fiecărui ordonator de credite.
Prin realizarea strategiei e-sănătate se dorește crearea unui sistem de sănătate performant și
modern, creșterea accesibilității serviciilor medicale, precum și eliminarea discriminărilor în
abordarea acestora, prin utilizarea instrumentelor specifice societății informaționale.

14
 CAPITOLUL 2: ARHITECTURA SISTEMELOR DE E-SĂNĂTATE

2.1. ARHITECTURA SISTEMELOR ELECTRONICE ÎN SPITALE

Sistemele medicale moderne se bazează tot mai mult pe accesarea și prelucrarea în timp real
a unui mare volum de date și informații medicale, caracaterizate printr-o diversitate de tipuri și
grade de structurare. Înțelegerea importanței majore pe care sistemele de evidenţă electronică a
datelor medicale (EHR) o au în cadrul sistemelor informatice medicale au determinat în întreagă
lume adoptarea lor în ritm accelerat, fiind totodată elaborate standardele și metodele de control al
calității menite să susțină acest proces.
Evidența electronică a datelor medicale (Electronic Health Redord-EHR) a devenit treptat un
elemenet central pentru strategiile naționale de dezvoltare a informaticii medicale din majoritatea
țărilor europene. Necesitatea de a stoca și partaja un volum tot mai mare de date clinice, păstrând
fidel în acelas timp semnificația clinică a contribuțiilor individuale, a determinat o preocupare
crescândă pentru elaborarea și adoptarea unor standarde de interoperabilitate.
Organizarea structurală a EHR trebuie să corespundă nevoilor medicilor. Ușurința
înregistrării datelor și suportul pentru contribuțiile narative reprezintă motivele principale pentru
care încă mulți medici preferă înregistrările pe suport de hârtie.

Figura nr. 1: Integrarea EHR în fluxul datelor şi informaţiilor medicale1

1
Sursa: www.openehr.org
15
 Îngrijirea pacienților presupune accesarea de către clinicieni a unui volum şi a unei varietăți
din ce în ce mai mari de date medicale precum și necesitatea partajării acestor date între diverși
furnizori ai serviciilor de sănătate.
Nu este de neglijat nici dreptul pacientului de a-și accesa datele proprii și de a juca un rol
activ, conștient și documentat în managementul sănătății proprii.
Îngrijirea sănătății implică transferul unui volum imens de date și informații, cum sunt:
 Un set standardizat de informații pentru pregătirea medicală inițială;
 Informații actualizate accesate în cadrul procesului de pregătire medicală continuă;
 Date administrative colectate la fiecare adresare a pacientului către un serviciu medical și
actualizări ale acestor date cu ocazia fiecărei reveniri;
 Date și informații clinice, diagnostic, terapeutice și administrative asociate fiecărui episod
de îngrijire a sănătății.

Pentru a fi utilă, informația medicală trebuie să îndeplinească următoarele cerințe

calitative:
 Acuratețea-corectitudinea datelor să fie atestată cu o încredere cât mai mare;
 Completitudinea - să fie incluse toate datele relevante;
 Accesibilitatea - să fie accesibile în orice moment și loc;
 Relevant - datele să fie utile pentru contextual dat, asigurându-se astfel acuratețea
interpretării lor.
Conceptul de evidenţă electronică a datelor medicale a suferit de-a lungul timpului mai
multe transformări și reconsiderări pe măsura creșterii complexității și a schimbării naturii datelor
medicale, concomitent cu evoluția sistemelor de îngrijire a sănătății.
Variațiile în terminologie, adesea implicând specificul național, sunt legate nu doar de
formulare ci și de conținut și context clinic.
În prezent, acest concept îmbracă mai multe forme, definite după cum urmează:
CPR (computer-based patient record-SUA) Evidența computerizată a datelor pacientului -
asigură înregistrarea tuturor informațiilor medicale ale unui pacient pe parcursul întregii sale vieți.
Presupune achiziția datelor medicale din diverse surse ceea ce necesită un înalt grad de
interoperabilitate a datelor, greu de atins în momentul actual. De remarcat faptul că înregistrările se
referă la un singur subiect - pacientul.
 PCR (patient-carried record) Evidența la purtător a datelor medicale - model experimentat
în diverse țări sub forma cardurilor medicale. Și în acest caz, subiectul înregistrărilor este
tot pacientul, existând însă o specializare pe domenii clinice pentru datele înregistrate.
Tendința curentă este că pe aceste carduri să existe un minim de informații necesare

16
 pentru autentificarea utilizatorilor toate celelalte date privind pacientul fiind stocate într-o
bază de date distribuită.
 CMR (computerized medical record) Evidența computerizată a datelor medicale - un
concept foarte general ce cuprinde orice formă de evident electronică a unor date
medicale, de la simple evidente în documente Word sau foi de calcul tabelar Excel până
la diverse implementări de gestiune informatizată a datelor medicale, mai mult sau mai
puțin complexe.
 EMR (electronic medical record) Fişa electronică medicală - exprimă cadrul de
înregistrare a datelor medicale bazate pe o totală interoperabilitate într-o instituție
medicală. Subiectul înregistrării este pacientul iar fisa asociată acestuia urmărește în mare
parte structura fișei clasice pe hârtie, transpusă în format electronic.
 EPR (electronic patient record) Fişa electronică a pacientului - Similar CPR dar centrată
pe date medicale aparținând uneia sau mai multor specialități și fără pretenția de a
acoperii întreagă durată a vieții pacientului. EPR poate fi considerată un subset al HER.
 EHR/EHCR (electronic health(care) record) Fişa electronică de sănătate reprezintă un
concept tot mai larg acceptat care estinde semnificația fișei electronice a pacientului
dincolo de starea de boală/pacient , cuprinzând întreagă istorie de sănătate a persoanei
alături de starea actuală și planurile de îngrijire viitoare.
Principalele funcții pe care trebuie să le îndeplinească un sistem integrat al fișei electronice
de sănătate sunt:
 Evidența datelor și informațiilor medicale;
 Securitatea și protecția datelor;
 Accesul concurențial și diferenţiat la date pentru indivizi, departamente și diverse
instituții din domeniul sanitar;
 Comunicarea datelor asigură suport pentru schimbul de informații medicale între
personalul implicat în asistenţa medicală a unui pacient, medicul curant și pacient;
 Integrarea datelor și obținerea unor situații centralizate, atât de natură medicală cât și
administrativă;
 Suportul deciziei medicale - evidența grupelor de medicamente compensate sau gratuite,
validarea medicației prescrise prin semnalarea incompatibilităților, integrarea cu sisteme
expert care să ghideze medical în elaborarea planului diagnostic sau terapeutic;
 Automatizarea raportărilor;
 Suport pentru învățământ și cercetare - prin integrarea sistemelor informatice cu rețeaua
academică și cu cea de cercetare, oferind acces la o bază de date complexă și dinamică;
 Administrarea unităților medicale
− prin asigurarea: accesului autorizat la datele și informațiile stocate;
17
 − evidența costurilor și a resurselor material și de personal;
− planificarea activitățiilor.

Avantajele trecerii la evidența electronică a datelor medicale sunt:

 obținerea unui mediu standardizat pentru evidenţa datelor, bazat pe sisteme performante
de gestiune a bazelor de date;
 grad mare de integrare a datelor între diverse segmente ale sistemelor informaționale din
asistenţa medicală;
 reducerea semnificativă a spațiului necesar stocării datelor medicale;
 mediu extrem de favorabil cercetării;
 creșterea calității actului medical prin suport informativ oferit structurilor administrative
locale și centrale;

Ca dezavantaje ale trecerii la evidenta electronică a datelor medicale se pot aminti:

 limitările tehnice privind asigurarea securității, integrității și accesibilității datelor;
 costurile inițiale mari;
 lipsa abilităților de operare și a începerii în sistemele computerizate a personalului
medical alături de rezistenţă la schimbare;
 diversitate mică a produselor software de calitate, absența unor standarde de calitate
general recunoscute și a unui cadru legal adecvat.
Arhitectura EHR trebuie să fie aplicată tuturor sectoarelor de îngrijire a sănătății tuturor
specialităților medicale și oricăror metode de acordare a serviciilor medicale. Aceeași arhitectură
EHR trebuie aplicată tuturor formelor de evidenţă electronică a datelor medicale, indiferent dacă e
vorba de EMR, CMR, EPR, PCR sau alte asemnea variante.
Întocmai ca şi datele pe suport de hârtie, cele electronice se pot pierde; suporturi precum
CD-urile pot fi distruse sau rătăcite, iar fişierele pot fi şterse în mod accidental. De asemenea, pe
măsură ce tehnologia evoluează, citirea sau descifrarea informaţiilor stocate pe suporturi sau pe
formate devenite perimate (precum dischetele) se pot dovedi imposibile.
În sfârşit, însuşirea sau reproducerea ilicită a datelor fac parte, de asemenea, din riscurile
care pot afecta înregistrările medicale ale pacienţilor.

18
 2.2. SERVICII DE E-SĂNĂTATE PUSE LA DISPOZIŢIA PACIENŢILOR

E-SERVICIILE E-SĂNĂTĂŢII

Deşi nu s-a conturat, încă, cu precizie, o sistematizare unanim acceptată a conceptelor din
eSănătate, cele mai multe sunt deja bine definite, dar, pe alocuri, cu particularităţi specifice,
existând, de exemplu, terminologii uşor diferite în Statele Unite şi în Uniunea Europeană. O scurtă
trecere în revistă a diverselor eServicii şi concepte din eSănătate poate prilejui formarea unei prime
imagini de ansamblu asupra domeniului.

a) Informaţii medicale online şi reţele de sănătate

Site-urile cu informaţii medicale destinate informării cetăţenilor cu privire la un mod de trai
sănătos, şi cele care prezintă diverse boli (simptome, tratamente, recomandări, statistici, etc.), sunt
foarte utile şi răspândite în întreaga lume. În diverse ţări se crează reţele de informaţii de sănătate
(HIN, Health Information Network) accesibile prin Internet atât cetăţenilor şi pacienţilor cât şi
cadrelor şi instituţiilor medicale.

b) Continuitatea îngrijirii medicale

Conceptul de continuitate a îngrijirii medicale (continuity of care) reprezintă unul dintre cele
mai importante obiective, la un nivel naţional, şi, îndeosebi, la nivelul paneuropean. Continuitatea
îngrijirii medicale înseamnă capacitatea sistemului de sănătate de a acorda îngrijire oricărui
pacient, în orice loc (cabinet medical, spital, policlinică, farmacie, ..) şi la orice moment.

c) Confidenţialitatea datelor medicale

Circulaţia electronică a informaţiei medicale pune problema păstrării confidenţialităţii
datelor medicale ale pacienţilor şi este reglementată prin acte normative (Legea nr. 46/2003 a
drepturilor pacienților, Legea nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la
prelucrarea datelor cu caracter personal, Regulamentul GDPR 679/2016 privind protecţia
persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera
circulaţie a acestor date etc.).

d) Înregistrările electronice de sănătate (EHR, EPR/EMR, EPS, EDS, PACS)

Reprezentarea electronică a informaţiilor medicale referitoare la un pacient poate lua mai
multe forme. În prezent asupra acestor forme nu există încă un acord unanim la nivel paneuropean
sau internaţional. În cadrul general al acestor înregistrări electronice de sănătate se degajă însă
câteva structuri de date mai importante, asupra cărora există un acord mai general.

19
 Înregistrarea electronică de sănătate (EHR, Electronic Health Record) reprezintă toate
informaţiile de natură medicală ale unui pacient, şi însoţeşte pacientul de-a lungul întregii sale vieţi
(fişa medicală, sau dosarul de sănătate, sub formă electronică). Cuprinde în general date personale
de identificare şi civile, medicaţie, diagnostice, tratamente, analize şi imagistică medicală digitală.
De cele mai multe ori toată această înformaţie, voluminoasă, şi care creşte continuu în timp,
nu se află la un loc, şi într-un singur loc (bază de date), ci este răspândită, sub formă de înregistrări
electronice ale pacientului (EPR, Electronic Patient Record, sau EMR, Electronic Medical Record),
în diversele sisteme informatice aflate în unităţile medicale (cabinete medicale, spitale, policlinici,
laboratoar) care, de-a lungul timpului, au luat pacientul respectiv în considerare şi pentru care au
generat informaţii medicale conform specificului lor. Înregistrarea electronică de sănătate (EHR) va
cuprinde legături, trimiteri, la toate înregistrările electronice ale pacientului (EPR), aflate în
diversele locuri. Un sistem al înregistrărilor electronice de sănătate (EHR-S, EHR System) poate
asigura agregarea informaţiilor distribuite (prin folosirea legăturilor) într-o singură viziune,
disponibilă şi accesibilă oarecum centralizat (la nivel de spital, la nivel naţional).

e) Identitatea electronică în actul medical

Toate aceste înregistrări electonice de sănătate sunt atribuite unei persoane fizice, cetăţean
sau pacient cu o indentitate dată, iar cadrele medicale au de asemenea propria identitate, legală şi
autorizată. Informaţiile din diversele înregistrări provin şi de la organizaţii - spitale, policlinici,
laboratoare, farmacii, companii de asigurări de sănătate, iar acestea, la rândul lor, trebuie să aibe o
identitate precisă şi o autorizare legală.

f) Interoperabilitatea sistemelor şi soluţiilor de eSănătate

Dezideratul major al continuităţii îngrijirii medicale asigurate prin mijloace electronice se
poate atinge prin trecerea sub formă electronică a diverselor informaţii cu caracter medical, dar
numai dacă aceste informaţii electronice pot fi înţelese la fel de toţi cei implicaţi în actul medical.
Interoperabilitatea înregistrărilor electronice de sănătate, adică capacitatea acestora de a fi
înţelese la fel de toate sistemele informatice cărora le sunt adresate, se obţine prin aderarea tuturor
la aceleaşi standarde de reglementare a structurilor de date medicale.

g) Sisteme suport pentru decizia clinică

Un eServiciu de maximă importanţă pentru creşterea siguranţei pacientului de-a lungul
îngrijirii medicale este reprezentat de sistemele de suport al deciziei clinice (CDS, Clinical Decision
Support, sau DSS, Decision Support Systems; decizie medicală asistată). Sistemul de suport al
deciziei clinice, compus din aplicaţii şi baze de date cu informaţii medicale, sprijină, asistă, decizia

20
cadrului medical în diversele sale etape, furnizându-i informaţii certificate, în special în prescrierea
medicamentelor şi în stabilirea diagnosticului şi a tratamentului.
Nici cel mai bine pregătit cadru medical nu poate memora mulţimea enormă a informaţiilor
referitoare la medicaţie, tratamente şi diagnoză, şi nici nu şi le poate actualiza cu viteza cu care
acestea apar, iar aceste sisteme pot contribui substanţial în luarea unei decizii corecte, fiind de o
reală (şi deseori necesară) utilitate.
Sistemele de suport al deciziei clinice se folosesc în prezent în special în asistarea prescrierii
medicaţiei (cu accent pe depistarea prescrierilor de medicamente ce pot produce reacţii adverse) şi
în stabilirea planurilor de tratament conforme cu recomandările (guidelines) autorizate pentru
diverse categorii de boli, ca de exemplu diabet, cardiovasculare, etc.

h) ePrescriere, eTrimitere, eProgramare, eRambursare

O serie de alte eServicii de eSănătate, oarecum de calibru mai mic şi deci mai uşor de
implementat, sunt deja frecvent folosite în multe ţări avansate, inclusiv în Uniunea Europeană.
Tehnic vorbind, aceste eServicii reprezintă aplicaţii ce pot fi instalate pe PC-uri şi care sunt
interoperabile în zona în care sunt folosite (de exemplu un grup de spitale, cabinete medicale,
farmacii şi laboratoare de analize).
Ele pot fi independente sau integrate în sisteme de eSănătate mai mari, ca funcţionalităţi
adăugate.
ePrescrierea (ePrescribing) înseamnă utilizarea mijloacelor de tehnologie a informaţiei şi
comunicaţiilor pentru elaborarea de reţete electronice ce prescriu medicamente. Printr-un sistem de
ePrescriere se elimină erorile medicale ce provin din ilizibilitatea scrisului de mână, generatoare
potenţială de ambiguitate, şi deci de evenimente potenţial adverse.
Numărul evenimentelor medicale adverse se poate reduce şi mai mult dacă sistemul de
ePrescriere cuprinde şi un sistem de suport al deciziei pentru medicaţie care poate depista erori
datorate interacţiunilor între medicamente, reacţii alergice la medicaţie, erori de dozaj, etc.
Reţeta electronică, care are un format şi un conţinut agreat în comun, poate fi trimisă
electronic la farmacii.
Sistemul de ePrescriere poate fi integrat în sisteme clinice mai largi, cuprinzând sisteme de
înregistrări electronice de sănătate (EHR-S) şi sisteme de suport al deciziei clinice în diagnostic şi
tratament.
Cele două eServicii, ePrescrierea şi eTrimiterea fac parte din sistemul de ´ordonare´ (sau
de comenzi) electronice al medicului (CPOE, Computerized Physician Order Entry), alături de
diverse instrucțiuni privind tratamentul date de medic pacientului, sistem ce poate fi instalat în
cabinete medicale şi spitale, integrat cu alte sisteme, sau independent.

21
 eProgramarea (eBooking, eAppointment) reprezintă programarea pacientului la o altă
unitate medicală, făcută în numele pacientului de medicul din unitatea unde se află pacientul (poate
fi legată de eTrimitere); sau unităţile medicale pot permite, direct, oricărui pacient, să-şi facă o
programare prin Internet.
eRambursarea (eReimbursement) reprezintă utilizarea mijloacelor de tehnologie a
informaţiei şi comunicaţiilor pentru asigurarea plăţilor pe care le fac companiile de asigurări
sociale, conform legii, către cei îndreptăţiţi - cabinete medicale, spitale, policlinici, etc., ce le
adresează cereri în acest sens (eClaiming).

i) Telemedicină, teleîngrijire şi teleconsultaţii, sisteme de monitorizare portabile şi

purtabile
Telemedicina este un termen generic ce desemnează eServiciile medicale prestate la distanţă,
prin reţele de telecomunicaţii şi, în special, prin Internet (în acest caz apare şi termenul de servicii
de sănătate online). Un medic (sau alt cadru medical) poate cere opinia unui confrate (o ´a doua
opinie´) în timpul unei consultaţii, prin telefon sau email, poate constitui o videoconferinţă prin
Internet implicând un grup mai mare de specialişti ce cooperează, sau poate stabili prin Internet o
legătura audio/video cu un pacient aflat acasă pentru monitorizare, sau chiar, în unele cazuri, pentru
oferirea unei consultaţii (teleconsultaţie).
Accentul pus pe îngrijirea la domiciliu (homecare, telecare), în special în cazul persoanelor
în vârstă cu boli cronice, a condus la dezvoltarea destul de puternică a unor dispozitive medicale
portabile şi chiar purtabile (wearable) cu rol de monitorizare continuă şi teletransmitere
(telemonitorizare) a unor semnale biologice ale pacientului. Se pot transmite, de exemplu, pulsul,
tensiunea arterială, nivelul de glucoză, greutatea, respiraţia, gradul de activitate, şi altele.
Telemonitorizarea permite o intervenţie directă căci semnalele transmise medicului se pot
constitui în alarme care indică necesitatea unei intervenţii urgente.

j) Omul fiziologic virtual - un model instrument

Omul fiziologic virtual (VPH, Virtual Physiological Human) reprezintă un model pe
calculator (programe) al funcţiilor fizice şi biochimice ale corpului uman, sau al unor părţi ale
acestuia (capul, inima, celule).
Modelul este construit pe un mare volum de date anatomice, fiziologice şi patologice şi are
un rol descriptiv şi predictiv, permiţând simulări ale unor acte medicale, ca de pildă administrarea
unor medicamente şi studiul efectelor acestora. Omul fiziologic virtual este un instrument (în curs
de cercetare/dezvoltare) util în educaţie, cercetare şi chiar, ca eServiciu, în practica medicală (de
exemplu în personalizarea medicaţiei) .

22
 k) Sisteme informatice - de spital, de cabinet medical, de farmacie, de laborator
Un sistem informatic clinic, ca termen generic, desemnează sistemele informatice din
unităţile de sănătate principale - spitale, cabinete medicale, policlinici, farmacii şi laboratoare. Un
sistem informatic clinic cuprinde două mari grupe de funcţiuni - funcţiuni clinice şi funcţiuni
administrative (management). Funcţiuniile clinice sunt legate direct de actul medical iar cele de
management se referă la administrarea respectivei unităţi (evidenţe, inventare, contabilitate, plăţi,
încasări, personal).
În prezent un sistem informatic de spital (HIS, Hospital Information System), de exemplu,
este alcătuit, de cele mai multe ori, din sisteme informatice separate, independente, adecvate unor
funcţiuni departamentale specifice - sisteme pentru departamentele clinice (medicină internă,
pediatrie, chirurgie) şi pentru departamente paraclinice (radiologie, explorări funcţionale,
patologie).

l) Produse de informatică medicală

Un mare număr de companii livrează produse, soluţii şi sisteme electronice de sănătate în
special cabinetelor medicale, spitalelor, policlinicilor, laboratoarelor şi farmaciilor. Oferta poate
conţine o soluţie globală integrată, de exemplu, la nivelul întregului spital sau cabinet medical, sau
se poate referi la funcţionalităţi relativ independente cum ar fi sisteme de imagistică medicală
digitală (PACS) sau sisteme pentru generarea electronică a instrucțiunilor de tratament, reţete şi
trimiteri electronice (CPOE).

CARDUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE

Conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cardul naţional de sănătate
este un card electronic, distinct de cardul european.

Figura nr. 2: Cardul naţional de sănătate

23
 Cardul național se emite pentru dovedirea calității de asigurat pentru furnizarea unor servicii
medicale, iar realizarea și implementarea acestuia sunt un proiect de utilitate publică de interes
național. Pentru persoanele care refuză în mod expres, din motive religioase sau de conștiință,
primirea cardului național pentru dovedirea calității de asigurat, se emite adeverința de asigurat.
Informațiile minime care pot fi accesate de pe cardul național de asigurări sociale de sănătate
sunt următoarele:
a) numele, prenumele, precum și codul numeric personal ale asiguratului;
b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
c) numărul de identificare al cardului național.

Figura nr. 3: Cardul de sănătate – elemente de identificare

Accesul personalului medical la informațiile înregistrate pe cardul național este stabilit prin
Norme metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la cardul național.
Componenta informatică a cardului național este parte integrantă a sistemului informatic
unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
Cardul național se eliberează și se administrează prin utilizarea serviciilor de operare și
management al unei unități specializate în acest scop. CNAS eliberează și administrează cardul
național și are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele menționate.
Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul național se face în condițiile
Legii nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea,
organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a prelucrării datelor cu caracter
personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare.
Cardul național poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
Furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale aflați în relații
contractuale cu casele de asigurări de sănătate, precum și titularii cardului național au obligația de a
solicita și, respectiv, de a prezenta acest document, la data acordării asistenței medicale, în
condițiile prevăzute de contractul-cadru și de normele metodologice de aplicare a acestui contract.

24
 Cardul național se emite individual pentru fiecare asigurat cu vârsta de peste 18 ani.
Asigurații cu vârsta de până la 18 ani beneficiază de servicii medicale, medicamente și dispozitive
medicale decontate din bugetul fondului în baza documentelor care atestă că se încadrează în
categoria de asigurați
Persoanele asigurate au obligația prezentării cardului național sau, după caz, a adeverinței de
asigurat cu o valabilitate de 3 luni, în vederea acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflați
în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului național sau a
adeverinței de asigurat cu o valabilitate de 3 luni conduce la acordarea acestor servicii numai contra
cost, cu excepția serviciilor medicale acordate prin urgenţă şi a altor situaţii prevăzute de lege.
Posesorul cardului trebuie să prezinte actul la doctor, la spital sau la farmacie iar toate
serviciile medicale vor fi înregistrate în sistemul informatic al casei de asigurări.
Datele personale vor fi luate de la evidenţa populaţiei, iar cele medicale de la doctori.
Identificarea pacientului se face pe baza unui cod PIN.
În România există trei reţele, care funcţionează în sincronizare una cu alta:
 reţeaua clinică,
 reţeaua care leagă direcţiile sanitare de spitale,
 reţeaua farmaciilor.

Figura nr. 4: Cardul de sănătate - elemente de siguranţă

Avantajele cardului de sănătate

Cardul este în primul rând un instrument de securizare în mâna pacientului, reglementând

accesul furnizorilor de servicii medicale la fişa unică detaliată a pacientului. Acest card conferă
pacientului libertatea de a alege medicul unde doreşte să fie consultat, farmacia unde doreşte să i se
elibereze medicamentele, precum şi laboratorul de unde doreşte să primească rezultatele la analize.
Un alt avantaj al sistemului de carduri derivă din prescrierea electronică atât a reţetelor compensate
şi gratuite, cât şi a reţetelor simple şi a biletelor de trimitere la investigaţii, gratuite sau cu plată.

25
Astfel, sistemul îmbină, la fel ca în realitate, ambele segmente ale sistemului de sănătate: cel public
şi cel privat, nefiind afectat de evoluţia economică din domeniul public.
Integrarea acestor două „lumi” în interiorul sistemului informatic are rezultate atât în plan
epidemiologic, cât şi în creşterea siguranţei pacientului prin evitarea dublei prescrieri şi a riscurilor
determinate de contraindicaţii, interacţiuni şi efecte adverse.

CARDUL EUROPEAN DE ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE

Cardul european conţine următorul set obligatoriu de informaţii vizibile:

a) numele şi prenumele asiguratului;
b) codul numeric personal al asiguratului;
c) data naşterii asiguratului;
d) data expirării cardului;
e) codul Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare pentru statul membru emitent al
cardului;
f) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul;
g) numărul cardului.
Cardul european se eliberează asiguratului de către casa de asigurări de sănătate la care
acesta este asigurat.
Emiterea cardului european nu poate fi refuzată de casa de asigurări de sănătate decât în
situaţia în care asiguratul nu face dovada plăţii la zi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
Emiterea cardului european se face numai prin intermediul sistemului informatic unic
naţional care gestionează aplicarea regulamentelor Uniunii Europene privind drepturile asiguraţilor
aflaţi în şedere temporară într-un stat membru al Uniunii Europene.
Asiguratul care solicită înlocuirea cardului european în interiorul perioadei de valabilitate
stabilite prin reglementările Uniunii Europene poate beneficia, contra cost, de un alt card a cărui
perioadă de valabilitate nu va depăşi perioada de valabilitate a cardului iniţial.
Datele solicitate de casele de asigurări de sănătate emitente ale cardului european, precum şi
de alte instituţii care manipulează aceste informaţii se supun legislaţiei referitoare la prelucrarea
datelor cu caracter personal.
În cazul în care circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea cardului european, casa de
asigurări de sănătate va elibera un certificat înlocuitor provizoriu cu o perioadă de valabilitate
stabilită.
Cardul european se eliberează numai în situaţia deplasării asiguratului pentru şedere
temporară într-un stat membru al Uniunii Europene. În cazul unor circumstanţe excepţionale, care
împiedică punerea cardului la dispoziţia persoanei asigurate, casa de asigurări de sănătate eliberează

26
certificatul provizoriu de înlocuire a cardului european. Cardul european şi certificatul de înlocuire
a acestuia deschid dreptul titularului la aceleaşi servicii medicale.
Perioada de valabilitate a cardului european este stabilită astfel încât să acopere perioada de
timp necesară şederii temporare, dar nu poate depăşi 6 luni de la data emiterii. Cardul european
poate fi utilizat de către asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România numai
pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate
au obligaţia de a acorda asistenţa medicală necesară titularilor cardului european emis de unul dintre
statele membre ale Uniunii Europene, în perioada de valabilitate a cardului şi în aceleaşi condiţii ca
pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România,
urmând a evidenţia şi raporta distinct caselor de asigurări sociale de sănătate serviciile medicale
acordate pentru această categorie de persoane.
Casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a recunoaşte cardurile emise de statele
membre ale Uniunii Europene. Cardul european conferă dreptul pentru asigurat de a beneficia de
asistenţa medicală necesară în cursul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii
Europene.
Persoanele asigurate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, posesoare ale unui
card european, vor fi tratate în România în acelaşi mod cu asiguraţii români.
Cardul european se emite individual pentru fiecare asigurat care îl solicită. Cardul european
nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează într-un stat membru al Uniunii Europene în
vederea beneficierii de tratament medical.

Figura nr. 5: Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate

27
 ÎNREGISTRĂRI ELECTRONICE DE SĂNĂTATE

Structura înregistrărilor electronice de sănătate, şi interoperabilitatea generală a sistemelor şi

soluţiilor din eSănătate, sunt pietrele de temelie pe care se bazează continuitatea îngrijirii pacienţilor
la un nivel regional, naţional sau paneuropean, o continuitate bazată pe servicii electronice mai bune
şi mai ieftine.
Înregistrarea electronică de sănătate (EHR, Electronic Health Record), sau dosarul electronic
medical, sau fişa electronică medicală, reprezintă totalitatea informaţiilor medicale referitoare la un
pacient, construită de-a lungul întregii vieţi a acestuia, puse sub formă electronică - documente,
imagini, sunete şi rezultate digitale ale variatelor analize.
Rolul său este acela de a permite continuitatea asistenţei medicale şi a furnizării de
informaţii utile (inclusiv în educaţie, cercetare, statistică), în condiţiile asigurării confidenţialităţii
datelor.
În acest sens înregistrarea electronică de sănătate (EHR) are un caracter virtual, conţinutul ei
putând fi distribuit şi accesibil prin telecomunicaţii.
Figura următoare prezintă schematic modul de utilizare interoperabilă a înregistrării
electronice de sănătate .

Figura nr. 6: Utilizarea interoperabilă a inregistrării electronice de sănătate

28
 Se poate observa cum asistenţa primară, secundară şi terţiară menţin datele medicale ale
pacientului lor (EPR) în propriile sisteme informatice şi le fac disponibile oricărui sistem de
înregistrări electronice de sănătate (EHR-S) care le solicită, şi care poate agrega înregistrarea
electronică de sănătate (EHR) completă; aceasta permite şi rezumarea datelor într-un sumar al
pacientului (EPS). Toţi cei interesaţi (cetăţean, pacient, cadre medicale) au acces, dacă sunt
autorizaţi, la înregistrare, iar sistemul de înregistrări permite şi acces la informaţii medicale utile
pacientului şi cadrului medical.
Pacientul se poate informa cu privire la problemele lui specifice iar cadrele medicale pot
avea acces şi la recomandări (guidelines) autorizate privitoare la modul de abordare a maladiilor
(diagnostice, medicaţie, tratamente).
Sistemul de înregistrări electronice de sănătate poate fi cuplat şi cu aplicaţii de suport
(asistenţa) al deciziei clinice în medicaţie, diagnostic şi tratament.
Această situaţie ideală, care realizează pe deplin dezideratul continuităţii îngrijirii (´orice
pacient, orice unitate medicală, orice moment´) prin servicii electronice nu este încă o realitate
generalizată, deşi există implementări la nivel de spital (cu interoperabilitate între departamente
clinice şi paraclinice), la nivel de grupuri de unităţi medicale, şi (în variante), chiar la nivel naţional.

SISTEME NAŢIONALE PUBLICE DE SĂNĂTATE CU E-SERVICII

Conceptele prezentate mai sus pot crea impresia că cele mai multe dintre acestea sunt deja
implementate şi funcţionale pe o scară largă. eSănătatea este însă încă la început de drum, iar
adoptarea de standarde şi interoperabilitatea, în general nu sunt generalizate la scară naţională sau
paneuropeană.
Există desigur o multitudine de soluţii şi eServicii de eSănătate, ce au specificuri proprii şi a
căror interoperabilitate este mai redusă, dar care funcţionează bine, furnizând servicii mai bune la
costuri mai reduse, inclusiv la un nivel naţional.
Vom face o scurtă prezentare a unor sisteme actuale de eSănătate, de succes, pentru a
contura o imagine mai clară asupra prezentului.

Sistemul naţional de sănătate britanic, NHS

Sistemul naţional public de sănătate britanic NHS (National Health System) este un pionier
al eServiciilor în sănătate, şi în eGuvernare în general, şi este, probabil, cel mai dezvoltat sistem
naţional de eSănătate existent în prezent.

29
 Ministerul britanic al sănătăţii a constituit o agenţie (NHSCH, NHS Connecting for Health),
pe care o finanţează, şi care are drept sarcină implementarea programului naţional de IT în sănătate
(NpfIT, National Programme for IT în the NHS).
Programul urmăreşte conectarea tuturor celor circa 18.000 de locaţii din sistemul de sănătate.
Odată instalată, noua infrastructură informatică va conecta peste 100.000 de doctori, 380.000
asistenţi/infirmieri (nurse) şi peste 50.000 de alte cadre medicale, fiind în slujba celor 50 de
milioane de pacienţi care au, fiecare, câte o înregistrare electronică de sănătate (programul acoperă
numai Anglia, fără Scoţia, Wales sau Irlanda de Nord).
Principalele componente structurale, funcţionale şi organizatorice ale programului NpfIT
sunt următoarele:
 serviciul de eProgramări (Choose and Book service, ´alege şi programează´)
 serviciul de ePrescrieri şi eRambursare (ETP, Electronic Transmission of
Prescriptions)
 reţeaua naţională de sănătate (N3, National Network for NHS) - sistemele de
imagistică medicală (PACS, Picture Archiving and Communication Systems)
 sisteme informatice pentru cabinete medicale, incluzând sistemul de transfer de
înregistrări între cabinete (GP2GP, General Practice to General Practice) şi sistemul
de analiză şi management al calităţii (QMAS, Quality Management and Analysis
System) pentru plata medicilor de cabinet (GP)
 serviciul central de poştă electronică, şi director, al sistemului naţional de sănătate
 sisteme de suport al deciziei clinice disponibile pentru mai multe dintre serviciile
enumerate mai sus
 servicii de transmitere date şi statistici destinate autorităţilor de sănătate -
implementarea programului NpfIT. Programul NpfIT al NHS este organizat
administrativ pe 5 regiuni - Londra, North East, Southern, Eastern, North West &
West Midlands, pentru a ţine seama de specificul şi istoria acestora.
Un grup de furnizori agreaţi sunt de nivel naţional şi furnizează sisteme informatice comune
tuturor, iar fiecare regiune are propriul său grup local de furnizori agreaţi. Vom face în continuare o
scurtă descriere a componentelor principale din sistemul naţional britanic de eSănătate.

a) Serviciul de înregistrări electronice de sănătate

Fiecare din cei circa 50 de milioane de cetăţeni şi pacienţi din Anglia va avea (treptat) câte o
înregistrare electronică de sănătate (EHR), numită în NHS - înregistrare medicală (Care Record).
Serviciul NHS de înregistrări medicale (NHS CRS, NHS Care Records Service) asigură
memorarea înregistrărilor medicale în sistemele informatice interconectate.

30
 O înregistrare medicală are două părţi: o înregistrare medicală detaliată şi o înregistrare
medicală sumar. Înregistrarea medicală detaliată este compusă din toate înregistrările (în
terminologia noastră - înregistrări electronice ale pacientului, EPR) făcute, în sistemele lor, de toate
cadrele medicale care au tratat pacientul. Înregistrarea medicală sumar (în terminologia noastră -
sumarul pacientului, EPS) se va constitui, în timp, din informaţiile esenţiale aflate în înregistrarea
medicală detaliată.
Acest sumar al pacientului va conţine - numărul atribuit pacientului în sistemul de sănătate
(NHS Number), data şi locul naşterii, lista alergiilor, a reacţiilor adverse la medicamente, şi
tratamentele importante ce i-au fost administrate, sau sunt în curs (precum şi alte date necesare
funcţionării sistemului).
Identitatea pacientului este reprezentată de numărul lui din sistemul de sănătate, atribut la
naştere (sau la cerere, de la medicul de familie), un număr unic compus din 10 cifre, din care 9 utile
şi 1 de control, şi care este tipărit pe cardul medical al pacientului. Confidenţialitatea datelor din
înregistrările pacientului se asigură prin acordarea drepturilor de acces către pacient şi către cadrele
medicale, conform unei politici a sistemului ce ţine cont de voinţa pacientului şi de necesităţile
clinice.
Identitatea cadrelor medicale se atribuie prin acordarea unui card cu cip şi PIN. Drepturile de
acces ale cadrelor medicale la informaţiile privind pacientul se stabilesc funcţie de rolul atribuit
cadrului medical - astfel, o asistentă care execută o eProgramare pentru un pacient nu are acces
decât la informaţiile de indentitate ale pacientului.
Fiecare acces la o informaţie privind pacientul este înregistrat sub forma unei note de acces,
iar tentativele de acces neautorizat sunt depistate, înregistrate şi anunţate unui ´ofiţer cu
confidenţialitatea´. Un serviciu de Internet special, numit ´Spaţiul de Sănătate´ (Health Space),
permite fiecărui pacient (care îşi deschide un cont) un acces rapid şi sigur la o versiune rezumată a
înregistrării lui medicale.
Acest spaţiu personal al pacientului permite şi căutarea şi accesul la informaţii medicale
autorizate precum şi înregistrarea unor informaţii personale cum ar fi programe proprii de îngrijire
în diabet, abandonarea fumatului, înregistrarea regulată a tensiunii arteriale, a greutăţii, etc.
Portalul de sănătate al sistemului oferă un acces nonstop la informaţii medicale privind boli,
tratamente şi stilul de viaţă sănătos (NHS Direct). Serviciul înregistrărilor medicale (NHS CRS) se
realizează în principal prin sistemul numit Spine, care reprezintă o bază de date centrală destinată
păstrării sumarelor pacienţilor şi asigurării comunicaţiilor sigure cu toate locaţiile sistemului de
sănătate. Spine asigură că orice pacient şi orice cadru medical din sistem are acces, în orice
moment, la informaţiile medicale. Fiecare înregistrare medicală detaliată realizată în cursul unei
vizite (la spital, cabinet medical) produce, prin sistemul informatic al acelei locaţii, o actualizare
automată a sumarului pacientului păstrat în Spine. Sumarul pacientului cuprinde şi informaţia de

31
contact care indică locaţiile în care se află informaţiile detaliate. Astfel, în timp, sumarul pacientului
din Spine va reprezenta toată istoria medicală a pacientului, cu indicarea locaţiilor unde poate fi
accesată informaţia de detaliu păstrată local. Cadrele medicale vor transmite ePrescrierile,
eTrimiterile şi cererile de eRambursări, prin Spine, către destinaţia dorită, iar Spine le va înregistra
în sumarul pacientului şi apoi le va expedia la locaţia indicată.

b) Serviciul de eProgramări
Serviciul de eProgramare (eBooking), numit ´Choose and Book´ (alege şi programează)
permite pacientului ce este eTrimis (eReferral) către un specialist (altă unitate medicală, analize) să
aleagă între cel puţin patru spitale sau policlinici. Pacienţii îşi pot de asemeni programa şi singuri, la
alegere, o primă vizită la un spital, la o dată convenabilă. eTrimiterea este uzual făcută de un
asistent, în cursul unei vizite, în numele pacientului şi cu consultarea acestuia. eTrimiterea este
înregistrată şi în sistemul Spine.

c) Serviciul de ePrescriere şi eRambursare

Servicul de ePrescriere (EPS, Electronic Prescription Service, implementat prin programul
ETP, Electronic Transmission of Prescriptions) permite ca ePrescrierile reţetelor de medicamente să
fie expediate electronic de la cel care prescrie (cabinet medical în principal) către farmacia indicată
de pacient.
ePrescrierea este asociată cu un sistem de suport al deciziei clinice care semnalizează
eventualele contraindicaţii sau erori. Dacă pacientul nu indică nici o farmacie atunci i se eliberează
ePrescrierea în mână, aceasta având înregistrat şi un cod de bare de identificare, care permite
farmacistului să obţină toate informaţiile conexe prin acces la sistemul Spine. Fiecare ePrescriere
este trimisă către Spine, care o înregistrează şi în sumarul pacientului, şi o trimite la farmacia care a
fost indicată. Farmacistul poate apoi formula şi o cerere de eRambursare trimisă tot prin Spine (şi
înregistrată) către agenţia de rambursare (asigurări sociale). Serviciul elimină şi necesitatea de
prezentare repetată a pacientului la cabinetul medical pentru împrospătarea unei reţete ce trebuie
repetată.

d) Reţeaua naţională de sănătate

Reţeaua naţională de telecomunicaţii a sistemului de sănătate, numită N3 (National Network
for the NHS), reprezintă infrastructura de telecomunicaţii rapide (broadband) şi sigure pe care se
bazează toate eServiciile sistemului, şi leagă toate organizaţiile din sistem.
Reţeaua permite transmiterea cu mare viteză chiar a informaţiilor de mare volum, cum sunt
cele din imagistica medicală digitală (o radiografie pulmonară, de exemplu, poate fi trimisă în mai
puţin de 1 minut către un cabinet medical uzual, şi în mai puţin de 15 secunde către un spital mare).

32
Reţeaua este asigurată prin parteneriat public-privat şi este în responsabilitatea programului
ministerial NHS Connecting for Health.
La nivel tehnic reţeua este o combinaţie de tehnologii diverse între care linii telefonice
rapide (ADSL), radiofrecvenţă (chiar şi WiMax) şi VPN, şi respectă normele generale britanice de
eGuvernare din eGIF (eGovernment Interoperability Framework) .

e) Sisteme de imagistică medicală

Sistemul de imagistică medicală digitală (PACS, Picture Archiving and Communication
System) permite captarea, memorarea, distribuirea şi afişarea pe ecranul calculatorului a imaginilor
medicale digitale, statice sau dinamice, ca de exemplu a radiografiilor.
Eliminarea aproape completă a filmelor radiologice conduce la o substanţială reducere de
costuri şi la o manipulare mai comodă, mai rapidă şi mai sigură a informaţiei din imagine.
Imagistica medicală face parte din înregistrarea medicală a pacientului şi poate fi accesată oricând şi
oriunde este permis accesul.

f) Sisteme informatice de cabinet medical pentru transferul pacienţilor şi analiza calităţii

Un nou sistem informatic pentru cabinete medicale permite transferul mai eficient al
înregistrării de sănătate a unui pacient către un alt cabinet medical atunci când pacientul doreşte să
schimbe cabinetul (GP2GP, General Practice to General Practice).
Încă din anul 2004 s-a introdus un sistem, specific britanic, de plăţi către cabinetele
medicale, prin care cabinetele sunt plătite în funcţie de calitatea asistenţei medicale oferite (QMAS,
Quality Management and Analysis System).
Calitatea se evaluează ca urmare a raportărilor periodice făcute de cabinete, care transmit
datele către serviciu.

g) Serviciul central de poştă electronică, şi de director

Serviciul Contact (sau NHSmail) este un serviciu central, gratuit pentru cei din sistem, de
poştă electronică şi de director. Contact menţine un director cu numele, adresa de e-mail, numărul
de telefon, numele şi adresa organizaţiei, specialităţi, şi altele, referitoare la cadrele din sistemul de
sănătate NHS.
Fiecărui cadru medical i se atribuie o adresă de poştă electronică, valabilă pe durata întregii
sale activităţi în sistem, oriunde s-ar afla, sau s-ar muta. Mesajele sunt automat criptate în momentul
expedierii. Serviciul Contact utilizează atât reţeua N3 a sistemului de sănătate cât şi Internetul.

33
 h) Sisteme de suport al deciziei clinice
Sistemele de suport (asistenţă) al deciziei clinice (CDS, Clinical Decision Support Systems)
sunt implementate, sau în curs de implementare, la mai multe nivele - ca informaţii de îndrumare în
medicaţie, diagnostic, şi tratament.
Sistemul de sănătate NHS a stabilit ca organizaţia profesională non-profit NICE (National
Institute for Health and Clinical Excelence) să elaboreze recomandări, sau ghiduri (guidance)
destinate întregului sistem.
Aceste ghiduri sunt accesibile online şi se referă la utilizarea medicamentelor şi
tratamentelor noi, la tratamente şi îngrijirea pacienţilor cu anumite boli, la utilizarea unor anumite
proceduri de intervenţie (în chirurgie, radiaţii, laser şi altele) şi la recomandări publice privind
modul de viaţă sănătos şi prevenirea bolilor.

i) Serviciul de date şi statistici pentru autorităţi

Ca parte a serviciului NHS CRS, serviciul de date şi statistici, SUS (Secondary Uses
Service), furnizează autorităţilor medicale date şi informaţii de natură statistică, cu caracter anonim,
privind numărul de cazuri de boală, eficienţa vaccinărilor, planificări privind numărul de paturi
necesare, instruire studenţi şi cadre medicale, şi altele.

j) Implementarea programului NpfIT

Implementarea serviciilor electronice în sistemul NHS se face conform cu o strategie
generală de implementare, prevăzută în Planul Naţional, NHS Plan. Ghiduri speciale se referă la
modul de implementare a tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor peste tot în sistemul de sănătate.
În procesul de implementare se aplică şi norme şi standarde din strategia generală britanică de
eGuvernare, eGIF - privind, de exemplu, utilizarea XML şi a dicţionarelor de termeni şi coduri
(pentru medicamente, aparate medicale).

Sistemul naţional de sănătate danez şi reţeaua MedCom

Sistemul naţional public de sănătate danez cu servicii electronice este bazat pe reţeaua
naţională de sănătate MedCom
Printre eServiciile eSănătăţii daneze se află ePrescrierea, eTrimiterea, eRambursarea,
portalul public de eSănătate, accesul online la rezultatele analizelor de laborator (toate laboratoarele
sunt conectate la reţea), sisteme de imagistică medicală digitală (PACS), sisteme de suport al
deciziei clinice (CDS), telemedicină, videoconferinţe, şi altele.
Pacienţii sunt identificaţi printr-un număr de identitate naţional unic. Înregistrările
electronice ale pacientului (EPR), păstrate în sistemele PAS (Patient Administration System) ale

34
unităţilor medicale, sunt rezumate pentru a produce un sumar al pacientului care se păstrează într-o
bază de date centrală, accesibilă şi prin Internet, oriunde şi oricând este necesar. Tehnologiile care
stau la baza eServiciilor de eSănătate daneze sunt EDIFACT pentru mesagerie şi, în MedCom 5,
SOA şi WS . Sistemul este implementat împreună cu compania Acure, o divizie IBM .

Sistemul naţional de sănătate olandez

eServiciile eSănătăţii olandeze se implementează sub controlul unui institut naţional de

tehnologie a informaţiei pentru sănătate, NICTIZ (National IT Institute for Healthcare) . Sistemul e
bazat pe un centru de telecomunicaţii (National Healthcare Information Hub) care asigură schimbul
de mesaje (în conformitate cu recomandările HL7 v3) între toate sistemele informatice din unităţiile
medicale.
Încă din anul 2006 a început implementarea înregistrării electronice a pacientului (EPR), ca
înregistrare virtuală, distribuită în sistemele informatice ale unităţilor medicale ce au consultat
pacientul (în terminologia noastră este o EHR).
Orice cadru medical cu drept de acces poate accesa partea de informaţii referitoare la
pacient care se află într-o altă parte din sistem. Implementarea EPR olandeze se face începând cu
construirea, mai întâi, a unei înregistrări electronice a medicaţiei, EMR (Electronic Medication
Record), care cuprinde medicamentele ce au fost administrate pacientului (a nu se confunda cu
Electronic Medical Record), şi a unei înregistrări electronice locale (ELR, Electronic Locum
Record) ce se crează în fiecare unitate medicală vizitată de pacient (în terminologie noastră – un fel
de EPR).
EMR şi ELR sunt părţi componente ale EPR olandeze. După fiecare creare a unei ELR
aceasta e trimisă în sistemul informatic al cabinetului medical la care este afiliat pacientul. Cele
două înregistrări sunt însoţite şi de sisteme de suport al deciziei clinice. Cetăţenii şi pacienţii sunt
identificaţi pintr-un număr de identitate unic la nivel naţional care este adoptat şi ca număr civil de
identitate naţională inclus şi în cardul cu cip de identitate naţională.
Acest număr identifică toate înregistrările electronice şi permite căutarea, descoperirea şi
accesul la acestea. Cadrele medicale ale sistemului se identifică de asemeni printr-un card cu cip
(UZI card), în care se află şi o semnătură digitală care permite eliberarea de ePrescrieri şi
eTrimiteri.

Proiect comun de e-Sănătate pentru alte state nord-europene

Contribuţia fondurilor structurale la finanţarea sistemelor de sănătate este una dintre

modalităţile de revigorare a sistemului, cu implicaţii pe termen mediu şi lung. De aceea propunem

35
prezentarea unui exemplu de utilizare a acestor instrumente, mai exact un caz de bune practici în
domeniul e-Sănătate şi cooperare transfrontalieră.
Este vorba de The Competitive Health Services Project, o iniţiativă care reuneşte
eforturile a cinci state din Spaţiul Economic European – Finlanda, Irlanda, Marea Britanie,
Norvegia, Suedia – şi are ca obiectiv oferirea de servicii medicale, prin sistemul e-Sănătate,
persoanelor care locuiesc în zone izolate şi greu accesibile din aceste state.
Acest proiect face parte din The Northern Periphery Programme, program european la
care participă atât state membre UE cât şi alte state (Insulele Feroe, Groenlanda, Islanda şi
Norvegia).
Programul European dedicat Periferiei Nordice a fost conceput special pentru a răspunde
nevoilor populaţiilor aflate la distanţe foarte mari pentru intervenţiile medicale regulate şi pentru a
reduce atât costurile, cât şi riscurile pe care le întâlnesc pacienţii.
Din cauza factorilor geografici şi de climă, tratarea pacienţilor aflaţi în astfel de zone este
foarte dificilă (dacă nu, de multe ori, aproape imposibilă) şi de aceea a fost necesară o nouă
abordare a serviciilor medicale oferite populaţiei.
Cooperarea transfrontalieră, precum şi o foarte bună cunoaştere a factorilor implicaţi de
fiecare situaţie, a dus la implementarea câtorva proiecte finanţate prin Programul European dedicat
Periferiei Nordice. Programul a fost considerat un succes, atât de autorităţile publice locale, cât şi de
finanţatorii europeni.
Proiectul Servicii de Sănătate Competitive, pe parcursul desfăşurării sale, a avut trei stadii de
implementare:
 identificarea celor mai bune practici în domeniu (cu referinţă strictă la situaţiile
generate de premisele geografice, administrative şi climatice) şi a soluţiilor
inovative;
 evaluarea posibilităţilor de adoptare şi punere în practică a serviciilor e-Sănătate;
 dezvoltarea şi schimbul inovărilor e-Sănătate la nivel transnaţional.

Cele mai des întâlnite probleme în zonele respective erau dispersia populaţiei pe arii foarte
întinse, cu distanţe lungi între locuinţe, populaţia îmbătrânită, ale cărei nevoi pentru asistenţă
medicală sunt în continuă creştere, ceea ce este şi direct proporţional cu creşterea costurilor,
dificultăţile sporite în recrutarea şi angajarea personalului medical.
Obiectivele imediate ale proiectului au fost identificarea problemelor şi provocărilor, precum
şi obţinerea de soluţii care să răspundă, în primă fază, nevoii de asistenţă medicală primară,
problemelor pacienţilor cu boli cronice şi asigurarea serviciilor medicale la distanţe mari faţă de
centrele medicale existente.

36
 Finlanda – centru de monitorizare la distanță

Astfel, în Finlanda s-au înfiinţat un centru de monitorizare de la distanţă a pacienţilor, un

centru de asistenţă medicală de urgenţă de la distanţă precum şi un centru de terapie de comunicare
pentru persoanele care au nevoie de consiliere specială.
Centrul de monitorizare a pacienţilor asigură o verificare imediată a parametrilor fiziologici
ai pacienţilor, monitorizează starea de sănătate a acestora, datorită bazei de date interactive şi, de
asemenea, oferă posibilitatea de contactare a personalului medical pentru instrucţiuni. Totodată, se
asigură monitorizarea permanentă a pacienţilor cu afecţiuni cardiace.
Centrul de asistenţă medicală de urgenţă asigură instrucţiuni atât audio cât şi video, la
domiciliu şi pentru centrele medicale locale, atunci când există situaţii ale căror consecinţe sunt
rănirile complicate. Acest centru reuneşte specialişti din specializările adecvate, precum şi personal
medical de asistenţă.

Suedia – unitate oftalmologică mobilă

În Suedia s-a realizat o unitate mobilă de monitorizare şi verificare care se ocupă de

afecţiunile oftalmologice foarte des întâlnite la persoanele în vârstă, oferindu-le consultaţii şi
tratamente la domiciliu. Astfel, se reduce costul deplasărilor personalului medical în locuri
îndepărtate, se reduce timpul de aşteptare al pacienţilor cu afecţiuni oftalmologice şi se realizează
consultaţii şi tratamente inclusiv pentru pacienţii netransportabili.

37
 CAPITOLUL 3 – APLICAŢIE LA SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ
SATU MARE (SJUSM)

3.1. ISTORICUL SPITALULUI JUDEŢEAN DE URGENŢĂ SATU MARE

Amplasare, perspective demografice

Județul Satu Mare are o suprafaţă de 4.418 km reprezentând 1,865 % din suprafaţa totală a
ţării încadrându-se în categoria judeţelor de categorie mică și este situat în partea de nord-vest a
României, în bazinul inferior al Someşului fiind delimitat la nord de frontiera României cu Ucraina
(punct de trecere a frontierei Halmeu), la vest de frontiera cu Ungaria (punct de trecere a frontierei
Petea şi Urziceni), la est cu judeţul Maramureş, iar la sud cu judeţele Sălaj, respectiv Bihor.
Spitalul Județean de Urgență Satu Mare satisface nevoile de sănătate ale comunității județului în
număr de 329.079 locuitori, cu o structură având următoarele caracteristici:
– Urban: 48%
– Rural: 52%
– Femei: 56%
– Bărbaţi: 44 %
– Pacienţii din judeţele limitrofe - 1% (MM - 0,35%, BH - 0,18%. SJ - 0,18% etc).
– Procent semnificativ de pacienţii neasiguraţi (7%).

Activitatea medicală a unității se desfășoară în principal în următoarele locații, aflate în plin

proces de reabilitare, cu excepția clădirii din str. Corvinilor nr 45, a cărei reabilitare a fost finalizată
în 2011, construcția acestora datând după cum urmează:
– Spital Judetean de Urgentă locaţia I, str. Prahovei, nr.1: anul 1973
– Spital Judeţean de Urgenţă locaţia II, P-ța Eroii Revoluției, nr. 2-3: anul 1919
– Secţii Boli Infecţioase, str. Corvinilor, nr. 45: anul 1829
– Secţia exterioară Tăşnad, str. Nicolae Bălcescu, nr.21: anul 1900
– Ambulatoriul integrat str. Gheoghe Lazăr, nr. 1-2: anul 1960

La confluența dintre nou și vechi

Așa cum notează dr. Bauer Adalbert, medic primar pediatru, doctor în medicină SCM
Caritas Medica, în Istoricul instituţiilor spitaliceşti din Municipiul Satu Mare 2, Satu Mare are o
îndelungată tradiție în domeniul asistenței medicale, primele aşezăminte spitaliceşti amintite de
2
www.conexiuni medicale.ro, nr 3-4, octombrie 2008
38
arhive datează în jurul anului 1300, unul pe malul stâng al Someşului sub oblăduirea călugărilor
franciscani ai minoriţilor, iar al doilea pe ţărmul drept sau în Németi aparţinând călugărilor
dominicani.
La începutul secolului al XIX-lea oraşul Satu Mare se dezvoltă ca un centru medical
puternic, în anul 1829 primăria oraşului construind primul spital orăşenesc (clădirea actualului
spital de contagioase de pe strada Corvinilor nr. 45) cu o capacitate 72 de paturi. Această clădire
monument istoric, și-a păstrat destinația pentru boli infecțioase și în prezent, a fost reabilitată și
funcționează din 2011 la standarde europene.
În anul 1833 episcopul romano-catolic Hám János pune piatra fundamentală la construcţia
spitalului mizericordienilor (fosta locație a secţiei de psihiatrie din Piaţa Eroilor Revoluţiei) care a
funcţionat astfel peste un secol, până în anul 1948 (la naţionalizare) sub îngrijirea acestui ordin
bisericesc.
În 1908 Spitalul orășenesc de pe str. Corvinilor îşi măreşte capacitatea la 100 de paturi,
având şi o secţie de chirurgie generală cu 25 de paturi, dar trebuie menţionat faptul că asistenţa
chirurgicală era încă în fașă, asistența chirurgicală limitându-se doar la luxaţii și fracturi
necomplicate, de către medicii cu cabinete particulare, fără specialist chirurg.
Clădirile vechi şi necorespunzătoare îndreptăţesc primăria oraşului ca imediat după
terminarea primului război mondial să preia în anul 1919 o aripă (cea stângă) a clădirii Liceului
Comercial din localitate şi să amenajeze un spital (de fapt nucleul primului spital judeţean,
actuala locație II a Spitalului Județean de Urgență Satu Mare) care funcţionează astfel până în
anul 1952, când ocupă complet clădirea şcolii, amenajându-se Spitalul Unificat cu toate secţiile de
bază. În clădirea veche a spitalului orăşenesc s-a organizat secţia de dermato-venerice (în acele
timpuri bolile venerice prezentau o patologie de vârf).
Cu toată dezvoltarea impetuoasă a oraşului în anii de după primul război mondial,
aşezămintele spitaliceşti amintite mai sus funcţionează în condiţii grele din filantropia măruntă a
ordinelor religioase sau bugetul sărac al primăriei. Este amintită abnegația și devotamentul
călugăriţelor de la Ordinul Sfântul Vincenţiu la patul bolnavilor în condiţii deosebit de grele de
îngrijire, în contextul în care Precauțiunile Universale, normele epidemiologice și asistența de
barieră erau concepte abia prefigurate. Sacrificiul acestor măicuțe pe altarul vieții semenilor era nu
pentru puține suprem, în lupta cu epidemiile cu extindere în masă, viața celor mulți prevalând
asupra propriilor vieți.
La începutul secolului XX asistenţa medicală cunoaște un salt calitativ, ramura chirurgicală
beneficiind de profesionalismul și abnegația medicului dr. Lukő Bela chirurg de excepţie, om de
ştiinţă de talie europeană, care a condus Spitalul Militar din localitate între anii 1914-1918, iar în
anul 1919 sprijinit de autoritățile locale, a înfiinţat Spitalul orăşenesc Satu Mare (ulterior numit
Spital municipal), al cărui director a fost aproape 20 de ani. Dr. Luko Bela este decorat de Guvernul

39
Regal cu Ordinul Steaua României și Crucea Reginei Maria, fiind numit director pe viață al
Spitalului Orășenesc din actuala locație P-ța Eroii Revoluției. La moartea acestuia, ziarul „Gazeta”
din Satu Mare în numărul din 03.05.1936 în necrolog scria: „Spitalul din Satu Mare a pierdut cel
mai consacrat umanist al său. Societatea sătmăreană a pierdut şi cel mai consacrat şi desăvârşit
altruist. Dr.Lukő nu şi-a făcut din medicină o profesiune, ci un apostolat, pentru care şi-a dedicat
întreaga viaţă.”
În anul 1960 se construieşte clădirea care va servi unei policlinici noi, moderne, pe strada
Gheorhe Lazăr cu toate serviciile medicale de specialitate.
Anul 1973 a fost un moment de răscruce în asistenţa sanitară a judetului Satu Mare, prin
darea în folosinţă a Spitalului judeţean (actuala locație din str. Prahovei, nr.1), cu încă o
policlinică nouă, staţia de salvare şi centru de recoltare şi conservare a sângelui, centru stomatologic
etc. Capacitatea spitalului a fost de 700 de paturi cu dotări conforme cu reglementările specifice
perioadei respective. Numărul de paturi pentru asistenţa spitalicească a crescut astfel la 1300 de
paturi, împreună cu cele ale spitalului municipal, număr mai mult decât satisfăcător raportat la
numărul populaţiei acelor ani.
În prezent, în contextul dinamicii societății postmoderne și al politicilor sanitare de orientare
spre prevenție și medicină primară, SJUSM dispune de un total de 1110 paturi atent manageriate
privind indicatorii de utilizare și dinamica economică specifică și o echipă multidisciplinară de
profesioniști înalt calificați.
Din această perspectivă îndelungată, reprezentând 191 de ani de istorie medicală, de când
intră în funcțiune spitalul din str. Corvinilor, 101 de ani de funcționare în locația din P-ța Eroii
revoluției, 60 de ani de la inaugurarea clădirii din str. Gheorghe Lazăr viitor sediu al ambulatoriului
integrat și 47 de ani de la deschiderea locației cuprinzând sediul actual din str. Prahovei nr.1,
conducerea unității împreună cu autoritățilele admistrative locale și centrale, beneficiind de sprijinul
necondiționat al Consiliul Județean Satu Mare, a inițiat și derulează un vast proces de
reabilitare/modernizare al infrastructurii și implicit dotare cu echipamente medicale moderne de
ultimă generație.
În acest sens a fost cuprins spre finanţare, din fonduri europene, un proiect privind
construcţia unui nou corp de clădire care se va uni cu corpul actual aflat în locaţia din str. Prahovei.

40
3.2. SERVICII / SPECIALITĂŢI MEDICALE LA SJUSM

Serviciile medicale sunt în corelaţie cu specialităţile medicale existente şi funcţionale la

nivelul spitalului. Fiecare compartiment (serviciu, birou, compartiment) face parte din structura
organizatorică a spitalului. Organigrama este prezentată în anexă.
În continuare prezint serviciile medicale (de spitalizare – de zi şi continuă – şi de
ambulatoriu) prestate la nivelul fiecărei locaţii a spitalului.

Servicii de spitalizare

LOCAŢIA I - str. Prahovei nr. 1

Secţia Gastroenterologie
Secţia Chirurgie generală
Secţia Chirurgie şi Ortopedie pediatrică
Secţia Chirurgie Plastică -microchirurgie reconstructivă
Secţia Ortopedie şi Traumatologie
Secţia Obstetrică-Ginecologie
Secţia Pediatrie
Secţia Neonatologie
Secţia A.T.I.
Unitate de transfuzie sanguină
Secţia Urologie
Secţia Cardiologie
Compartiment Chirurgie cardio-vasculară
Secţia ORL
Stație de hemodializă
Compartiment Nefrologie
Bloc operator central
Compartiment de supraveghere, prevenire şi control infecţii nosocomiale
Sterilizare
Serviciul de anatomie patologică
Laborator analize medicale
Laborator radiologie şi imagistică medicală
Farmacie

41
 LOCAŢIA II - str.Eroii Revoluţiei nr 1-2
Secţia Medicină Internă I
Compartiment Reumatologie
Secţia diabet zaharat, nutritie si boli metabolice
Secția Dermato-venerologie
Secţia Neurologie
Secţia Oftalmologie
Secţia Oncologie Medicală
Secţia Psihiatrie acuţi
Secţia Psihiatrie cronici
Unitate de transfuzie sanguină – punct de lucru
Laborator radiologie şi imagistică medicală – punct de lucru
Laborator analize medicale – punct de lucru
Cabinet de diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice

Locaţia III – str. Corvinilor, nr. 47

Secţia Boli Infecţioase copii
Boli Infecţioase adulţi

Locaţia IV - Secţia Exterioară Tăşnad

Secţia Medicină Internă II
Secţia Pediatrie
Cameră de gardă
Laborator radiologie şi imagistică medicală – punct de lucru
Laborator analize medicale – punct de lucru
Farmacie – punct de lucru

Servicii de consultaţii medicale în ambulatoriul integrat

Locația str. Gheorghe Lazăr, nr. 1-2

1. Cabinet oncologie medicală (struct. Spital)
2. Cabinet medicină sportivă (struct. Spital)
3. Dermato-venerologie
4. Imunologie clinică şi alergologie
5. Psihiatrie
6. Pediatrie
42
7. Cabinet medicina muncii
8. Cabinet psihologie
9. ORL
10. Oftalmologie
11. Chirurgie generală
12. Obstetrică – ginecologie
13. Neurologie
14. Ortopedie şi traumatologie
15. Chirurgie maxilo-facială
16. Chirurgie şi ortopedie infantilă
17. Chirurgie cardio-vasculară
18. Laborator recuperare medicală fizică şi balneologie
19. Reumatologie
20. Sală de gimnastică medicală
21. Nefrologie
22. Chirurgie plastică, microchirurgie reconstructivă
23. Chirurgie vasculară
24. Gastroenterologie
25. Cabinet audiologie
26. Cabinet logopedie
27. Medicină internă
28. Cardiologie
29. Endocrinologie
30. Urologie
31. Laborator explorări funcţionale (oscilometrie)
Locația CSM str. Astronauților nr. 7
32. Neuropsihiatrie infantilă
Locația str.Corvinilor nr. 45
33. Cabinet boli infecţioase
Locația Tășnad str. Zorilor nr.34
1. Medicină internă
2. Chirurgie generală
3. Obstetrică-ginecologie
4. Pediatrie
5. ORL
6. Oftalmologie

43
 7. Cardiologie
8. Ortopedie și traumatologie
9. Neurologie
10. Psihiatrie
11. Dermato-venerologie

3.3. SERVICIILE ELECTRONICE DIN DOMENIUL ÎNGRIJIRII SĂNĂTĂŢII LA SJUSM

Serviciile electronice din domeniul îngrijirii sănătăţii, denumite generic eSănătate (eHealth),
reprezintă rezultatul aplicării tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în întreaga gamă de funcţii
legate de sectorul sănătăţii.
Introducerea serviciilor electronice în domeniul îngrijirii sănătăţii reprezintă un proces ce
poate fi complex şi de durată, dar beneficiile – servicii mai bune la costuri mai mici – justifică
eforturile, fie că acestea sunt depuse de guvern cu referire la sectorul public fie că sunt depuse de
sectorul privat al sănătăţii.
Latura umană a impactului introducerii eServiciilor în sănătate este însă, desigur, cea care
interesează în cel mai înalt grad, iar îmbunătăţirea siguranţei pacienţilor de-a lungul întregului
proces de îngrijire este o prioritate dominantă. Reducerea numărului de decese evitabile datorate
intervenţiilor medicale incorecte sau tardive, efectelor adverse ale medicaţiei, şi altor efecte
negative prevenibile ale actului medical, devine o urgenţă.

Prin Legea nr. 45/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma
în domeniul sănătății a fost reglementat sistemul dosarului electronic de sănătate.
Sistemul dosarului electronic de sănătate, denumit DES, este componentă a Platformei
informatice din asigurările de sănătate, care reprezintă înregistrări electronice consolidate la nivel
național, cuprinzând date și informații medicale necesare pentru medici și pacienți.
Dosarul electronic de sănătate conține date și informații clinice, biologice, diagnostice și
terapeutice, personalizate, acumulate pe tot parcursul vieții pacienților.
Dosarul electronic de sănătate al pacientului se constituie cu ocazia transmiterii primului
document medical al acestuia în DES de către medici, fără consimțământul pacientului, realizarea și
implementarea acestuia fiind de utilitate publică de interes național.
Utilizarea dosarului electronic de sănătate are drept scop prioritar creșterea calității și
eficienței actului medical prin accesul imediat la date și informații medicale, precum și furnizarea
de date și informații statistice necesare politicilor de sănătate, cu implicarea pacientului ca factor
activ al protejării și promovării propriei sănătăți prin completarea informațiilor privind

44
antecedentele personale, fiziologice și patologice, regim de viață, precum și prin consultarea directă
a datelor medicale proprii din dosarul său de sănătate.
Sistemul DES este parte integrantă a platformei informatice din asigurările de sănătate, care
se utilizează în mod obligatoriu la nivelul furnizorilor de servicii medicale, autorizați în
conformitate cu prevederile legale, prin medicii care își desfășoară activitatea într-o formă legală la
acești furnizori, pentru toate informațiile privind serviciile medicale, medicamentele și dispozitivele
medicale acordate pacienților, aferente întregii activități medicale.

La nivelul SJUSM programul informatic utilizat în activitatea medicală şi cea nemedicală

(administrativă, financiar-contabilă, achiziţii, magazie etc.) se întrepătrund reciproc. Astfel, baza de
date şi informaţii poate fi accesată de către salariaţii spitalului. Acest program informatic, furnizat
de către o societate de IT externă, se întrepătrunde cu programul informatic al CNAS, program în
care sunt înregistrate evidenţele medicale (pe diagnostice principale şi secundare). Prin intermediul
acestui program, numit SIUI, informaţiile medicale sunt transmise casei de asigurări. Casa de
asigurări validează cazurile transmise în funcţie de care decontează contravaloare serviciilor
medicale efectuate, conform contractelor de servicii medicale încheiate cu spitalul.
SIUI este portalul aferent CNAS şi instrumentul zilnic de muncă al medicilor şi asistenţilor
care actualizează informaţii în acest sistem. Conform descrierii oficiale, SIUI are o structură
ierarhică distribuită pe 3 niveluri reprezentate de CNAS, CJAS şi furnizorii de servicii medicale şi
farmaceutice. În general, atunci cand un pacient se prezintă la un furnizor de servicii medicale cu
cardul de snătate, datele acestuia sunt verificate şi încărcate în SIUI. Pot exista situaţii în care
aplicaţia sau sistemul informatic nu se conectează şi cardurile de sănătate nu pot fi cititite, medicul
şi farmacistul neputând elibera pacientului biletul de trimitere, concediul sau reîeta. De asemenea,
mulîi medici lucrează offline în sistem (sistemul permite acest lucru) şi îşi validează reţetele sau
consultaţiile mai târziu, atunci când sistemul este online.
A fost creat în multiple scopuri, printre care:
 Colectarea şi gestionarea informaţiilor economice şi medicale necesare funcţionării eficiente
a Sistemului Asigurărilor de Săntate;
 Transparenţa privind controlul şi gestionarea fondurilor bugetare ale CNAS;
 Evidenţa persoanelor asigurate şi a furnizorilor de servicii medicale prin crearea şi
administrarea Registrului Naţional al Persoanelor Asigurate şi a Registrului Naţional al
Furnizorilor de Servicii Medicale;
 Eficientizarea raportării datelor de către furnizorii de servicii medicale;
 Uniformitate în aplicarea normelor şi legislaţiei la nivel naţional;
 Evidenţierea şi controlul costurilor pentru fiecare asigurat;

45
  Interfeţe online şi offline pentru interconectarea cu entităţi externe sistemului şi cu furnizorii
de servicii medicale şi farmaceutice.
În general, medicii utilizează un program separat, prin care raportează în SIUI. Conform
celor care l-au construit, un consorţiu de companii, pot exista două tipuri de erori: erorile umane, pe
care SIUI încearcă să le reducă şi erorile care apar din datele încărcate de la alte instituţii: Evidenţa
Populaţiei, Agenţia Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei
de Muncă etc. Acest sistem este cel la care se raportează practic toti medicii, farmaciştii şi furnizorii
de servicii medicale care au legătură cu CNAS.

Figura nr. 7: Exemplu de funcţionare a aplicaţeii informatice dedicate

Exemplificarea catorva avantaje ce decurg din utilizarea unei aplicaţii informatice dedicate,
care lucrează cu informaţii stocate în cardul de sănătate:
 Un copil ajunge la urgenţă în stare de inconştienţă. Medicul din urgenţă accesează
fişa electronică unică a copilului şi este informat privind bolile preexistente şi
tratamentele administrate anterior, indicând medicului posibila cauză a pierderii
cunoştinţei şi permite astfel alegerea conduitei terapeutice optime, crescând şansele
de însănătoşire a copilului.
 O femeie cu risc crescut cardiovascular urmează un tratament cronic cu statine. Se
prezintă în regim privat la medicul ginecolog şi i se administrează un tratament
antifungic. Aplicatia avertizează medicul asupra interacţiunilor potenţial severe între
medicaţia hipolipemiantă şi cea antifungică, astfel încât medicul poate evita situaţia
periculoasă.
 O tânără se prezintă la medicul ginecolog pentru recoltarea unui frotiu cervical în
cadrul screening-ului de cancer de col uterin. Proba este analizată într-un laborator
specializat, iar rezultatul este disponibil în format electronic medicului specialist
ginecolog prin sistemul informatic. Acelaşi rezultat, precum şi recomandările

46
 medicilor specialişti vor fi accesibile şi medicului de familie prin folosirea cardului
de sănătate, în cazul în care tânăra se prezintă la medicul ei de familie, fără a mai fi
nevoie să se deplaseze la laborator sau la medicul ginecolog. În funcţie de aceste
recomandări, medicul de familie va îndruma pacienta către alte servicii de
specialitate.
 Un pacient se prezintă la medicul de familie pentru ridicarea reţetei cu tratament
antihipertensiv şi antidiabetic. Medicul verifică rezultatele de laborator din aplicatia
informatica şi recunoaşte efectele adverse renale datorită medicației antihipertensive
şi o decompensare a diabetului, fără ca pacientul să fie nevoit să se deplaseze după
aceste rezultate la laborator, în același timp menţinând o securitate crescută a datelor
prin folosirea cardului. Pacientul este îndrumat către ambulatoriul de specialitate cu
valorile din sistem.

Introducerea serviciilor electronice în domeniul îngrijirii sănătăţii în cadrul SJUSM

reprezintă un proces ce poate fi complex şi de durată, dar beneficiile – servicii mai bune la costuri
mai mici – justifică eforturile.
Rezultatele arată îmbunătăţirea serviciilor oferite şi creşterea productivităţii, precum şi faptul
că, după ce etapele de proiectare şi implementare a serviciilor sunt realizate, costurile anuale sunt
stabile, în vreme ce beneficiile depăşesc costurile şi au tendinţa de creştere, an de an.
Latura umană a impactului introducerii eServiciilor în sănătate este însă, desigur, cea care
interesează în cel mai înalt grad, iar îmbunătăţirea siguranţei pacienţilor de-a lungul întregului
proces de îngrijire este o prioritate dominantă. Reducerea numărului de decese evitabile datorate
intervenţiilor medicale incorecte sau tardive, efectelor adverse ale medicaţiei, şi altor efecte
negative prevenibile ale actului medical, devine o urgenţă.

47
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

În Uniunea Europeană, ca în toate ţările dezvoltate, se desfăşoară o intensă activitate de

dezvoltare şi promovare a serviciilor electronice din domeniul sănătăţii.
Viziunea europeană cea mai recentă asupra domeniului eSănătăţii este formulată de Unitatea
de tehnologie a informaţiei şi telecomunicaţiilor pentru sănătate, din Directoratul General Societatea
Informaţiilor şi Media (ICT for Health Unit) al Comisiei Europene. Viziunea pleacă de la
constatarea că modul în care se desfăşoară în prezent furnizarea serviciilor de sănătate trebuie să fie
profund reformat deoarece este prea costisitor, iar calitatea serviciilor este suboptimală.
Un nou model în furnizarea serviciilor de sănătate trebuie să deplaseze accentul de la
tratamentul bazat pe simptome, la prevenire, şi de la sistemele centrate pe spital, la sistemele
centrate pe persoană. Acest model este realizabil numai prin folosirea tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor în combinaţie cu schimbări organizaţionale şi obţinerea de noi calificări
profesionale.

Se poate afirma că serviciile şi sistemele utilizate în e-Sănătate sunt condiţionate de

îndeplinirea următoarelor cerinţe:

 definirea structurii organizatorice care va îndeplini funcţiile de previziune, organizare,

coordonare, antrenare şi de control a performanţelor la toate nivelurile sistemului de
asigurări sociale de sănătate din România;
 clarificarea şi promovarea printr-o strategie de relaţii publice a viziunii, misiunii,
obiectivelor, politicilor şi strategiilor privind dezvoltarea sistemului de asigurări sociale de
sănătate din România;
 înregistrarea costurilor implicate de diverse operaţiuni medicale, incluzând consultaţiile,
investigaţiile de specialitate, tratamentele prescrise pacienţilor, contribuind astfel la
realizarea unui management eficient;
 accesul rapid la datele medicale istorice ale unui pacient, optimizează aprovizionarea cu
medicamente şi materiale sanitare, evidenţiază mişcările succesive ale asiguraţilor şi tipurile
de tratamente de care aceştia au beneficiat, monitorizează situaţia internărilor şi a
externărilor;
 implementat un sistem informatic capabil să îmbunătăţească actul medical adresat
pacientului, să reducă cheltuielile legate de administrare şi să asigure operativitate în
realizarea activităţilor şi procedurilor medicale;

48
  înregistrările electronice de sănătate oferă acces la cantităţi impresionante de date clinice
pentru cercetare, ceea ce poate accelera nivelul de cunoştinţe privind practicile medicale
eficace;
 scăderea posibilităţii de falsificare sau folosire abuzivă a prescripţiei medicale electronice;
 cardul electronic european de asigurări sociale de sănătate este un proiect al UE, prin care
Comisia Europeană a recomandat cum să se realizeze versiunea electronică a cardului;
 dezvoltarea Dosarului Electronic al Pacienţilor, monitorizarea serviciilor de asistenţă
furnizată şi seturile comune de date necesare pentru controlul de calitate din domeniul
sănătăţii;
 asigurarea securităţii transferului şi interpretării datelor personale sensibile prin adoptarea
unui model de securitate informatică, ce va oferi un standard minim, clar definit, care va
contribui la schimbul securizat al datelor personale şi va ajuta la îmbunătăţirea calităţii şi
accesibilităţii datelor.

Actorii eSănătăţii sunt, pe de o parte, beneficiarii finali ai serviciilor medicale electronice -

cetăţeni şi pacienţi, iar pe de alta, sunt furnizorii acestor servicii - cadrele medicale, instituţiile
medicale (asistenţa primară - cabinete medicale, asistenţa secundară - spitale, policlinici,
dispensare, asistenţa terţiară - laboratoare specializate, radiologie, etc.), precum şi alte instituţii
implicate în actul medical cum ar fi companiile de asigurări de sănătate, organizaţiile profesionale,
organizaţiile de evidenţă statistică, factorii de decizie politică, precum şi industria de profil
(furnizoare de sisteme, aplicaţii, dispozitive, soluţii, etc.).
O atenţie deosebită se dă aspectelor legale ale eSănătăţii, aspectelor tehnice legate de
interoperabilitatea la nivel paneuropean (privind în special identitatea electronică şi înregistrările
electronice diverse de sănătate) menite a asigura continuitatea îngrijirii medicale prin toate Statele
Membre, şi îngrijirii la domiciliu (self-care, homecare) în cazul bolilor cronice, ce sunt mari
consumatoare de fonduri.
Interoperabilitatea sistemelor din eSănătate înseamnă capacitatea acestora de a lucra
împreună pentru asigurarea continuităţii îngrijirii. Aceasta presupune esenţialmente utilizarea unor
aceleaşi structuri de date (EHR, dar şi altele), care trebuie să fie înţelese la fel de toate sistemele, şi
capacitatea de a schimba mesaje pe liniile de comunicaţii (reţele publice, ca Internetul, sau private,
dedicate), mesajele fiind purtătoarele informaţiilor.
La nivelul Uniunii Europene, Planul de Acţiune în domeniul eSănătăţii din 2004 care
urmăreşte crearea unei zone europene de eSănătate (European eHealth Area), stabileşte priorităţile
în atingerea interoperabilităţii sistemelor şi a altor obiective, sub forma unor recomandări care
facilitează interoperabilizarea în interiorul Statelor Membre, şi între ele.

49
 Am creat o imagine a ceea ce pot oferi serviciile electronice în domeniul îngrijirii sănătăţii
(publice şi private) prin câteva scenarii, descrise în prezenta lucrare, care sunt scenarii posibile într-
un viitor apropiat şi au rolul de a ilustra cum se pot atinge obiectivele principale - o calitate mai
bună a serviciilor medicale, la costuri de exploatare mai reduse.
eSănătatea este însă încă la început de drum, iar adoptarea de standarde şi interoperabilitatea,
în general nu sunt generalizate la scară naţională sau paneuropeană.
În Europa există desigur o multitudine de soluţii şi eServicii de eSănătate, ce au specificuri
proprii şi a căror interoperabilitate este mai redusă, dar care funcţionează bine, furnizând servicii
mai bune la costuri mai reduse, inclusiv la un nivel naţional.
În lucrarea de faţă am realizat o scurtă prezentare a unor sisteme actuale de eSănătate, de
succes, pentru a contura o imagine mai clară asupra prezentului.
Sistemul naţional public de sănătate britanic NHS (National Health System) este un pionier
al eServiciilor în sănătate, şi în eGuvernare în general, şi este, probabil, cel mai dezvoltat sistem
naţional de eSănătate existent în prezent. De asemenea am arătat că ţările nordice europene (Suedia,
Finlanda, Danemarca, Olanda) deţin sisteme de eSănătate dintre cele mai dezvoltate şi eficiente din
Europa.

În România actualul proiect de reformă a sectorului sanitar include ca prioritate și

informatizarea sistemului de sănătate. Obiectivele noii reforme vizează îmbunătățirea
managementului și a finanțării sectorului sanitar, permițând un control mai eficient al distribuției
resurselor financiare, întărirea posibilității de control, eficientizarea sistemului, îmbunătățirea
calității serviciilor de sănătate.
Resursele financiare tot mai reduse din domeniul sanitar influențează în mod direct utilizarea
eficientă a acestor resurse, dar scopul final va trebui sa fie construirea Sistemului Informatic
Integrat al Sănătăţii.
Proiectul „e-sanatate”, punct distinct al strategiei e-România, se va concretiza prin
executarea unui portal pe care toate instituțiile medicale din România își vor publica cheltuielile și
veniturile în spiritul transparenței acestui sistem. De asemenea, se va urmări cu prioritate
implementarea Cardului Electronic de Sănătate care va spori eficientă, promptitudinea și coerentă
din sistemul medical.
Prin realizarea strategiei e-sănătate se dorește crearea unui sistem de sănătate performant și
modern, creșterea accesibilității serviciilor medicale, precum și eliminarea discriminărilor în
abordarea acestora, prin utilizarea instrumentelor specifice societății informaționale.

50
 Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un card electronic, distinct de cardul
european de asigurări sociale de sănătate. Documentul se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat
şi poate fi utilizat numai pe teritoriul României. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este
parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
Cardul naţional cuprinde informaţii minime, precum datele de identitate, codul numeric
personal, cod asigurat, data expirării cardului, numărul de identificare şi acronimul Casei de
Asigurări de Sănătate care emite cardul, numărul de identificare a cardului.
Cardul este în primul rând un instrument de securizare în mâna pacientului, reglementând
accesul furnizorilor de servicii medicale la fişa unică detaliată a pacientului.
O data cu aderarea României la Uniunea Europeană avem dreptul de a primi Cardul
European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS). Acest card ne permite să primim asistenţă
medicală necesară în timpul șederii temporare în orice țară a Uniunii Europene.
Totuși, facilitatea ce este pusă de CNAS la dispoziția asiguraților în conformitate cu
directivele Comisiei Europene nu acoperă și tratamentul în străinătate a afecțiunilor pre-existente
călătoriei respective, ci numai a problemelor de sănătate care apar în timpul sejurului. De asemenea
în anumite state membre, prestațiile medicale se plătesc de către cetățenii români și cererea de
rambursare a banilor se face către casa judeţeană de asigurări de sănătate.

51
 BIBLIOGRAFIE
Cărți:
1. Ciurea, A.V., Ciubotaru, V.G., Avram, E. – Management în unitățile medico sanitare, Editura
Universitară, București, 2018;
2. Dragomirescu, L. – Management – Aplicații informatice în Sănătate Publică și Servicii de
Sănătate, Editura Ars Docendi, București, 2009;
3. Georgescu, G, Dascășu, C., Georgescu A.I. – Inforamtică medicală și biostatistică, Casa de
editură Venus, Iași, 2006;
4. Ghilic-Micu, B., Stoica, M. – e-Activitatile în societatea informațională, Editura Economică,
București, 2018;
5. Lupu, D.L. – Managementul calității serviciilor de sănătate, Editura Universitară, București,
2011;
6. Mureșan, P. – Statistică medicală, Editura medicală, București, 2017;
7. Petcu, L.C. – Informatică medicală, Ovidiu University Press, Constanța, 2011;
8. Stoica, M. – Forme de muncă şi activitate în societatea informațională, Editura Economică,
București, 2019;
9. Vlădescu, C. – Managementul serviciilor de sănătate, Editura Expert, București, 2000;
10. Voinea, I., Semenescu, A. Târcolea, M. – Prelucrarea și analiza datelor din medicină și
inginerie medicală, Editura Matrix Rom, București, 2019;
Internet:
11. www.patientos.org – CARE2X, www.care2x.org, MirrorMed, www.mirrormed.org. PatientOS;
12. www.ehealth-impact.org – eHealth IMPACT IST Project, Study on Economic Impact of
eHealth;
13. www.openehr.org – HL7, www.hl7.org, DICOM, //medical.nema.org/medical/dicom, LOINC,
www.loinc.org, SNOMED, www.snomed.org, OpenEHR;
14. www.cnas.ro;
15. www.sjusm.ro;
Legislație:
16. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;
17. Legea nr. 46/2003 a drepturilor pacienților;
18. Legea nr. 363/2018 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu
caracter personal;
19. Regulamentul GDPR (UE) 679/2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte
prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date;
20. Legea nr. 45/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătății.
52