Dezvoltarea capacităților

cognitive și metacognitive de
învățare
 Planul tematic al cursului
• Învățarea. Învățarea școlară/ academică. Învățarea eficientă
– Modele explicative privind învățarea expertă
• Cognitiv și metacognitiv. Capacități și atitudini implicate în
învățare
– Rigori psihopedagogice în elaborarea, implementarea şi evaluarea
programelor de antrenament cognitiv
• Teorii contemporane ale învățării – implicații educaționale
– Explicit vs. Implicit în educația cognitivă
• Benjamin Bloom – contribuții și evoluții contemporane
• Reuven Feuerstein – învățarea mediată
• Eduard de Bono – curs de gândire
• Howard Gardner – teoria inteligențelor multiple / implicații
educaționale
• Implicarea creativității în învățarea eficientă: Robert Fisher,
Kieran Egan, Matthew Lipmann, Joseph Renzulli
 Bibliografie
• Bernat, S., E., 2003. Tehnica învăţării eficiente, Ed. P.U.C., Cluj-Napoca
• Flueraş, V., 2008. Gândirea laterală şi scrisul creativ, Ed. C.C.de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
• Gardner, H., 2007. Mintea umană. Cinci ipostaze pentru viitor, Ed. Sigma, Bucureşti
• Gibă, R., 2007. Cum să predăm pentru ca elevii să ştie, să aplice, să explice, Ed.
Sinapsis, Cluj-Napoca
• Glava, A., 2009. Metacogniţia şi optimizarea învăţării, Ed. C.C.de Ştiinţă, Cluj-
Napoca
• Hattie, J. 2014. Învățarea vizibilă. Ed. Trei, București
• Illeris, K. coord. 2014. Teorii contemporane ale învățării. Ed. Trei, București
• Neacşu, I., 1990. Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Ed. Militară, Bucureşti
• Ionescu, M. 2011. Instrucţie şi educaţie. Ed. Eikon, Cluj-Napoca
• Marzano, R. 2014. Arta și știința predării. Ed. Trei, București
• Popovici, A., 2007. Creştere, schimbare, dezvoltare personală, Ed. Sinapsis, Cluj-
Napoca
• Vianin, P. 2011. Ajutorul strategic pentru elevii cu dificultăţi şcolare. ASCR, Cluj-
Napoca
• Wagner, T. 2014. Formarea inovatorilor. Ed. Trei, București
Învățarea eficientă

Cursul I
 Învăţarea - obiect de studiu
• Psihologii: observă comportamentul de învăţare,
formulează legităţi, identifică relaţii de determinare
privind modul în care se petrece învăţarea şi are loc
dezvoltarea proceselor cognitive şi noncognitive
• Neurologii: studiază modul în care funcţionează sistemul
nervos (SNC), dominanţa cerebrală, influenţa
specializării cerebrale asupra diferitelor procese şi
activităţi fundamentale umane
• Sociologii: examinează mediul în care se petrece
învăţarea
• Pedagogii: transpun mecanismele învăţării eficiente în
principii ale unei instruiri eficiente
Învăţarea – delimitări terminologice
• Gândire:
– Trăsătura distinctivă cea mai importantă a psihicului uman, definitorie
pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale
– Produce modificări de substanţă a informaţiei cu care operează
– Antrenează toate celelalte disponibilităţi şi mecanisme psihice în
realizarea procesului cunoaşterii
– Orientează, conduce, valorifică maximal toate celelalte procese şi funcţii
psihice
– Se caracterizează prin centralitate: capacitatea ei de a reintroduce
propriile produse în circuitul informaţional
• Cogniţie: ansamblul de acte şi procese de cunoaştere, ansamblul
mecanismelor prin care un organism dobândeşte, stochează,
prelucrează, utilizează informaţia (construcţia cunoaşterii)
• Învăţare
– Schimbare (relativ stabilă) în comportamentul sau potenţialul
comportamental al unui organism ca urmare a interacţiunii cu mediul,
datorată experienţei, care se traduce printr-o sporire a repertoriului său
şi care nu este o consecinţă a unei stări temporare a organismului .
• Învăţare şcolară
– Procesul de achiziţie mnezică, asimilarea activă de informaţii, formarea
de operaţii intelectuale, deprinderi motorii, atitudini
 scopuri

tehnici strategică

gândire critică
rezultate autoreglată
permanentă

reglare
experiențe ÎNVĂȚAREA evaluare
eficientă
cooperare
control

contextualizată
motivată
emoții pozitive

transfer
mediată
stil de învățare reflecție
Novici și experți în învățare - comportamente tipice
(Skillen, bazat pe contribuțiile lui Scardamalia și
Bereiter (1)
NOVICI EXPERȚI
Experții își planifică, monitorizează și reflectează asupra propriei învățări și a
rezultatelor obținute

Aceste abilități metacognitive presupun stabilirea de scopuri, identificarea de modalități de

acțiune, monitorizarea progresului, adaptarea scopurilor și acțiunilor, dacă este necesar, reflecția
după finalizarea sarcinii de învățare.

Experții folosesc reprezentări multiple ale conținuturilor studiate/ de studiat.

Reprezentarea în forme multiple a cunoștințelor le permite să înțeleagă mai profund conținuturile

învățate. Multimedia permite așezarea conținuturilor în forme diverse.
Novici și experți în învățare - comportamente tipice
(Skillen, bazat pe contribuțiile lui Scardamalia și
Bereiter (2)
NOVICI EXPERȚI
Experții identifică multiple soluții posibile în învățare / pentru rezolvarea unei situații
problematizante

Novicii se grăbesc de obicei să aplice prima soluție la care se gândesc. Experții identifică mai multe abordări
posibile înainte să o aleagă pe cea mai potrivită.

Experții depun efort mai degraba pentru transformarea cunoașterii/ cunoștințelor, în timp ce novicii
se focalizează pe redarea cunoștințelor.

Experții identifică modalități care să îi ajute să-și structureze, reorganizeze, transfore

cunoașterea

Experții folosesc surse multiple de învățare.

Învățarea din surse multiple le permite identificarea de reprezentări variate ale cunoștințelor,
identificarea de ancore de memorare suplimentare, transformarea cunoașterii, identificarea
aplicabilității cunoștințelor.
Novici și experți în învățare - comportamente tipice
(Skillen, bazat pe contribuțiile lui Scardamalia și
Bereiter (3)
NOVICI EXPERȚI
Experții privesc greșelile ca ocazii de învățare

Experții folosesc strategii de identificare a greșelilor de raționament. Merg înapoi pe firul

raționamentelor și identifică erorile. “Gândirea asupra propriei gândiri” le este mai puțin
accesibilă novicilor.

Experții sunt capabili să transfere în alte domenii cele învățare

Experții știu cum să trasforme cunoștințele noi în cunoaștere utilizabilă și relevantă

Experții înțeleg importanța contextului social pentru calitatea învățării

Experții sunt capabili să se folosească de beneficiile colaborării cognitive între membrii

grupului de învățare. Expunându-și ideile, își dau seama de posibilele greșeli de argumentare,
își conștientizează modul propriu de gândire, își rafinează, clarifică și consolidează
raționamentele/ gândirea.
Novici și experți în învățare - comportamente tipice
(Skillen, bazat pe contribuțiile lui Scardamalia și
Bereiter (4)
NOVICI EXPERȚI
Experții sunt entuziasmați în fața noilor situații de învățare și sunt motivați de
ideea în sine a “stăpânirii” cunoașterii.

Experții sunt orientați în învățare de propriile scopuri

Experții au un bun management al efortului și al rezistenței în învățare, în sensul atingerii

scopurilor propuse.

Experții își monitorizează și reglează reacțiile emoționale care le-ar putea reduce
eficiența învățării.
 Un model general al învăţării
specifice elevului expert
Factori implicaţi (5):
• Funcţiile executive
• Abilităţile metacognitive
• Baza de cunoştinţe
• Strategiile generale de învăţare
• Motivaţia
 FUNCŢIILE EXECUTIVE
(memoria de lucru, controlul
inhibitor al răspunsului,
comutarea atenţiei)

METACOGNIŢIA
(planificare,
monitorizare, reglare)

MOTIVAŢIA

BAZA DE
ABILITĂŢILE ŞI CUNOŞTINŢE
STRATEGIILE DE (MLD)
ÎNVĂŢARE (elaborare,
esenţializare, repetare etc.)
 Funcţiile executive
• rol în controlul gândirii şi acţiunilor;
• Procese cognitive:
– Memoria de lucru
– Comutarea atenţiei
– Inhibiţia (amânarea) răspunsului
• Implicate în monitorizarea comportamentului,
menţinerea sau modificarea cursului unei
acţiuni, corectarea erorilor, inhibarea unor
răspunsuri habituale, activarea cunoştinţelor
necesare din MLD, monitorizarea strategiilor de
învăţare necesare etc.
 Metacogniţia
• Metacogniţia – una dintre promisiunile importante pentru
optimizarea învăţării
• Reprezintă ansamblul articulat şi flexibil al cunoştinţelor
pe care le are subiectul cu privire la caracteristicile şi
funcţionarea propriului sistem cognitiv şi capacitatea
acestuia de le utiliza conştient în sensul asigurării
funcţionării sale optime;
• Componente esenţiale:
– Cunoştinţe metacognitive (despre abilităţile cognitive proprii,
strategiile cognitive utile în diverse situaţii de învăţare, despre
sarcina de învăţare)
– Reglare metacognitivă (planificare, monitorizare, control) -
proceduri de achiziţie
 Baza de cunoştinţe
• Volumul cunoştinţelor stocat la nivelul
MLD
• Calitatea cunoştinţelor: gradul de
organizare şi structurare, acurateţea
• Cunoştinţe declarative: fapte, concepte,
date, legi, principii, teorii
• Cunoştinţe procedurale: deprinderi,
proceduri
 Abilităţile de învăţare
• Modalităţi de operare care mediază achiziţia de noi cunoştinţe
– Implicite
– Explicite
• Abilităţi analitice: analiza critică, evaluarea, comparaţia reflexivă,
diferenţierea, complexitatea structurării materialului;
• Abilităţi creative: formularea de ipoteze, imaginarea de situaţii noi,
supoziţia, descoperirea, creaţia
• Abilităţi practice: aplicarea, utilizarea în diferite contexte a
cunoaşterii, exersarea cunoaşterii dobândite.

• Cercetarea susţine că există trei strategii centrale în învăţarea

eficientă: memorarea, elaborarea şi organizarea (Pinctrich et.al.
1993, cf. Mih, 2010)
 Ce spun cercetările despre
învățarea eficientă?
• Învăţarea eficientă are trei caracteristici
importante (Bernat, 2003):
– este activă
– este orientată către scop
– duce la rezultate măsurabile.

Instrumentele învăţării eficiente sunt gândirea critică şi strategiile

metacognitive.
 Învăţarea activă
• Învăţarea activă presupune:
– implicare şi participare conştientă în
procesul de construire a cunoştinţelor.
– a da semnificaţie personală materialelor
care sunt învăţate: a le transpune în sisteme
proprii de cunoştinţe,
– a stabili permanent legături între experienţele
anterioare şi cele noi, între cunoştinţe şi
aplicabilitatea lor, între şi în interiorul
domeniilor de cunoaştere.
 Gândirea critică
• Gândirea critică este instrumentul învăţării
eficiente care ajută o persoană să se
orienteze în lumea alternativelor posibile şi
să-şi conştientizeze mecanismele propriei
gândiri.
• Cel mai important aport al gândirii critice
este că provoacă la acţiune, orice
înţelegere este urmată de o acţiune în
consecinţă
 Strategiile metacognitive
• Strategiile metacognitive denumesc aspectele
legate de monitorizarea şi controlul învăţării,
precum şi dezvoltarea potenţialului de învăţare
(planificarea învăţării, cresterea reperzoriului de
strategii de învăţare, decizia eficientă privind
alocarea de resurse în învăţare, autoreglarea).
• Automonitorizarea progresului şi controlul
efortului investit în învăţare atrag după sine
nevoia de a deprinde tehnicile de învăţare.
Principii ale învăţării de calitate (Hilgard şi Bower
(1974, cf. Neacşu, 2015)
•Învăţarea trebuie să înceapă
cu stabilirea unui scop, a unui
principiu director;
•Învăţarea presupune
utilizarea prin modalităţi
diferite a experienţei
subiectului;
•Învăţarea este eficientă în
condiţiile desfăşurării unor
acţiuni asupra realităţii
studiate;
•Învăţarea bazată pe
înţelegere este mai eficientă şi
favorizează transferul mai mult
decât cea mecanică;
•Feedbackul constructiv
privind rezulatele învăţării
(performanţe, natura greşelilor,
rata succesului etc.) susţine
învăţarea eficientă;
• Instrumente cognitive şi
noncognitive:
– motivarea pozitivă şi
preponderent intrinsecă,
– calitatea organizării
cunoştinţelor (conţinuturilor de
studiat),
– stăpânirea unor abilităţi de
studiu şi prelucrare a
informaţiei,
– nivelul de anxietate în raport
cu sarcinile de învăţare,
– experienţierea unor conflicte
cognitive ca mobiluri pentru
declanşarea şi susţinerea
învăţării,
– atmosfera grupului de învăţare
 Ispite ale stupidităţii (Perkins, cf.
David, 2014)
• Impulsivitatea
• Neglijenţa
• Amânarea abordării sarcinilor (procrastinarea)
• Ambivalenţa
• Automatismul
• Excesul
• Experienţa (veteran)
• Tentaţiile
 Condiții interne și externe ale învățării
• condiţii interne
– factori biologici – vârstă, sex, dezvoltare fizică, stare
de sănătate etc.
– factori psihologici – nivel al dezvoltării intelectuale,
stadiul dezvoltării structurii cognitive şi operatorii -
inteligenţă, gândire, memorie, imaginaţie etc;
motivaţia învăţării, trăsături de personalitate, nivel de
cultură generală etc.
• condiţii externe - ţin de organizarea şcolară:
– sistem de cerinţe şcolare (obiective), conţinuturi,
calitatea instruirii (metode, procedee, strategii
didactice); caracteristici ale clasei de elevi (ambianţa
psiho-socială); personalitatea profesorilor, relaţiile
profesor-elev, mediul fizic şi timpul şcolar
– Alte influenţe - mediul familial
- mediul local (urban-rural)
 Dispoziții ale profesorului și studentului.
Modelul Effective Lifelong Learning Inventory
• Dr Ruth Deakin Crick, University of Bristol

– Schimbare şi învăţare – convingerea că sunt o persoană capabilă să înveţe şi

să se modifice

– Curiozitate – dispoziţia de a căuta „ceea ce este dincolo de suprafaţă”

– Înţelegere – a face conexiunişi a căuta semnificaţia personală a cunoştinţelor

– Creativitate – imaginaţie şi intuiţie, asumarea de riscuri, spirit ludic

– Relaţii focalizate pe învăţare – dispoziţia de a învăţa cu şi de la ceilalţi, dar şi

autonomie

– Abordare strategică a învăţării – a fi conştient de propriile gânduri, convingeri,

sentimente şi acţiuni ca persoană studioasă şi a fi capabil să utilizezi acest
repertoriu pentru managementul propriei învăţări

– Rezistenţă – a fi perseverent
 Învățarea autentică (Lucian
Ciolan, 2013, TED)
Dispoziție
(pregătit, dornic, capabil)

Experiențe Componente ale Înțelegere

(cognitive, emoționale, învățării (context, disciplină, biografie)
sociale, acționale) autentice

Integrare
(interdisciplinaritate,
conectivitate, cu sens/
semnificativă