Tema 5.

Finalitățile educaționale
Nevoia de finalități, concepte, funcții
Tipuri de finalități educaționale
Paradigma behavioristă și pedagogia obiectivelor Paradigma
cognitiv-constructivistă și pedagogia competențelor conf. univ. dr.
Ecaterina Sarah Frăsineanu

Nevoia de finalități:

Raportarea în educaţie la anumite finalităţi reprezintă un demers

logic de identificare a valorilor dezirabile şi de traducere a lor
în elemente descriptive, cu grad mai mare sau mai mic de
 generalitate, ca intenții care orientează activitatea profesorilor şi

elevilor.

Finalitățile:

- Exprimă aspirații, ținte urmărite pe termen lung,

mediu sau scurt, care conduc activitățile educative
către anumite rezultate.
- Se referă la achiziția şi utilizarea unor cunoştințe, priceperi,
deprinderi, capacități, abilități, atitudini, valori, aptitudini,
comportamente, care, integrate, devin competențe.

Funcțiile finalităților:
* Funcţia de orientare axiologică (imprimă un anumit sens, o direcție
spre anumite valori educaționale dezirabile);
* Funcţia de anticipare a rezultatelor educației (concep o realitate care
încă nu există, prefigurează rezultatul care se aşteaptă să se obțină); *
Funcţia evaluativă (sunt repere în verificări, fixează nu numai reuşita, ci
şi criteriile de măsurare a ei);
* Funcţia de organizare şi (auto)reglare (dirijează acțiunea educativă
sau pe cea de instruire, fiind implicate în proiectarea, realizarea şi
evaluarea proceselor din școală și din afara ei, sprijină controlul şi
perfecționarea acțiunilor formative).

Derivarea finalităților:

* Idealul educaţional (pentru educația permanentă; formulat în Legea

educației)

* Scopuri (pentru întreg învățământul; propuse în Legea educației)

* Competenţe generale (pe fiecare ciclu de învățământ, la fiecare disciplină;

se găsesc în programele şcolare)

* Competenţele specifice (pe an şcolar, la sfârşitul unei unități de învățare, la

fiecare disciplină ; identificabile tot în programele şcolare)

* Obiectivele concrete sau operaţionale (sunt formulate de cadrele didactice

pentru fiecare lecție)
 * Sarcinile de învăţare (sunt elaborate de cadrele didactice, contextual)

Tipuri/Categorii principale:
1. Idealul educaţional (ex.: dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualității umane, formarea personalității
autonome şi creative);
2. Scopurile învăţământului (ex: formarea culturii generale,
pregătirea pentru o profesie etc); 3. Competenţele: cheie,
generale, specifice; 4. Obiectivele operaţionale.

Competențele cuprind:
 a) un ansamblu de cunoştinţe esențiale (precizate în
conținuturile programelor);
b) un ansamblu de abilităţi (modalități de lucru,
deprinderi) sugerate în cadrul recomandărilor
metodologice și exemplelor de activități; c) un
sistem de atitudini solicitate elevilor.

Competenţele cheie:

1. Comunicarea în limbă
maternă;
2. Comunicarea în limbi străine;
3. Competențe matematice şi
competențe de bază în ştiințe
şi tehnologii;
 4. Competența digitală;
5. Competența socială şi
competențele civice ;
6. A învăța să înveți;
7. Inițiativă şi antreprenoriat;
8. Sensibilizare şi exprimare
culturală.
Exemplu:
Competenţe generale la Educaţie muzicală:

* Dezvoltarea capacităţilor interpretative (vocale şi instrumentale); *

Dezvoltarea capacităţii de receptare a muzicii şi formarea unei culturi
muzicale;
* Cunoaşterea şi utilizarea elementelor de limbaj muzical; *
Cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a creativităţii muzicale.
 Exemplu:
Derivarea competenţelor specifice la Biologie:

C. G. 1. Explorarea sistemelor biologice, a proceselor și

a fenomenelor, cu instrumente și metode știinţifice;
C.S. 1.1. Extragerea informaţiilor din texte, filme,
tabele, desene, scheme, ca surse pentru identificarea
caracteristicilor unor sisteme biologice, a unor procese
și fenomene.
Exemplu: Competențe corelate în gimnaziu
la Educație fizică și sport:
 Taxonomia/organizarea obiectivelor operaţionale (după
Benjamin Bloom; Elizabeth J. Simpson, Anita Harrow; David
Krathwohl; 1956-1972):
Nr. crt. Domeniul cognitiv Domeniul psihomotor Domeniul afectiv

1. Cunoaştere simplă/achiziţie Percepere Receptare

2. Înţelegere Dispoziţie Reacţie

3. Aplicare Reacţie dirijată Valorizare

4. Analiză Automatism Organizare

5. Sinteză Reacţie complexă Caracterizare

6. Evaluare/judecată

Marzano (2000, 2009) a restructurat taxonomia, prin analiza domeniului

cognitiv, metacognitiv și autosistem.
 ! Pentru formularea obiectivelor operaționale (după Robert
Frank Mager, 1962), principalele criterii de operaţionalizare
sunt:
- să se refere la activitatea elevilor;
- să descrie acţiuni observabile (verbe de acțiune) şi nu
acțiuni interne;
- să fie realizabile, să evite simpla reproducere de informații; -
să includă condiţiile de realizare (de ex.:... având acces la...,
dintr-un text cu...;
- să indice criteriul de reușită (de ex.: minim trei soluții..., în
mod corect, expresiv..., în timp de...);
- să fie formulate într-un număr realist.
 VERBE DEZIRABILE VERBE INDEZIRABILE

A ADUNA A CORELA A FORMA A PREZENTA

A ADÂNCI A SE DEPRINDE A ÎNVĂŢA
A ALCĂTUI A DEFINI A FORMULA A REALIZA

A ALERGA A DEMONSTRA A GRUPA A REDACTA A APROFUNDA A DESLUŞI A-ŞI ÎNSUŞI

A ANALIZA A DENUMI A IDENTIFICA A REORGANIZA

A APLICA A DESCOMPUNE A INTERPRETA A REUNI A ASIMILA A SE EDIFICA A PERCEPE

A APRECIA A DESEMNA A ÎMPĂRŢI A RESTRUCTURA

A ARGUMENTA A DESENA A ÎNLOCUI A REZOLVA

A CONSTATA A SE EMOŢIONA A SE OBIŞNUI
A ASOCIA A DETERMINA A ÎNMULŢI A REZUMA

A ATAŞA A DEZVĂLUI A ÎNTOCMI A SCĂDEA

A A SE A OBSERVA
A CÂNTA A DISOCIA A LIPI A SCHIMBA CONŞTIENTIZA FAMILIARIZA

A CARACTERIZA A DISTINGE A MANEVRA A SCHIŢA A CUNOAŞTE A SE LĂMURI A-ŞI DA SILINŢA

A CITI A DIVIZA A MODELA A SELECTA

A CLASIFICA A EFECTUA A MODIFICA A SEPARA

A COMBINA A ENUMERA A NUMĂRA A STRUCTURA A SE A INTUI A SIMŢI

CONCENTRA
A COMPARA A EVALUA A NUMI A SUBSTITUI
A COMPLETA A EXECUTA A ORDONA A TRASA

A COMPUNE A EXEMPLIFICA A SE ORIENTA A TRIA A SE CONVINGE A ÎNŢELEGE A ŞTI

A CONSTRUI A EXTRAGE A PLIA A UTILIZA

A-ŞI DEZVOLTA A-ŞI ÎMBOGĂŢI A PRICEPE

A CONTURA A EXTRAPOLA A POVESTI A VERIFICA

Exemple de obiective operaţionale:

* Să alcătuiască propoziţii cu cuvintele noi găsite în text;

* Să construiască grafice, folosind datele din tabele;
* Să rezolve problemele, cu ajutorul formulelor;
* Să deosebească faptele bune de cele rele, dintr-o situație prezentată; * Să
contragă propoziţiile subordonate în părţile de propoziţie corespunzătoare; * Să
folosească adecvat aparatura din laborator în realizarea unui experiment; * Să
elaboreze o compunere, respectând condiţiile date;
* Să explice semnificaţia datelor istorice;
* Să precizeze trei modalităţi de combatere a poluării aerului;
* Să cânte cu ușurință la un instrument muzical;
* Să execute corect complexul de exerciţii pentru influenţarea selectivă a organismului;
* Să explice necesitatea responsabilității propriei sănătăţi şi a protejării sănătăţii altora;
* Să interpreteze grafice şi hărţi;
* Să demonstreze un pas de dans;

....Să explice avantajele și limitele operaționalizării obiectivelor etc.

Paradigma behavioristă și pedagogia

obiectivelor:

* Paradigma behavioristă a insistat pe formarea unor comportamente

concrete, exteriorizabile.

* Realizându-se în cadrul unei unități de învățare sau al unei lecții,

obiectivele operaționale se raportează la comportamente observabile,
măsurabile.
! Nu trebuie exagerată acțiunea de operaționalizare; există manifestări
care nu pot fi surprinse într-un singur comportament, iar altele nu se
 finalizează până la sfârșitul lecției, de aceea, activitatea din învățământul
actual este orientată pe formarea competențelor.
Paradigma cognitiv-constructivistă și pedagogia
competențelor:

* Exersarea competențelor evidențiază deprinderile elevilor, atitudinile şi, mai ales,

schemele lor de percepție, de gândire şi de mobilizare a cunoştințelor pe care le
au.
* Competenţele reprezintă rezultatul unui proces îndelungat, se formează treptat, iar
baza formării lor o constituie experienţa anterioară a elevilor, experiență care
trebuie actualizată și dezbătută în cadrul activităților didactice.
Sarcină/Aplicaţie:
 Având în vedere cerințele obiectivelor de a include acțiuni
observabile, condiții de realizare, criterii de reușită, formulați cel puțin
trei obiective operaționale din cadrul unei lecții pentru disciplina dvs. !
Un exemplu simplu poate fi la Limba și literatura română, clasa a V-a,
la tema Pronumele. Tipuri de pronume: pronumele personal, de
politețe (flexiunea pronumelui personal în raport cu persoana,
numărul, genul).
O.1:............................................
O.2:..............................................
O.3..............................................