Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În acest material am sintetizat etapele realizării Proiectului didactic pe care trebuie să îl elaboraţi fiecare
până la penultimul seminar.
Vă rog să începeţi să elaboraţi ca să putem corecta împreună până atunci şi să luaţi note bune la seminar.
4. Tipuri de lecţii
(Proiectele lecţiilor vor conţine obiective operaţionale , specifice tipurilor de lecţii alese şi le veţi
formula dumneavoastră cu verbe de acţiune, pe care le aveti mai jos, dar şi în materiale, orientându-
vă după obiectivele/competenţele generale şi obiectivele/competenţele specifice din programele
şcolare: www.ise.ro )
5. Formularea obiectivelor operaţionale se va face apelând la verbe de acţiune: „La sfârşitul orei, elevii
vor fi capabili”/ “Elevii să devină capabili.... (“să indice”, “să recunoască”,” să enumere”, “să
denumească”, “să descrie”, “să explice”, “să definească”, “să clasifice”, “să demonstreze” “să
compare”, “să realizeze”, să redacteze” “să deseneze”, “să ilustreze” etc.) Formularea standard a
unui obiectiv operaţional poate fi următoarea: “La sfârşitul activităţii, elevii puşi în situaţia de
……../având acces la ….…./ după citirea textului ..….../ utilizând …… etc., De evitat verbe care se referă
la stări interioare care nu pot fi observate şi evaluate direct: “să ştie”, “să cunoască” , să înţeleagă, să-
şi dea seama” s.a. Problema este ce anume vor trebui să facă elevii pentru a dovedi că “ştiu”, “au
înţeles”, “cunosc” .... un lucru
RECAPITULĂM:
(1)Analiza generală a lecției prin consultarea programei, a manualului sau a altor materiale bibliografice;
(2) Determinarea obiectivului general, a celor specifice și formularea obiectivelor operaționale prin
decelarea capacităților umane ce pot fi identificate, măsurate, exprimate ;
(3) Selectarea și organizarea conținutului învățării în unități şi teme principale, care să fie convergente și să
slujească obiectivele fixate;
(4) Alegerea şi combinarea metodelor şi procedeelor didactice pentru situațiile concrete, în acord cu
secvențele de conținut, particularitățile elevilor, obiectivele lecției;
(5) Selectarea unor mijloace de învățământ sau proiectarea unor materiale cerute de fiecare eveniment al
instruirii;
(6) Stabilirea modalităților de activitate cu elevii (activitate frontală, abordare individualizată, lucrul în
grupuri sau pe grupe de nivel, activitate combinată);
Şcoala:
Propunător
Mentor:
Data:
Clasa:
Obiectul:
Subiectul lecției:
Scopul (obiectivul fundamental):
Tipul de lecție:
Obiective operaționale
Taxonomia lui Bloom Bloom (1956) a obiectivelor educaţionale (tradiţională)
Capacităţi Definiţie Cuvinte cheie
Cunoaştere Amintirea informaţiilor identifică, descrie, numeşte, etichetează,
recunoaşte, reproduce, urmăreşte
Înţelegere Înţelegerea sensului, parafraza unui concept rezumă, modifică, apară, parafrazează,
interpretează, dă exemple
Aplicare Utilizarea informaţiilor sau a conceptului într-o construieşte, face, formează, modelează, prezice,
situaţie nouă pregăteşte
Analiză Descompunerea informaţiilor sau a conceptelor în compară/ contrastează, descompune, distinge,
părţi pentru a le înţelege mai bine selectează, separă
Sinteză Folosirea ideilor pentru a produce ceva nou repartizează pe categorii, generalizează,
reconstruieşte
Evaluare Emiterea de judecăţi de valoare laudă, critică, judecă, justifică, argumentează,
susţine
Taxonomia revizuită a lui Lorin Anderson (1999):
Crearea, un proces care nu a fost inclus în prima taxonomie, se află pe nivelul cel mai de sus al noii versiuni. Această
abilitate implică combinarea unor lucruri existente pentru a face ceva nou. Pentru a îndeplini sarcini creatoare, cei
care învaţă generează, planifică şi produc.
Potrivit acestei taxonomii, fiecărui nivel de cunoştinţe îi poate corespunde un nivel al proceselor cognitive, astfel că
elevul poate să-şi amintească cunoştinţe factuale sau procedurale, să înţeleagă cunoştinţe conceptuale sau metacognitive
sau să analizeze cunoştinţe metacognitive sau factuale. După Anderson şi colegii săi, „Învăţarea care are sens le oferă
elevilor cunoştinţele şi procesele cognitive de care au nevoie pentru a putea rezolva probleme.” (p. 65).
Analiza – Descompunerea unui concept în părţi şi descrierea relaţiei dintre aceste părţi şi întreg
Diferenţiere Identificaţi informaţiile importante din enunţul unei probleme de
matematică şi tăiaţi informaţiile neimportante. Desenaţi o diagramă care
să arate care sunt personajele principale şi secundare ale unui roman.
Atribuire Citiţi scrisorile către editor pentru a determina punctele de vedere ale
autorilor faţă de o problemă locală. Determinaţi care este motivaţia unui
personaj dintr-un roman sau o poveste. Uitaţi-vă la broşurile
candidaţilor politici şi emiteţi ipoteze cu privire la punctele lor de
vedere asupro problemelor.
Analiză critică După ce aţi participat la elaborarea unei grile de evaluare criterială a
unui proiect, apreciaţi măsura în care proiectul îndeplineşte criteriile.
Alegeţi cea mai bună metodă pentru rezolvarea unei probleme
complexe de matematică. Apreciaţi validitatea argumentelor pro şi
împotriva astrologiei.
Crearea – Combinarea mai multor elemente pentru a forma ceva nou sau recunoaşterea componentelor
unei noi structuri.
Generare Pe baza unei liste de criterii, enumeraţi câteva opţiuni pentru
îmbunătăţirea relaţiilor rasiale în şcoală. Formulaţi câteva ipoteze
ştiinţifice pentru a explica de ce plantele au nevoie de soare. Propuneţi o
serie de alternative pentru reducerea dependenţei de combustibilii fosili,
care să abordeze atât aspecte economice, cât şi de mediu. Formulaţi
ipoteze alternative pe baza unor criterii.
Dimensiunea cunoştinţelor
Tehnica lui Gilbert de Landsheere implică cinci etape - cinci întrebări la care profesorul trebuie să
răspundă pentru a formula un obiectiv operaţional:
- specificarea nivelului de reuşită minimală (nr. minim de răspunsuri corecte sau numărul maxim de
greşeli tolerate şi interval de timp maxim oferit pentru rezolvarea sarcinii).
Metode și procedee didactice : mijloace de învățământ, material bibliografic:
Partea a doua a proiectului cuprinde desfășurarea propriu-zisă a lecției, în care se indică momentele
(evenimentele) lecției, se prezintă detaliat secvențele de conținut, se descriu acțiunile întreprinse de
profesor și elevi, se precizează mai atent metodele, procedeele și mijloacele care intră succesiv în scenă și
se stabilesc elementele de feed-back care intervin pe parcursul lecției.
Moment organizatoric;
Verificarea conținuturilor însușite anterior;
Pregătirea elevilor pentru receptare;
Enunțarea titlului și a unor obiective;
Comunicarea și însusirea de noi cunoștințe;
Fixarea și sistematizarea;
Explicații pentru continuarea învățării și tema pentru acasă
5. Evaluarea Apreciază elevii şi recomandă Prezintă carnetele pentru Metode, tehnici, mijloace
elevilor şi recomandarea sarcini de lucru pentru acasă semnare şi notează specifice etapei
temei pentru acasă sarcinile de lucru.
I. Evocarea
Prelucrarea informaţiei
Sarcini de tipul:
2.Procesează informaţia!
III. Reflecţia
(în unele situaţii, în funcţie de sarcina didactică, acest pas este și aplicaţi-l şi la etapa de realizare a sensului.
Apreciază!
IV. Extinderea
Îşi dezvoltă competenţe, care devin pe parcurs modele comportamentale obişnuite, fireşti.
Acţionează! (simularea, exersarea competenţelor necesare la locul de muncă, sarcini care îi pun în situaţia de a ieşi
din cadrul clasei, orei şcolii în comunitate, la o întreprindere, în familie, cămin etc.)
1. Reuşita lecţiei trebuie judecată nu atît prin raportare la proiectul elaborat, ci la modul concret,
eficient de rezolvare a situaţiilor create, care au favorizat învăţarea de calitate.
Proiectarea curriculară presupune centrarea pe obiective.
3. Evaluarea calităţii proiectului didactic prsupune a decide în ce măsură: sînt precizate obiectivele
operaţionale, se respectă corespondenţa obiective-continut-metodologie-evaluare; este adecvat
contextului educaţional; este suficient de flexibil; prevede condiţiile de aplicare.
6.Analiza calităţii activităţii didactice şi a conduitei profesionale a cadrului didactic permit evaluarea măsurii
în care profesorul îşi exercită rolurile sale.
Operaţiile evaluării
Măsurarea desemnează procedeele prin care sunt culese informaţiile şi prin care se stabileşte o
relaţie între un ansamblu de evenimente, caracteristici şi anumite simboluri (cifre, litere, expresii).
Aprecierea presupune emiterea unei judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării; implică o
atitudine axiologică, deci o raportare a rezultatelor la un sistem de valori (criterii).
Decizia exprimă scopul evaluării şi implică evaluatorul în roluri de factor decizional: stabilirea
obiectului evaluării (ce se doreşte a fi evaluat) în concordanţă cu obiectivele deciziilor care urmează să
fie adoptate, adoptarea de măsuri amelioratorii pentru etapele următoare ale procesului de
învăţământ
Condiţii, resurse
Puteţi folosi şi alte modele, important este să respectaţi etapele, şi să realizaţi un proiect bun şi, evident o
lecţie reuşită!
SUCCES!