Înv.

Bârjovanu Maria
Şcoala Nr. 9 „Roman Muşat”
Roman / Neamţ

Rebusul – strategie didactică şi formă de evaluare

Rebusurile sunt jocuri logice şi distractive care îi ajută pe elevi să-şi imbogăţească
vocabularul şi să utilizeze noţiunile pe care le cunosc. Ele îi determină să se concentreze şi-i
capteaza in rezolvarea lor dezvoltându-le: gândirea cu toate operaţiile ei – analiza, sinteza,
abstractizarea, generalizarea – judcata, imaginaţia, creativitatea şi memoria.
Aceste jocuri se pot folosi la toate tipurile de lecţii şi în toate momentele lecţiei. Prin
dezlegarea lor îinvăţătorul îi poate dirija pe elevi spre dobândirea de noi cunoştinţe sau îşi poate
da seama cât de bine au fost însuşite cunoştinţele predate anterior. Pentru ca rebusul să fie
eficient, învăţătorul trebuie să respecte în alcătuirea lui unele cerinţe: să cuprindă cunoştinţe
dintr-o parte a unitaţii de invăţare sau dintr-o unitate de învăţare, aşa încât, elevul să fie dirijat din
aproape în aproape spre descoperirea „cheii”; informaţiile să fie scurte, clare şi precise; iar
sacina de lucru să fie cât mai diversificată.
Am folosit cu succes aceste jocuri la clasa la care lucrez şi voi prezenta câteva exemple
pentru disciplina Limba şi literatura româna, ordonându-le de la simplu la complex, in funcţie de
gradul de dificultate cu care se completează. Cea mai simplă sarcină a unui rebus este de a
completa grila cu cuvinte care lipsesc din enunţuri date, cunoscute de elevi. La lecţia „Mama lui
Ştefan cel Mare”, pentru verificarea cunoştinţelor am folosit urmatorul rebus: „Completând
corect versurile, vei descoperi numele
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
poetului care a scris poezia ‹‹Mama lui
O A
Ştefan cel Mare››”.
Ş S Ş B D F
1. „La castel în poartă oare cine ...?”
F T U T R U I
2. „Eu, şi de la ... mă întorc rănit.”
B O L I N T I N E A N U 3. „ ... iar începe, duşmanii zdrobiţi”
A A U U O U R Ă F Ţ Ă L 4. „Eu sunt a sa mamă, el e ... meu,”
T S P L A R E A U 5. „Un orologiu sună ... jumătate,”
E T T P C N L .
E Ă T I .
E I .
A În acest mod am economisit timp –
evaluarea a durat cinci, şase minute; am
solicitat toţi elevii clasei; am verificat douăsprezece din cele şaisprezece versuri prezentate în
manual; am exersat flexibilitatea gândirii elevilor – versurile nu au fost aşezate în ordinea scrisă
de autor, iar elevii au luat contact încă o data cu numele autorului.
La fel de eficiente şi atractive sunt jocurile de descoperire a cuvintelor ascunse. La
fragmentul „Doi prieteni”, de Anton Pann, pentru exprimarea mesajului am cerut elevilor să
rezolve următoarea sarcină: „Descoperă
P R I E T E N U L Q R L A
cuvintele ascunse, apoi scrie proverbul”:
O N C D I V E C V N A P W
Y B I O L D V T P I P Q C
A M R C U N O A S T E M U
L J V L M O I O T B L R I
P U Q R V S E Q I L M D S
 Au scris proverbul „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, i-am dirijat să înţeleagă că acesta
este mesajul textului şi i-am apreciat pentru performanţa dobândită.
În exemplele anterioare rebusul a fost folosit pentru verificarea cunoştinţelor şi
formularea mesajului transmis de text. Putem folosi acest joc şi în alte situaţii. La lecţia
„Ciobănilă”, de Vasile Voiculescu elevii sunt solicitaţi să răspundă la întrebarea „Ce nume i-au
dat copiii dulăului?”. Iată cum se poate ajunge la răspuns: „Dulăul care a poposit la poarta şcolii a
primit mai multe nume. Descoperiţi-le!”.
4
1. Vestitor al primăverii.
D 3
2. De la brânduşă.
U 5 B U J O R
3. Urs.
M R 4. Nume de bou.
2 B R A N D N S E L 5. „Floarea” pe care ne-o face gerul
N E 6 7 pe obraz.
1 G H I O C E L 6. Cioban.
I E 7. Regele animalelor.
O U De această dată
B gradul de dificultate a crescut.
A Rebusul are o nouă formă,
N informaţiile sunt numerotate
I consecutiv însă grilele nu
L respectă ordinea de pâna
A acum, dar, ceea ce solicită
gândirea şi stimulează
creativitatea elevilor este
deducerea unor substantive
proprii din substantive conune
( brânduşă – Brânduşel ).
Multe texte literare din manualul de clasa a II-a cuprind informaţii despre anotimpuri.
Poezia „Primăvara”, de Vasile Alecsandri face parte din această categorie. Trecerea de la lecţia
de verificare la cea de predare, am realizat-o printr-un mod cât se poate de relaxant, plăcut şi
eficient. Am selectat din versuri cuvinte ca: „albină”; „fluturi”; „creangă”; „flori”; „copacul” şi
împreună cu alte cuvinte din aceeaşi sferă – nor, vânt, aripă – am alcătuit un rebus. Cerinţa a fost
următoarea: „Completează cu diminutivele cuvintelor date şi vei descoperi titlul lecţiei pe care o
vom studia”.
1. Pom.
1 P O M I S O R 2. Creangă.
2 C R E N G U T A 3. Nor.
3 N O R I S O R 4. Mugure.
4 M U G U R E L 5. Aripă.
5 A R I P I O A R A 6. Vânt.
6 V A N T I C E L 7. Fluture.
7 F L U T U R A S 8. Floare.
8 F L O R I C I C A 9. Albină.
9 A L B I N U T A Prin efort propriu,
copiii au căutat
diminutivele, le-au aşezat la locul potrivit şi au descoperit cuvântul ce reprezintă titlul lecţiei noi.
 În anotimpul de primăvară se petrec şi faptele din fragmentul „Prieteni”, de Cezar
Petrescu. La extinderea achiziţiilor am comunicat elevilor că sunt şi păsări care nu-si zidesc
cuiburi, ci, îşi depun ouăle în cuiburile altor păsări şi nu-şi clocesc ouăle depuse. Numele acestei
păsări a fost aflat de către elevi prin următorul joc: „Completează cu cuvintele din ghicitoare şi
vei afla răspunsul pe coloana AB”:
„Singuratic şi haihui, / Îşi cântă A
numele lui!”. Copilul a primit S I N G U R A T I C
„scheletul” jocului şi o ghicitoare. El N U M E L E
este pus în situaţia de a plasa C A N T A
cuvântul potrivit la locul potrivit prin H A I H U I
corelarea numărului literelor dintr-un L U I
cuvânt cu cel al căsuţelor de pe o B
A anumită grilă, în aşa fel încât, pe coloana AB să descopere
1 P A T I N E răspunsul.
2 S A N I E Un rebus asemănător am folosit pentru a denumi
3 G E R U L anotimpul iarna. Elevii au primit şi de această dată grila şi
4 N I N G E câteva cuvinte. Au avut de rezolvat cerinţa: „Aşezaţi
5 Z A P A D A următoarele cuvinte, astfel încât pe linia AB să apară
B cuvântul IARNA”: ZĂPADĂ, PATINE, GERUL,
NINGE, SANIE.
Cuvintele folosite denumesc obiecte şi fenomene specifice acestui anotimp. Pentru a nu-i
pune pe elevi prea mult în dificultate am ales cuvinte care să nu aibă acelaşi număr de litere. Am
constatat că elevii au abordat în mod diferit rezolvarea: unii au scris pe coloana AB cuvântul
IARNA şi apoi au potrivit cuvintele, alţii au găsit locul potrivit pentru fiecare cuvânt după care au
verificat dacă pe coloana marcată a apărut cuvântul cerut. Iată încă o situaţie de stimulare a
creativităţii, de dezvoltare a gândirii şi imaginaţiei.
Actuala reformă şcolară are ca scop formarea tinerilor cu o cultură comunicaţională de
bază, capabili să înţeleagă lumea din jurul lor, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, să-şi
exprime gândurile, sentimentele, să se integreze în viitorul parcurs şcolar, să-şi utilizeze
capacităţile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete ce apar în viaţa de zi cu zi. Pentru
aceasta, copilul şi, viitorul tânăr are nevoie de comunicare. Obiectivul fundamental al studiului
Limbii şi literaturii române în învăţământul primar este dezvoltarea deprinderilor elementare de
comunicare orală şi scrisă ale copiilor, precum şi familiarizarea acestora cu textele literale şi
nonliterare specifice vârstei.
Ca şi în cazul textelor, rebusul poate fi folosit cu succes la însuşirea noţiunilor de limbă.
Sub genericul „Scrie crect!” am întocmit câteva jocuri pentru scrierea corectă a cuvintelor;
„poeţi”; „poezie”; „Coşbuc”; „Alecsandri”. Iată un exemplu: „Foloseşte la completarea grilei
numai cuvinte ce conţin litera ‹‹J››”.
1 C O J O C 1. Haină din blană de miel.
2 J O I 2. A patra zi a săptămânii.
3 P E R S O N A J 3. Erou al unei povestiri sau ... .
4. Obiect de podoabă din aur sau
4 B I J U T E R I E
argint.
5 J U C A U S
5. Veveriţa este un animal ... .
6 C U R A J O S
6. Opusul cuvântului fricos.
 Am focalizat atenţia elevilor asupra cuvântului de pe linia marcată. S-a comparat cu
cuvântul scris la numele autorului poeziei şi s-a constatat că sunt identice. Am rostit corect şi
clar numele autorului şi am cerut elevilor să-mi spună ce au remarcat. Unii mi-au spus că am citit
greşit deoarece am înlocuit sunetul ‹‹ş›› cu sunetul ‹‹j››. Am spus elevilor că, deşi atunci când
rostim cuvântul se aude sunetul ‹‹j››, numele poetului se scrie cu litera „ş”. Aşadar, în mod
treptat, uşor şi firesc, de la completarea unui joc s-a ajuns la o constatare de care elevii trebuie să
ţină seamă în permanenţă.
La fel putem proceda pentru scrierea corectă a cuvântului „Alecsandri”, însă de această
dată vor fi folosite numai cuvinte ce conţin litera „x”. Pentru a îmboăţi exprimarea elevilor,
pentru a-i determina să vorbească plăcut şi nuanţat se studiaă lecţii despre sinonime şi antonime.
În gama vastă de exerciţii ce se folosesc pentru rezolvarea acestei valenţe formative am inclus şi
rebusurile. Ele cer elevilor să găsească fie sinonimele, fie antonimele unor cuvinte date, şi, în
plus, favorizează repetarea unor noţiuni şi a unor reguli referitoare la semnele de punctuaţie, ca în
exemplele următoare: „ Semn de punctuaţie folosit în cazul unei enumerări – scrie cuvintele cu
sens opus celor date.”
1. Trist.
1 V E S E L 2. Intrare.
2 I E S I R E 3. Des.
3 R A R 4. Subţire.
4 G R O S 5. Greu.
5 U S O R 6. Tulbure.
6 L I M P E D E 7. Departe.
7 A P R O A P E După ce elevii şi-au completate
fişa vor fi solicitaţi să găsească şi alte
antonime ale cuvinteor date cu care să construiască propoziţii, iar în acestea să folosească semnul
de punctuaţie descoperit pe grila marcată. Iată o modalitate prin care, combinând două sarcini,
solicităm elevilor gândire distributivă, atenţie şi nu în cele din urmă creativitate, într-un timp
scurt, intr-o formă de activitate atractivă şi relaxantă.
Semnul utilizat cel mai mult în cmunicarea scrisă este punctul. Pentru ca elevii să
găsească pe grila marcată numele acestui semn au avut de rezolvat următoarea sarcină: „Scrie ce
vieţuitoare folosesc aceste adăposturi.”
1. Cuib.
1 P A S A R I C A
2. Vizuină.
3. Muşuroi. 2 V U L P E A
4. Grajd. 3 F U R N I C A
5. Scorbură. 4 V A C A
Scrierea cu „m” înainte de 5 V E V E R I T A
„p” sau „b” este una dintre lecţiile
asupra cărora învăţătorul trebuie să insiste cu răbdare. Am plecat în desfăşurarea activităţii de la
completarea pe o planşă mare a următorului rebus: „Completează si descoperă regula!”
1. Bomboanele sunt ... în
1 A M B A L A T E staniol.
2 S A M B U R E 2. Cireaşa ascunde un ... .
3 S A M B A T A 3. A şasea zi a săptămânii.
4 C O M B I N A 4. Grâul se treieră cu ... .
5 P L I M B A M 5. Ne ... pe aleile parcului.
6 I M P A R A T 6. Soţul împărătesei.
7 I M P L E T E S T E
8 C A M P I I
9 I M P O D O B I M
10 I M P U S C A
 7. Bunica ... ciorapi.
8. Primăvara, mieii zburdă pe ... .
9. De Crăciun ... bradul.
10. Vânătorul ... un iepure.
Cuvintele au fost completate pe planşă de către învăţător pentru a evita unele erori de
scriere. După completare am dirijat copiii să facă unele constatări: grila marcată este dublă şi nu
simplă ca la celelalte rebusuri; pe prima rubrică este scrisă numai litera „M” iar pe următoarea
sunt cinci litere „B” şi cinci litere „P”. După această constatare am adresat întrebarea : „Ce literă
s-a scris de fiecare dată in faţa consoanei „B” sau „P”?”. Răspunsul a fost cel aşteptat şi, cu efort
minim, copiii au formulat iar apoi au scris pe caiete regula. Această formă de activitate a păstrat
treaza atenţia elevilor – efortul intelectual a fost continuu, prin paşi mici, bazaţi pe gândire logică
şi exemple concrete ei înşişi au constatat că înaintea consoanelor „B” sau „P” se scrie întotdeauna
„M”.
Ortografierea corectă a cuvintelor ce conţin grupuri de litere reprezintă o altă sarcină de
care învăţătorul trebuie să ţină seama. Confundarea grupurilor de litere este destul de frecventă în
rândul micilor şcolari şi de aceea am încercat să găsesc activităţi de învăţare cât mai variate şi
atractive care să dezvolte în primul rând auzul fonematic şi apoi să consolideze deprinderea de
scriere corectă.
După studierea grupurilor de litere am realizat o lecţie de consolidare a cunoştinţelor,
prilej cu care am dat copiilor să complteze următorul joc: „Scrie grupurile de litere care lipsesc,
pentru a obţine nume de persoane”
1
A 3
N G
2 G H E R G H I N A
H E
6 G E L U O 7
L R C
U 4 G E N O V E V A 11
T H R P
A 5 C E C I L I A A 9 A
T S G R
A 8 G E O R G E T A A
L O S
A R C
G H
10 G H E R A S I M
V
A

1. ANGHELUTĂ 5. CECILIA 9. GEORGE

2. GHERGHINA 6. GELU 10. GHERASIM
3. GHEORGHIŢĂ 7. CERASELA 11. PARASCHIVA
4. GENOVEVA 8. GEORGETA
 Fiind un nou tip de rebus au fost atenţionaţi că pe grilă apar toate literele cuvântului dar
nu şi grupurile de litere; grupurile de litere sunt formate din două sau trei litere. Le-am sugerat să
completeze în ordinea numerotării. Urmărindu-i, am constatat că jocul nu a fost eficient numai
din punctul de vedere al evaluării, ci, a asigurat şi depistarea şi corectarea în mod independent a
unor erori de scriere. Astfel, când unul dintre elevi a completat pe grilă cu grupul „GE” pentru a
obţine cuvântul „ANGHELUTĂ”, a observat că îi rămâne o pătrăţică liberă, deci, lipsea o literă.
Fără a interveni şi-a corectat greşeala şi a continuat lucrul.
Pe parcursul lucrării am încercat să demonstrez că rebusul asigură efecte formative atât la
nivel mintal – stimulează imaginaţia, cultivă creativitatea, solicită gândirea, capteaza atenţia – cât
şi la nivel atitudinal – încurajează competiţia, oferă satisfacţie şi încredere, formează capacităţi
autoevaluative, incită la efort intelectual. Rebusul are efect stimulativ şi motivant. Elevul este
stimulat la cercetarea diferitelor infotmaţii pentru a descoperi soluţia corectă, iar satisfacţia
rezolvării îl motivează pentru alte şi alte căutări ce vor duce treptat la creşterea randamentului
şcolar.
După primele jocuri am constatat că atitudinea elevilor faţă de rebus este din ce în ce mai
favorabilă. Mi-au solicitat tot mai des astfel de grile, am rămas placut surprinsă să constat că
rebusul ocupa o bună parte a timpului lor liber. Aşadar, de la o activitate de învăţare folosită la
orele de curs, rebusul a devenit o formă de valorificare a timpului liber într-un mod eficient.
 Bibliografie:
1. Agrigoroaie, Dan; Bârjovanu, Maria, Rebusuri şcolare pentru clasele I-IV, Editura
„Adan”, Piatra Neamţ, 2002.
2. Măricuţoiu, Victoria, Rebusuri, careuri, ghicitori şi proverbe, Editura „Gheorghe Cârţu
Alexandru”, Craiova, 1996.
3. Vegheş, Rozalia; Peneş, Marcela, Rebusuri pentru şcolarii claselor I-IV, Editura
„Aramis”, Bucureşti.