Tema 6

OPERAȚIONALIZAREA OBIECTIVELOR EDUCAȚIONALE

1. Operaţionalizarea obiectivelor

Delimitări conceptuale
 activitatea de identificare a incidenţelor concrete/ practice ale unui enunţ general;
 trecerea printr-un ansamblu de operaţii succesive de la abstract la concret;
 specificarea criteriilor pe baza cărora un comportament dobândeşte caracteristica
de a fi operaţional;
 trecerea progresivă de la nivelul idealului, scopurilor, obiectivelor cadru şi de
referinţă la nivelul obiectivelor operaţionale.

Operaţionalizarea reprezintă activitatea de transpunere a scopurilor procesului de

învăţământ în obiective specifice şi a acestora în obiective concrete, prin precizarea unor
comportamente cognitive şi/sau psihomotorii observabile şi măsurabile (Ionescu, 2001).

Operaţionalizarea presupune şi un aspect tehnic, şi anume enunţarea obiectivelor sub

forma comportamentelor observabile, măsurabile, cu ajutorul verbelor de acţiune. Prin
operaţionalizare se precizează ceea ce urmează să facă elevul, respectiv
performanţa/competenţa pe care trebuie să o dovedească, adică de care să fie capabil la finele
unei secvenţe de instruire;

Includerea într-un proiect de activitate didactică a unor obiective operaţionale impune

cadrului didactic să gândească şi să proiecteze riguros situaţiile, condiţiile de exersare şi
manifestare a comportamentelor prefigurate prin operaţionalizarea obiectivelor.

a. Operaţionalizarea obiectivelor educaţionale prin tehnica lui R. F. Mager:

Presupune parcurgerea a 3 pași:
1. identificarea şi denumirea comportamentului final (comportament observabil, folosind
verbe de acţiune);
Care este comportamentul observabil? CE?
să formuleze, să identifice, să rezume, să realizeze, să
analizeze, să aprecieze etc.
2. definirea condiţiilor (materiale şi/sau spirituale) în care trebuie să se producă
comportamentul (ce este dat, care sunt datele şi restricţiile); expresii care pot fi folosite: cu
ajutorul, pe baza, pornind de la, în funcţie de, folosind, pus în situaţia, având acces la, fiind
date etc.;

În ce condiţii este realizat comportamentul? CUM?

cu ajutorul expresiilor, pornind de la definiţia, pe baza
criteriilor, folosind schema, în funcţie de

3. definirea criteriilor performanţei acceptabile (respectiv criteriile în baza cărora nivelul

de performanţă atins poate fi pus în evidenţă):
- criteriul cantitativ (numărul minim de răspunsuri corecte solicitate): minim x raspunsuri
corecte;
- criteriul timp (intervalul maxim de timp oferit pentru rezolvarea corectă a sarcinii): maxim
x minute;
- criteriul calitativ: corect, adecvat, rapid, estetic, bine, frumos, îngrijit, citeţ, lizibil, creativ,
original.

Care sunt criteriile de performanţă acceptate? CARE? CÂT?

minim trei propoziţii; maxim cinci minute; în manieră
creativă, corect, adecvat

Verbe de acţiune recomandate:

Domeniul Domeniul Domeniul

cognitiv afectiv psihomotor
a defini, a a accepta, a a identifica, a
enumera, a dori, a se percepe, a
formula, a conforma, a-şi recunoaşte, a
recunoaşte, a exprima, a alege, a distinge, a
reproduce, a aproba, a oferi, reprezenta, a
numi, a alege, a a aplauda, a transforma, a
 demonstra, a aclama, a aplica, a căuta, a
exemplifica, a accepta, a separa, a combina,
exprima, a ilustra, ajusta, a a exploata, a
a interpreta, a încuraja, a nega, organiza, a
rezuma, a stabili, a protesta, a proceda, a
a descoperi, a renunţa, a reconstitui, a
modifica, a supraveghea, a modifica, a crea, a
organiza, a aranja, a obţine
preciza, a utiliza, discuta, a
a stabili, a formula, a
transfera, a organiza, a
clasifica, a aprecia, a
constitui, a crea, a schimba, a
deduce, a revizui, a
planifica, a pretinde
produce, a
transmite, a
aprecia, a
argumenta, a
decide, a descrie,
a interpreta, a
judeca, a evalua,
a justifica, a
efectua, a
valoriza, a
verifica.

Verbe interzise în formularea obiectivelor operaţionale:

 să cunoască să observe să se familiarizeze
să mediteze să perceapă să conştientizeze
să ştie să-şi îmbogăţească să se emoţioneze
să înţeleagă să-şi dezvolte să se obişnuiască
să reflecteze să înveţe să se lămurească
să gândească să aprofundeze să se convingă
să imagineze să se concentreze să-şi însuşească
să cugete să asimileze să constate
Cerinţe de formulare a obiectivelor operaționale:
- obiectivele operaționale sunt corelate cu activităţile didactice determinate, concrete
organizate la nivel strict acţional (lecție/ activitate ddiactică) şi de aceea ele corespund
celui mai concret nivel al obiectivelor educaţionale.
- având caracter predominant concret, ele se urmăresc şi se ating pe termen scurt, în situaţii
specifice de învăţare.
- se referă la elev, condensează şi descriu ceea ce urmează să ştie şi/sau să facă elevul,
respectiv prestaţia, performanţa sau competenţa pe care acesta trebuie să o dovedească, pe
parcursul sau la finele unei secvenţe de instruire.
- se referă la modificările evolutive calitative şi cantitative ale prestaţiilor, performanţelor
şi competenţelor elevilor, la noile achiziţii ale acestora (de exemplu: noi cunoştinţe, noi
operaţii mentale sau practice/ materiale, noi acţiuni, noi capacităţi şi competenţe
intelectuale sau practice etc.).
- se formulează în termeni de produs al învăţării, respectiv prin precizarea a ceea ce trebuie
să demonstreze elevul că ştie sau ştie să facă, şi nu în termeni de proces de învăţare, adică
prezentând demersurile pe care trebuie să le întreprindă elevul pentru a ajunge la un
rezultat.
- se vor formula scurt, concis, fără cuvinte de prisos;
- în cadrul unei activități didactice nu se vor formula mai mult de 5-6 obiective
operaționale; în caz contrar, unele dintre ele nu vor fi realizabile, pentru că nu există timp
școlar suficient
- fiecărui obiectiv operational îi corespunde o secvență de instruire;
- nu se confundă cu conţinutul, cu ideile principale din lecţie, ele nu precizează şi nu
explicitează ce va trata o temă, ci care va fi influenţa formativă şi informativă a acesteia
asupra elevului (ce va şti şi ce va fi apt să facă elevul).
- nu se confundă cu evenimentele instruirii; ele se referă strict la activitatea de învăţare a
elevilor (ce trebuie să ştie şi să facă) şi nu la cea a profesorului.
- nu se confundă cu scopurile, care sunt mai generale şi nu se pot realiza într-o singură
activitate didactică.

Exemple privind modul de aplicare a modelului de operaţionalizare a obiectivelor

educaționale:

Comportamentul Condiţii de realizare

Criterii de
final (materiale şi/sau
performanţă
(verb de acţiune) spirituale)
un colaj cu ajutorul în manieră
Să realizeze
materialelor existente creativă
prin trasare cifra cu
Să asocieze cantitatea de obiecte în mod corect
corespunzătoare
pe baza imaginilor
Să descrie adecvat
personajul din poveste
acompaniat de instrument
Să interpreteze melodic
cantece pentru copii
cu ajutorul expresiilor minim trei
Să formuleze
enunţate propoziţii
din text pornind de la minim cinci
Să identifice
definiţia substantivului substantive
textul pe baza criteriilor în maxim
Să rezume
indicate cinci minute
cuvintele din text folosind
Să analizeze în mod corect
schema dată
numerele date cu ajutorul
Să compare în mod corect
semnelor de comparaie
minim 2
Să formuleze pe baza experesiilor date
enunțuri
Să argumenteze semnificați textului dat pe adecvat
 baza imaginii

Tabel 2 Formularea obiectivelor operaționale – exemple

Sarcini / exerciţii aplicative (auto)evaluare

1. Formulați 10 obiective operaționale după tehnica lui Mager.

BIBLIOGRAFIE

Bocoş, M.; Chiș, V. (coord.) (2012). Abordarea curriculară a conținuturilor curriculare.

Particularizări pentru învățământul primar. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință.
Bocoş, M., Jucan, D. (2008). Fundamentele pedagogiei. Teoria şi metodologia
curriculumului. Repere şi instrumente didactice pentru formarea profesorilor. Piteşti:
Editura Paralela 45.
Universitaria.
Negreț-Dobridor, I. (2008). Teoria generală a curriculumului educațional. Iași: Editua
Polirom.
Niculescu, R.M. (2003). Teoria şi managementul curriculumului. Braşov: Editura
Universităţii „Transilvania”.
Păiși-Lăzărescu, M.; Tudor, S.L.; Stan, M.M. (2009). A deveni şi a fi educator. Bune practici
în învăţământul primar şi preşcolar. Pitești: Editura Universităţii din Piteşti.
Potolea, D.; Manolescu, M. (2006). Teoria și metodologia curriculumului, PIR.
Potolea, D. (coord. Potolea, D.; Neacșu, I.; Iucu, R.; Pănișoară, I.-O.). (2008). Pregătirea
psihopedagogică. Manual pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Editura Polirom.
Ungureanu, D. (2000). Educaţie şi curriculum. Timişoara: Editura Eurostampa.