CONDIȚII ALE OPERAȚIONALIZĂRII (după Mager)

Condiţii ale Descriere, exigenţe, condiţii, exemple

operaţionaliză
rii
1. Descrierea - se precizează în obiectiv conduita elevului, rezultatul învǎţǎrii, performanţele
comportament atinse;
ului observabil - se utilizeazǎ „verbe de acţiune”
- se evitǎ exprimǎrile generale, verbele „intelectualise” (de ex: a cunoaşte”, „a
înţelege”, „a şti”, „a asimila” etc.).
2. Precizarea - se prezintǎ concret condiţiile didactice de atingere a obiectivelor: ariile,
condiţiilor de elementele de conţinut, materialele, mijloacele utilizate etc.
manifestare a - precizarea condiţiilor presupune şi indicarea modalitǎţilor de verificare şi
comportament evaluare a performanţelor
ului - se pot utiliza sintagme precum: „cu ajutorul...”, „utilizând...”, „folosind...”,
„pe baza...”, „pornind de la...”, „având la dispoziţie...”, „având acces la...”,
„valorificând...” etc.
3. Stabilirea - se referă la exigenţele care impun nivelul minim de performanţǎ pe care
criteriilor de trebuie sǎ-l atingǎ elevul, la criterrile care trebuie luate în considerare în
reuşită, de stabilirea calitǎţii prestaţiei elevului: numǎrul minim de rǎşpunsuri corecte,
acceptare a numǎrul încercǎrilor admise, numǎrul maxim de omisiuni admise, numǎrul
performanţei maxim de greşeli admise, modul de lucru apreciat în parametri privind viteza,
standard precizia, corectitudinea, timpul necesar rezolvǎrii sarcinii

VERBE DE ACȚIUNE, CARE POT FI UTILIZATE ÎN FORMULAREA OBIECTIVELOR

OPERAȚIONALE

Domeniul Domeniul cognitiv Domeniul afectiv

psihomotor
1. Percepere: să 1. Receptarea (cunoaştere): să
observe, să definească, să recunoască, să
recunoască, să identifice, să dobândească, să
compare etc. enumere, să formuleze etc.
2. Dispoziţie: să 2. Aprofundarea (înţelegerea): să
dorească, să insiste explice, să ofere exemple, să
etc. aplice în situaţii noi, să
interpreteze, să distingă, să
estimeze, să transforme etc.
3. Reacţie dirijată: 3. Aplicarea: să aplice, să
să aplice, să stabilească, să demonstreze, să
răspundă etc. descopere, să folosească etc.
4. Automatism: să 4. Analiza: să observe, să
execute corect distingă, să deducă, să clasifice,
să ilustreze etc.
5. Reacţie complexă: 5. Sinteza: să compună, să
să execute corect, relateze, să planifice, să rezume,
fără efort să formuleze etc.
6. Evaluare: să analizeze, să
compare, să aprecieze, să decidă,
să concluzioneze etc.
1. Receptare: să asculte, să
diferenţieze, să separe, să
aleagă, să combine etc.
2. Reacţie: să discute, să
practice, să joace, să se
conformeze etc.
3. Valorizare: să accepte, să
renunţe, să dezbată, să ajute
etc.
4. Organizare: să discute, să
formuleze, să armonizeze, să
compare etc.
5. Caracterizare: să schimbe, să
revizuiască, să completeze, să
aprecieze critic, să rezolve etc.
 AȘA DA !!!!!
EXEMPLE DE FORMULĂRI CORECTE ALE OBIECTIVELOR
OPERAȚIONALE
● Să definească, în mod corect și complet conceptul de „materie primă”, pe baza
manualului sau a schemei la tablă.
● Să enumere cel puțin 2 exemple de materii prime, pentru fiecare categorie prezentată
(de origine minerală, vegetală, animală), pe baza imaginilor prezentate.
● Sǎ argumenteze importanța protejǎrii mediului înconjurǎtor (minim 5 argumente),
folosindu-se de imagini, planşe, fotografii.

AȘA NU !!!!! (GREȘELI TIPICE)

● Confundarea obiectivelor cu programa şcolarǎ, cu temele care trebuie parcurse (Ex:

Expunerea sistematicǎ a trǎsǎturilor artei narative a lui Creangǎ);
● Confundarea obiectivului cu intenţiile profesorului şi nu cu ceea ce trebuie sǎ realizeze
elevii (Exemplu: Profesorul îşi propune sǎ la demonstreze elevilor algoritmul de analizǎ
sintacticǎ a unui text);
● Încluderea a mai mult de un obiectiv în formularea rezultatelor învǎţǎrii (Ex: „Elevul sǎ
citeascǎ cu precizie cuvintele unui text scris, arǎtându-le semnificaţia, pentru a putea expune
cu propriile cuvinte ideea principalǎ”
● Formularea obiectivelor în termeni de proces (respectiv drumul pe care îl parcurge elevul
pânǎ la rezultat) şi nu în termeni de produs (rezultatul propriu-zis) (Exemplu: „Elevul
trebuie sǎ înveţe despre funcţiile plantei”);
● Utilizarea unor verbe „intelectualiste”: „sǎ ştie”, „sǎ cunoascǎ”, „sǎ înţeleagǎ” etc.

● Formularea unui numǎr prea mare de obiective pentru o activitate (numǎrul corespunzǎtor
este între 3-5 obiective);
● Nerespectarea raportului dintre obiectiv şi sarcina de lucru, respectiv posibilitatea utilizǎrii
mai multor sarcini pentru atingerea sau realizarea unui obiectiv;
● Nu toate obiectivele se operaţionalizează (obiectivele afective şi unele obiective care
vizează creativitatea, atitudinile şi convingerile elevilor): în aceste cazuri, se recomandă
enumerarea condiţiilor în care urmează să fie atins obiectivul.