Tema 3.

Învăţarea independentă şi munca în grup

Situaţia de învăţare
Tabelul 1. Situaţii de instruire şi învăţare
Situaţia de Descrierea situaţiei didactice (relaţia elevului cu cunoştinţa şi profesorul) Modelul situaţiei
învăţare în care
este plasat elevul
Elevul se găseşte Profesorul prezintă cunoştinţe finisate (un conţinut prelucrat şi sistematizat în
P C
în postura de prealabil). Elevul trebuie să le recepteze şi asimileze. Învăţarea se rezumă la
receptor memorare şi (uneori) la înţelegere. E
Elevul este un Elevul învaţă după un model sau prin imitare (este un executant conştient).
executant Uneori el răspunde solicitărilor de a realiza o sarcină chiar dacă nu ştie de ce o P C
face (în această situaţie este chiar un executant). E
Elevul învaţă în Elevul învaţă secvenţial, dar realizând sarcini al căror rost îl înţelege. Contribuie
condiţii controlate la construirea regulilor de acţiune. Nu cunoaşte însă arhitectura de ansamblu a P C
de profesor demersului pe care-l întreprinde. E
(învăţare mediată
de profesor)
Elevul învaţă în Elevul învaţă prin tatonare. Îşi construieşte singur cunoaşterea. Profesorul
situaţii în care orientează demersul elevului prin sugestii, întrebări, ofertă de informaţii, E C
profesorul are rol solicitând schimb de idei, explicaţii, verificări, confruntări, deci intervenind mai
de moderator ales în momentele de structurare a cunoştinţelor. P
Elevul învaţă Elevul învaţă prin tatonare, în afara unor obiective prestabilite. Îşi construieşte
independent (este regulile de acţiune, evaluându-şi în permanenţă acţiunile. Controlează demersul E C
autonom) de depăşire a obstacolului cognitiv şi de reglare a activităţii. Rolul profesorului P
este de a furniza materiale şi a răspunde unor solicitări.

Sistemul metodelor utilizate în învăţarea independentă şi munca în grup

1. Metode de colectare şi analiză a informaţiilor

Chestionarul reprezintă un instrument de înregistrare a aşteptările sau opiniile elevilor în legătură cu activităţile
desfăşurate; activităţile solicitate elevilor vor fi de aplicare a unor chestionare respectiv de elaborare şi aplicare de
chestionare. .
Observaţia va fi însoţită de grile de observaţie şi va structura următoarele tipuri de activităţi: observarea
comportamentului (animale etc.), a unor experimente sau fenomene naturale, a secvenţe de lecţii înregistrate (întrebări şi
răspunsuri ale altor elevi);
Analiza documentelor va fi utilizată în special la lecţiile de istorie, istoria ştiinţei etc. Sunt propuse spre analiză: legi,
ordine, documente istorice, manuscrise etc.
Analiza textelor în baza unor cerinţe prin adnotări, comentarii.
Analiza materialelor grafice, cartografice, fotografice etc. sunt specifice disciplinelor exacte şi vor consta în
interpretarea, conform prescripţiilor din suportul de curs, a unor diagrame, desene schematice, hărţi etc.

1
Analiza unor produse realizate de către elevi. Pentru dezvoltarea capacităţii de a analiza în baza unor unor criterii şi de
evaluare obiectivă, elevii vor fi solicitaţi să analizeze referate, eseuri, probleme, exerciţii şi rezolvările acestora, texte
literare sau ştiinţifice etc. conform indicaţiilor profesorului.
Analiza unor documente. Analiza poate implica şi evaluarea textelor din punct de vedere ştiinţific, studiul materialului
grafic, fotografic sau cartografic, a aplicaţiilor practice etc.
Analiza unor proiecte. Se propun elevilor, spre analiză, proiecte, structurate conform unor modele diferite pentru a
identifica calităţi, lipsuri, avantaje şi dezavantaje.
Utilizarea diverselor surse de documentare (bibliotecă, Internet, media). Se propun elevilor sarcini de lucru pentru
identificarea surselor documentare în biblioteci, Internet, cu ajutorul mijloacelor multimedia (televiziune, casete video,
presa scrisă, CD-uri etc.).

2
Strategiile de lectură a textelor ştiinţifice (SLTS) cuprind strategii utilizate înainte de lectură (formularea scopului
lecturii, privirea lucrării în ansamblu, evocarea cunoştinţelor personale despre conţinutul abordat în lucrare), strategiile
utilizate în timpul lecturii (analizarea şi interpretarea materialului ilustrativ; citirea integrală a textului pentru
familiarizarea cu conţinutul şi pentru sesizarea mesajelor; citirea a doua, selectivă, pentru descifrarea sensului secţiunilor
relevante sau dificile; oprirea asupra paragrafelor dificile; marcarea textului; efectuarea unor presupuneri despre autor;
elaborarea schemei logice a conţinutului) şi strategiile utilizate după lectură (vizualizarea conţinutului în forma originală,
dar şi schematizată; redarea verbală ori mintală a conţinutului cu cuvinte familiare, în absenţa textului original; recitirea
unor pasaje sau a schemei logice; formularea unor întrebări şi răspunsuri pe baza textului; completarea schemei logice cu
unele exemple sau experienţe cunoscute anterior, cu argumente şi contra-argumente, cu opinii personale, cu trimiteri
referenţiale etc. rezolvarea exerciţiilor, problemelor existente după text; formularea răspunsurilor la întrebările existente
după text).
Ghidul de studiu. Participanţii citesc un text şi, pe baza acestuia, răspund în scris la anumite întrebări formulate de
formator cu scopul de a clarifica anumite aspecte esenţiale.
Fişele bibliografice reprezintă o modalitate de consemnare a datelor primare de natura bibliografică şi de conţinut ale
unei lucrări, studiu sau articol, consemnare ce se realizează în maniere mai mult sau mai puţin detaliate. Fişele sunt
necesare atunci când sunt utilizate mai multe surse de documentare în elaborarea unei lucrări. Pentru a procesa ştiinţific
informaţia scrisă profesorii îi învaţă pe elevi: să elaboreze şi să utilizeze fişe; să utilizeze fişele din fişierul bibliotecii; să
extragă citate şi să le introducă în textul nou. În studiul individual se utilizează diverse tipuri de fişe: de semnalare a
documentului, fişa de adnotare, fişa de sinteză, fişa terminologică, fişa de citat, fişele de studiu.
Fişele de activitate includ informaţiile necesare realizării unor sarcini precum şi rezolvarea acestora.
Organizatorii grafici sunt reprezentări concise ale informaţiilor, ordonate grafic după criterii logice. Pentru
esenţializarea şi ordonarea informaţiilor se prezintă diverse modele de structurare sub formă de ciorchine, tabele, scheme
logice enumerative, scheme logice piramidale, scheme logice arborescente, scheme logice etapizate, scheme logice
cronologice, scheme logice clasificatorii, scheme logice semantice etc. Elevii sunt solicitaţi să elaboreze scheme logice
ale unor elemente de conţinut pentru a avea posibilitatea să utilizeze aceste modele în activitatea didactică.
Conspectul reprezintă o formă amplă, rezumativă a activităţii de lectură ştiinţifică a unor surse bibliografice; el oferă o
viziune de ansamblu asupra materialului parcurs şi permite evidenţierea contribuţiei originale a autorului; cuprinde
judecăţi de valoare şi opinii personale critice, observaţii, completări, dezvoltarea unor idei, etc. Conspectul constituie
rezultatul unui dialog critic şi constructiv cu textul original. Elevii sunt solicitaţi să elaboreze mici conspecte deoarece
analiza nevoilor a dovedit că multe dintre conspectele elevilor nu sunt corect realizate.
Referatul redă sintetic, în ordine logică, esenţa unei probleme sau a unor idei din una sau mai multe lucrări apropiate ca
temă, evidenţiind contribuţia autorilor, incluzând elemente critice şi păreri personale despre subiectul tratat.
Rezumatul este o versiune foarte concentrată, condensată ca esenţă, cursivă, sub formă de proză sau schematizată, a
conţinutului ideatic de bază al textului original. El cuprinde problema, ipoteza de rezolvare, metoda utilizată şi concluzia.
Rezumatul nu conţine referiri faptice, aprecieri critice sau de valoare şi variază în funcţie de dimensiunile sursei.

3
Recenzia este o prezentare succintă a unei cărţi, a unui volum colectiv, articol sau studiu la apariţie, care cuprinde referiri
la contribuţia autorului şi asupra lacunelor lucrării, recomandări de corectare şi completare. Recenzia este un proces de
sintetizarea a unei lucrări. În recenzie se precizează titlul, autorul, locul şi anul apariţiei, numărul de pagini.
Eseul este considerat în prezent un gen hibrid de sinteză, filosofic, ştiinţific, literar şi publicistic. A scrie un eseu
înseamnă a realiza cu ajutorul informaţiilor concrete şi a imaginilor o operă accesibilă oricui, un ansamblu unitar,
caracterizat prin libertate de compoziţie şi perspectivă critică. Eseul este o compoziţie deschisă, fără o schemă rigidă,
fixată prealabil şi care este urmată riguros. Ansamblul are totuşi un fir sau un criteriu logic de înlănţuire flexibilă a
ideilor, pornindu-se de la o idee-nucleu, prin care se asigură unitatea şi armonia internă. Eseul devine un joc al ideilor, o
creaţie a gândirii discursive, o formă atrăgătoare şi convingătoare. Pornind de la un text sau de la un aspect concret al
realităţii, se descoperă relaţii noi între elemente şi se promovează o perspectivă originală sau personală asupra subiectului
abordat. Prin tehnicile unei ars combinatoria ca parafraza, comentariul, descrierea, analiza, deducţia, inducţia, se încearcă
decriptarea textului ori aspectului real şi prezentarea lui într-o formă nouă în care ideile se întrepătrund cu imaginile
artistice.
Eseul cu răspuns scurt poate fi structurat şi dimensionat conform cerinţelor enunţului. Acest tip de eseu reflectă
organizarea şi integrarea ideilor despre subiectul abordat, interpretarea şi aplicarea datelor. Pentru realizarea unui mini-
eseu sarcina de lucru se formulează clar, succint şi precis, în termeni de performanţă aşteptată.
Comentariul este utilizat ca tehnică de instruire în situaţiile în care se cere elevilor să exprime opinii personale despre o
situaţie-problemă, despre un caz, despre un eveniment, despre o lucrare ştiinţifică ori literară.
Sinteza este utilizată ca tehnică de instruire la mai multe discipline cu scopul dezvoltării capacităţii elevilor de a sintetiza
diferite conţinuturi.
Esenţa în cuvinte cheie. Identificarea unor cuvinte cheie într-un text, care descriu elementele importante ale textului.
Ideile principale dint-un material.
Reportajul este o specie care, prin modalităţi literare de expresie, oferă informaţii despre situaţii şi evenimente de interes
general sau ocazional, despre realităţi geografice sau economice culese la faţa locului. Scopul reportajului este de a-i face
pe cititori să vadă, să audă, să simtă ceea ce jurnalistul însuşi a văzut, a simţit şi a auzit.
Rezolvarea exerciţiilor, a problemelor, a situaţiilor-problemă etc. Se propun elevilor situaţii de învăţare în care sunt
solicitaţi să rezolve anumite exerciţii, probleme, situaţii-problemă care necesită fie rezolvări alternative, fie demersuri
inedite, fie un anumit mod de abordare.
Crearea/conceperea de exerciţii şi probleme. Elevii sunt solicitaţi să conceapă diferite exerciţii şi probleme, conform
anumitor cerinţe specificate..
Elaborarea unor planificări. Se propun elevilor situaţii de învăţare în care sunt solicitaţi să elaboreze planificări ale
unor activităţi pe care intenţionează să le desfăşoare.
Elaborarea de instrumente de evaluare. Pentru dezvoltarea competenţei de evaluare a elevilor şi a rezultatelor
acestora, aceştia sunt solicitaţi să elaboreze itemi, bareme, teste etc. conform modelelor şi indicaţiilor profesorului.

2. Metode şi tehnici de organizare grafică a informaţiilor

4
Tabelul consecinţelor (predicţiilor) este un organizator grafic în care elevii completează consecinţele anticipate şi
dovezile propuse de către ei referitoare la un aspect din realitate, înainte de citirea unui text, apoi compară presupunerile
personale cu informaţiile din text.
Tabelul comparativ este un organizator grafic care cuprinde pe primul rând elementele care sunt comparate, iar pe
prima coloană criteriile pe baza cărora se face comparaţia.
Tabelul conceptelor este un organizator grafic care cuprinde pe primul rând caracteristicile pe baza cărora se face
comparaţia, iar pe prima coloană conceptele (obiectele) care sunt comparate.
Analiza trăsăturilor semantice. Esenţa tehnicii constă în compararea trăsăturilor subiectului nou cu trăsăturile altor
două subiecte mai bine cunoscute. Caracteristicile sunt introduse într-un tabel.
Organizatorul grafic comparativ se utilizează pentru inventarierea caracteristicilor mai multor obiecte concrete. Pe
prima coloană sunt specificate denumirile obiectelor ce sunt comparate, iar "capul" tabelului cuprinde în fiecare coloană
o anumită proprietate. Posesia unei proprietăţi este marcată cu semnul " + ", iar absenţa ei cu semnul " – ". Informaţiile
pot fi grupate în tabel sau numai sub formă de liste ordonate riguros.
Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parţial. În arealul în care se suprapun cele două cercuri
se grupează asemănările, iar în ariile rămase libere deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte.
Organizatorul grafic cronologic (de tip secvenţial) este utilizat pentru ordonarea informaţiilor în ordinea anilor.
Friza cronologică este o bandă orizontală care prezintă: derularea anumitor procese sau etape în ordinea în care s-au
produs; anii în care s-a făcut trecerea de la o etapă la alta; durata unei etape sau proces.
Organizatorul grafic al etapelor. Când se analizează fenomenele, procesele, evenimentele, acţiunile se constată că
acestea se derulează într-o anumită ordine în intervalul de timp în care se produc, dar nu se pot specifica exact anii
(deceniul, secolul) în care s-a făcut trecerea de la o etapă la alta sau durata unei etape. Pentru ca informaţiile să fie stocate
corect în memoria de lungă durată este necesară identificarea acestor etape de către participanţi şi ordonarea lor în
ordinea producerii într-un organizator grafic al etapelor (de tip secvenţial).
Stabilirea succesiunii evenimentelor. Prin această tehnică se descoperă o relaţie cronologică, de succesiune, în
derularea evenimentelor prezentate într-un text.
Organizatorul grafic de tip cauză - efect se utilizează pentru evidenţierea cauzelor şi efectelor unor procese sau
fenomene.
Organizatorul grafic de tip situaţie - problemă – explicaţie. Situaţia-problemă este o situaţie contradictorie
(conflictuală, paradoxală, un dezacord, o neconcordanţă) între cunoştinţele anterioare despre realitate ale unei persoane şi
noile informaţii. O situaţie-problemă poate avea una sau mai multe soluţii şi acestea pot fi reprezentate printr-un
organizator grafic de tip situaţie-problemă – explicaţie.
Hexagonul este un organizator grafic utilizabil în situaţiile de învăţare care implică şase aspecte diferite ale unei
probleme. Ideile specificate în fiecare triunghi din hexagon constituie răspunsul la o întrebare referitoare la subiectul
abordat.
Cadranele sunt un organizator grafic a informaţiilor dintr-un text pe baza a patru criterii, câte un criteriu pentru fiecare
cadran. Informaţia este rezumată, sintetizată, esenţializată, prelucrată în cuvinte cât mai puţine pentru a intra în spaţiul
cadranului. Cadranele se obţin prin trasarea a două axe perpendiculare prin mijlocul foii (una orizontală şi una verticală).

5
Ciorchinele este un organizator grafic, un tip de brainstorming neliniar, prin care se evidenţiază într-o reţea conexiunile
dintre ideile despre un subiect. Cuvântul-cheie (sau o propoziţie-cheie) este scris în centrul tablei sau foii. Toate cuvintele
sau sintagmele referitoare la subiectul respectiv sunt încercuite şi legate prin linii de cuvântul-cheie sau de cuvintele
scrise ulterior pentru a evidenţia conexiunile dintre ele.

3. Metode şi tehnici de investigare şi rezolvare

Studiul de caz implică oferirea unui caz elevilor pentru: analiză, identificarea elementelor implicate, determinarea
cauzelor şi a efectelor, formularea unui diagnostic şi a unei prognoze, propunerea unor soluţii de rezolvare şi deciderea
soluţiei optime de rezolvare.
Minicazurile reprezintă o tehnică prin care elevii identifică şi prezintă situaţii şcolare, pozitive sau negative, cu care se
confruntă şi propun soluţii pentru rezolvarea acestora.
Accidente ecologice. Principiul tehnicii constă în prezentarea unui incident critic, real sau imaginat şi pe împărţirea
participanţilor în grupuri antagonice privind soluţia.
Cercetarea mea este un proiect individual care are ca scop investigarea unui anumit aspect al realităţii. Cercetarea este
organizată în şase etape: alegerea şi explorarea unei situaţii-problemă; elaborarea planului de cercetare; colectarea şi
înregistrarea datelor; redactarea lucrării; prezentarea referatelor.
Experimentul. Efectuarea experimentelor este propusă elevilor chimiei, la chimie, biologie, geografie, fizică etc.
Problematizarea este una dintre metodele euristice mai dificil de aplicat şi care necesită măiestrie profesională. Elevii
sunt solicitaţi să formuleze situaţii-problemă, scenarii euristice pornind de la indicaţiile din suportul de curs.
Studiul fenomenologic este utilizat în învăţarea geografiei, a biologiei, a fizicii, a chimiei etc. Aceste studii se efectuează
fie în laborator, fie direct în natură. Studiile propuse elevilor sunt efectuate de către aceştia împreună cu elevii pe baza
indicaţiilor din suportul de curs sau pe baza unor proiecte personale concepute de către elevi, iar rezultatele sunt
consemnate într-un raport scris.
Investigaţia în grup. Fiecare grup investighează un singur aspect al unei probleme mai ample, apoi se face
recompunerea întregului.
Investigaţia în comun. Participanţii citesc un text şi răspund la întrebările deschise scrise pe tablă. Tehnica are ca scop
aprofundarea conţinutului şi abordarea lui din mai multe perspective.
Explorarea interdisciplinară este o tehnică prin care un subiect este studiat de către grupuri diferite, din puncte de
vedere diferite (al biologului, al ecologistului, al geografului, al medicului etc.)
Proiectul. Pentru dezvoltarea competenţei elevilor de a elabora proiecte, la mai multe discipline se propune elaborarea
unor proiecte de mică amploare. Fiecare proiect porneşte de la analiza unei situaţii reale care poate fi îmbunătăţită. După
prezentarea stării reale, se prefigurează o situaţie dorită, strategiile prin care se poate ajunge la situaţia respectivă,
resursele financiare, materiale şi umane necesare.

4. Metode şi tehnici interactive de evocare a cunoştinţelor şi experienţelor anterioare

6
Brainstormingul demarează prin formularea de întrebări deschise care necesită răspunsuri diferite, cât şi diferite
probleme care necesită soluţionare. În etapa producţiei de idei nu se face evaluarea acestora pentru a nu stânjeni creaţia.
În ultima etapă se face analiza şi identificarea celor mai bune idei sau a soluţiilor optime.
Masa rotundă simultană este o tehnică de învăţare prin colaborare ce implică trecerea din mână în mână a unei hârtii şi
a unui creion, în cadrul unui grup mic. Un membru al grupului notează o idee pe hârtie şi o dă apoi vecinului din stânga.
Acesta scrie şi el o idee, apoi dă hârtia următorului. Tehnica are o variantă în care fiecare participant are un creion de altă
culoare şi este plimbată doar hârtia.
Cercul este varianta orală a mesei rotunde. Prin această tehnică fiecare membru al grupului de trei sau patru contribuie
cu o idee la discuţie, în mod sistematic, de la dreapta spre stânga, în condiţii de egalitate.
Cercul interior - exterior sau Partida de ceai a Pălărierului Nebun. Participanţii sunt situaţi în două cercuri
concentrice, cei din cercul interior cu faţa spre cei din cercul exterior, iar cei din cercul exterior cu faţa spre cel interior.
Fiecare participant răspunde timp de un minut la o întrebare, apoi cei situaţi în cercul exterior împărtăşesc răspunsul
partenerilor situaţi pe cercul interior. Cei din cercul interior pun partenerilor întrebări pentru clarificarea unor aspecte, dar
nu împărtăşesc propriile răspunsuri. Ulterior se schimbă rolurile.
Graffiti este o tehnică ce poate fi utilizată în mai multe variante. O variantă posibilă este cea în care se scrie câte o
întrebare în mijlocul unei foi mari şi foile sunt amplasate pe mese diferite. Grupurile sau indivizii trec pe rând pe la
aceste foi, citesc sau nu ce au scris ceilalţi şi apoi completează răspunsurile la întrebări. După o rotaţie completă fiecare
grup revine la foaia de la care a plecat şi discută ideile scrise de colegi.
Lanţul ideilor este o tehnică prin care se cere fiecărui participant să spună în ordine câte o idee despre un anumit subiect,
iar moderatorul organizează aceste idei pe tablă.
Copacul ideilor este o tehnică prin care ideile participanţilor sunt organizate pe tablă sub forma unui copac sau chiar a
mai multor copaci.
Predicţia cu termeni daţi. Pentru stimularea creativităţii se oferă participanţilor câteva cuvinte pe baza cărora să-şi
imagineze o poveste cât mai interesantă, o descriere a unui fenomen sau proces, o relatare a unui eveniment. Ulterior ei
vor citi un text ştiinţific sau literar pe baza acestor termeni şi vor compara cu ce au scris.

5. Metode şi tehnici interactive de învăţare

Predarea reciprocă presupune aprofundarea, în grup a problematicii unui text. Fiecare membru al grupului studiază o
secvenţă a textului, o expune şi răspunde la întrebările celorlalţi. Variante ale acestui tip de activitate sunt « Citiţi, lucraţi
în perechi – Comunicaţi » şi « Mozaic », « Comerţul cu probleme »
Interviul presupune aprofundarea unei probleme de toţi membrii grupulului şi apoi interogarea reciprocă. O variantă a
acestei metode este « interviul în trepte », « triada »,
Interviul în grup. După ce cadrul didactic formulează o întrebare şi fiecare elev a intervievat şi a fost intervievat de
perechea sa, urmează un moment în care fiecare membru al grupului este intervievat de ceilalţi colegi.
Discuţia de tip panel constă în utilizarea unui grup mic de persoane competente şi/sau reprezentative, ce formează
panelul şi care dezbat o problemă, în timp ce auditoriul intervine prin mesaje scrise.

7
Interogarea multiprocesuală este o tehnică în care se utilizează diferite tipuri de întrebări (care vizează nivelul literal,
întrebări de transpunere şi de interpretare, întrebări aplicative, întrebări analitice, întrebări sintetice, întrebări de evaluare)
cu scopul ca informaţiile noi să fie analizate într-un mod complex şi pentru dezvoltarea diferitelor capacităţi intelectuale
ale participanţilor.
Interogarea autorului se face prin plasarea unui participant în faţa grupului, în scaunul autorului şi prin chestionarea lui
de către participanţi prin întrebări pentru a clarifica anumite aspecte din textul scris de către acesta.
Interogarea reciprocă sau în perechi este o tehnică utilizabilă pentru înţelegerea unui text prin intermediul întrebărilor.
Scopul întrebărilor este ca participanţii care întreabă să îşi clarifice anumite aspecte, dar şi de evaluare a înţelegerii
textului de către partener. După citirea textului fiecare scrie cât mai multe întrebări pe baza acestuia, apoi schimbă caietul
cu partenerul şi răspund în scris la întrebările acestuia.
Reţeaua de discuţii este o tehnică în care fiecare participant organizează grafic argumentele pro şi contra, ca răspuns la o
întrebare binară. Variante posibile sunt « Controversa academică » şi « Controversa constructivă ».
Tehnica Philips 6 – 6 constă în discuţii pe un anumit subiect, timp de şase minute, în interiorul unor grupuri de şase şi
expunerea concluziilor de către un reprezentant din fiecare grup în faţa grupului mare.
Tehnica 6 – 3 – 5 constă în discuţii pe un anumit subiect, timp de cinci minute, în interiorul unor grupuri de şase,
producerea şi expunerea a trei concluzii de către un reprezentant din fiecare grup în faţa grupului mare.
Tehnica "percutării" constă în elaborarea mai multor mesaje scurte, precise sau interviuri, referitoare la un subiect, în
cadrul unor grupuri de şase, destinate celorlalte grupuri.
Sinectica este o strategie creativă ce implică mai multe etape: prezentarea problemei şi analizarea ei; excursia sinectică;
elaborarea unui model pe baza soluţiei propuse; experimentarea modelului; aplicarea modelului.
Piramida implică rezolvarea individuală a unei probleme, verificarea rezolvării împreună cu un partener şi prezentarea
soluţiei în faţa întregului grup.
Organizarea elevilor
Care este cel mai potrivit aranjament al meselor/băncilor?
Aranjamentul meselor/băncilor/scaunelor depinde de felul acestora (fixate de podea, posibil dar dificil de mutat, uşor de
mutat), de mărimea clasei, de numărul elevilor şi de tipul activităţii.
În multe şcoli profesorul nu poate schimba aranjamentul meselor de lucru, al băncilor sau scaunelor. Atunci când
profesorul poate decide modul de dispunere al meselor /băncilor / scaunelor în clasă el trebuie să aibă în vedere tipul
predominant de activitate. Un anumit tip de activitate impune un anumit tip de aranjament al meselor / băncilor.
a) activităţile frontale:
 într-o clasă cu puţini elevi modul de dispunere în potcoavă al locurilor elevilor asigură uşor contactul vizual
elevi-elevi şi respectiv elevi – profesor;

8
 Figura 1. Dispunerea mobilierului în formă de potcoavă (16 elevi)

– într-o clasă cu 32 elevi aranjamentul poate fi cel din figura următoare:

Figura 2. Dispunerea mobilierului în formă de unghi (32 elevi)

În ambele situaţi, prin acest aranjament se urmăreşte ca elevii să se facă auziţi de toţi colegii lor atunci când vorbesc (la
invitaţia profesorului).

b) în activităţile organizate în grupe de elevi aranjamentul meselor va fi cel „cafenea”.

Figura 3. Dispunerea mobilierului ca într-o cafenea

În acest caz elevii pot lucra uşor la aceeaşi masă, fie în perechi, fie în grupe de 3-4 sau se pot deplasa de la o masă la alta.
Atunci când elevii trebuie să se mute ca să se aşeze faţă în faţă sau unul în spatele altuia (ca să dea o lucrare de control)
ori cât mai izolat (ca să lucreze individual fără a fi deranjaţi), ei vor fi instruiţi să mute scaunele în linişte.

c) dezbaterile. În cazul dezbaterilor aranjamentul preferat de cadrele didactice este următorul:

Figura 4. Dispunerea mobilierului pentru o dezbatere în grup mic

Aceste modalităţi de dispunere a mobilierului le permit elevilor să se vadă şi să se facă auziţi de toţi colegii lor.

Bibliografie orientativa
Ciascai, L., 1999. Strategii de instruire. Cluj-Napoca, P.U.C.
Dulama, E., M., 2000. Strategii didactice. Cluj-Napoca. Clusium