Alicarea metodelor interdisciplinare la

învățarea/ evaluarea științelor reale

Surujiu O., prof.de chimie

Octombrie 2019
Comisia Metodică Matematică şi Ştiinţe
 Despre interdisciplinaritate
Încă de la apariția sa, omul a constatat că trebuie să se descurce într-un mediu care
îi oferea numeroase oportunități, dar și multă ostilitate. S-a dumirit repede că
supraviețuirea, mai întâi, și evoluția, mai apoi, depindeau de capacitatea sa de
adaptare, dar mai ales de cât de repede și de bine înțelegea să folosească
numeroasele lecții pe care i le dădea natura. Nu-i rămânea decât să învețe, să
aplice și să creeze! Nevoia de înțelegere a realității înconjurătoare a fost și este, în
continuare, unul dintre motoarele evoluției. Înțelegerea realității se realizează prin
educație: „acea reconstrucție sau reorganizare a experienței care se adaugă la
înțelesul experienței precedente și care mărește capacitatea de a dirija evoluția
celei care urmează” (J. Dewey).
Pivotul central al educației îl constituie educația intelectuală, care vizează
formarea și dezvoltarea capacităților cognitive, dobândirea unor deprinderi de
studiu eficiente, formarea unor interese de cunoaștere și a unei imagini despre sine
și despre realitatea înconjurătoare. Conținutul educației este un ansamblu de valori
științifice, culturale și de influențe sociale, care se materializează în cunoștințe
Despre interdisciplinaritate
 Termenul „interdisciplinaritate” este definit în Dicționarul explicativ
ilustrat al limbii române ca „transfer de concepte și metodologii dintr-o
disciplină în alta”.
 Interdisciplinaritatea este un mod de acțiune specific cercetării /
investigației științifice care poate fi transferat în domeniul educației pe
două direcții: (1) elaborarea curriculumului: planuri-cadru, programe
școlare, manuale și (2) proiectarea și desfășurarea procesului de
predare-învățare. Prima direcție presupune o intervenție instituțională,
deocamdată materializată în definirea ariilor curriculare și în stabilirea
competențelor generale ale disciplinelor, în elaborarea unor programe
școlare (relativ) sincronizate. În schimb, cea de-a doua direcție poate
oferi câmp liber manifestării interdisciplinare prin activități formale și
nonformale de învățare.
Despre interdisciplinaritate
 Germenii interdisciplinarității se găsesc la nivel disciplinar, acolo unde profesorul, obligat
de programe sau constrâns de logica predării, se bazează pe experiența de viață a elevilor,
pe realitatea înconjurătoare, atunci când prezintă fenomene, legi sau introduce concepte
noi. Acest mod de abordare răspunde frecventei întrebări adresate de elev profesorului:
„Dar asta la ce-mi folosește?” și contribuie la formarea și dezvoltarea unor competențe
generale de natură interdisciplinară prevăzute în programele școlare ale disciplinelor din
aria curriculară „Matematică și științe ale naturii”, cum ar fi:
 Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situații concrete
și a algoritmilor de prelucrare a acestora;
 - Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea
cunoștințelor din diferite domenii.
 - Explicarea funcționării și a utilizării unor produse ale tehnicii întâlnite în viața de zi cu
zi.
 - Rezolvarea unor probleme practice și teoretice prin metode specifice.
 - Protecția propriei persoane, a celorlalți și a mediului înconjurător.
 - Utilizarea și construirea de modele și algoritmi pentru a demonstra principiile lumii vii.
 - Transferarea și integrarea cunoștințelor și a metodelor de lucru specifice biologiei în
contexte noi etc
Avantajele interdisciplinarităţii
- Interdisciplinaritatea contribuie la reducerea diferențelor
dintre discipline prin construirea unor punți de legătură, a
unor conexiuni.
- Acestea pun în evidență corelații și interacțiuni imposibil
de evidențiat disciplinar.
- Un alt plus adus de interdisciplinaritate este centrarea
procesului de învățare pe elev.
- Se oferă câmp liber de acțiune metodelor activ-
participative, care contribuie la formarea competențelor
relevante pentru dezvoltarea personală, asigurând învățarea
temeinică, de durată, ancorată în realitatea înconjurătoare.
Pentru a asigura tinerei generații educație de calitate este necesară îmbinarea
celor patru „săgeți” ale arcului cunoașterii: disciplinaritatea,
pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea, în proporții
adecvate particularităților de vârstă ale elevilor.

Scurt inventar metodologic

Tactica acțiunii: metode care dezvoltă gândirea
critică
Următorul inventar metodologic prezintă succint (într-o ordonare relativ
arbitrară) o selecție de metode didactice care pot fi utilizate în scopul
dezvoltării gândirii critice a elevilor, ca sprijin nemijlocit pentru învățarea
bazată pe investigație și abordări interdisciplinare.
 Gândiți – Lucrați în perechi – Comunicați
Este o metodă de învățare bazată în principal pe colaborare. Fiecare
elev reflectează individual asupra unor informații, iar apoi lucrează
împreună cu un coleg, ales de elev sau desemnat de profesor, pentru
a agrea și a formula idei comune în legătură cu informațiile
analizate.
Aplicarea metodei presupune realizarea următoarelor acțiuni/activități:
1) Adresarea de către profesor a unei întrebări, de obicei cu mai
multe răspunsuri posibile.
2) Solicitarea din partea profesorului a unui răspuns individual
consemnat în scris.
3) Analizarea răspunsurilor în perechi, urmată de formularea unui
răspuns comun.
4) Comunicarea rezultatelor deliberării grupelor către întreaga clasă.
 SINELG – Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea
Lecturii și Gândirii
 Este o metodă de monitorizare a înțelegerii și o strategie utilizată pentru
a menține elevii implicați în timpul citirii unui text.
Presupune realizarea următoarelor activități/acțiuni:
1) Citirea cu atenție a textului.
2) Marcarea pe textul dat a cunoștințelor confirmate, a celor infirmate, a
celor noi și a celor incerte, folosind anumite simboluri: „” pentru
informațiile care confirmă ceea ce știe sau crede că știe; „–” pentru
informațiile care contrazic/diferă de ceea ce știe sau crede că știe; „+”
pentru informațiile noi; „?” pentru informațiile care i se par confuze
sau despre care dorește să știe mai mult.
3) Reflectarea asupra celor citite și sintetizarea informațiilor din text (v.
Tabelul 4).
4) Discutarea în perechi sau pe grupe a ideilor din text.
 - + ?
Confirmat Diferit Nou Neclar
.... .... ..... .....
 Linia valorilor
Este o metodă de învățare bazată pe dezbatere cu întreaga clasă și pe
colaborare între elevi. Presupune realizarea următoarelor
acțiuni/activități:
1) Lansarea spre dezbatere a unei probleme controversate cu două
alternative de răspuns: da/nu.
2) Formarea unei păreri asupra problemei.
3) Aranjarea elevilor pe o linie imaginară, în funcţie de poziţia
adoptată: la un capăt cei cu opinii pro, la celălalt cei cu opinii
contra. Cei indecişi se plasează la mijlocul liniei valorice sau într-o
parte separată a sălii. Elevii situaţi la extremităţi se consultă şi îşi
prezintă argumentele pentru susţinerea punctului de vedere. Elevii
indecişi, în funcţie de argumentele echipelor pro şi contra, se pot
alătura unui grup sau celuilalt. În urma dezbaterii, se formulează
concluzii.
 Tabelul conceptelor
Este un mod de organizare a informației înainte de redactarea
unui referat, proiect, lucrare etc. Este util când se compară trei
sau mai multe elemente. Presupune realizarea următoarelor
acțiuni/activități:
1) Prezentarea materialului de studiu și a sarcinii de lucru.
2) Organizarea elevilor (individual, perechi, grupuri), în funcție
de specificul clasei, temei, timpului disponibil, rezultatelor
urmărite etc.
3) Prezentarea lucrărilor. Dacă s-a lucrat individual, elevii se
pot verifica în pereche; dacă s-a lucrat în perechi se pot
verifica în grupuri de câte 4 elevi, iar dacă s-a lucrat în
grupuri mici se poate utiliza metoda „Turul galeriei”.
Termeni cheie/Termeni dați în avans
Este o metodă utilizată pentru a sprijini elevii să îți reactualizez unele
cunoștințe anterioare, cunoștințe legate de tema studiată.
Presupune realizarea următoarelor acțiuni/activități:
1) Alegerea de către profesor a 4-5 termeni (noțiuni-cheie, concepte)
pentru tema studiată. Termenii sunt selectați dintr-un text pe care îl
pot consulta ulterior elevii.
2) Discutarea în perechi timp de 4-5 minute a posibilelor relații dintre
termenii dați în avans (variantă: brainstorming în perechi).
3) Citirea textului pentru a re-descoperi termenii avansați inițial și
pentru a identifica legăturile dintre aceștia, așa cum rezultă din
textul parcurs.
4) Completarea/corectarea ideilor inițiale și comunicarea/participarea
la discuții pentru clarificarea termenilor și a relațiilor dintre ei.
 Jurnalul cu dublă intrare
Este o metodă de învățare bazată pe analiza unui text științific și permite
elevilor să coreleze noile informații cu experiența lor personală, cu cunoașterea
lor anterioară. Este, în același timp, o metodă utilă pentru a dezvolta la elevi
competența de a învăța independent/autonom („a învăța să înveți”).
Aplicarea metodei presupune realizarea următoarelor acțiuni/activități: 1) Citirea
de către elevi a unui text științific.
2) Extragerea de către elevi a unui pasaj din text pe care îl consideră interesant,
deosebit.
3) Notarea de către elevi în fișa de lucru împărțită în două a pasajului selectat,
respectiv a comentariilor referitoare la pasaj. Profesorul poate sprijini elevii în
formularea comentariilor/opiniilor personale prin întrebări care au rolul de a
stimula gândirea critică, de exemplu: De ce ați ales acest pasaj?; De ce vi se
pare important/mai important?; La ce experiențe/cunoștințe vă gândiți când
lecturați pasajul ales?; Ce nelămuriri aveți în legătură cu textul? etc.
 6-3-5 Brainwriting (Metoda 635)
Este o metodă de generare de idei pentru rezolvarea unei probleme, constând într-o
aplicare în scris a metodei „Brainstorming” într-un interval de timp bine determinat.
Presupune realizarea următoarelor acțiuni/activități:
1) Stabilirea grupurilor de câte 6 elevi și desemnarea unui moderator pentru fiecare grup.
2) Prezentarea de către profesor a problemei și înmânarea fișelor de formulare a ideilor. 3)
Scrierea pe fișă de către fiecare grup de 6 elevi a 3 idei în interval de 5 minute (6-3-5).
4) Transmiterea fișelor de la un grup la altul. Fiecare grup are la dispoziție alte 5 minute
pentru a completa, detalia, adăuga la ideile de pe fișa primită.
5) Finalizarea acțiunilor se produce în momentul în care fiecare grup a primit înapoi fișa
pe care a început să lucreze; teoretic se pot genera 108 idei în interval de 30 de minute!
6) Prezentarea de către fiecare grup a unei sinteze a ideilor de pe fișa pe care au început să
lucreze, având în vedere completările aduse de colegii lor.
7) Identificarea, dezbaterea și dezvoltarea în comun a ideile valoroase
. 8) Formularea unor răspunsuri la problema propusă. O posibilă variantă (mai puțin
costisitoare ca timp) este „Metoda Philips 6-6”. În acest caz, fiecare grup de 6 elevi are
la dispoziție 6 minute pentru a genera idei pe care le dezbat ulterior.
 Proiectul STEM / STEAM
 STEM este un sistem educațional în care s-a dezvoltat o curricula focusată
pe patru discipline: știință, tehnologie, inginerie și matematici. Abordarea
este una interdisciplinară. Se propune trecerea de la o abordare separată
(independentă/ individuală) a materiilor studiate la una integrată, bazată pe
aplicații conectate la lumea reală.
Se poate afirma că STEM este focusat pe îmbunătățirea calității educației în
vederea pregătirii de specialiști competenți în domeniul tehnologiilor înalte
(high-tech workers) și de cetățeni capabili, să opereze într-o societate
dependentă de tehnologie.
TRANZIŢIA DE LA STEM LA STEAM
Arta este necesară pentru dezvoltarea inovării și creativității. Prin aplicarea
STEM, procesul educațional se „focusa” pe lobul stâng al creierului care
„găzduiește” gândirea logică. Prin includerea Artei în STEM se va
„exploata” și lobul drept unde se dezvoltă gândirea perceptuală – suport
pentru artă, creativitate etc.
 Proiectul STEM / STEAM
STEAM înseamnă interpretarea Științei și Tehnologiei prin
Inginerie și Artă, bazată pe utilizarea de elemente Matematice”
Implementarea STEAM, poate fi reprezentată schematic printr-o
piramidă cu mai multe niveluri:
1) Holistic. Nivelul cel mai de sus, vârful piramidei. Este nivelul
universal. Abordarea holistică se va aplica pe tot parcursul vieții
(long life learning). Are ca scop formarea de oameni capabili să
folosească și să genereze cunoștințe.
2) 2) Integrativ. Abordarea integrativă trebuie să se reflecte atât la
realizare curricula cât și la conectarea ei la realitățile vieții. Este
nivelul specific pentru aplicare STEAM. Implementarea
STEAM începe cu ciclul școlar primar.
 Proiectul STEM / STEAM
3) Multidisciplinar. Este nivelul în care focalizarea se face pe
cele doua componente: STEM și Arta – fiind o etapă de tranziție
de la STEM la STEAM. Facilitează tranziția de la ciclul primar
la cel secundar.
4) Discipline specifice. Se referă la o abordare de tip „siloz” (silo).
Se aplică începând cu ciclul secundar de pregătire. Cuprinde 5
componente: Știință, Tehnologie, Inginerie, Artă și Matematici,
cu o abordare mai mult sau mai puțin separată (independentă).
5) Conținut specific. Se referă la abordarea aprofundată a unui
domeniu de interes – specializare în acel domeniu. Se aplică în
pregatirea post - liceală și în învațământul superior
 În loc de încheiere...
“Învață de la ziua de ieri, trăiește
pentru ziua de azi, speră pentru
ziua de mâine. Cel mai important
lucru este să nu te oprești din a
întreba.”
Albert
Einstein