SIM Aplic

Sistem Informational
pentru Management
CURS 1
S.L. dr. ing. Georgiana PADURARU
Notiuni introductive
 ”Sistemul informational pentru management (SIM) este o
combinatie de resurse umane si informatice care urmaresc
colectarea, stocarea, organizarea, apelarea, comunicarea,
distribuirea si utilizarea datelor si informatiilor pe care le folosesc
managerii în exercitarea functiilor de conducere, în scopul
realizarii unui management eficient.”
Cu alte cuvinte un Sistem Informational pentru Management

reprezinta o baza de date computerizata ce contine informatii
financiare organizate în programe ce pot produce regulat rapoarte
cu privire la operatiunile desfasurate de catre fiecare nivel de
conducere al unei companii. Scopul principal al unu astfel de sistem
este acela de a oferi managerilor un feedback asupra
performantelor firmei, astfel managerul general poate monitoriza
sociatatea per ansamblu.
 Informatiile afisate de sistemul inforational pentru management
prezinta datele ”reale„ în detrimentul celor ”planificate”, el
colectand informatii în timp real dar totodata fiind capabil sa
prezinte si realizarile din anii anteriori. Sistemul primeste informatii
de la departamentele companiei, unele dintre acestea fiind
colectate automat prin intermediul unei retele de calculatoare
si stocate pe serverul principal. La intervale periodice sunt
generate automat rapoarte de rutina în timp ce alte tipuri de
rapoarte pot fi obtinute la cerere prin intermediul limbajelor de
interogare încorporate în cadrul sistemului.
 Sistemul este caracterizat nu numai prin relatiile dintre elemente
ci si de relatiile dintre parti si intreg si parti, întrucat, în orice
sistem, pe langa o coordonare a partilor de catre întreg trebuie
sa existe si o coordonare a întregului de catre parti. Cu cat
sistemul este mai putin organizat, cu atat partile influenteaza mai
mult întregul si cu cat este mai organizat, cu atat el influenteaza
sau controleaza mai mult partile din care este format
În figura este reprezentat un sistem mecanic format dintr-o

masina motoare (MM), o transmisie mecanica (TM) – transmisie
prin roti dintate, transmisie prin curele etc. - , o masina de lucru
(ML) si modulul denumit ”dispozitiv de comanda si control” (DCC).
Pentru a putea da nastere unui sistem, elementele trebuie sa
aiba o anumita afinitate, sa se atraga, sa depinda si sa se
influenteze unele pe altele.
 Sistemele, la randul lor, sunt organizate pe mai multe niveluri,
deoarece elementele lor sint si ele formate din alte elemente, fiind
de fapt niste subsisteme.
 Orice sistem de ordin superior este compus dintr-o multime de
subsisteme de ordin inferior.
Ierarhia tipica a conducerii afacerilor, a tipurilor de salariaţi şi a

sistemelor informaţionale dintr-o firma
 În momentul de față un Sistem Informațional pentru Management

poate integra o multitudine de ale sisteme de proiectare și de
fabricație asistata de calculator (CAD-CAM), sisteme de
supraveghere a proceselor industriale în energie, produse chimice,
conducte, sisteme de transport, sisteme de gestionare și transfer
de bani, etc. Practic, toate funcțiile administrative majore sunt
susținute de un astfel de sistem automatizat
 Calitatea unui sistem informatic este măsurată prin capacitatea sa
de a furniza exact informațiile necesare către manageri într-un
timp scurt și într-o manieră utilă. Informațiile trebuie să fie corecte
și actualizate. Utilizatorii ar trebui să fie în măsură să primească
informațiile într-o varietate de formate: tabele cu date, grafice,
statistici sumare, sau chiar imagini sau sunet
 Sistemele informatice de management, sunt folosite pentru a
gestiona datele create în structura unei anumite afaceri.
 Aceste sisteme trebuie să stocheze datele și să permită
manipularea, analiza și compilarea datelor prin utilizarea aplicațiilor și
software-ului. Rapoartele și analizele puse la dispoziție de un sistem
de informații pot sprijini managerii în conducere, planificare și luarea
deciziilor.
 Un sistem informațional este format din componente conexe,
hardware, software, oameni, proceduri și colecții de date.
 Echipamentul fizic utilizat în calcul se numește hardware. Setul de
instrucțiuni care controlează hardware-ul este cunoscut sub numele
de software. Procedurile sunt instrucțiuni care ajută oamenii să
folosească sistemele, acestea includ elemente cum ar fi manualele
de utilizare, documentație utilizată pentru asigurarea de backup-uri
în mod regulat.
 Baza de date este o colecție de date aferente, care pot fi extrase
cu ușurință și procesate de calculator.
Managementul informatiei
 Informația constituie o reprezentare a realității, dar și a reflecției și

proiecției prin intermediul unui set bine precizat și structurat de
simboluri - de regulă accesibile simțurilor și rațiunii umane, dar și
unora dintre dispozitive, precum cele de calcul automat
(calculatoare).
 Informatia nu este nici conținut (ci stările unui sistem pot fi asimilate
cu acesta), nici agent (ci semnalele transmise printr-un canal pot fi
asimilate cu acesta), nici proprietate, nici instructiune, nici proces și
nici metoda, ci informația se constituie într-o categorie de sine
stătătoare, având o existență abstractă și subtilă - adică
nematerială - categorie care este reflectată de stări, semnale etc.
și constituie un element esențial în procesul cunoașterii.
 Întreprinderile adună informații în fiecare zi, sub formă de facturi,
propuneri, cifrele de vânzări, etc.
 Aceste informații pot oferi o perspectivă de afaceri, managerii pot
crea o platformă de luare a deciziilor și pot realiza o planificare
strategica. Colectarea informațiilor necesită o abordare consecventă
și de încredere astfel încât informațiile colectate să fie utile.
Gestionarea informațiilor necesită o sistem care să sprijine modelul de
afaceri ce furnizează informațiile.
 Structurile de gestionare a informației furnizează o locație centrală în
care informațiile sunt păstreate și gestionate.
 Acesta structură sau sistem este utilizată de către angajați, care
introduc date de intrare, sistemul furnizând datele de ieșire sub forma
de raporte la cererea angajaților, furnizorilor sau clienților.
 Partea software și hardware asigură ”echipamentele” necesare
pentru prelucrarea, stocarea și controlul accesului la date.
 Datele găsite în sistemele de gestionare a informațiilor sunt colectate fie

manual fie pe cale electronică.
 Documentele pot furniza date care sunt apoi introduse în sistem sau
aceste date pot fi colectate printr-o conversație și introduse direct în
sistem prin intermediul unui formular.
 Datele pot fi colectate, de asemenea, folosind un dispozitiv electronic,
cum ar fi un scaner de coduri de bare care furnizeaza informații ce apoi
sunt descărcate în sistemul de management.
 Furnizarea de date în sistem poate avea loc din afara sistemului, prin
intermediul clienților sau furnizori. Accesarea datelor se poate face prin
intermediul unui set de reguli stabilit de managementul firmei.
 Programele software proiectate pentru a se potrivi cu regulile impuse de
conducerea firmei și cu documentele necesare acesteia sunt puncte de
intrare pentru un sistem informational.
 Este nevoie de echipament hardware pentru a opera partea de
software. Echipamentul hardware poate include rețele mari de
calculatoare sau un server simplu, cu un număr mic de desktop-uri.
 Fiecare departament de afaceri poate avea un software separat,
program care imparte datele sale cu alte programe sau toate
departamentele pot introduce date printr-un program software
central.
 Aplicațiile software permit sortarea și analizarea datelor, ieșirea
acestora din sistem facandu-se în mod tipic sub formă de rapoarte.
Rapoartele pot fi diseminate electronic sau manual.
 Un raport poate furniza informații cu privire la cifrele de vânzări,
obiectivele de producție sau chiar valoarea financiară a întreprinderii
ca întreg.
 Rapoartele anuale și cifrele de vânzări trimestriale sunt create din
datele localizate într-un sistem informatic de management.
Sistemele Informaționale
 Sistemele nu sunt identice între ele, există o mare diversitate a

acestora.În funcție de mulțimea elementelor, de relațiile cu mediul,
de factorul de timp, de factorul de timp, de coeficientul de
complexitate și natura relațiilor dintre mărimile de intrare și cele de
ieșire sistemele pot fi finite sau infinite, închise sau dechise, statice
sau dinamice, simple sau complexe, determinate sau
probabilistice, limitate sau nelimitate etc.
 Prin intermediul teoriei sistemelor se poate distinge un sistem de
altele, se potate studia ordinea, organizarea și complexitatea lui, îl
putem recunoaște ca simplu sau complex, determinist sau
probabilist, linear sau nelinear, ș.a.m.d., dar întotdeauna va
rămâne ceva care reprezintă tocmai particularitatea și
individualitatea sistemului respectiv
 Oricât de independent ar fi un sistem, în realitate nu poate fi vorba
decât de o independență relativă deoarece el este integrat,
împreună cu alte sisteme, cu care se află în interacțiune, într-un sistem
mai mare.
 Pe parcursul evoluției lor, diferitele componente ale sistemeor au
tendința de a se organiza în sisteme tot mai complicate, drept
urmare pe lângă principiul ordinii și organizării sitematice, există și un
principiu al integrării universale.
 Integrarea genetică– se bazează pe capacitatea unor sisteme, ca
pe lângă capacitatea de auto-organizare, să o aiba și pe cea de
auto-regenerare, adică elementele unui sistem fac parte din acesta
pentru că au apărut sau au luat naștere cu acl sistem. În cazul
acestei integrări părțile se crează reciproc și necontenit iar păstrarea
unora depinde de păstrarea altora.
 Integrarea prin constrângere– constă dintr-o integrare prin forță,
elementele sistemului fiind obligate să funcționeze într-un anumit
cadru organizatoric. Rolul coercitiv, în cele mai multe cazuri, îl
reprezintă legile, actele normative, regulamentele de organizare și
funcționare, etc.
 Integrarea prin dependență– spre deosebire ce primele două
prezentate anterior acestea se referă la elementele din cadrul unui
sistem care continuă să rămână în cadrul lui pentru că depind într-un
fel sau altul, de alte elemente. Spre exemplu, sistemul producție
depinde de producție depinde de sistemul financiar și sistemul
financiar depinde de cel de producție.
 Integrarea la alegere – constă în posibilitatea elementelor de a alege
sistemul căruia să-i aparțină. În această situație, elementele
(subsistemele) au posibilitatea de a alege apartanența la un anumit
sistem organizatoric. Prin urmare sistemul trebuie să desfășoare o
succesiune de procese informațional decizionale , având o mai mare
libertate de acțiune față de integrările precedente.
 Integrarea la întâmplare – se referă la posibiltatea elemetelor de a
face parte dintr-un sistem sau altul pe baza unei întâmplări
Reglarea prin integrare
 Reglarea reprezintă procesul prin care sistemele fac eforturi pentru a-și
menține o anumită stare, nerealizată în mod spontan. În toate
cazurile, procesele de reglare, pe lângă elementul reglat, dispun și de
un reglator.
 Procesul de reglare presupune din partea sistemului o anumită
organizare și oferirea cadrului propiu desfășurării lui, ceea ce
înseamnă existența substanței, energiei și informației.
 Elementele sistemelor pot fi organizate în serie, paralel sau în sistem
închis.
 Organizarea în serie, dacă un element ”2” al unui sistem care urmează

unui element ”1”poate influențat de acesta, atunci elementul ”2”
poate fi reglat de elementul ”1”. Pentru sistemele economice un
exemplu ar fi modul de influențare a costului de la o fază de fabricație
la alta, în metoda calcului pe faze.
 Organizarea paralelă, oferă posibiliateta ca elemntul ”1” să poată
înlocui sau compensa o eventuală defecțiune a elementului ”2”. Este
cazul sistemului de fabricație în care un utilaj defectat poate fi suplinit
prin încărcarea suplimentară a altora.
 Organizarea în circuit constă în facilitatea ca un element ”2”, care a
fost influențat de un elemnet ”1”, să influențeze, la rândul lui, elementul
”1”, putându-l corecta. Edificator este cazulȘ creșterea cheltuielilor cu
materiale – reducere beneficiului și invers.
 Reglarea presupune cuplarea a cel puțin două elemente din care unul,
asupra căruia se exercită cele mai multe perturbații, poate fi reglat, iar
celălat reglator. Acest proces de reglare a elementelor componente sau
a fenomenelor reprezintă un început de integrare.
 Datorită adăugării de noi elemente cuplate în serie, se poate ajunge la un
lanț, iar prin cuplarea elementelor din lanțuri diferite se ajunge la o
rețea.Reglarea în rețea este caracteristică sistemelor integrate în care
totul se leagă cu totul. În lanțuri și rețele apar și anumite cicluri, cu rol de
reglare a sistemelor integrate.
 Dacă numărul elementelor care se înlănțuiesc devine foarte mare, se
ajunge la un anumit exces sau redundanță (aceasta devenind și ea un
mijloc de reglare). Redundanța, la rândul ei, face posibilă apariția altor
mijloace de reglare; dispunând de mai multe elemente decât i-ar fi
absolut necesare, sistemele pot recurge la înlocuirea și compensarea unor
elemente cu altele.
pentru Management
CURS 2
Sistemul Informational economic
 Sistemul informational economic este un anasamblu de resurse

umane si de capital, investite intr-o unitate economica, in vederea
colectarii si prelucrarii datelor necesare producerii informatiilor
care vor fi folosite la toate nivelele decizionale ale conducerii si
controlul activitatilor organizatorice.
In cadrul cursului se va face raportarea la originea denumirii

disciplinei. Aceasta este in limba engleza management information
system, in limbaromana aceasta se traduce prin sistem informatic
pentru conducere. In limba romana conceptul de management a
fost preluat oarecum exclusivist, referindu-se la activitati de
conducere in procesul economic pe cand, in realitate, el se refera la
activitati de organizare, administrare si conducere
Clasificarea sistemelor informationale
 Dupa modul de prelucrare a datelor:
 Sisteme de prelucrare manuala
 Sisteme de prelucrare mecano-grafica
 Sisteme de prelucrare automata / electronica
 Sisteme de prelucrare mixta
 Dupa modul de organizare a datelor
 Sisteme bazate pe fisiere clasice
 Sisteme bazate pe tehnica bazelor de date, ierarhice, retea,
relationale, orientate obiect, neuronale
 Sisteme mixte
 Dupa tipul retelei pe care se bazeaza sistemul informatic:
 Sisteme informatice bazate pe LAN (Local Area Network)
 Sisteme informatice bazate pe MAN (Metropolitan Area Network)
 Sisteme informatice bazate pe WAN / IAN (Wide / \international
Area Network)
Clasificarea sistemelor informationale
 Dupa metoda folosita in analiza si proiectarea sistemelor deosebim
sisteme dezvoltate dupa metoda:
 Clasica a ciclului de viata al sistemelor
 Structurala
 Orientata-obiect
 Rapida (RAD)
 Echipelor mixte (JAD)
 Participativa (PD)
 Prototipurilor
 Dupa gradul de dispersie a resurselor sistemului informational:
 Sisteme informationale locale bazate pe:
 Sala calculatorului central
 Calculatoare de sine-statatoare
 Retea locala
 Sisteme informationale distribuite
 Sisteme de prelucrare a datelor distribuite
 Sisteme de prelucrare distribuita a datelor
Concepte de abordare a
sistemelor informationale
In mod surprinzator, chiar conceptele obiect, clasa de obiecte s.a. au
semnificatii diferite, in functie de autorul metodei respective, caci, dupa
cum se va vedea ulterior, vom putea discuta despre o multitudine de
metode in acest domeniu.
 Prima forma a programelor se numea ”forma programelor scrise in
cod-masina” sau in ”limbaje de asamblare criptate”, urmatorul pas
fiind modularizarea programelor.
 Modularizarea a contribuit la trecerea catre pasul urmator deoarece,
prin cuplare si coeziune, s-a incercat eliminarea deficientelor,
modalitatile de abordare a sistemelor facandu-se prin orientarea spre
elemente de structura interioara ca de exemplu: instructiuni, date,
interfete, dialoguri.
 Etapa de programare numita descompunere functionala a fost pasul
prin care, in interiorul structurii modulare se introduceau functii, pentru
fiecare modul, existand cate o functie.
Concepte de abordare a
 Scolile de programare in sistemele informationale sunt orientate
spre functii, date si evenimente. Structurarea programelor nu va
mai fi efectuata in functie de metodele de analiza ci , in varianta
orientata-obiect, ea se va efectua in concordanta cu problema
de rezolvat.
 Una din teoriile actuale considera ca metodele actuale de
dezvoltare a sistemelor pot fi grupate in doua mari categorii:
 Metode functie/date
 Metode orientate –obiect
sau doua metode de lucru:
 orientate spre functii(actiuni ori procese)
 date (obiecte sau informatii)
Caracteristicile esentiale ale
principalelor metode de abordare
a sistemelor informationale
 Pentru a intelege dezvoltarea sistemelor informationale prin metoda
orientata-obiect trebuie sa intelegem ca o abordare sistematica se
poate face numai prin trei perspective specifice sistemelor
informtionale sau prin trei dimensiuni: date, functii, comportament
 Datele sunt surprinse prin prisma structurii lor sub forma de atribute si
inseamna de fapt ceea ce sistemul are stocat si isi poate ”reaminti”
oricand despre fenomenele sau procesele studiate. Ele reflecta structura
statica a sistemului informational.
 Functiile scot in evidenta, in mod limitat, ceea ce face sistemul tinand de
partea dinamica a acestuia. Ele pot fi vazute si ca procese, intrucat
elementele sistemului despre care se pastreaza datele de rigoare sunt
supuse unor transformari functionale, prin intermediul proceselor.
 Comportamentul este invocat pentru a reda o alta modalitate de
perceptie a sistemului , e drept, tot limitata , pentru surprinderea starilor
comportamentale prin care aceasta ar trece, deci ar fi reliefata influenta
evenimentelor, ceea ce ar sugera si mai mult dinamica lui.
principalelor metode de abordare a
 In etapa actuala cercetatorii asociaza fiecarei componente a unui
sistem informational cate o intrebare, astfel:
 Date = Ce?
 Proces = Cum?
 Retea = Unde?
 Evenimente = Cand?
 Metoda descompunerii functionale (orientare –functii) fiecare
functie este descompusa in subfunctii s.a.m.d., pana cand se obtin
forme usor de transpus in instructiunile limbajelor de programare.
 Metoda fluxurilor de date (orientate-proces)- metoda este deseori
descrisa ca ”analiza structurala”. Prin aceasta metoda, analistii
efectueaza reprezentarea lumii reale prin linii ale fluxurilor de date si
cerculete pentru procese.
principalelor metode de abordare
a sistemelor informationale
 Metode orientate spre informatii (orientate-date), este identificata prin
urmatoare ecuatie:
 Modelarea functiilor = Obiecte + Atribute + Relatii + Supertipuri/Subtipuri +
Obiecte asociative
 Metode orientate-obiect este identificata prin urmatoare ecuatie:
 Orientat-obiect = Clase si obiecte + Mostenire + Comunicatii prin mesaje.
 Conceptele de obiect si clasa sunt independente: un obiect apartine unei
clase (este o instanta a clasei), iar o clasa este o grupare logica a
obiectelor care au aceeasi structura si un comportament similar.
 Un obiect este o abstractizare a datelor si poate fi definit astfel:
 Obiect = Identitate + Comportament + Stare
 Starea obiectului este o valoare care poate fi simpla (literal) sau
structurata (ex. o lista). In ultimul caz, ea poate fi compusa din valori simple,
referinte la alte obiecte sau valori care ele insele sunt structurate.
 Comportamentul unui obiect este definit printr-un set de operatiuni ce-i pot
fi aplicate si este descris in clasa careia ii apartine obiectul.
 In concluzie, obiectul este o abstractizare a datelor elementare,
caracterizat printr-un identificator unic, invariabil, o clasa careia ii apartine
si o stare reprezentata printr-o valoare simpla sau structurata.
Proiectarea sistemelor informationale
 Functia corespunzatoare a unei organizatii nu se poate realiza fara un
sistem informational care sa puna la dispozitia managerilor si a
personalului de executie, datele si informatiile necesare pentru stabilirea
si indeplinirea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor
intregului personal. Este foarte important a nu se confunda sistemul
informational cu cel informatic intre care exista un raport ca de la intreg
la parte
 Sistemul informatic se rezuma la culegerea, transmiterea si prelucrarea
cu mijloace automatizate a informatiilor in timp ce sistemul informational
este mult mai cuprinzator. Datorita cresterii intr-un ritm accelerat a
performantelor tehnicii de calcul automatizate, tendinta actuala este de
crestere a ponderii utilizarii acesteia precum si de amplificare a rolului
sistemului informatic in ansamblul sistemului informational.
 Pe masura dezvoltarii societatii, a cresterii complexitatii activitatilor,
proceselor de munca si numarul si complexitatea informatiilor necesare,
a crescut si implicit importanta sistemului infomational. Datorita acestor
elemente, a aparut si s-a conturat notiunea de management al
informatiei
Componentele sistemului
informational
 Data- Reprezinta descrierea cifrica sau metrica a unor actiuni, fapte, procese,
fenomene care privesc mediul intern sau extern al organizatiei. Data prezinta
urmatoarele caracteristici:
 reprezinta componenta elementara a sistemului informational;
 se obtine direct din mediu in urma procesului de masurare sau cautare;
 poate fi semnificativa sau nu pentru cel care o proceseaza.
 Informatia - Reprezinta acele date care aduc adresantului un spor de cunoastere
privind organizatia si mediul ei care ii ofera elemente noi, utilizate in realizarea
sarcinilor ce ii revin in organizatia respectiva. Informatia este elementul principal al
organizarii informatiilor pe baza careia se iau decizii, se declanseaza actiuni, se
desfasoara activitatea.
 Informatiile au urmatoarele trasaturi:
 provin din prelucrarea datelor prin operatii simple sau complexe, folosind modele si
algoritmi matematici;
 reprezinta materia prima implicată in toate actiunile organizatiei;
 reprezinta un produs al oricarui proces de munca din organizatie;
 au un continut semnificativ pentru cel care le prelucreaza (analistul) si pentru cel care
le recepteaza si le foloseste. Dupa receptarea mesajului informational, acestea se
transforma in date care se stocheaza in vederea unei folosiri ulterioare;
 informatiile ofera putere celui care le detine;
 au o valoare economica, de piata si pot genera eficienta.
Componentele sistemului informational
 CLASIFICAREA INFORMATIILOR
 Dupa modul de exprimare:
 orale – ieftine, rapide, nuantate, necontrolabile, nestocabile;
 scrise – formale, lente, controlate, stocabile, ieftine
 audio-vizuale – formale, rapide, sugestive, nuantate, inalt stocabile, costisitoare;
 Dupa gradul de prelucrare:
 primare – studii incipiente de prelucrare, frecventa mare de prelucrare;
 intermediare – partial prelucrate, privesc managementul inferior, frecventa medie;
 finale – total prelucrate, sintetice, complexe, privesc managementul mediu si superior;
 Dupa directia de vehiculare
 descendente – obligatorii si genereaza actiuni;
 ascendente – frecventa periodica, informatorica;
 orizontale – cooperare, interdependente;
 Dupa destinatie:
 interne;
 externe;
 Dupa obligativitate:
 imperative si neimperative;
 Dupa modul de organizare a inregistrarii si prelucrarii:
 tehnico-operative – analitice, frecvente si verifica executia;
 de evidenta contabila – analitice, reflecta procesele economice, postoperative;
 statistice – sintetice, postoperative, periodice, finale;
 Dupa provenienta:
 indogene;
 exogene;
 Dupa natura proceselor reflectate:

 de cercetare-dezvoltare;
 comerciale;
 de productie;
 financiar-contabile;
 informatii privind personalul;
 complexe.
 Circuitele informationale: Pentru ca informatiile sa poata fi folosite
in procesele decizionale si de executie, ele trebuie sa ajunga la
destinatari prin circuitul informational.
 Circuitul informational este constituit din traiectul parcurs de date,
informatii si decizii. Parametrii caracterizanti:
 configuratia traiectului parcurs – liniara, zig-zag, ondulatorie;
 lungimea traseului – determina viteza de trasare a datelor
 Fluxul informational - Este alcatuit din totalitatea datelor,
informatiilor si deciziilor referitoare la una sau mai multe activitati
specifice vehiculate pe trasee prestabilite pe anumiti suporti
informationali, cu o anumita viteza si frecventa. Daca circuitul
informational poate fi asemuit cu traseul parcurs de o masina pe o
sosea, fluxul international poate fi asemuit cu totalitatea
autovehiculelor care se deplaseaza pe acel traseu, pe mai multe
benzi de circulatie.
 Caracteristicile fluxului informational
 viteza de deplasare – depinde de densitatea si configuratia circuitelor
informationale si de numarul punctelor de prelucrare;
 continutul – depinde de modul de grupare a datelor, informatiilor si
deciziilor pe anumiti suporti informationali;
 frecventa;
 forma sau configuratia – determinata de numarul si modul de plasare a
punctelor de emisie si receptie si de directia de vehiculare.
 Caracteristic organizatiei moderne este marea varietate de circuite
si fluxuri informationale.
 Aceasta se clasifica dupa anumite criterii:
 Dupa directia de vehiculare: vertical, orizontale, oblice
 Dupa continut :omogene eteogene
 Dupa frecventa: permanente, temporare, periodice, ocazionale
 Dupa configuratie: liniare, ondulatorii, in forma de arc, in forma de spirala

 Procedurile informationale: Reprezinta ansamblul elementelor prin

care se stabilesc modalitatile de culegere, inregistrare, trasmitere,
prelucrare si arhivare a informatiilor cuprinse in anumite circuite si
fluxuri informationale, precum si operatiile ce trebuiesc efectuate,
succesiunea lor, suportii, formulele, modelele si mijloacele de tratare
a informatiilor. Suportii informationali pot fi: hartia, cartelele, benzile
de hartie, benzile magnetice, discurile magnetice.
 La baza procedurilor se afla instructiuni, algoritmi de calcul, modele
prin care datele sunt prelucrate si transformate in informatiile cerute
de anumite activitati.
 Unitatea metodologica a tratarii informationale este asigurata de
formalitatea ridicata care presupune accentuarea informatizarii
procedurilor informationale prin valorificarea posibilitatilor date de
tehnica electronica de calcul.
 Procedurile informationale sunt foarte dinamice si au un caracter
operational.
 Mijloacele de tratare a informatiilor - Asigura raportul tehnic informational
si are urmatoarele caracteristici:
 pot satisface anumite cerinte ale functionalitatii sistemului informational, o
anumita viteza de tratare si furnizare a informatiilor;
 componenta cu cele mai directe si vizibile implicatii asupra structurii
personalului din organizatie deoarece folosire unor mijloace de tratare
sofisticate, necesita personal din ce in ce mai bine pregatit.
 Tipuri de mijoace de tratare a informatiilor:
 instrumentele clasice (manuale) – creion, pix, stilou, masina de scris, masina de
calcul;
 mecanizate – echipamente macanografice;
 automatizate – calculatoarele electronice.
 Datorita progreselor inregistrate de mijloacele automatizate, cele
mecanizate sunt pe cale de disparitie.
 Pe planul managementului organizatiei, folosirea calculatoarelor
electronice implica integrarea lor organicăin sistemul managerial. Trebuie
luate masuri deosebite pentru asigurarea secretului de serviciu, mai ales
datorita dezvoltarii fenomenale a spargatorilor de coduri, care pot avea
acces la informatiile secrete sau pot introduce virusi
Structura functionala a sistemului
informational
 Managementul unei institutii publice are nevoie de un sistem
informational care sa permita prelucrarea complexa a informatiilor si
astfel sa preia o parte din activitatea sistemului conducator si anume
aceea care se refera la prelucrarea datelor si a informatiilor, analiza
rezultatelor, elaborarea diferitelor variante in vederea adoptarii
deciziei etc.
 Inca de la proiectarea sistemelor informationale trebuie sa li se asigure

o structura functionala bine definita, care sa permita realizarea
urmatoarelor operatiuni/faze: culegerea datelor; pregatirea datelor;
prelucrarea datelor; intretinerea fisierelor si obtinerea informatiilor de
iesire. Toate aceste operatiuni reprezinta ciclul prelucrarii datelor.
informational
 Faza de culegere a datelor – consta in inregistrarea de catre un
operator uman a datelor culese din mediu prin inscrierea lor in
documente sursa, sau un echipament special percepe datele legate
de procesul urmarit si le capteaza pe un suport;
 Faza de pregatire a datelor – consta in clasificarea, gruparea,
verificarea, sortarea, fuzionarea, transmiterea sau transcrierea datelor,
acestea fiind supune la transformari radicale pentru a fi transmise la
distanta si receptionate la unitatea de prelucrare. Aceasta faza are
loc in toate tipurile de sisteme informationale, dar capata o
semnificatie deosebita in sistemele de prelucrare automata a datelor,
partea informatizata a acestora fiind cunoscuta sub numele de sistem
informatic.
 Faza de prelucrare a datelor este aceea care determina
caracteristicile organizatorice si functia reala a unui sistem
informational. Ea poate fi un operator uman sau echipamente de
prelucrare automata a datelor (calculator electronic).
informational
 In principiu, orice sistem evoluat de prelucrare a datelor trebuie sa
satisfaca anumite cerinte:
 sa permita intrarea noilor date in sistem;
 sa asigure prelucrarea datelor dupa un program dinainte stabilit;
 sa asigure existenta elementelor operationale pentru efectuarea operatiilor
aritmetice si logice si a elementelor de comanda cu ajutorul carora se
conduce procesul de prelucrare pe baza programului stabilit.
 Prin program de prelucrare a datelor se intelege o succesiune de
instructiuni dupa care se executa operatiile ce conduc la obtinerea
rezultatelor din prelucrarea datelor.
 Operatiile de prelucrare a datelor sunt: calcule matematice,
compararea, sintetizarea, filtrarea, restaurarea datelor
informational
 Faza de intretinere a fisierelor si bazelor de de date este aceea in
care are loc stocarea/memorarea datele pentru refolosirea lor ori de
cate ori este nevoie. In sistemele informationale mai putin evoluate,
memoria externa o constituie insasi documentele in prelucrare sau
arhivate, iar in sistemele informationale in care prelucrarea datelor se
face automatizat memoria externa este formata din suporturile
magnetice si optice pe care se inregistreaza fisierele sau bazele de
date. Tot in aceasta faza are loc si protectia datelor in vederea
accesului neautorizat.
 Faza de extragere a informatiilor (rezultatelor) obtinute din prelucrarea
datelor in unitatea de prelucrare. Aceasta unitate poate fi un
operator uman, sau, in cazul sistemelor de prelucrare automate este
vorba de dispozitive speciale de iesire. Monitorul video si imprimanta
sunt principalele periferice de iesire ale calculatorului electronic
utilizate pentru extragerea informatiilor din calculator sub forma de
tabele, grafice, text.
informational
 Inregistrare - in cadrul acestei functii, datele generate in cadrul
sistemului operational sunt receptionate si inregistrate pe un purtator
tehnic. Receptionarea poate fi facuta de factorul uman, dar si de
echipamente speciale. In viitor, utilizarea acestor echipamente devine
foarte importanta deoarece ele contribuie la cresterea vitezei de
inregistrare si la cresterea corectitudinii inregistrarii. In cadrul
echipamentelor speciale pot fi folosite diferite contoare, debitmetre,
cititoare magnetice si scanere.
 Stocare - Se asigura memorarea datelor pe purtatori de mare
capacitate, actualizarea permanenta a acestor date, gestionarea lor
in cadrul bazelor de date si asigurarea accesului tuturor utilizatorilor la
ele. Existenta unor purtatori tehnici de foarte mare capacitate permite
entitatilor sa-si creeze baze de date complete, care sa le asigure o
prelucrare integrata a acestora.
informational
 Prelucrare - Realizarea operatiunilor aritmetice si logice asupra

datelor in vederea transformarii lor in informatii necesare sistemului
decizional formeaza functia de prelucrare.
 Comunicare - Este functia in cadrul careia se realizeaza transmiterea
intre diversi utilizatori situati in locuri geografice diferite atat a datelor
cat si a informatiilor. Realizarile deosebite din domeniul comunicatiilor
au facut posibil ca aceasta functiune sa permita o prelucrare in timp
real a datelor din diferite zone geografice ( prin cablul retelelor sau
prin satelit). Transmiterea prin nodurile retelelor cuprind preocupari
privind securitatea datelor.
 Proiectarea unui sistem informational este in stransa legatura cu
planificarea strategica a unitatii economice carei ii este dedicata. in
cazul unei unitati economice in domeniul productiv mecanic
evaluarea unitatii reprezinta o etapa larga si importanta. In primul
rand evaluarea unitatii, ca baza pentru evaluarea necesitatii unui
sistem informational, se face pe urmatoarele stari:
 Evaluarea unitatii economice la starea ”zero”:
 Informatii: Mijoace fixe, Mijloace mobile, Personal, Manageri, Furnizori,
Beneficiari
 Obiective la starea ”zero”
 Metode de realizare cat si realizarea proiectelor, a tehnologiilor adecvate
proiectelor propuse, a planului de productie, a planului de vanzare;
 Promovarea prin relatii directe a calitatii produselor cu furnizorii si
beneficiarii
 Asigurarea pregatirii personalului, privit ca cea mai importanta resursa
 Evaluarea unitatii economice la starea ”unu”

 Obiective la starea ”unu”
 Activarea segmentului de piata
 Impunerea unitatii economice ca etalon pentru calitatea serviciilor pe un
areal geografic (zona, regiue, tara)
 Adoptarea unor tehnologii noi in vederea scurtarii ciclului de fabricatie
precum si adoptarea unor tehnologii de fabricatie a produselor noi.
 Renuntarea la criteriul ”angajatii sunt cea mai importanta resursa”
micsorarea numarului de personal cresterea productivitatii muncii.
 De asemenea este important pentru proiectatntul sistemului
informational sa cunoasca planul strategic al realizarii obiectivelor de
la starea ”unu”.
 Strategia de realizare a starii ”unu” depinde de capacitatea
materiala si fianciara a unitatii economice.
 Strategia poate fi de urmatorul tip:
 Strategia producatorului cu costuri mici (productie cu costuri mici,
bazata pe preturi mici de achizitie a materialelor si costuri mici de
utilizare a serviciilor si mainii de lucru. Rezulta un nivel calitativ
limitat al produsului final.
 Strategia diferentierii produselor. Se promoveaza numai anumite
produse, produse cerute pe piata, la care nu mai are o prima
importanta costul de productie ci calitatea produsului.
 Strategia orientarii pe produs. Concentrarea de produse se
adreseaza fie unui segment ingust, fie unui segment foarte larg
 Structura unui sistem informational adaptat cerintelor unei unitati economice trebuie sa cuprinda:
Echipamente: - Un sistem de calcul in general de capacitate medie

- Un sistem de periferice: imprimante, unitate externa, cititor – inscriptor CD,
DVD, alte terminale
- Comunicatii: structura fizica de comunicare (de retea) linii telefonice,
modem, router
- Echipament de pregatire a datelor
- Cabluri si conectori
- Echipamente de generare automata a datelor
- Software specializat
Costurile necesare pentru: - Proiectarea de soft specific activitatii unitatii economice
- Achizitia de soft (pachete de programe, programe, aplicatii)
- Plata operatorilor
- Costul pentru teste si variante de control
- Costul pentru documentatie (realizare, mentinere, innoire)
- Crearea si intretinerea bazei de date (cuprinde si evidenta financiar
contabila a intreprinderii
Structura de personal: - Programatorii si analistii de sistem
- Operatorii (personal specializat pentru introducerea datelor si
conversia acestora)
- Personal pentru consultanta
- Asistenti pentru personal si manageri
Indicatorii de calitate ai unui sistem
 Orice arhitectura trebuie proiectata astfel incat sa se asigure faptul

ca sunt respectate anumite constrangeri impuse indicatorilor de
calitate. in general indicatorii de calitate sunt: fiabilitatea,
scalabilitatea, performanta si securitatea.
 Indicatorii de calitate fac parte din cerintele non-functionale ale unui
sistem; prin intermediul acestor indicatori se cuantifica cum sunt
indeplinite cerintele functionale.
 Orice sistem software complex are astfel de cerinte non-functionale
care sunt exprimate sub forma indicatorilor de calitate.
 Pentru a fi utile, cerintele referitoare la indicatorii de calitate trebuie
sa fie formulate clar si concret.
 Performanta (Performance):
 Performanta ca si indicator de calitate reprezinta o masura care defineste
fie volumul de procesari pe care o aplicatie trebuie sa il poata face pe
unitatea de timp sau termenul (deadline-ul) care trebuie respectat pentru
finalizarea corecta a unei aplicatii.
 Prima masura a performantei este importanta pentru mai toate sistemele
software din domeniul financiar, al telecomunicatiilor si guvernamental,
toate aceste aplicatii trebuind sa proceseze sute, mii de tranzactii sau
poate chiar zeci de mii de tranzactii pe secunda.
 A doua masura a performantei este importanta pentru aplicatiile de timp-
real care sunt intalnite mai ales in domeniul militar; pentru acest tip de
aplicatii intarzieri de o milisecunda pot avea consecinte grave.
 Exista o serie de modalitati in care performanta unui sistem poate fi
cuantificata acestea putand varia de la o aplicatie la alta.
 in acest curs vor fi analizate trei modalitati de a cuantifica performanta
unui sistem software: puterea de procesare, timpul de raspuns si termenul.
 Puterea de Procesare (Throughput) Puterea de procesare (throughput) reprezinta o
masura a volumului de procesari care trebuie realizate in unitatea de timp. Volumul de
procesari se masoara de cele mai multe ori in tranzactii pe secunda (tps) sau mesaje
procesate pe secunda (mps).
 Un exemplu elocvent este reprezentat de o aplicatie online care preia pariuri. In majoritatea timpului
puterea de procesare necesara este foarte mica intrucat nu se intampla mai nimic. Situatia se
schimba insa atunci cand are loc o cursa de cai, astfel inainte cu 10-5 minute de inceputul cursei
aplicatia poate sa primeasca pana la cateva sute ce cereri. In acest caz este crucial ca aplicatia
sa poata sa proceseze in timp util toate cererile primite altfel afacerea va avea de suferit. De aceea
in acest scenariu aplicatia trebuie sa fie proiectata astfel incat sa asigure o putere de procesare
care sa satisfaca un varf de cereri si nu un volum mediu.
 Timpul de Raspuns (Response Time):Acest indicator masoara intarzierea introdusa de

procesarea unei tranzactii. Timpul de raspuns este de cele mai multe ori masurat ca timpul
necesar unui sistem software pentru a raspunde la o anumita modificare aparuta la
intrarile sistemului.
 Termenul(Deadline): Acest indicator masoara intervalul de timp in care sistemul software
trebuie sa finalizeze un anumit task, finalizarea taskului dupa expirarea termenului fiind
echivalenta cu aparitia unei erori in sistem. Acest indicator este specificat in special pentru
sistemele software de timp real. Astfel de sistem fiind intalnite chiar si in sistemul bancar, de
exemplu, o tranzactie efectuata la un bancomat este considerata invalida daca dureaza
mai mult decat o perioada de timp specificata.
 Scalabilitatea: Scalabilitatea reprezinta un indicator ce masoara cat
de bine se comporta sistemul daca dimensiunea problemei pentru
care el a fost proiectat sa o rezolve creste. Pentru ca acest indicator
sa devina unul concret este necesar sa se stabileasca ce poate sa
creasca.
 Securitatea (Security):Cele mai uzuale cerinte referitoare la securitate
sunt urmatoarele:
 Autentificarea: aplicatia poate verifica identitatea utilizatorilor si a altor
aplicatii cu care comunica;
 Autorizarea: utilizatorii si aplicatiile autentificate au anumite drepturi de
acces la resursele sistemului;
 Criptarea: mesajele trimise de si catre aplicatie sunt criptate;
 Integritatea: asigura faptul ca, continutul unui mesaje nu este modificat in
timpul transmisiei;
 Nerepudierea: expeditorul unui mesaj este sigur ca mesajul a ajuns la
destinatar, iar destinatarul este sigur de identitatea expeditorului.
 Disponibilitatea (Availability) unei aplicatii este strans legata de
fiabilitate. Daca o aplicatie nu este disponibila atunci cand este
nevoie de ea, atunci este putin probabil ca aplicatia isi indeplineste
rolul pentru care ea a fost dezvoltata. Majoritatea aplicatiilor trebuie
sa fie disponibile cel putin in timpul orelor de lucru. Aplicatiile Internet
trebuie insa sa fie disponibile 24 din 24. Disponibilitatea poate fi
masurata ca si raportul de timp in care aplicatia este utilizabila.
 Integrarea (Integration) este un indicator care masoara usurinta cu
care sistemul poate fi incorporat intr-un context de aplicatii mai larg.
De multe ori valoarea unei aplicatii poate fi marita daca
functionalitatea sau datele produse de aplicatie pot fi folosite in alte
moduri decat cele care au fost prevazute de cel care a proiectat
aplicatia. Cele mai folosite strategii de integrare sunt cele la nivelul
datelor sau cele realizate printr-o interfata API (Aplication Programing
Interface).
 Integrarea la nivelul datelor se poate realiza prin stocarea si manipularea
datelor in asa fel incat alte aplicatii sa le poata accesa. De exemplu,
poate sa fie suficient sa se foloseasca o baza de date relationata pentru
stocarea datelor sau poate sa fie nevoie de implementarea unei functii
care sa permita exportarea datelor intr-un format cunoscut (XML sau CSV).
 Singurul dezavantaj al integrarii la nivelul datelor il constituie faptul ca,
aplicatiile care vor accesa datele nu mai sunt restrictionate in nici un fel si
pot modifica datele fara sa respecte anumite reguli. Pentru a se evita
acest lucru se poate dezvolta o interfata API prin intermediul careia sa se
poata accesa datele, in acest fel putand fi respectate anumite reguli, in
plus se poate asigura si o anumita securitate. Evident aceasta a doua
solutie este mai costisitoare decat prima, de aceea arhitectul trebuie sa
aleaga solutia care este potrivita pentru un anumit sistem software.
 Alti Indicatori: Exista o serie de alti indicatori de calitate care pot fi
importanti pentru anumite tipuri de aplicatii, de exemplu:
 Portabilitatea (Portability): usurinta cu care o aplicatie poate fi executata
pe diverse platforme hardware si software, de obicei este dependenta de
tehnologia folosita pentru implementare;
 Testabilitatea (Testability): cat de usor sau dificil poate fi testa o aplicatie;
este bine ca arhitectura sa fie cat mai simpla;
 Suportabilitatea (Supportability): cat de usor se poate oferi suport pentru
aplicatie odata ce a fost scoasa in productie; prin suport se intelege
diagnosticarea si rezolvarea problemelor aparute in timpul functionarii; este
bine ca un sistem sa fie modular permitand astfel actualizarea doar a
modulelor in care a fost gasita o problema.
Tipuri de fisiere caracteristice unui sistem
informational pentru management
 Fisierele sau bazele de date sunt folosite pentru a stoca sub diferite forme
informatii referitoare la orice activitate asociata unui sistem si care prezinta
o parte fixa, de cumulare a informatiilor.
 in functie de tipul de date stocate cat si de perioada de timp minim
propusa pentru ca datele sa fie mentinute in aceeasi forma intalnim:
 Fisiere cu caracter permanent
 Fisiere cu caracter variabil
 Fisiere de stare
 Datele permanente: nu-si schimba masura caracteristicilor pentru o lunga
perioada de timp. Aceste fisiere sunt cunoscute sub numele de master file.
 Datele variabile: pot contine, de exemplu balanta de plati pentru ziua
curenta, numere de ordine de intrare zilnic atribuite de catre un cabinet
medical. Aceste fisiere sunt pastrate pentru scurte perioade, numai pentru
probleme ce ar putea sa apara la scurt timp dupa utilizare
 Datele de stare: sunt acele date care isi schimba valoarea la intervale
regulate de timp, prin operatiuni de intretinere a fisierelor.
 Cel mai bun exemplu il reprezinta cele care pastreaza stocurile sau soldurile
unor conturi.
Tipuri de fisiere caracteristice unui sistem
informational pentru management
 Alte tipuri de fisiere intalnite in structura unui sistem informational de
management sunt:
 Fisiere tabel: este un fisier permanent al datelor referite prin programe, de regula
numerice, folosite pentru facilitarea unor calcule. (Ex: tabel de dobanzi, tabele
pt. Calculul ratelor).
 Fisire de indexare: este un fisier de tip permanent al identificatorilor de
inregistrari, in corespondenta cu locurile unde sunt depuse. (ex: catalogul de
carti dintr-o biblioteca)
 Fisiere de back-up: sunt foarte des utilizate. Ele sunt copii ale fisierelor
permanente sau ale altor fisiere folosite pentru reconstituirea evidentei in cazul
eventualelor pierderi. Necesita conditii speciale de pastrare.
 Fisiere de raportare: sunt fisiere temporare, generate intr-un pas intermediar al
pregatirii unui raport.
 Baza de date
 Tipuri de fisiere si managementul documentelor simple: in general aceste
fisiere sunt cele care contin text. Exista, functie de aplicatia utilizata fisiere
cu diferite tipuri de extensii:
 doc. (document word), rtf. (ritch text format), txt. (text only), ans. (text with
layout), asc. (MS-DOS text with layout)
Tipuri de fisiere caracteristice unui sistem informational pentru
management
 Managementul documentelor complexe implica mult mai multe probleme. Un exemplu este cel al
fisierelor CAD care pot fi realizate in cadrul diferitelor aplicatii de calcul (MathCAD, MatLab, etc.),
proiectare asistata (AutoCAD, CADdy, Nastran, Ansys) sau programe integrate (Catia, Adams).
Abreviere Denumire / Aplicatii Explicatii

Este un format raspandit, mai ales pe calculatoarele ce functioneaza cu windows.
BMP Bitmap Este unul dintre formatele preferate de scanare de imagini in vederea unei prelucrari
ulterioare.
Datele 2D si 3D se pot scrie in format DWG dar numarul de elemente definite se
DWG Format AutoCAD
limiteaa la tipurile utilizate in Autocad.
A fost conceput initial ca format sau schimb de baza de date de catre Autodesk
DXF Drawing Excenge Format catre AutoCAd, dar datorita interpretarii sale simple cu o buna recunoastere de orice
platforma, este larg utilizat pe PC-uri.
Joint Photographic Experts Specializat pentru pagini internet. Este excelent pentru reproducerea de fotografie in
JPEG
Groups alb-negru sau color.
Este formatul destinat in primul rand schimbului de date. Actioneaza independent de
Initial Graphics Exchange tipul de sistem sau platforma soft. Este modul de lucru pentru proiectantii CAD care
IGES
Standard trec informatia dintr-o platforma (ex. CATIA) in alta platforma (ex. SolidWorks) sau intr-
un program de grafica.
PDF Portable Document Format Cel mai bine devoltat din familia PostScript
Format standard de tratare a imaginii. Se raporteaa la structura interna a fisiserului
TIFF Tagged Image File Format
prin tagg-uri
Este un format devoltat de Microsoft si se aplica programelor sub Windows. Poate
WMF Windows Meta File
contine date vectoriale sau pixeli.
AVI Windows Media Player Continut multimedia
EXE Fisier Executabil
PNG Portable Network Graphics Documente grafice
XLS Excell Documente de calcul tabelar
WAV Microsoft Fisier audio codat in format specific firmei Microsoft.
MDB Microsoft Access Tabel (Fisier de baza de data).
pentru Management
CURS 4+5
Proiectarea formularelor si a rapoartelor
 Formularele (Forms) reprezinta ferestrele primare folosite pentru
introducerea si afisarea datelor in Access. Formularele permit prezentarea
datelor intr-o forma care il scuteste pe utilizator de preocuparile legate de
modul de stocare al acestora.
 Se pot crea formulare diferite pentru utilizari diferite: introducerea unor
intregistrari noi, editarea celor existente, numai pentru afisare sau
formulare care functioneaza pur si simplu ca niste casete de dialog.
 Datele continute de un formular pot fi:
 Date alfanumerice elementare ale locurilor de stocare si ale datelor din modelul
etitate –relatie al aplicatiilor
 Date rezultate prin prelucrare (pot fi calculate pe baza datelor elementare)
 Structural un formular este un element tiparit, cu antet si alte componente
pretiparite, precum si spatii (rubrici) pentru completare de date.
 Majoritatea formularelor au in structura patru elemente determinante:
 Introducerea
 Instructiunile
 Partea principala (corpul)
 Concluziile
 Introducerea in general, trebuie sa apara la inceputul formularului si
sa contina titlul, numarul formularului si, daca formularul trebuie
distribuit altcuiva, numele si adresa organiatiei respective.
 Instructiunile sunt in general de doua feluri:
 ele precizeaza modul de completare a formularului
 sau destinatia lui dupa completare
 Partea principala este cea care concura la utiliarea unor formulare
cat mai simple. Relatiile logice dintre casute trebuie sa fie grupate,
casutele si coloanele trebuie sa fie foarte clar conturate si, evident
locul unde trebuiesc completate, mai ales cand datele din el vor fi
supuse prelucrarii automate.
 Concluziile se refera la inregistrarea informatiilor cu privire la dispozitiile
finale si/sau aprobarile necesare in legatura cu operatiile
consemnate, incluzand semnaturile (electronice) si data.
 Raportul este un document tehnico-economic in care sunt incluse doar
date predefinite, ceea ce inseamna ca poate fi denumit si document
pasiv, folosit in mod exclusiv pentru a fi citit sau viualizat.
 In situatia unor aplicatii flexibile (Excel) se pot proiecta diferite forme de
iesire ale rapoartelor.
 Rapoarte programate (la termen) – au un continut predeterminat si formatul lor
este dinainte stabilit; aceste rapoarte se reactualizeaza la o anumita perioada
de timp.
 Rapoartele neprogramate - cu rol special – deseori numite si rapoarte ad-hoc
nu au continutul si forma predefinite si nu sunt realizate conform unor programari
anterioare. De fapt sunt formulate ca raspuns la intrebarile managerilor
referitoare la diverse probleme.
 Rapoarte declansate de exceptii - au un continut prederminat si un format
anume, dar sunt elaborate numai cand sunt realizate unele conditii de
exceptie (depasirea costurilor, stocuri supradimensionate s.a.)
 Rapoarte la cerere – au de asemenea, continut si forma predeterminate, dar
sunt elaborate numai ca raspuns la cererea managerilor sau a altor angajati.
 Atat rapoartele la cerere cat si cele declansate de exceptie sunt facilitati
care explica puterea sistemelor informationale deosebit de eficiente in
procesul de conducere.
Baze de date
 O bază de date este o colecţie de date centralizate, create şi
menţinută computerizat, în scopul prelucrării datelor în contextul unui
set de aplicaţii.
 Prelucrarea datelor se referă la operaţiile de introducere, ştergere,
actualizare şi interogare a datelor.
 Orice bază de date are următoarele proprietăţi implicite:
 Baza de date este o colecţie logică coerentă de date ce are cel puţin un
înţeles
 Baza de date este destinată, construită şi populată de date despre un
domeniu bine precizat. Ea are un grup de utilizatori şi se adresează unui
anumit grup de aplicaţii
 O bază de date reprezintă câteva aspecte ale lumii reale creând orizontul
propriu. Schimbările orizontului sunt reflectate în baza de date.
Baze de date
 Obiectivele fundamnetale ale unei baze de date
 Realizarea de legături între datele structurate: articularea unor relații între structurile
de date astfel încât să poată fi de folos utilizatorilor, prin interogarea bazei și
aparaiția de repoarte intermediare și finale, pentru a cunoaste evoluția sistemului
economic și a putea lua decizii în cunoștință de cauză.
 Centralizarea datelor: trebuie asigurată unicitateta înregistrărilor astfel încât să se
elimine surplusul de date sau redundanța scestora.
 Independența dintre date si prelucrări: actualizările în banca de date să nu
afecteze programul de prelucrare
 Integritatea datelor: este asigurată prin existența unor criterii după care să se
realizeze apartenența structurilor de date la o listă de valori, transcrierea în bază cu
un anumit format și impunerea de reguli in coerență cu alte date.
 Securitatea datelor: Baza de date trebuie să fie asigurată împotriva accesului unor
utilizatori care nu au acest permis, trebuie asigurată împotriva distrugerilor logice sau
fizice și trebuie să emită copii ce pot fi consultate pentru refacerea bazei în cazul
unei distrugeri accidentale.
 Confidențialitatea datelor: trebuie realizat mecanismul prin care să se permită
accesul unui utiliozator independent fată de altul și în deplină confidențialitate.
 Partajarea datelor: o bază de date este utilă când permite accesarea simultană
(indpendentă și confidențială) a unor utilizatori pe acelasi segment sau pe
segmente diferite de lucru ale bazei de date.
 Refacerea bazei în cazul unei distrugeri accidentale.
Baze de date
 Avantajele unei baze de date
 Controlul centralizat al datelor, putând fi desemnată o persoană ca
responsabil cu administrarea bazei de date.
 Viteză mare de regăsire şi actualizare a informaţiilor.
 Sunt compacte: volumul ocupat de sistemele de baze dedate este mult
mai redus decât documetele scrise.
 Flexibilitatea ce constă în posibilitatea modificării structurii bazei de date
fără a fi necesară modificarea programelor de aplicaţie.
 Redundanţă scăzută a datelor memorate, care se obţine prin partajarea
datelor între mai mulţi utilizatori şi aplicaţii. În sistemele de baze de date,
mai multe aplicaţii pot folosi date comune, memorate o singură dată. De
exemplu, o aplicaţie pentru gestionarea personalului dintr-o universitate şi o
aplicaţie pentru gestionarea rezultatelor la examene din aceeaşi
universitate care foloseşte o singură bază de date, pot folosi aceleaşi
informaţii referitoare la structurarea facultăţilor.
Baze de date
 Avantajele unei baze de date

 Posibilitatea introducerii standardelor privind modul de stocare a datelor,
ceea ce permite interschimbarea datelor între organizaţii.
 Menţinerea integrităţii datelor prin politica de securitate (drepturi de acces
diferenţiate în funcţie de rolul utilizatorilor), prin gestionarea tranzacţiilor şi
prin refacerea datelor în caz de funcţionare defectuoasă a diferitelor
componente hardware sau software. Problematica organizării informaţiilor
în mediul electronic.
 Independenţa datelor faţă de suportul hardware utilizat. Sistemul de
gestiunea a bazelor de date oferă o vizualizare a datelor, care nu se
modifică atunci când se schimbă suportul de memorare fizic, ceea ce
asigură imunitatea structurii bazei de date şi a aplicaţiilor la modificări ale
sistemului hardware utilizat.
Clasificarea sistemelor de baze de date
 CLASIFICARE DUPĂ MODELUL DE DATE.
 Modelul de date relaţional (Relational Model) se bazează pe noţiunea de
relaţie din matematică, care corespunde unei entităţi de acelaşi tip şi are
o reprezentare uşor de înţeles şi de manipulat, ce constă dintr-un tabel
bidimensional, compus din linii şi coloane. Fiecare linie din tabel reprezintă
o entitate şi este compusă din mulţimea valorilor atributelor entităţii
respective,fiecare atribut corespunzând unei coloane a tabelului.
 Chiar dacă noţiunile de relaţie şi tabel diferă în esenţa lor, relaţia reprezentând
o mulţime de entităţi şi tabelul o reprezentare vizuală a acesteia, cele două
denumiri se pot folosi, în general pentru acelaşi scop.
 Pe baza acestor noţiuni, se poate sintetiza esenţa modelului relaţional prin
următoarele caracteristici:
 Datele sunt percepute de utilizatori ca tabele. Operatorii relaţionali care pot fi
folosiţi pentru prelucrarea datelor generează un tabel rezultat din tabelele
operanzi.
 Asocierea dintre tabele se realizează prin intermediul egalităţii valorilor unor
atribute comune, ceea ce permite rezolvarea oricărei interogări.
 Pe lângă avantajul unui model de date precis şi simplu, sistemele de baze de
date relaţionale mai beneficiază şi de un limbaj de programare recunoscut şi
acceptat, limbajul SQL(Structured Query Language), pentru care au fost emise
mai multe standarde de către Organizaţia Internaţională de Standardizare
(International Standardization Office-ISO). Majoritatea sistemelor de gestiune a
bazelor de date relaţionale actuale implementează versiunea din anul 1992 a
standardului pentru limbajul SQL, denumită SQL 92 sau SQL2.
 Modelul de date orientat obiect (Object Model) este un concept
unificator în ştiinţa calculatoarelor, fiind aplicabil în programare, în
proiectarea hardware, a interfeţelor, a bazelor de date etc. Sistemele
de baze de date orientate obiect se bazează pe limbaje de
programare orientate obiect cu capacităţi de persistenţă, în care
datele sunt independente de timpul de viaţă al programelor care le
creează sau accesează, prin memorare pe suport magnetic (disc).
 Există şi unele domenii, în special cele care manipulează tipuri de date
complexe, cum ar fi proiectarea asistată de calculator, sisteme de
informaţii geografice, medicină etc, în care modelul relaţional s-a dovedit
a fi insuficient de expresiv şi cu performanţe de execuţie reduse.
 Caracteristicile importante ale modelului orientat obiect sunt:
 Abstractizarea,
 Moştenirea,
 Incapsularea,
 Modularizarea.
 Modelul de date obiect-relaţional (Object-Relational Model)
reprezintă extinderea modelului relaţional cu caracteristici ale
modelului obiect, extindere necesară pentru realizarea bazelor de
date care definesc şi prelucrează tipuri de date complexe.
 În esenţă, modelul obiect-relaţional păstrează structurarea datelor în relaţii
(reprezentate ca tabele), dar adaugă posibilitatea definirii unor noi tipuri
de date, pentru domeniile de valori ale atributelor. Tipurile de date definite
de utilizator pot fi extinse prin mecanismul de moştenire şi pentru fiecare tip
sau subtip se po tdefini metode pe care le pot executa obiectele de acel
tip.
 De asemenea mai sunt încă în funcţiune baze de date modele mai vechi:
modelul ierarhic şi modelul reţea.
 În modelul de date ierarhic (Hierarchical Model) o bază de date se
reprezintă printr-o structură ierarhică de înregistrări de date (records)
conectate prin legături (links).
 Modelul ierarhic a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date.
Schema conceptuală a unei baze de date în modelul ierarhic se reprezintă
printr-un număr oarecare de scheme ierarhice.
 O schemă ierarhică este un arbore direcţionat, reprezentat pe mai multe
niveluri, în care nodurile sunt tipurile de înregistări, iar arcele sunt tipurile de
legături. Fiecare nod (cu excepţia nodului rădăcină) are o singură legătură
către un nod de pe un nivel superior (nodul părinte) şi fiecare nod (cu
excepţianodurilor frunză) are una sau mai multe legături către noduri de pe
nivelul imediat inferior (noduri fii).
 Modelul de date reţea (Network Model) foloseşte o structură de graf
pentru definirea schemei conceptuale a bazei de date; nodurile grafului
sunt tipuri de entităţi (înregistrări, records), iar muchiile grafului reprezintă în
mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entităţi.
 La fel ca şi modelul ierarhic, dezavantajul principal al modelului reţea este acela
că fiecare interogare trebuie să fie prevazută încă din faza de proiectare, prin
memorarea explicită a legăturilor între tipurile de entităţi. În plus, complexitatea
reprezentării datelor în modelul reţea este deosebit de ridicată, iar programatorii
trebuie să o cunosască pentru a putea realiza aplicaţiile necesare.
 Securitatea şi protecţia datelor în bazele de date
 Prin protecţia şi securitatea datelor se înţelege totalitatea mijloacelor,
metodelor şi a mecanismelor destinate prevenirii distrugerii, modificării
sau folosirii neautorizate a informaţiei protejate.
 Referitor la protecţia şi securitatea datelor, în literatura de specialitate
se definesc următoarele concepte de bază:
 Securitatea datelor – totalitatea măsurilor de protectie împotriva distrugerii
accidentale sau intenţionate, a modificării neautorizate sau a divulgării
acestora.
 Caracterul secret – este un concept ce se aplică la un individ sau
organizaţie şi constă în dreptul acestora de a decide ce informaţii se pot
folosi în comun şi în ce condiţii
 Confidenţialitatea – se aplică la date şi se referă la statutul acordat, acesta
reprezentând nivelul sau gradul de protecţie ce trebuie acordat informaţiei
respective
 Integritatea – se referă la restricţia ca sensul datelor să nu difere faţă de cel
înscris pe documentul sursă, impunând totodată ca datele să nu fie
alterate accidental sau voit.
Componentele unui sistem de baze de date
 Un sistem de baze de date (Database System) reprezintă un ansamblu de
componente care asigură crearea, utilizarea şi întreţinerea uneia sau mai multor
baze de date. Componentele unui sistem de baze de date sunt: hardware,
software, utilizatori, date persistente.
 Hardware: Calculatoarele pe care sunt instalate de obicei sistemele de baze de
date sunt PC standard, dar şi calculatoare multiprocesor foarte puternice.
 Performanţele generale de operare ale calculatorului (numărul şi viteza
procesoarelor, dimensiunea şi viteza de operare a memoriei etc) influenţează în mod
corespunzător perfomanţele sistemului de baze de date. Cea mai importantă
caracteristică a calculatorului pe care funcţionează sistemul de baze de date este
capacitatea harddisk-ului, utilizată pentru memorarea datelor din baza de date.
 Software: Între baza de date (colecţia de date memorate fizic în fişiere pe harddisk-
uri) şi utilizatorii sistemului există un nivel software, numit sistem de gestiune a bazei de
date (SGBD)-(Data Base Management System). O bază de date computerizată
poate fi generată şi menţinută fie cu ajutorul unui grup de programe de aplicaţie
specifice acestui scop, fie cu acest SGBD.
 SGBD este un sistem de programe general ce facilitează procesul definirii,
construcţiei şi manipulării datelor pentru diverse aplicaţii.
 Definirea bazei de date presupune specificarea tipurilor de date ce vor fi stocate în
baza de date, precum şi descrierea detaliată a fiecărui tip de dată.
 Construcţia bazei de date reprezintă procesul stocării datelor însăşi prin mediul
controlat prin SGBD.
 Prin manipulare se înţeleg o serie de funcţii ce facilitează implementarea cererilor
pentru găsirea datelor specificate, adăugarea de noi date ce reflectă modificarea
contextului, generearea de rapoarte pe baza conţinutului bazei de date.
 Utilizatorii
 Programatorii de aplicaţii sunt cei care dezvoltă aplicaţiile de baze de
date în anumite medii de programare. Aplicaţiile pot fi aplicaţii desktop
(stand alone) şi aplicaţii client-server.
 Aplicaţiile desktop sunt aplicaţiile care se instalează şi rulează pe un anumit
calculator. Visual Basic, Visual C, Java, C++, Delphi etc.
 Aplicaţiile client - server sunt aplicaţii care se instalează pe un calculator numit
server şi rulează de pe orice calculator aflat în acea reţea.
 Utilizatorii obişnuiţi sunt acei utilizatori care accesează baza de date prin
intermediul unei aplicaţii de baze de date. Aceşti utilizatori au drepturi
limitate asupra accesului la datele din baza de date, ei neavând
cunoştinţe aprofundate asupra structurii şi a datelor din acea bază de
date.
 Administratorul bazei de date (DataBase Administrator) care este o
persoană autorizată, care are ca sarcină administrarea resurselor,
autorizarea accesului la baza de date, a coordonării şi monitorizării
utilizatorilor acelei baze de date. Administratorul bazei de date
efectuează şi operaţii periodice de salvare a datelor (backup) şi
derefacere a lor atunci când este necesar.
 Datele memorate într-o bază de date sunt date persistente, adică
date care rămân memorate pe suport magnetic, independent de
execuţia programelor de aplicaţii. Datele persistente ale unei baze
de date se introduc, se şterg sau se actualizează în funcţie de date de
intrare provenite de la tastatură.
 Datele de intare sunt date nepersistente, ele devenind persistente
după ce au fost validate de SGBD.
 Datele de ieşire ale unui sistem de baze de date sunt tot date
nepersistenete, ele provenind din operaţii de interogare a bazei de
date şi puse la dispoziţie utilizatorului sunt formă de raport, afişare etc.
 Arhitectura internă a sistemlor de baze de date
 Arhitectura internă a unui sistem de baze de date propusă prin standardul
ANSI/X3/SPARC (1975) conţine trei niveluri funcţionale.
 Nivelul intern constituit din schema internă ce descrie structura de stocare
fizică a datelor în baza de date, utilizând un model al datelor fizice. La
acest nivel se descriu detaliile complete ale stocării, precum şi modul de
acces la date
 Nivelul conceptual sau schema conceptuală descrie structura întregii
baze de date pentru o comunitate de utilizatori. La nivelul
conceptual se face o descriere completă a bazei de date,
ascunzând detaliile legate de stocarea fizică, concentrându-se
asupra descrierii entităţilor, tipurilor de date, relaţiilor dintre ele,
precum şi a restricţiilor asociate. Poate fi utilizat cu bune rezultate, la
model de nivel înalt sau un model specific de implementare.
 Nivelul extern sau nivelul vizual (utilizator) include o colecţie de
scheme externe ce descriu baza de date prin prisma diferiţilor
utilizatori. Fiecare grup de utilizatori descrie baza de date prin prisma
propriilor interese. Există tendinţa la acest nivel ca grupuri de utilizatori
să ascundă detalii de care nu sunt interesate. Şi la acest nivel se pot
folosi modele de implemetare sau modele de nivel înalt.
 Independenţa datelor
 Organizarea pe trei niveluri a sistemelor de baze de date este importantă pentru
că explică conceptul de independent a datelor, prin posibilitatea modificării
sistemului bazei de date la orice nivel fără a influenţa nivelurile superioare.
Independenţa datelor se poate defini în două moduri, aferente nivelurilor
conceptual şi intern.
 Prin independenţa logică se înţelege capacitatea schimbării schemei
conceptuale fără a atrage după sine schimbări în schema externă sau în
programele de aplicaţie. Este posibilă schimbarea schemei conceptuale prin
expandarea bazei de date ca urmare a adăugării de noi tipuri de înregistrări
sau a datelor insăşi, sau prin reducerea bazei de date ca urmare a reducerii
înregistrărilor.
 Schema conceptuală după aceste operaţii se referă la schema conceptuală a
datelor existente. Un exemplu de expandare al bazei de date este cel de
adăugare a unei noi coloane la un tabel.
 Independenţa fizică este reprezentată prin capacitatea de schimbare a
schemei interne fără schimbarea schemei conceptuale sau externe.
Schimbarea schemei conceptuale poate surveni ca urmare a reorganizării fizice
a unor fişiere, prin crearea de noi structuri de acces menite să asigure accesul
eficient la date. Dacă sistemul conţine SGBD pe mai multe niveluri, catalogul
trebuie să reflecte modul în care diverse cereri se implementează la fiecare
nivel. Motivele prezentate mai sus pledează pentru utilizarea arhitecturii pe trei
nivele.
Limbaje SGBD
 SGBD trebuie să ofere limbajele corespunzătoare tuturor categoriilor
de utilizatori. După proiectarea bazei de date şi alegerea SGBD, este
foartă importantă construirea schemei interne şi conceptuale a bazei
de date. Cum în cele mai multe situaţii, nu există o separaţie netă între
cele două nivele, un limbaj numit Data Definition Language (DDL) este
utilizat de administratorul bazei de date şi de proiectantul bazei de
date în definirea ambelor scheme. Un compilator DDL procesează
instrucţiunile pentru identificarea descrierilor despre construcţie şi
memorează aceasta în catalogul SGBD.
 Un alt limbaj numit Storage Definition Language (SDL) este utilizat
pentru specificarea schemei interne. Legătura între cele două nivele
de implementare este asigurată de unul din cele două. În general,
fără specificare explicită, referirea la definirea bazei de date
presupune utilizarea DDL.
 Pentru o arhitectură pe trei nivele, este necesar un al treilea nivel
numit View Definition Language (VDL) destinat utilizatorilor şi legăturii
acestora cu nivelul conceptual. Multe sisteme de baze de date
realizează aceasta printr-un DDL ce acceptă şi declaraţii specifice
nivelului extern.
Limbaje SGBD
 Instrucţiunile în limbaj DDL pot fi înglobate într-un limbaj general de
programare sau pot fi compilate separat. Odată schema compilată şi
baza de date populată cu date, utilizatorul are o serie de facilităţi
pentru manipularea datelor. Operaţiile tipice includ căutarea,
inserarea, ştergerea şi modificare datelor. Pentru aceasta SGBD
dispune de Data Manipulation Language (DML).
 La rândul său, DML poate fi împărţit în două componente:
 un DML de nivel înalt: Secţiunea DML de nivel înalt sau neprocedurală este
utilizată pentru specificarea operaţiilor complexe în baza de date într-o
formă concisă. În general, operaţiile utilizând această secţiune sunt
realizate fie într-o formă interactivă de la terminal, fie prin utilizarea unui
limbaj de programare universal
 un DML de nivel scăzut: Secţiunea DML de nivel scăzut sau procedurală
este realizată utilizând un limbaj de programare general. Cu această
secţiune se realizează operaţiile tipice, cum sunt refacerea unei înregistrări
individuale, procesarea separată a înregistrărilor bazei de date. Din motivul
că operează asupra înregistrărilor individuale, această prelucrare se mai
numeşte şi înregistrare cu înregistrare.
Interfeţe SGBD
 SGBD trebuie să ofere interfeţe corespunzătoare tuturor categoriilor de
utilizatori. Aceste interfeţe au ca scop facilitarea legăturii între
utilizatori şi sistemul de baze de date. Principalele tipuri de interfeţe
oferite de SGBD sunt:
 Interfeţe bazate pe meniuri. Acestea oferă utilizatorului o listă de
opţiuni, numite meniuri care îi ajută la formularea cererilor. Nu este
necesară memorarea unor comenzi deoarece o comandă specifică
este formată pas cu pas prin compunerea opţiunilor indicate prin
meniu.
 Interfeţe grafice. Aceste interfeţe afişează utilizatorului o diagramă.
Utilizatorul poate formula cererea prin manipularea acestei diagrame.
În cele mai multe cazuril, interfeţele grafice sunt combinate cu
meniuri.
 Interfeţe bazate pe forme. Aceste interfeţe sunt acelea prin
intermediul cărora utilizatorul poate completa formele cu noile date
pe care le doreşte să le insereze, sau foloseşte aceste forme pentru a
cere SGBD să obţină datele de interes.
Interfeţe SGBD
 Interfeţe în limbaj natural. Aceste interfeţe acceptă cereri scrise în limba
engleză sau alte limbi de circulaţie internaţională. O interfaţă în limbaj
natural conţine uzual o schemă proprie similară cu schema conceptuală a
bazelor de date. Interpretarea cererilor se face pe baza unui set standard
de cuvinte cheie ce sunt interpretate pe baza schemei interne. Dacă
interpretarea se realizează cu succes, programul de interfaţă generează
cererea de nivel înalt corespunzătoare celei în limbaj natural, ce va fi
transmisă către SGBD.
 Interfeţe specializate aferente cererilor repetate. Aceste interfeţe sunt
destinate unei anumite categorii de utilizatori, de exemplu utilizatorii care
se ocupă de operaţiile dintr-o bancă. Uzual, un mic set de comenzi
prescurtate sunt implementate pentru a scurta timpul necesar introducerii
comenzii, sau chiar utilizarea de chei funcţionale. Aceste interfeţe
implementează un limbaj numit şi limbaj de comandă.
 Interfeţe pentru administratorii bazelor de date. Acestea sunt utilizate în
implementarea comenzilor privilegiate ce sunt folosite de administratorii
bazelor de date. Astfel de comenzi includ crearea de conturi, setarea
parametrilor sistemului, autorizarea intrării într-un anumit cont,
reorganizarea structurii de stocare a datelor din baza de date, precum şi o
serie de facilităţi legate de administrarea bazei de date, cum sunt:
accesul la tabele şi înregistrări, facilităţi de acces la câmpuri ale tabelelor
de date.
Proiectarea bazelor de date
 Pentru a pune ordine de la început într-o bază de date, ca structură
fixă a unui sistem informațional, în concepția actuală de programare
orientată – obiect, se adoptă modelul diagramei specifice numită
diagrama entitate-relație.
 Pentru a descrie acest model trebuie cunoscute principalele
concepte folositeîn crearea bazei de date și anume:
 Entitate: rerezintă un obiect concret sau abstract al realității,
caracterizat prin anumite propietăți care-l deosebesc de alte obiecte
de același tip. Întotdeauna propietatea unui obiect este evidențiată
printr-o pereche (atribut, valoarea atributului).
 Atributul: reprezintă una sau mai multe caracteristici ale entității,
atributul este perceput ca o variabilă care poate lua valori într-un
anumit domeiu.
 Domeniul: caracterizat pe o anumită perioadă de timp, reprezintă
mulțimea tuturor valorilor posibile pe care le poate lua un atribut.
 În cazul bazelor de date ce au diferite relații între ele, tipurile de
entitate sunt asociate tabelelor, fiecare rând dintabel numindu-se
tuplu. Atributele corespund denumirilor coloanelor (capul de tabel), iar
Proiectarea bazelor de date
 În cazul bazelor de date ce au diferite relații între ele, tipurile de
entitate sunt asociate tabelelor, fiecare rând din tabel numindu-se
tuplu. Atributele corespund denumirilor coloanelor (capul de tabel), iar
numărul de coloane poartă denumirea de gradul tabelului.
Modelarea conceptuala a datelor
 Modelarea datelor în diagrama entitate – relație (DER) prezintă
caracteristicile și structura datelor independente de modul în care
acestea sunt adăugate în listă și memorate în calculator.
 Crearea unei diagrame DER se poate arăta printr-un exemplu foarte
simplu, al unei entități eonomice comerciale cu un numar minim de
entități și anume un singur ”client„ și un singur act numit ”vânzare”,
exemplu ce modelează o anumită vânzare către un singur client.
 În următorul caz se stabilește o relație între entități de tipul unul la mai
multe:
 În următorul caz se stabilește o relație între entități de tipul unul la mai

multe:
 Relația prezentată anterior este de tipul multe (entități)-la-multe
(entități). Un exemplu foarte detaliat de relație multe-la-multe este
descris în următoarea diagramă de relaționare produs-client:
 Reprezentarea grafică a tipurilor de relații:

 Este interesant de observat că o relație multe la mai multe poate fi
descompusă în două relații de unu la mai multe
 Detalierea relației se poate face prin introducerea unei entități de

intersecție, o entitate care să poată da naștere la o legătură de tip
multe și care să exprime în același timp relația dintre produs și furnizor.
Astfel poate fi introdusă o nouă entitate numită ”Achiziție”.
 Legăturile dintre entități (obieecte) se numesc asocieri. Chiar
legăturile sau relațiile dintre entități, legături ce semantic pot fi redate
prin verbe, se pot ordona după un rang al relațiilor.
 Relația unară folosește doar o singură relaţie, aceasta fiind asociată
cu ea însăşi. Exemplul clasic al acestei relaţii unare este cazul
managerului unei companii, care la rândul său este tot un angajat al
acelei companii. Relaţiile unare se modelează la fel ca şi relaţiile
binare.
 Diagrama entitate-relaţie este modelul entitate-relaţie reprezentat prin
mulţimile de entităţi şi relaţii dintre acestea. Există mai multe variante
de notaţii pentreu redarea acestei diagrame, astfel:
Constrângeri de integritate
 Constrângerile de integritate sunt reguli care se definesc la proiectarea
unei baze de date şi care trebuie să fie respectate de-a lungul existenţei
acesteia. Entităţiile unei baze de date reflectă realitatea modelată şi de
aceea valorile pe care le conţin trebuie să respecte anumite reguli, care
să corespundă celor din realitate. Vom folosi în continuare pentru termenul
de entitate denumirea tabelă.
 Constrângerile se pot clasifica astfel:
 în cadrul tabelei
 sau între tabele.
 Constrângerile din cadrul unei tabele sunt reguli care se impun în cadrul
unei singure tabele şi asigură integritatea datelor acesteia. Ele sunt de 3
categorii:
 constrângeri de domeniu. Aceste constrângeri sunt condiţii care se impun
valorilor atributelor şi asigură integritatea domeniilor atributelor.
 constângeri de nuplu (de înregistrare din tabelă). Aceste constrângeri sunt
condiţii care se impun nuplurilor unei entităţi (înregistrărilor din tabelă) şi asigură
identificarea corectă a nuplurilor prin intermediul cheilor primare.
 constrângeri impuse de dependenţe de date (dependenţe funcţionale).
Acestea sunt constrângeri prin care valorile unor atribute ale unei entităţi
(câmpuri ale tabelei) determină valorile altor atribute ale aceleiaşi entităţi.
Constrângeri de integritate
 Constrângerile de integritate sunt reguli care se definesc la proiectarea
unei baze de date şi care trebuie să fie respectate de-a lungul existenţei
acesteia. Entităţiile unei baze de date reflectă realitatea modelată şi de
aceea valorile pe care le conţin trebuie să respecte anumite reguli, care
să corespundă celor din realitate. Vom folosi în continuare pentru termenul
de entitate denumirea tabelă.
 Constrângerile se pot clasifica astfel:
 în cadrul tabelei: sunt reguli care se impun în cadrul unei singure tabele şi
asigură integritatea datelor acesteia. Ele sunt de 3 categorii:
 constrângeri de domeniu. Aceste constrângeri sunt condiţii care se impun valorilor
atributelor şi asigură integritatea domeniilor atributelor.
 constângeri de nuplu (de înregistrare din tabelă). Aceste constrângeri sunt condiţii care
se impun nuplurilor unei entităţi (înregistrărilor din tabelă) şi asigură identificarea corectă
a nuplurilor prin intermediul cheilor primare.
 constrângeri impuse de dependenţe de date (dependenţe funcţionale). Acestea sunt
constrângeri prin care valorile unor atribute ale unei entităţi (câmpuri ale tabelei)
determină valorile altor atribute ale aceleiaşi entităţi.
 între tabele: sunt reguli care se impun între două sau mai multe relaţii. Cele mai
importante sunt constrângerile de integritate referenţială, care se realizează prin
intermediul cheilor străine şi asigură asocierea corectă a tabelelor.
Constrângerile de domeniu
 Constrângerile de domeniu sunt condiţii impuse valorilor atributelor
pentru ca acestea să corespundă semnificaţiei pe care o au în
realitatea modelată. În reprezentarea unei entităţi printr-un tabel,
valorile atributelor sunt reprezentate pe coloane. Din această cauză
aceste constrângeri se mai numesc şi constrângeri de coloană.
 Constrângerea NOT NULL. Valoarea NULL este o valoare particulară,

care nu reprezintă valoarea 0, ci lipsă de informaţie. Această valoare
NULL poate apărea când nu se cunosc respectivele informaţii, ca de
exemplu, în aplicaţia proiectată de noi, în tabela StudPersonal nu se
cunoaşte numele tatălui (această informaţie nu este esenţială). Nu
orice atribut poate lua valoarea NULL, ca exemplu, numele unui
student, pentru ca nu ar avea sens înregistrarea unui student al cărui
nume nu se cunoaşte. În astfel de situaţii la definirea relaţiilor se
impune atributului constrângerea NOT NULL, însemnând că acest
atribut nu poate lua valoare NULL în orice înregistrare din tabelă
Constrângerile de domeniu
 Constrângerea DEFAULT. Această constrângere este folosită pentru

stabilirea unei valori implicite (DEFAULT) pentru un atribut al entităţii. În
cazul în care la inserarea unui nuplu (înregistrări) nu se specifică
valoarea unui atribut (câmp), atunci acesta primeşte valoarea
implicită (dacă a fost definită) sau valoarea NULL (dacă nu a fost
definită o valoare implicită pentru atributul respectiv, dar sunt admise
valori NULL). Dacă nu a fost definită o valoare implicită şi nici nu sunt
admise valori NULL se generează o eroare.
 Constrângerea CHECK. Constrângerea CHECK este după cum îi spune
şi numele o constrângere de verificare. În limbajul SQL, care va fi
prezentat într-un capitol viitor, domeniile în care pot lua valori
atributele se pot stabili ca tipuri de date predefinite. Pentru fiecare
atribut se pot adăuga constrângeri de verificare la definirea tabelului.
Cheia primară
 O cheie primara a unei entitati (tabele) este o submultime de
atribute ale entitatii care are urmatoarele proprietati:
 este unica, adica orice combinatie de valori ale atributelor acestei chei
este unica pentru orice stare a relatiei
 este stabila, adica informatia corespunzatoare ei nu se modifica
niciodata prin operatii de actualizare a datelor
 nu se admit valori NULL pentru nici unul din atributele cheii respective
 În concluzie, o cheie primara reprezinta unul sau mai multe câmpuri
ale tabelei care identifica unic fiecare înregistrare din tabela respectiva.
Constrângeri între tabele
 Relaţiile dintre tipurile de entităţi definite în modelul conceptual al unei
baze de date se realizează în modelul relaţional prin intermediul
cheilor străine.
 O cheie străină este o submulţime de atribute ale unei entităţi E1 care
referă entitatea E2 şi îndeplineşte următoarele condiţii: atributele cheii
străine din E1 sunt definite pe domenii compatibile cu cele ale
atributelor cheii din entitatea E2, şi cheia din entitatea E2 este cheie
primară în această relaţie.
 Această cheie străină determină o asociere între câmpurile unor
tabele cu cele ale altei tabele şi creează abilitatea de realizare a unirii
tabelelor respective prin intermediul operaţiilor JOIN.
 Integritatea referenţială este proprietatea bazei de date care
garantează că oricare valoare a unei chei străine se regăseşte printre
valorile cheii corespunzătoare din relaţia referită, sau cheia străină are
valoarea NULL (dacă atributele acesteia nu sunt supuse constrângerii
NOT NULL).
Dependenţe funcţionale
 Dependenţa funcţională defineşte relaţia dintre un atribut sau un grup
de atribute ale unui tabel şi un alt atribut sau grup de atribute ale
altuia. Atributele se refră la câmpurile tabelei. Prin urmare trebuie
văzut ce câmpuri depind de alte câmpuri.
 În orice tabelă pot exista două categorii de dependenţe funcţionale:
 Dependenţe funcţionale determinate de cheile tabelei; astfel de
dependenţe funcţionale nu produc redundanţa datelor şi nici anomalii de
actualizare a relaţiei
 Dependenţe funcţionale în care atributul determinat nu este o cheie a
tabelei; astfel de dependenţe funcţionale produc redundanţa datelor şi
anomalii de actualizare a tabelei.
 Constrângerile de cheie sunt constrângeri implicite, conţinute în
definiţia relaţiei şi sunt verificate şi impuse automat de sistemul de
gestiune; proiectantul bazei de date nu trebuie să prevadă nimic
suplimentar pentru ca aceste constrângeri să fie satisfăcute de orice
stare a relaţiei.
Normalizare. Forme normale.
 La proiectarea. Modul în care se pot stabili entităţile unei baze de
date nubazelor de date relaţionale se stabilesc entităţile din realitatea
modelată este unic şi de accea este necesar să existe criterii de
evaluare a calităţii entităţilor, astfel încât acestea să asigure
integritatea datelor.
 Normalizarea datelor poate fi privită ca un proces în timpul căruia
schemele tabelă nesatisfăcătoare sunt descompuse prin împărţirea
atributelor în tabele cu atribute mai puţine ce posedă proprietăţile
dorite.
 În fond, unul din obiectivele procesului de normalizare este asigurarea
faptului că tabela posedă o bună construcţie asigurând posibilităţi de
modificare cu eliminarea anomaliilor care pot apărea.
 Forma normală oferă proiectantului bazei de date :
 un schelet formal pentru analiza relaţiilor bazat pe chei şi pe dependenţa
funcţională între atribute,
 serie de teste ce pot elimina tabelele individuale astfel încât baza de date
relaţională poate fi normalizată în orice grad.
 Când un test nu este trecut, tabela va fi descompusă în tabele ce trec
testele de normalitate
Normalizare. Forme normale.
 Forma normală de ordin 1 (FN1): Forma normală de ordin 1 este
considerată ca fiind parte a definiţiei formale a unei tabele. Ea nu
permite atribute cu mai multe valori, atribute compuse sau combinaţii
ale lor. Aceasta stabileşte ca domeniul atributelor trebuie să includă
numai valori atomice şi valoarea oricărui atribut într-un nuplu este o
valoare unică în domeniul atributului respectiv.
 Forma normală de ordin 2 (FN2): A doua formă normală impune ca
fiecare atribut (coloană) să fie dependent de fiecare parte a cheii
principale. Mai exact, o tabelă îndeplineşte FN2 dacă îndeplineşte
FN1 şi conţine numai atribute care dau informaţii despre cheia tabelei
 Forma normală de ordin 3 (FN3): Pentru a ajunge la a treia formă
normală, tabelul trebuie să fie deja în prima şi a doua formă normală.
Pentru a fi în a treia formă normală, trebuie ca toate câmpurile non-
primare să depindă numai de câmpurile primare.
 Deşi nu face parte în mod riguros din normalizare, de obicei nu este
recomandabil să includeţi câmpuri care pot fi derivate din alte
câmpuri situate în acelaşi tabel sau în tabelele aflate în relaţie.
Structuri de indecşi în tabelele de date
 Un index reprezintă o cale rapidă de localizare a înregistrărilor dintr-o
tabelă, prin gruparea tuturor înregistrărilor pentru un anumit atribut sau
grup de atribute.
 Indexarea este utilizată în două scopuri principale:
 accelerarea căutărilor în baza de date
 asigurarea unicităţii înregistrărilor
 Vom privi o relaţie ca o colecţie de date (o mulţime) în care nu sunt
admise elemente duplicat.
 În cazul unei mulţimi reprezentate printr-o colecţie neordonată de
elemente, timpul de căutare a unui element creşte proporţional cu
numărul de elemente ale mulţimii, deoarece în cazul cel mai rău
trebuie parcurse toate elementele mulţimii pentru a găsi elementul
dorit.
 Timpul de căutare a unui element poate fi micşorat considerabil dacă
elementele mulţimii sunt ordonate.
 Indexul unei tabele este o structură de date adiţională memorată în
baza de date care permite accesul rapid la înregistrările tabelei prin
ordonarea acestora.
 De fapt, indexul poate fi gândit ca o tabelă cu două atribute:
 primul atribut conţine valorile atributelor tabelei bazei de date pentru care
se crează indexul,
 iar al doilea conţine un pointer la locaţia câmpurilor corespunzătoare.
 Valorile sunt aranjate fie în ordine descendentă cheii de indexare, fie
în ordine ascendentă. Indecşii se clasifică după tipul de câmp sau
după nivel şi după modul de organizare a tabelei.
 Indexul primar este un index asociat unei tabele ordonate după
câmpul cheie al tabelei, iar în structura de index se utilizează câmpul
cheie.
 Indexul secundar este un index construit tot pe baza unui câmp
cheie, dar tabela nu este ordonată după câmpul cheie.
 Indexul de grup (cluster) este un index construit după câmpuri ce nu
sunt câmpuri cheie (criteriu de acces este diferit de câmpul cheie), iar
tabela poate fi ordonată sau nu relativ la criteriul de acces.
 Indexul multinivel (se mai numesc şi indecşi de blocuri) se aplică
oricăror tabele. Principiul de bază este de a construi niveluri de
indexare până când structura adiţională de date corespunde
indexului de cel mai mare nivel poate fi memorată într-un singur bloc.
 Un index primar este un fişier ordonat cu înregistrări de lungime fixă
având două câmpuri. Primul câmp al indexului este de acelaşi tip cu
un câmp cheie ordonat al tabelei de date, iar al doilea câmp este un
pointer către un bloc (o adresă a unui bloc).
 Câmpul cheie de ordonare se mai numeşte şi cheie primară a tabelei
de date. Asociaţia celor două câmpuri formează intrarea index sau
înregistrarea index pentru fiecare bloc al tabelei de date.
 Cum tabela de date este ordonată după valorile câmpului index, în
fişierul index valoarea primului câmp este dată de valoarea câmpului
index de la prima înregistrare a blocului. Al doilea câmp, cel ce
semnifică un pointer este de tip întreg şi indică adresa blocului.
 Volumul datelor în index este mai mic datorită faptului că în index
avem o singură intrare pentru un bloc, cât şi datorită faptului că un
index este similar cu o tabelă, dar are numai două câmpuri. Ca efect,
căutarea într-un fişier index este mult mai rapidă decât într-o tabelă
de date, putând fi utilizate metode de căutare binare.
Unde k –cheia de ancorare bloc și p – pointerul la bloc
Indexul primar
 Indexul secundar: Metoda de indexare secundară se aplică la tabele neordonate,
indiferent dacă valorile câmpului după care se face indexarea în tabela de date
sunt sau nu distincte.
 Indexul secundar este un fişier ordonat cu două câmpuri ca şi la alţi indecşi, în care
primul câmp este identic cu cel al tabelei de date, iar al doilea câmp este un
pointer. Câmpul pentru care indexul este construit se numeşte şi câmp de indexare.
 În concluzie, orice câmp al unei tabele poate fi câmp de indexare secundar.
Indexul secundar
 Indexul de grup: Astfel de indecşi sunt folosiţi când înregistrările tabelei

de date sunt ordonate fizic după un câmp care nu este cheie
(noncheie), deci un câmp ce nu are valori distincte la fiecare
înregistrare. Un astfel de câmp identifică un grup de înregistrări
(clustering field). În această situaţie se poate crea un index ce
facilitează găsirea înregistrărilor ce aparţin unui câmp.
 Un index de grup este deci un fişier ordonat cu două câmpuri, primul
câmp conţinând aceeaşi informaţie cu cea a câmpului noncheie de
ordonare, al doilea fiind destinat unui pointer către un bloc de date. În
acest mod, fişierul index conţine câte o intrare pentru fiecare valoare
distinctă a câmpului de ordonare. Al doilea câmp al înregistrării index
conţine un pointer către blocul în care apare pentru prima oară
valoarea câmpului de ordonare din primul câmp al indexului.
Indexul de grup
 Indexul multinivel: Metodele de indexare descrise până acum
operează cu un fişier index ordonat. Asupra fişierului index se aplică
metode de căutare binară pentru localizarea înregistrărilor cu
valoarea specificată în câmpul index.
 Pentru un index multinivel, fişierul index este văzut ca un nou fişier la
care se construieşte un nou index şi aşa mai departe.
Indexul cu două niveluri

pentru Management
CURS 4
Proiectarea Bazelor de Date cu
ajutorul aplicației Microsoft Excel
 Este cunoscut faptul aplicatia Microsoft Access ca cea mai utilizată

pentru crearea bazelor de date, dar uneori utilizarea acesteia devine
complicată. Micrososft Excel poate fi o alternativa rezultatul final
concurând cu cel obținut cu aplicația Microsoft Access.
 Dacă registrul de lucru este proiectat corect, exista posibilitatea de a
utiliza Excel în același mod în care este utilizată orice alt tip de aplicați
de baze de date – datele pot fi sortate ăn mai multe moduri diferite
sau filtrate conform unor criterii bine specifice.
Proiectarea Bazelor de Date cu ajutorul
aplicației Microsoft Excel
 Pentru a utiliza un registru de lucru Excel ca o bază de date,
informațiile trebuie să fie structurate în format listă. O listă Excel este
formată din linii și coloane de date structurate într-un mod specific:
 Fiecare coloană conține aceeași categorie de date în fiecare rând din
coloana (Similar cu un câmp într-o bază de date)
 Fiecare rând din listă conține toate câmpurile de date pentru o entitate (o
persoană, organizare, obiect, etc.), similar cu o înregistrare într-o bază de
date, dar numite seturi de date în terminologia Excel:
 Primul rând al listei trebuie să conțină un nume unic la partea de sus a
fiecărei coloane. Acest prim rând nu are nevoie să fie primul rând al foii de
lucru.
 Rândul care conține titlurile coloanelor trebuie să fie formatate în mod
diferit de restul listei (adică bold, font mai mare, italice, etc.)
 Nu pot exista rânduri goale în lista (pot exista celule albe dintr-o coloană,
dar întregul rând nu poate fi gol)
 Datele într-o coloană trebuie să fie în același format pentru fiecare rând din
coloana.
 Alte date din foaia de lucru pot fi situate în afara limitelor listei
Crearea bazei de date
 O bază de date este o colecție structurată de informații organizate
pentru un acces usor. Ea diferă de o foaie de calcul standard, prin
aceea că separă informațiile în secțiuni, fiecare conținând date
similar.
 Numele de câmpuri pot conține până la 32 000 de caractere, dar nu
pot conține orice numere, formule sau funcții.
 O aplicație standard de management al bazelor de date vă permite
să configurați ecranul sub forma de formular.
 În Excel, numele de câmpuri apar ca titluri ale coloanelor cu
corelarea intrărilor în câmpul de sub ele și fiecare rând conține o
singură înregistrare
Crearea bazei de date
Utilizarea formularelor
Crearea ununi formular
Formular Excel
 In cadrul formularului vor fi afisate toate denumirile campurilor definite
in cadrul bazei de date.
 Formularul contine un camp de tip ”fill-in”pentru fiecare coloana din
baza de date, în partea dreapta a acestui camp se gaseste o bara
de rulare ce ajuta la vizualizarea tuturor înregistrarilor din baza de
date.
 Cu ajutorul acestui formular pot fi:
 Adaugate noi intrari
 Sterse datele deja introduse
 Restaurate informațiile anterioare
 Sau alegerea inregistrarilor ce se doresc a fi vizualizate
 În cadrul campulu Criteria pot fi introduși diferiți operatori (=, <, >, <=,
>=, <>,) ce vor ajuta la sortarea informațiilor în funcție de criteriul dorit.
Dupa introducerea criteriului putem rula informațiile cu ajutorul
butoanelor ”Find Prev” și ”Find Next”.
Sortarea datelor
 Din moment ce baza de date poate conține 63535 de
inregistrari ar fi util sa putem accesa informațiile dorite prin
sortarea datelor în funcție de anumite criterii.
 Cea mai la indemana sortare este cea de tip ”single key”.
Pentru utilizarea acesteia se selecteaza coloana care se
doreste sa fie sortată și se apasa butonul Sort din meniul Home
al aplicației.
Sortarea datelor
 Sortarea de tip ”multiple

keys” este un alt tip de
sortare utilizată de Excel
aceasta se utilizeaza în
cazul în care avem o lista cu
înregistrari care trebui
ordonată după mai multe
criterii deoarece apar si
informații duplicate.
Filtrarea datelor
 Una dintre cele mai importante

caracteristici ale unui manager de baze
de date este capacitatea de a localiza
rapid informația.
 Cu doar câteva apăsări de taste, Excel
pot găsi toate înregistrările bazate pe
anumite condiții.
Următorii operatori pot fi utilizați în
 Aceste condiții sunt denumite criterii.
stabilirea unor criterii:
=, >, <, >=, <=, <>
Spre exemplu daca se dorește sa se
afișeze toate înregistrările cu numele
Autocad, in coloana cu numele produse
se va scrie în campul Text filters cuvantul
Autocad.
Autofiltrarea
 Filtrul automat este

disponibil meniul Data –
Filter – Autofilter. Excel
va plasa o bifă lângă
această opțiune pentru
a indica faptul că
acesta este activat.
Validarea datelor
 Opțiunea de validare a datelor permite
controlul informațiilor introduse în baza de
date.
 Pentru activarea acestei opțiuni de selectează
celula ce se doreste a fi validate apoi din
meniul Data se apasa butonul Data Validation.
 În meniul setings se va bifa opțiunea dorită:
 Any value – permite introducerea in celulă a
orcărei valori
 Whole number - permite introducerea in
celulă doar a numerelor întregi
 Decimal – valorile scrise în celulă trebuie să
conțină zecimale
 List – informațiile introduce trebuie sa fie sub
forma de listă
 Date – format dată
 Time – format oră
 Text lenght – lungimea maxima a textului ce
poate fi introdus
 Custom – informațiile introduse trebuie sa fie
sub forma de formula
Proiectarea Bazelor de Date cu
ajutorul aplicației Microsoft
Access
 Microsoft Access este unul din cele mai cunoscute sisteme de
gestiune a bazelor de date relaţionale pe platforme de calculatoare
personale.
 Microsoft Access dispune de un sistem de control al bazei de date
(database engine) şi o intefaţă grafică pentru interacţiunea cu
utlizatorul. Aplicaţiile de baze de date în MS Access se pot dezvolta cu
multă uşurinţă datorită generatoarelor de aplicaţii (wizards) care
permit proiectarea vizuală a bazelor de date, a formularelor (forms)
pentru interfeţele grafice şi a rapoartelor (reports).
 MS Access este folosit în special pentru aplicaţii personale sau pentru
mici afaceri şi licenţa acestuia se cumpără odată cu cumpărarea
licenţei produsului Microsoft Office.
Importarea unei baze
de date deja existente
 Se va deschide aplicația
Microsoft Access , și se va creea
o noua baza de date (Blank
Database) cu numele Vânzări.
 Se accesează meniul External
Data din bara de meniuri, apoi
butonul Excel.
 In fereastra afisata in campul
File Name, se va selecta, prin
apasarea butonului browse,
baza de date ce se doreste a fi
imporată. Inainte de a apasa
butonul Ok asigurativa ca este
bifata opțiunea ”Import the
source data into a new table in
the current database” pentru a
fi siguri ca datele importate vor
fi transferate in format table.
Importarea unei baze de date deja existente
 În fereastra Import Spreadsheet Wizzard vom selecta pagina ce
conține baza de date ccreată anterior). Apasam butonul Next.
Importarea unei baze de date deja existente
 În urmatoarea fereastra se va bifa ”First row contains column
headings” pentru a confirma faptul ca primul rand din baza de date
contine titlurile coloanelor. Apasam butonul Next.
 Următorul pas este acela in care definim formatul datelor conținute de baza de date.
 Selectăm cu ajutorul mouse-lui fieare cap de coloana și în secțiunea Data Type se va alege
formatul datelor conținute pe coloana respectiva.
 Atenție în cazul în care pe coloana se vor gasi informații duplicate in secțiunea Indexed se va
bifa Yes (Duplicates OK). Dupa definirea tuturor coloanelor se va apasa butonul Next
 Urmatorul pas este
acela de a stbili
cheia primara, în
cazul de față se va
bifa ”Let Access add
primary key”, dar
exista și posibilitatea
de a define cheia
primara prin bifarea
”Choose my own
primary key”. Se
apasa butonul Next,
apoi butonul Finish.
Baza de date importata
Introducerea de noi inregistrari.
 Pentru introducerea de noi inregistrări se vor parcurge următorii pasi:
 Dublu click pe numele tabelului în care se vor introduce înregistrările,
in cazul de față ”Vanzari”, aceasta acțiune va conduce la
deschiderea tabelului. Apoi pe linia *New pot fi introduse noile
informații.
Crearea unei baze de date noi
 Baza de date ce urmează a fi creată se va numi ”Centralizator FIMM”
și va fi formată din 5 tabele: Departament, Studenti, InfStud, Materii,
Note.
Tipuri de date disponibile în aplicatia Microsoft Access:
Tip data Descriere
Majoritatea câmpurilor folosite în baza de date sunt de tipul text. Pe lângă câmpurile care au tipul
evident text, cum ar fi: Nume, Adresa, câmpurile text se mai pot folosi şi pentru numerele care nu
Text au funcţie matematică. De exemplu, se folosesc câmpurile text pentru stocarea numerelor de
telefon, a codului poştal etc. Dimensiunea prestabilită a unui câmp text în Access este de 50
caractere, dar putem alege orice dimensiunea între 1 şi 255.
Dimensiunea unui câmp de tipul Memo este de 64KB (kiloocteţi), asta însemnând că putem stoca
Memo aproximativ 16 pagini de text scris la un rând pentru fiecare înregistrare. Câmpurile memo constau
numai din text.
Tipul număr (Number) include mai multe tipuri care diferă prin modul de stocare şi viteza de
răspuns. Acestea sunt:
1. tipul Byte (Octet), care acceptă numai valori întregi positive până la 255
2. tipul Integer (întreg), care acoperă domeniul numerelor întregi de la -32768 la 32768
3. tipul Long Integer (Întreg lung), care reprezintă numerele întregi până dincolo de limitele de plus
Numar
şi minus 2 miliarde
4. tipul Single, care acoperă domeniul numerelor fracţionare cu până la 7 cifre semnificative
5. tipul Double, care acoperă domeniul numerelor fracţionare cu până la 14 cifre semnificative
Aplicația stochează intern datele calendaristice sub forma unor numere în virgulă mobilă pe 8
Data calendaristică octeţi, ora fiind reprezentată ca o fracţiune dintr-o zi. În general este suficientă în majoritatea
/Ora situaţiilor opţiunea Short Date (Forma scurtă a datei), deşi s-ar putea să dorim ca anul să fie
reprezentat pe formatul de 4 cifre.
Tipul valută (Currency) acoperă valorile întregi până la 15 cifre şi valorile zecimale până la sutimi.
Valută
Ca reprezentare internă, tipul valută este un număr în virgulă fixă.
Datele de tip număr cu incrementare automată (AutoNumber) pot fi secvenţiale sau aleatoare.
Număr cu Access permite stabilirea dimensiunii unui număr cu incrementare automată, prestabilit fiind întreg
incrementare lung. Numerele cu incrementare automată sunt atribuite chiar în momentul în care începem să
automată adăugăm o înregistrare nouă. În cazul ştergerii unei înregistrări existente, nu există nici o posibilitate
de creare a unei alte înregistrări cu acelaşi număr.
Tipul Da/Nu (Yes/No) stochează numai valori true sau false (adevărat sau fals). O astfel de valoare
Da/Nu
poate fi afişată în una din formele True/False, Yes/No sau On/Off.
Aceasta permite bazei de date să stocheze documentele create de programe de prelucrare a
Obiect OLE
textelor, seturi de foi de calcul, ilustraţii, sunete, videoclipuri, etc.
Operatori logici:
 Majoritatea operaţiilor algebrei relaţionale implică folosirea
operatorilor logici, operatori care de obicei întorc un rezultat boolean
– rezultat care are valoarea true (adevărat) sau false (fals). Spunem
de obicei deoarece dacă adăugăm valoarea null la modelul
relaţional, lucrurile se complică puţin. Null adaugă o a treia valoare la
setul de valori boolene. Această valoare este prezentată pe larg în
capitolul anterior. În concluzie, în algebra relaţională se folosesc trei
valori: true, false, null
 Operatorii logici folosiţi în algebra relaţională sunt: AND, OR, XOR.
Tabelele de adevăr pentru operatorii logici standard sunt
Alti operatori logici:
Formulare
 Formularele (Forms) asigură o prezentare prietenoasă a datelor din
bază. Modurile de utilizare ale formularelor sunt multiple: adăugare,
ștergere sau modificare de date; afișarea datelor; controlul modului și
a ordinii în care utilizatorul are acces la date; afișarea de mesaje;
tipărirea de informații.
 De asemenea, formularele se pot folosi pentru alcătuirea unui sistem
de meniuri pentru ghidarea utilizatorului prin orice operații dorite.
Toate formularele se bazează pe datele unuia sau mai multor tabele a
căror structură rămâne neafectată de modalitatea de prezentarea
vizuală a formularului.

Tipuri de  Un formular poate fi copia exactă a
unui formular de pe hârtie, ca de
formulare: exemplu o factură sau un orar. O
multitudine de tehnici de proiectare
permit folosirea de stiluri și mărimi
diferite de caractere, imagini
scanate, desene, butoane de
comandă sau grafice, toate într-o
paletă de culori variată.
Deschiderea unui formular
 Deschideți o bază de date → selectați din Database Window butonul
Forms → selectați formularul care va fi deschis → efectuați click dublu
pe numele formularului sau efectuați click pe pe butonul Open din
fereastra bazei de date (Database Window), iar formularul se va
deschide - aceasta este reacția implicită în Access - fiind afișat pe
ecran în modul vizualizare (Form View)
Vizualizarea în modul proiectare (Design View)
 Un formular poate să fie
format pe baza
câmpurilor unui singur
tabel sau pe baza
câmpurilor din mai multe
tabele. În ambele cazuri,
toate sau numai o parte
din câmpuri pot să
ocupe loc în spațiul
formularului.
 Vizualizarea în modul
foaie de date (Datasheet
View) permite afișarea
datelor stocate în tabel.
Vizualizarea în modul
proiectare (Design View)
permite modificarea sau Efectuați clic pe butonul Datasheet
crearea obiectelor de pe
suprafața formularului
View din bara de instrumente standard
(standard toolbar) sau selectați din
meniul aplicației Access pe View, apoi
DatasheetView
Rapoarte
 Rapoartele sunt modul tradițional de vizualizare a rezultatelor din
bazele de date. Deși se pot vizualiza și pe ecran, de regulă sunt create
pentru a fi listate la imprimantă.
 Vizualizarea unui raport pe ecran, înainte de tipărire este binevenită,
fiind posibilă ajustarea marginilor raportului pentru ca acesta să intre în
pagina hârtiei cât mai bine.
 Dacă raportul are mai multe pagini există posibilitatea navigării printre
pagini și măririi unor zone ale raportului, asta însă numai în faza de
vizualizare a lui.
APLICAȚIA 1
EXCEL
• Să se realizeze tabelul cu privire la angajații unui centru de cercetare.

Starea Spor
Marca Nume Prenume Functie Vechime Salariu
civila vechime
1 State Ion sef oficiu 15 1800 casatorit 380
2 Anton Vlad programator 5 900 casatorit 80
3 Aldea Dumitru inginer 3 1200 casatorit 63
4 Marin Claudia laborant 3 500 necasatorit 20
5 Stan Gheorghe programator 3 900 casatorit 30
6 Moise Vasile laborant 4 500 divortat 20
7 Barbu Catalina laborant 10 500 casatorit 60
8 Adam Bogdan analist 8 1000 necasatorit 125
9 Sabin Sorina analist 8 1000 casatorit 100
10 Moise Toma proiectant 2 700 casatorit 0
11 Moise Gheorghe laborant 1 500 divortat 0
12 Barbulescu Raluca operator 2 400 necasatorit 0
13 Petrescu Ion suplinitor 2 1800 necasatorit 200
14 Milea Gheorghe laborant 4 500 divortat 20
15 Marin Lucian manager 2 4000 casatorit 80
16 Nica Mihai laborant 4 500 casatorit 20
17 Petre Adriana analist 2 1000 divortat 40
18 Seciu Adrian proiectant 5 700 necasatorit 100
19 Toader Viorel manager 8 4000 divortat 600
20 Zota Sebastian operator 10 400 casatorit 63
21 Cioran Catalina analist 2 1000 casatorit 80
22 Dobre Andrei contabil 8 1300 casatorit 20
23 Buzea Cosmin laborant 3 500 divortat 100
24 DEFTU Andrei inginer 5 1200 divortat 200
25 Gaber Toma contabil 7 1300 casatorit 300
I. ACTUALIZAREA BAZEI DE DATE
Prin actualizarea unui baze de date înțelegem întreținerea acesteia, adică adăugarea,
modificarea sau ștergerea unei înregistrări.
Acest lucru se poate face în două moduri:
a. direct pe listă
b. utilizând un formular (predefinit sau personalizat)
a. Actualizarea BD – Direct pe listă
• adăugarea unei înregistrări se face prin tastarea conținutului noii înregistrări în rândul ce
urmează ultimei înregistrări din listă
• modificarea unei înregistrări presupune poziționarea cursorului pe înregistrarea respectivă

în câmpul de modificat și să facem modificarea sau folosirea următoarei metode:
Dorim să facem o modificare privind schimbarea salariului analiștilor de la 1000 la 1100 și
procedăm în felul următor:
• ștergerea unei înregistrări se face poziționând cursorul pe antetul corespunzător
înregistrării dorite apoi apăsăm CLICK DREAPTA - DELETE .
b. Actualizarea BD – Utilizând un formular
Pentru afișarea formularului predefinit, se poziționează cursorul într-o celulă a listei și se
alege DATA – FORM. Mai întâi ca să apară formularul trebuie să executăm următoarele comenzi:
• adăugarea unei înregistrări se face poziționând cursorul în tabelă, se alege comanda FORM,
se acționează butonul cu săgeata în jos până la utima înregistrare, se tastează înregistrarea
dorită, apoi apăsăm New și Close *
*
• modificarea unei înregistrări se face poziționând cursorul în tabelă, căutăm în formular

ceea ce dorim să modificăm folosind săgețile de înainte și înapoi și realizăm modificarea.
* Vom face o modificare cu privire la starea civilă a angajatului cu numele Marin și
prenumele Claudia, aceasta trebuie să apară din “necasatorit” în “casatorit”, apoi
apăsăm NEW și CLOSE.
*
• ștergerea unei înregistrări utilizând formularul se face poziționând cursorul în tabelă,

DATA-FORM pentru ca formularul să apară apoi se caută angajatul care se dorește să fie
șters și se acționează butonul DELETE.
II. CONSULTAREA BAZEI DE DATE

Consultarea unei baze de date constă în căutarea și extragerea înregistrărilor care corespund
anumitor criterii ce pot fi simple, complexe, multiple, calculate.
Criteriile reprezintă reguli care permit selectarea unor înregistrări. În Excel o bază de date
se poate consulta:
a. cu ajutorul formularelor de selecție
b. cu ajutorul filtrului automat
a. Consultarea bazei de date cu ajutorul formularelor de selecție
✓ Dorim să vizualizăm prin intermediul formularului, toate informațiile cu privire la
angajatul “State. După ce am poziționat cursorul în baza de date, alegem DATA – FILTER.
Pe butonul de extensie al titlului Nume apăsăm click și alegem opțiunea Text Filters apoi
Custom Auto Filter ca în imaginea de mai jos:
Și obținem toate informațiile cu privire la angajatul cu numele de STATE după cum

urmează:
Pentru ștergerea filtrului avem opțiunea Clear.

✓ Dorim să știm care sunt angajații care au o vechime mai mare de 5 ani. După ce am
poziționat cursorul în BD și am dat opțiunea DATA- FILTER, ne ducem pe butonul de
extensie al titlului Vechime , alegem opțiunea Number Filters și Custom Filter și apoi
completăm formularul după cum urmează:
În acest mod obținem toate informațiile cu privire la angajații care au o vechime mai mare
de 5 ani după cum urmează:
b. Consultarea bazei de date cu ajutorul filtrului automat

Poziționarea cursorului în baza de date este esențială în fiecare etapă de consultare a BD,
apoi pentru această etapă executăm următoarele comenzi:
o DATA-FILTER (pentru a apărea butonul de extensie la fiecare titlu al bazei de date)
✓ Dorim să știm care sunt angajații cu numele de Moise. (Mergem pe butonul de extensie al
titlului NUME, selectăm doar Moise și apăsăm OK )
✓ Dorim să știm care sunt angajații cu numele de Moise și prenumele Toma. (Mergem pe
butonul de extensie al titlului NUME, selectăm doar Moise și apăsăm OK apoi alegem în
același mod din ce am obținut și din coloana prenumelui, Toma)
EXERCIȚII
✓ Să se ofere toate informațiile cu privire la salariații care au vechimea între 5 și 10 ani!
✓ Să se afișeze doar înregistrările referitoare la angajații cu funcția de programator sau analist
care au salariul între 600 și 1100 lei!

SIM Aplic

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SIM Aplic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sistem Informational

Cu alte cuvinte un Sistem Informational pentru Management

În figura este reprezentat un sistem mecanic format dintr-o

Ierarhia tipica a conducerii afacerilor, a tipurilor de salariaţi şi a

 În momentul de față un Sistem Informațional pentru Management

 Informația constituie o reprezentare a realității, dar și a reflecției și

 Datele găsite în sistemele de gestionare a informațiilor sunt colectate fie

 Sistemele nu sunt identice între ele, există o mare diversitate a

 Organizarea în serie, dacă un element ”2” al unui sistem care urmează

 Sistemul informational economic este un anasamblu de resurse

In cadrul cursului se va face raportarea la originea denumirii

 Dupa natura proceselor reflectate:

 Dupa configuratie: liniare, ondulatorii, in forma de arc, in forma de spirala

 Procedurile informationale: Reprezinta ansamblul elementelor prin

 Inca de la proiectarea sistemelor informationale trebuie sa li se asigure

 Prelucrare - Realizarea operatiunilor aritmetice si logice asupra

 Evaluarea unitatii economice la starea ”unu”

Echipamente: - Un sistem de calcul in general de capacitate medie

 Orice arhitectura trebuie proiectata astfel incat sa se asigure faptul

 Timpul de Raspuns (Response Time):Acest indicator masoara intarzierea introdusa de

Abreviere Denumire / Aplicatii Explicatii

 Avantajele unei baze de date

 În următorul caz se stabilește o relație între entități de tipul unul la mai

 Reprezentarea grafică a tipurilor de relații:

 Detalierea relației se poate face prin introducerea unei entități de

 Constrângerea NOT NULL. Valoarea NULL este o valoare particulară,

 Constrângerea DEFAULT. Această constrângere este folosită pentru

Unde k –cheia de ancorare bloc și p – pointerul la bloc

 Indexul de grup: Astfel de indecşi sunt folosiţi când înregistrările tabelei

Indexul cu două niveluri

 Este cunoscut faptul aplicatia Microsoft Access ca cea mai utilizată

Crearea ununi formular

 Sortarea de tip ”multiple

 Una dintre cele mai importante

 Filtrul automat este

• Să se realizeze tabelul cu privire la angajații unui centru de cercetare.

• modificarea unei înregistrări presupune poziționarea cursorului pe înregistrarea respectivă

• modificarea unei înregistrări se face poziționând cursorul în tabelă, căutăm în formular

• ștergerea unei înregistrări utilizând formularul se face poziționând cursorul în tabelă,

II. CONSULTAREA BAZEI DE DATE

Și obținem toate informațiile cu privire la angajatul cu numele de STATE după cum

Pentru ștergerea filtrului avem opțiunea Clear.

b. Consultarea bazei de date cu ajutorul filtrului automat

S-ar putea să vă placă și