Universitatea Politehnica București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Chimie Alimentară și Tehnologii Biochimice

USCAREA ÎN REGIM NESTAŢIONAR

Studenti:
Arghir Adriana
Bercea Florentin-Decebal
Bizdadea Anca
Catalin Maria
Damian Dorina
Lacureanu Andra
Specializare: CATB, anul 3
Prof. coord.: Gijiu Luminita
 Uscarea reprezintă operaţia prin care umiditatea din materialele solide sau lichide este
îndepărtată cu un agent de uscare gazos agent care are dublu rol: de a furniza total sau parţial
căldura necesară evaporării lichidului şi de a evacua vaporii formaţi.
Operaţia de uscare se consideră că decurge în condiţii constante (în regim nestaţionar) când
parametrii agentului de uscare nu variază în urma trecerii prin sau peste materialul supus uscării;
practic aceasta se realizează trecând gazul cald (aerul) cu un debit relativ mare printr-un strat de
material de grosime mică, astfel încât după parcurgerea stratului parametrii aerului de uscare
(conţinutul de umezeală x, temperatura t, şi, deci, entalpia H) să rămână constante.

1. Scopul lucrării

Determinarea experimentală a curbelor de uscare pentru operarea în condiţii constante

2. Aspecte teoretice

Materialele solide reţin umiditatea în diferite moduri, funcţie de structura şi proprietăţile lor
fizico-chimice. Prin uscare se poate îndepărta din materialul solid numai umiditatea liberă:

u = uin – u* (1)

în care:
u este umiditatea liberă;
uin – umiditatea iniţială a materialului;
u* – umiditatea de echilibru
Umiditatea materialului (liberă, iniţială sau de echilibru) din relaţia (1) se poate exprima fie ca
raport masic u, în kg umiditate/kg material uscat, fie ca fracţie masică u' (kg umiditate/kg material
umed)
Pentru un proces izoterm şi izobar umiditatea de echilibru a materialului este funcţie numai de
umezeala relativă a agentului de uscare utilizat şi se exprimă grafic printr-o curbă cum este cea
prezentată în figura l. u* u
1
Umiditatea relativă 

Umezirea
materialului

1

2
Uscarea
materialului
u2* u1* u1 u
Umiditatea materialului

Curbele de uscare permit obţinerea de informaţii privind modul în care decurge uscarea unui
material solid, funcţie de proprietăţile acestuia, referitoare la valoarea vitezei de uscare şi variaţia
acesteia în timp şi cu umiditatea liberă a materialului, necesare la alegerea şi dimensionarea
uscătoarelor industriale. Aceste curbe se determină experimental, măsurându-se variaţia în timp a
cantităţii de umiditate îndepărtată, datele obţinute servind la construirea curbei da uscare (a) şi a
curbelor vitezei de uscare funcţie de timp (b) şi de umiditatea liberă (c), reprezentate pentru cazul
general în figura 2.

2
 u

Fig. 2. Curbele uscării:

du
a – curba de uscare; b – viteza de uscare funcţie
d
de timp; c – viteza de uscare funcţie de umiditatea
liberă

Curba de uscare (a) exprimă dependenţa umidităţii libere a materialului funcţie de durata
uscării. Această curbă este formată din patru porţiuni evidenţiind, cu excepţia perioadei AB,
mecanismele după care decurge procesul. Porţiunea AB apare datorită inerţiei procesului, nefiind în
mod obişnuit luată în considerare în calculul de dimensionare a utilajelor. Semnificaţiile porţiunilor
BC (de pantă constantă), CD, DE (de pante descrescătoare diferite) reies clar din curbele vitezei de
uscare (b şi c), viteză exprimată ca variaţia umidităţii du raportată la variaţia timpului d (du/d).
Dependenţa vitezei de uscare funcţie de timp (curba b) se obţine prin diferenţierea grafică a curbei
de uscare (a), iar curba (c) prin rabaterea punctelor din cele două curbe (a şi b) aşa cum rezultă din
figura 2. Reprezentările din figura 2b şi 2c pun în evidenţă trei perioade de uscare şi anume:
- porţiunea BC reprezintă perioada de uscare cu viteză constantă, în care întreaga
suprafaţă a materialului este umezită, procesul fiind controlat de transferul de masă de la
suprafaţa solidului la agentul de uscare (difuziune exterioară);
- porţiunea CD indică o dependenţă uniform descrescătoare a vitezei de uscare de timp,
interval în care procesul este guvernat tot de transferul de masă în fază gazoasă (difuziune
externă), însă în care suprafaţa umezită a materialului se reduce în timpul uscării;
umiditatea uc la care apare primul punct de suprafaţă uscată şi uc’ când toată suprafaţa
materialului în contact cu faza gazoasă este uscată, poartă numele de umidităţi critice,
valorile lor determinându-se experimental, aşa cum rezultă din figura 2;
- porţiunea DE indică o scădere neuniformă în timp a vitezei de uscare, procesul fiind
controlat în acest caz de transferul de masă din interiorul materialului către suprafaţa
acestuia (difuziune interioară)
Curbele de uscare sunt specifice fiecărui material, prezenţa celor trei perioade sau numai a
unora dintre acestea depinzând de natura materialului, iar durata lor de condiţiile de operare; toate
aceste caracteristici împreună cu valorile celor două umidităţi critice se determină concomitent
experimental şi prin prelucrarea corespunzătoare a datelor experimentale.
Experimental se poate determina cantitatea de lichid îndepărtată din material prin uscare
funcţie de durata uscării şi nu variaţia umidităţii materialului în timp, aceasta din urmă reprezentând
cantitatea de lichid ce a mai rămas de îndepărtat prin uscare, raportată la materialul umed sau uscat.
Metoda experimentală utilizată în cadrul lucrării de laborator poate fi gravimetrică sau
psihrometrică (conducătorul lucrării precizând după caz care dintre cele două metode va fi
folosită).
Metoda gravimetrică constă, în principal, în determinarea greutăţii probei de material supus
uscării la diferite momente, datele obţinute servind la determinarea prin calcul a umidităţii
materialului la momentul respectiv în modul ce va fi prezentat la capitolul "Prelucrarea datelor
experimentale”.
Metoda psihrometrică presupune determinarea pe parcursul experimentării a umidităţii aerului
care a trecut prin materialul supus uscării, rezultate a căror prelucrare conduce la stabilirea
umidităţii materialului la momentul considerat. În principiu, metoda constă în determinarea
conţinutului de umezeală x a agentului de uscare după trecerea sa peste material, prin măsurarea
3
scăderii de temperatură rezultată din umezirea aerului până la saturaţie în condiţii adiabate.

3. Descrierea instalaţiei

Instalaţia experimentală prezentată în figura 4 se compune dintr-un ventilator 1 care

alimentează nacela cu material cu agent de uscare, aerul putând fi încălzit în prealabil la trecerea
peste rezistenţa de încălzire 3 (conducătorul lucrării va indica dacă se lucrează cu aer încălzit
stabilind de asemenea şi temperatura de lucru). Cantitatea de aer se măsoară cu ajutorul contorului
de gaz 2.
Umiditatea aerului se determină cu psihrometrul 5 care, cu ajutorul ventilatorului cu care este
dotat aspiră o parte din agentul de uscare ce trece peste două termocuple, unul dintre acestea fiind
umezit. Indicaţiile termocuplelor (tus şi tu) se citesc pe scara gradată a blocului de comandă şi afişaj 6.

4. Modul de lucru

Modul de operare fiind diferit, funcţie de metoda de analiză utilizată, acesta va fi prezentat
distinct pentru metoda gravimetrică şi cea psihrometrică.

4.1. Metoda gravimetrică

2. Se cântăreşte pe balanţă nacela 4 după care se introduce în ea materialul supus uscării şi se
recântăreşte. Prin diferenţă se determină cantitatea iniţială de material M i, care trebuie să
fie în jur de 20 – 25 g.
3. Se aşează nacela 4 în suportul său din instalaţie, după care se porneşte ventilatorul 1.
OBSERVAŢIE. În cazul în care conducătorul lucrării indică să se lucreze cu aer cald,
lucrarea începe cu pornirea ventilatorului, urmată de ridicarea tensiunii de alimentare a
rezistenţei 2 până la valoarea stabilită de conducătorul lucrării. Manevra se realizează cu
ajutorul autotransformatorului 7, urmărind indicaţiile ampermetrului şi voltmetrului din
instalaţie. După atingerea temperaturii de operare se efectuează operaţiile indicate la
punctul 1.
4. La intervale de 5 minute proba de material se cântăreşte şi se înregistrează rezultatul
măsurătorii, fără a se opri ventilatorul (în timpul util de uscare nu se consideră şi timpul
necesitat de cântărire, astfel încât operaţia de cântărire trebuie efectuată cât mai repede).
5. Uscarea se consideră terminată când două cântăriri succesive ale nacelei cu material
indică rămânerea constantă a masei acesteia. În acel moment, autotransformatorul 7 se
trece pe poziţia 0, după care se scot de la reţeaua de alimentare electrică atât
autotransformatorul 7 cât şi ventilatorul 1.

4.2. Metoda psihrometrică

1. Sub îndrumarea cadrului didactic se efectuează reglarea pshihrometrului electronic şi

însuşirea modului de lucru cu acest aparat.
2. Se porneşte ventilatorul l, fără încălzirea aerului, şi după ce indicaţiile termocuplelor t us şi
tu rămân constante se notează aceste valori cu ajutorul cărora se determină conţinutul de
umezeală x al aerului utilizat ca agent de uscare. După aceasta, dacă se specifică de către
conducătorul lucrării, se porneşte rezistenţa de încălzire prin manevra indicată la
paragraful 4.1.
3. Se execută operaţiile de la punctele 1 şi 2 ale paragrafului 4.1, notându-se, din momentul
aşezării nacelei pe suportul său din instalaţie, indicaţia contorului 2.
4. Din 3 în 3 minute se citesc indicaţiile contorului, termometrului uscat şi termometrului
umed. În primele trei minute aceste determinări este bine să se efectueze din minut în
minut.
5. Uscarea se consideră terminată când diferenţa de temperatură t us – tu a revenit la valoarea
4
 înregistrată la punctul 2 (valorile tus şi tu devenind cele iniţiale).
6. Se trece (dacă este cazul) autotransformatorul 7 pe poziţia 0, se opreşte ventilatorul
psihrometrului 5 şi se scot de la reţeaua electrică cele trei aparate (ventilator,
autotransformator şi psihrometru).
OBSERVAŢIE. În timpul determinărilor se verifică periodic vizual dacă pânza ce acoperă
termocuplul ce măsoară temperatura termometrului umed aste umezită. Nu se va lucra fără a
asigura în compartimentul respectiv al aparatului cantitatea de apă necesară.

6. Prelucrarea rezultatelor

Metoda gravimetrică

Cantitatea de apă evaporată U până la momentul  se calculează ca diferenţă între masa probei
la momentu1 0 (mp0) şi masa probei la momentul  (mp):

U = mp0 - mp (5)

Cantitatea de apă evaporată pe toată durata uscării se calculează ca diferenţă între masa
iniţială a probei şi masa acesteia la sfârşitul lucrării (mpf) când rămâne constantă:

U = mp,0 - mp,f (6)

Umiditatea materialului, raportată la materialul umed, la diferite momente se calculează cu

relaţia:

U  U  m p ,   m p, f
u    (7)
m p,  m p, 

iar umiditatea raportată la materialul uscat din relaţia:

U  U  m p ,   m p, f
u   (8)
m p, f m p, f

Viteza de uscare se poate calcula numeric cu relaţia:

du m p,     m p, 
 (9)
d m p, 

în care mp,+ şi mp, reprezintă masele probei la două cântăriri succesive.

umiditatea
materialului viteza
masa masa apa apa
timp kg kg de
timp (s) proba proba evap. evap.
(min) apa/kg apa/kg uscare
(g) (kg) (kg) tot kg
mat. mat. kg/s
umed uscat
0,1822 1,62E-
0 0 380,75 0,38075 0 0,4786 0,9177
05
1,27E-
35 2100 346,81 0,34681 0,0339 0,4275 0,7468
05
85 5100 308,72 0,30872 0,0720 0,3569 0,5550 1,17E-
05
5
 1,11E-
130 7800 277,15 0,27715 0,1036 0,2836 0,3959
05
5,47E-
175 10500 247,08 0,24708 0,1337 0,1965 0,2445
06
4,99E-
190 11400 242,16 0,24216 0,1386 0,1801 0,2197
06
4,84E-
205 12300 237,67 0,23767 0,1431 0,1646 0,1971
06
4,76E-
220 13200 233,31 0,23331 0,1474 0,1490 0,1751
06
3,44E-
235 14100 229,03 0,22903 0,1517 0,1331 0,1536
06
3,30E-
265 15900 222,83 0,22283 0,1579 0,1090 0,1223
06
2,54E-
280 16800 219,86 0,21986 0,1609 0,0970 0,1074
06
2,66E-
295 17700 217,57 0,21757 0,1632 0,0875 0,0958
06
2,13E-
310 18600 215,18 0,21518 0,1656 0,0773 0,0838
06
2,01E-
325 19500 213,26 0,21326 0,1675 0,0690 0,0741
06
1,61E-
340 20400 211,45 0,21145 0,1693 0,0611 0,0650
06
1,39E-
355 21300 210 0,21 0,1708 0,0546 0,0577
06
1,37E-
370 22200 208,75 0,20875 0,1720 0,0489 0,0514
06
1,28E-
385 23100 207,52 0,20752 0,1732 0,0433 0,0452
06
1,10E-
400 24000 206,37 0,20637 0,1744 0,0379 0,0394
06
9,11E-
415 24900 205,38 0,20538 0,1754 0,0333 0,0345
07
8,44E-
430 25800 204,56 0,20456 0,1762 0,0294 0,0303
07
8,22E-
445 26700 203,8 0,2038 0,1770 0,0258 0,0265
07
7,22E-
460 27600 203,06 0,20306 0,1777 0,0223 0,0228
07
6,70E-
475 28500 202,41 0,20241 0,1783 0,0191 0,0195
07
3,55E-
520 31200 200,6 0,2006 0,1802 0,0103 0,0104
07
1,28E-
575 34500 199,43 0,19943 0,1813 0,0045 0,0045
07
2,96E-
670 40200 198,7 0,1987 0,1821 0,0008 0,0008
08
760 45600 198,54 0,19854 0,1822 0 0

6
7