Ministerul Educaţiei și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Ştiinţe Reale Economice şi ale Mediului
Catedra Ştiinţe Fizice şi Inginereşti
Disciplina: Tehnologia uscării și păstrării produselor alimentare

Lucrare de laborator nr. 1

CERCETAREA CINETICII PROCESULUI DE USCARE
CONVECTIVĂ A MATERIEI PRIME VEGETALE

A efectuat: studenta grupei TP41Z,

Tudosan Victoria
A verificat: asist. univ.
Ceșko Tatiana

Bălţi, 2021
 LUCRARE DE LABORATOR NR 1
Tema: CERCETAREA CINETICII PROCESULUI DE USCARE CONVECTIVĂ A
MATERIEI PRIME VEGETALE
Scopul lucrării: construirea curbelor de uscare și a vitezei de uscare; determinarea
constantei de viteză a uscării în prima perioadă; determinarea duratei de uscare pe baza datelor
experimentale.
1. Scurtă teorie
1. Ce reprezintă procesul de uscare?
Uscare se numește procesul de înlăturare a apei din materialele umede prin evaporarea ei
și evacuarea vaporilor formați.
În industria alimentară mai des se întrebuințează uscarea prin convecție- uscarea cu
ajutorul torentului de aer încălzit.
Procesul de uscare se împarte în două perioade. Prima decurgere cu viteză constantă, a
doua – cu viteză care scade. Pînă la începutul primei perioade are loc încălzirea materialului (fig.
1, a). În perioada cînd viteza de uscare este constantă, apa se evaporează de pe suprafața
materialului (difuziune exterioară) și procesul ce caracterizează printr-o intensitatea cea mai
înaltă. Pentru perioada aceasta viteza uscării este proporțională cu forța motrice și suprafața de
contact a materialului cu agentul termic:
dω
=K' A(xs−x)
dτ
Unde:
K – coeficientul de proporționalitate, numit constanta vitezei de uscare în prima perioadă
de uscare.;
A – suprafa a de contact,m2;
w – umiditatea materialului, %;
xs – conținutul de umiditate a aerului saturat la temperatura uscării, kgapă/kgaer us. (pe
suprafața materialului);
X – conținutul de umiditate a aerului la intrare în instalația de uscare, kgapă/kgaer us.
Durata primei perioade a uscării se determină conform ecuației:
w 1−w cr
τ1=
dw/d τ
unde:
w1, wcr.– respectiv umiditatea inițială și critică a materialului, %;
dw/dτ – mărimea apei evaporate din material într-o unitate de timp,%/s.
 Figura 1. Caracteristicile uscării: a) curbă de uscare (dependența umidității materialului
de durata uscării), b) curbă a vitezei de uscare (dependența vitezei de uscare de
umiditatea materialului).
Cum numai pe suprafaţa materialului se iveşte primul punct uscat (umiditatea
materialului ajunge pînă la starea critică) începe perioada a doua a uscării, care se caracterizează
prin viteză descrescătoare. Pînă cînd pe suprafaţa materialului se menţine apa, viteza scade. În
intervalul acesta se observă simultan atît difuzia interioară cît şi exterioară a apei. Cînd de pe
suprafaţa materialalui se va evapora complet, viteza uscării se va determina numai prin difuzia
interioară, şi în perioada aceasta viteza procesului scade neuniform. Dependenţa vitezei uscării
de umiditatea absolută a materialului (fig. 1, b) este construită cu folosirea curbei de uscare prin
metoda derivării grafice.
În perioada a doua de uscare durata procesului se calculează conform ecuaţiei:
W cr .−W ech .
τ2= 1 /kus.2,3lg
W 2−W ech .
Unde:
kus. – constanta vitezei de uscare în perioada a doua egală cu
dw /d τ
kus.= ,1/s
W 2−W ech .
Wcr. – umiditatea critică a materialului, %.
Wech. – umiditatea de echilibru, %.
W2 – umiditatea finală a materialului, %.
În cazul acesta e mai comod de a folosi umiditatea reportată la materialul absolut uscat:
 Gapa
W|.|us.= ∙100
Gus.
Unde:
Gapa – masa apei în material;
Gus. – masa materialului absolut uscat, care se determină prin formula:
G
Gus.=
1+ Wec h .
Unde:
G – masa inițială a materialului (cu umiditate de echilibru).
Umiditatea critică redusă Wcr.r. se determină din dependenţa vitezei uscării de umiditatea
absolută a materialului. Pentru aceasta se presupune că în perioada a doua viteza uscării se
schimbă liniar, şi linia este dusă în aşa fel, ca să taie pe curba originală suprafeţe egale (linia AB
pe fig. 1, a,b).
Instalaţia (fig. 2) constă din camera de uscare 4, conducta circulatoare cu ventilatorul 8.
Aerul se încălzeşte în caloriferul 7. Pentru regularea debitului de aer se întrebuinţează suberul 6.

Figura 2. Shema instalației de uscare prin convecție: 1,5 – termometre, 2 – cîntar, 3 –

ventilator, 9-11 – hidrometre, 10-12 – șubere.
Temperatura aerului la intrare şi ieşire din camera de uscare se înregistrează cu
termometrele 1 și 5. Materialul umed se instalează în rama 3, unită cu cîntarul 2. Aerul prelucrat
iese prin șuberul 11. Aerul proaspăt se ia din odae prin șuberul 10.
Iportanța procesului de uscare pentru păstrarea produselor alimentare
Deshidratarea sau uscarea fructelor și legumelor este o modalitate eficientă de păstrare a
acestora o perioadă mai mare de timp. Prin deshidratare sau uscare, apa prezentă într-o cantitate
destul de mare în fructe și legume este înlăturată. Apa este cea care favorizează reacțiile
enzimelor ce produc oxidarea alimentelor și alterarea acestora. Prin eliminarea apei, alimentele
vor ocupa mai puțin spațiu și vor cântări de asemenea mai puțin.
Deshidratarea sau uscarea alimentelor păstrează majoritatea vitaminelor și a mineralelor
găsite în aceleași produse proaspete, păstrând aromele, nutrienții și enzimele conținute.
Una din metodele de uscare a fructelor și legumelor este metoda convecției forțate. 

2. Unele rezultate ale cercetărilor experimentale OFERITE DE AsociaȚia de Educație

pentru Dezvoltare în anul 2019
Uscarea convectivă
 Figura 3. Diagrama procesului de producere-mere uscate(deshidratate)
În tabelul 1.1 este redat procesul dehnologic de uscare a merelor.

Tabelul 1.1
Descrierea operațiilor tehnologice la uscarea merelor
 Merele reprezintă cca 70% din suprafața totală de livezi din Republica Moldova, ocupând
poziția a treia ce ține de totalul de fructe uscate, conform datelor Biroului Național de Statistică.
Catalogul Soiurilor de plante pentru anul 2019 include 77 de soiuri de mere, dintre care 48 sunt
cele de iarnă. Se recomandă pentru uscare soiuri de toamnă și de iarnă, precum: Calvil de
zăpadă, Jonathan, Jonared, Idared, Golden Delicious, Yellospur Delicious, Renet Simirenko etc.
Procesul de uscare și norma de consum depind de specie, soi, conținutul de substanțe
uscate, mărimea și forma materiei prime proaspete. Cu cât conținutul de substanță uscată va fi
mai mare, cu atât pierderile cantitative și calitative la procesare vor fi mai mici.
Norma de consum reprezintă cantitatea maximă admisibilă de materie primă necesară
pentru fabricarea unei tone de produs finit. În tabelul de mai jos sunt prezentate calculele pentru
normele de consum ale materiei prime la fabricarea merelor uscate, caracteristicile materiei
prime și ale produsului finit.
 Tabelul 1.2
Consumul materiei prime la fabricarea merelor uscate
Produs uscat Materia primă Fracţia masică Norma de
de umiditate consum, la 1
fracția masică fracția masică pierderi și pentru tonă de produs
de substanțe de sâmburi, % deșeuri, % produsul uscat, uscat, tone
uscate solubile, %
%

Mere tăiate:
- nedepelate cu 11,5 - 3,8 16 6,37
casa seminal
- nedepelate 11,5 - 20 16 7,66
fără casa seminal
- depelate fără 11,5 - 35 16 9,43
casa seminală
(cubulețe, felii)
- chipsuri 11,5 - 35 16 16,5
Condiții de uscare
Produs uscat T °C min T °C max Timp, ore Umiditate, % Randament, %
Mere 45-60 85-95 6-18 20 10-12

Pentru producătorii de fructe uscate, cunoașterea cantității procentuale de apă ce urmează

a fi îndepărtată prin deshidratare este necesară la calcularea cantității de agent termic
(combustibil). Conținutul final de apă în produsele deshidratate variază în funcție de natura
produsului și anul agricol, iar valorile respective pot fi determinate experimental de fiecare
producător.
Cantitatea procentuală de apă (A), care trebuie îndepărtată dintr-un produs se calculează
conform formulei:
A = (100(a1 – a2)) ⁄ (100 – a2),
în care: a1 - conținutul inițial de apă din produs,
a2 – conținutul final.
Este recomandat să fie consultat un specialist pentru calcularea cantității de agent termic
(combustibil) necesar exploatării eficiente a uscătoriei, deoarece fiecare unitate de uscare este
specifică (în funcție de tip, putere, volum etc.).
În rezultatul procesului de uscare fructele uscate (deshidratate) se deosebesc semnificativ
de materia primă de la care provin. În urma deshidratării și îndepărtării excesului de apă, se
concentrează substanța uscată, scade volumul, însă crește greutatea volumetrică și valoarea
energetic-plastică, dar totodată se modifică și raportul dintre principalele componente ale
fructelor uscate. În tabelul de mai jos sunt redate principalele componente în fructele
deshidratate.
 Tabelul 1.3
Compoziția chimică – limitele de variație pentru principalele componente ale
substanței uscate, la 100 g substanță de fructe deshidratate
Fructe uscate Zahăr total, % Aciditate totală Proteine, % Cenuşă, % Alcalinitatea
în acid malic, cenușii, ml
%
Mere 7,97-14,90 0,16-1,14 0,18-0,64 0,10-0,37 1,26-5,63
Specificația tehnică a merelor uscate este prezentată în tabelul de mai jos:
Tabelul 1.4
Specificație tehnică: Mere uscate (deshidratate)
 Utilajul folosit pentru uscarea convectivă

Figura 3. Instalaţia de deshidratare convectivă

Caracteristica tehnică:
 Capacitatea masinii de baza l 100
 Capacitatea containerului atasat l 200
 Tensiunea de alimentare 220 / 380 V 50 Hz
 Element de încalzire kW 4,5
 Ventilator kW 0,95
 Înaltime transport m 3
 Presiunea de transport bar 0,055
 Generator aer uscat kW 0,74
 Puterea totala fara generatorul de aer cald kW 5,5
 Puterea totala cu generatorul de aer cald kW 6,2
 Cantitate aer uscat m3/h 90
 Cantitate aer regenerat m3/h 20
 Presiunea de conectare a aerului comprimat pentru alte dispozitive de transport bar 4 ... 6
 Cantitatea max. de filtrare a aerului m3/h 180

Avantaje:
- Utilajul este actionat direct din unitatea de control a masinii.
 - Timpii pentru închidere si deschidere, operarea temperaturilor si reducerea temperaturilor pot
fi programate pe monitorul masiii Allrounder.
- Datele setate sunt stocate împreuna pe discheta.
Mecanismul procedeului de uscare în această instalație
Pentru îndepărtarea apei din-legume şi fructe, în timpul procesului de uscare, intervin
două fenomene fundamentale:
— transferul de căldura, care asigură energia necesară transformării apei în vapori;
— transferul de masă prin transferul apei sau vaporilor de apă prin celule şi apoi afară din
produs.
Pentru a putea fi uscate produsele trebuie să fie în primul rând încălzite. Căldura este
adusă la produs fie cu ajutorul aerului cald (convecţie), fie prin încălzirea suprafeţei pe care se
găsesc produsele, de la care acestea preiau căldura (conducţie). în cazul încălzirii produselor
direct de la razele solare, transmiterea căldurii se face prin radiaţie. Vaporii de apă ieşiţi din
produs sînt preluaţi de aer, care devine mediu de transfer de masă.
Pentru a înţelege transferul de apă din produs, trebuie definite şi explicate câteva
proprietăţi de bază ale amestecului de aer -f- vapori de apă:
— Umiditatea absolută a unui amestec aer -f- vapori, reprezintă cantitatea de vapori de
apă exprimată în grame, care poate fi conţinută de un m 8 de aer la o anumită temperatură şi
presiune.
—Umiditatea relativă a aerului este definită printr-un raport, exprimat în procente, între
cantitatea de vapori de apă aflaţi într-un volum de aer la un moment dat şi cantitatea de vapori de
apă aflaţi în acelaşi volum de aer, când este saturat, la aceeaşi temperatură şi presiune.
Umiditatea relativă a aerului arată capacitatea aerului respectiv de a prelua cantităţi noi de vapori
de apă în cursul deshidratării, pînă la atingerea gradului său de Saturaţie. Viteza de deshidratare
şi uscare depinde deci de umiditatea relativă a aerului din instalaţie; cu cît aceasta va fi mai
scăzută, cu atât uscarea va avea loc într-un timp mai redus. Dacă temperatura aerului din
instalaţia de uscare creşte, umiditatea relativă a aerului scade, deci el va putea prelua cantităţi noi
de vapori de apă. Dimpotrivă, dacă temperatura aerului va scădea, el va deveni saturat în vapori
de apă, iar dacă va scădea şi mai mult, vaporii de apă din aerul respectiv se vor condensa. Acesta
este punctul de, rouă sau temperatura de rouă.
De aceea, în timpul procesului de uscare, aerul din instalaţie trebuie să fie în continuă
circulaţie şi să fie încălzit, pentru a-i creşte capacitatea de a prelua cantităţi noi de vapori de apă.
In instalaţiile de uscare, evaporarea apei are loc atât pe baza diferenţei de temperatură
dintre cea a produsului supus uscării şi cea a aerului încălzit, cit mai ales prin diferenţa dintre
presiunea vaporilor din interiorul ţesuturilor şi .cea a vaporilor cuprinşi de aerul din instalaţie.
Evaporarea este influenţată şi de tensiunea (forţa) superficială a vaporilor de apă din produs.
Evaporarea se desfăşoară până când se realizează un echilibru între presiunea vaporilor din cele
două medii, cu alte cuvinte până când aerul cald din instalaţie a fost saturat cu vapori de apă.
Cantitatea de vapori de care poate fi absorbită de aer este în strânsă dependenţă de temperatura
aerului din instalaţie, deoarece cu cît aerul este mai cald, cu atât el poate absorbi o cantitate mai
mare de vapori.
Când s-a stabilit echilibrul între umiditatea produsului şi saturaţia aerului cu vapori de
apă în instalaţie, iar produsul nu este încă gata uscat, procesul de uscare va putea continua numai
prin crearea unui nou dezechilibru între umiditatea celor două medii. Acest dezechilibru se poate
realiza prin una din următoarele măsuri tehnologice:
— fie prin ridicarea temperaturii aerului din instalaţie — dacă această operaţie este
posibilă din punct de vedere tehnologic;
— fie ventilând aerul din instalaţie, făcîndu-1 să piardă o anume cantitate de vapori de
apă cu care este încărcat.
Asupra caracteristicilor structuro-texturale şi fizico-chimice pierderea apei din ţesuturile
legumelor şi fructelor are o influenţă profundă.
Ţesuturile vegetale în stare vie au proprietatea de turgescenţă; fiecare celulă este
menţinută destinsă, datorită conţinutului ei în lichid şi are o structură destul de fermă.
Pereţii celulelor sînt sub. tensiune, iar conţinutul lor sub compresie. Pereţii celulelor au
rezistenţă şi elasticitate, dar dacă solicitarea elastică creşte peste o oarecare valoare, moderată,
structura cedează parţial j ireversibil. Aceste deformaţii plastice au loc indiferent de metoda
folosită pentru uscarea celulelor vegetale sau animale în afară de liofilizare * , unde dimensiunile
originale sînt menţinute.
Dacă celulele sînt omorâte prin opărire, pereţii celulari devin mai uşor permeabil,
turgescenţă poate dispărea ,iar deformarea permanentă prin uscare poate deveni chiar mai mare.
Aceste procese se desfăşoară ; în trei faze:
— Faza de încălzire a materiei prime supusă uscării, în cursul acestei faze, practic nu are
loc fenomenul de evaporare a apei din produs, ci se urmăreşte depăşirea stării de echilibru .dintre
umiditatea relativă a aerului din instalaţia de uscare şi umiditatea produsului de uscat, încălzind
aerul din instalaţie se creează capacitatea acestuia de a absorbi o cantitate mai mare de vapori, iar
prin încălzirea produsului scade tensiunea superficială a vaporilor de la suprafaţa lui.
In această fază, pe măsura evaporării apei de pe suprafeţele umede ale produselor,
diametrul porilor superficiali şi a capilarelor pline cu apă se micşorează, elementele structurale
solide se strâng sub influenţa tensiunii superficiale şi efectul se adânceşte în straturile de ţesuturi,
spre centrul bucăţilor de produse supuse uscării; volumul contracţiei este egal cu cel al apei
evaporate şi viteza uscării pe unitatea de suprafaţă rămâne constantă.
— Faza de uscare, în care evaporarea apei se produce ca urmare a dezechilibrului creat
între umidităţile celor două medii şi a scăderii tensiunii superficiale a vaporilor de la suprafaţa
produsului. Evaporarea se va realiza într-un timp cu atât mai scurt, cu cît circuitul aerului pentru
eliminarea vaporilor de apă pe care i-a preluat de la produs, se va realiza într-un ritm, mai rapid
şi într-un circuit închis fără pierderi de căldură.
In această fază, elementele structurale ale produsului încep să se deformeze prin încreţire
aşa încât tind să ocupe mai puţin spaţiu iar o parte din apă este îndepărtată la suprafaţă, dar la
aceasta se opune creşterea rezistenţei la deformare, iar nivelul de apă sânt, de asemenea,
îndepărtaţi de la suprafaţa legumelor şi fructelor prin difuzie moleculară în aer prin capilarele
deschise.
In continuare, straturile groase de apă care ţineau separat lanţurile moleculare lungi şi
flexibile ale produselor, încep să cedeze moleculele mai slab reţinute într-un strat difuzional în
direcţia ţesuturilor cu concentraţie scăzută în apă, desigur spre suprafaţă. Procesul continuă prin
subţierea straturilor groase până ce apa rămâne, în medie, în strat gros de o moleculă, adsorbit de
suprafeţele interne, neuniform, dar de preferinţă îndreptate spre grupurile de celule cu polaritate
mai mare din structura substratului. Elementele structurale continuă să fie ţinute mai strâns
împreună şi se contractă, deşi mai puţin decât volumul de apă pierdut.
— Faza finala, se consideră din momentul când produsul începe să cedeze din apa legată,
în această fază, procesul de evaporare a apei din produse încetineşte simţitor curba de uscare,
înregistrând descreşteri. Difuzia umidităţi din masa produsului se face tot mai dificil; ea depinde
de gradul de solubilitate a substanţelor în apa celulară, de structura produsului, de capilaritatea
lui, de mărimea bucăţilor de produs supuse uscării.
In această fază finală, moleculele de apă, adsorbite pe suprafeţele interne ale
constituienţilor solizi, sînt îndepărtate printr-un proces de difuzie activă de-a lungul lamelelor
sau fibrelor solide, în direcţia suprafeţelor cu potenţial mai scăzut de vapori.
In acest proces, o moleculă de apă, care prin schimb capătă un impuls mai mare decât
mediu, în vibrarea ei termică continuă, poate sări din locul ei de absorbţie într-un loc vacant,
apropiat şi, în medie, vor fi mai multe locuri vacante în direcţia presiunii scăzute de vapori.
Procesul va continua însă din ce în ce mai lent, până când este atins echilibrul cu umiditatea
aerului înconjurător.
 RAPORT LA LUCRAREA DE LABORATOR NR.1
Tema: CERCETAREA CINETICII PROCESULUI DE USCARE CONVECTIVĂ A
MATERIEI PRIME VEGETALE
Scopul lucrării: construirea curbelor de uscare și a vitezei de uscare; determinarea
constantei de viteză a uscării în prima perioadă; determinarea duratei de uscare pe baza datelor
experimentale.
Reguli de securitate:
1. Curentul electric să treacă prin fire izolate
2. Pentru a fi electrocutați întâmplător respectăm distanța de lucru cu aparatul dat.
3. După prelucrarea produselor vor fi preluate cu atenție.
4. La finele lucrării vom deconecta totul de la sursa de curent
Materiale și utilaje: cîntar electric analitic, cuptor cu microunde, aparat de uscare cu aer
cald, produse alimentare pentru uscare (grâu, semințe de floarea soarelui, mere).
Mersul lucrării: : Pentru cercetarea cineticii procesului de uscare convectivă a materiei
prime vegetale și construirea curbelor de uscare și a vitezei de uscare; determinarea constantei de
viteză a uscării în prima perioadă; determinarea duratei de uscare pe baza datelor experimentale,
au fost alese 3 produse: merele, grâul și semințele de floarea soarelui. Rezultatele obținute sunt
înregistrate în tabelele de mai jos.
Tabelul 1.5
Datele obținute la uscarea merelor
Timpul de uscare, Temperatura Masa Masa materialului Δ= (m0-mi)/m0*100%
min uscării, C materialului de uscat, gr
uscare, gr

5 70 100 89 12,36
10 70 89 78 14,1
15 70 78 71 9,86
20 70 71 66 7,58
30 70 66 63 4,76
40 70 63 60 4,76

Conform datelor din tabelul 1.5, observăm că temperatura de uscare este constantă,
curbele vor fi elaborate în dependență de perioada de timp.
 Tabelul 1.6
Datele obținute la uscarea grâului
Timpul de uscare, min Temperatura Masa Masa materialului Δ= (m0-mi)/m0*100%
uscării, C materialului de uscat, gr
uscare, gr

10 70 100 89 12,36

10 60 100 94 6,38

10 50 100 93,5 6,95

10 40 100 92 8,7

Conform datelor din tabelul 1.6, observăm că timpul de uscare este constant, curbele vor
fi elaborate în dependență de temperatură.
Tabelul 1.7
Datele obținute la uscarea semințelor de floarea soarelui
Timpul de uscare, min Temperatura Masa Masa materialului Δ= (m0-mi)/m0*100%
uscării, C materialului de uscat, gr
uscare, gr

3 50 100 96 4,16

7 50 96 92 4,35

10 50 92 88 4,55

15 50 88 80 10

20 50 80 77 3,9

Conform datelor din tabelul 1.7, observăm că temperature uscării este constantă, curbele
vor fi elaborate în dependență de perioada de timp.
120

100

80 Timpul de uscare, min

Temperatura uscării, C
60 Masa materialului de
uscare, gr
Masa materialului uscat,
40 gr
Δ= (m0-mi)/m0*100%
20

0
1 2 3 4 5 6

Figura 4. Curbele de uscare a merelor la diferite perioade de timp

 120
100
80
60
40
20
0

Figura 5. Curbele de uscare a grâului la diferite temperaturi

120
100
80
60
40
20
0

Figura 6. Curbele de uscare a semințelor de floarea soarelui la diferite perioade de timp, uscarea
cu microunde

Concluzii: Analizând procesul de uscare convectivă la mere, grâu și semințe de floarea

soarelui, putem constata următoarele: există mai mulți parametri tehnologici ca (viteza,
umiditatea, temperatura agentului de uscare etc.) și parametrii ale materiei prime,
(conductivitatea termică, porozitatea, densitatea, parametrii geometrici etc.) care afectează
cinetica procesului de uscare.
Procesat prin metoda convecției la diferite perioade de timp, curbele de uscare a merelor
arată o formă clasică, care prezintă o descreștere a cantității, adică o diminuare a umidității,
figura 4. Timp de 40 minute am obținut o diminuare de 7,6% din cantitatea inițială (tabelul 1.5).
 Merele au un conținut de umiditate mai ridicat, observăm că umiditatea inițial scade
brusc, apoi devine constantă.
Curbele vitezei de uscare a grâului (figura 5)la diferite temperaturi ale agentului termic
reprezintă curbele clasice. La o temperatură de 700C umiditatea scade brusc, apoi la temperatura
de 60-400C, umiditatea practic rămâne constantă, la această perioadă de timp.
În figura 6 avem reprezentate curbele de uscare a semințelor de floarea soarelui la diferite
perioade de timp, la fel reprezintă niște curbe clasice. Observăm că practice la toate perioadele
de timp, uscarea rămâne constant, doar la 15 min obținem un % de 2 ori mai mare a cantității de
umiditate eliberate, la 20 min este déjà în scădere.
În concluzii putem menționa că umiditatea inițială a cerealelor și semințelor de floarea
soarelui nu a fost mare, reese că culturile au fost recoltate corect.