Lucrarea 6.

DETERMINAREA
UMIDITĂŢII ŞI A SUBSTANŢEI USCATE

Determinarea rapidă a conținutului de umiditate a diverselor produse este de o importanţă

majoră în cadrul analizelor fizico-chimice ce se efectuează.
Pentru majoritatea produselor, conţinutul de umiditate este o măsură a calității. La
comercializarea produselor industriale şi agricole, în domeniile chimice şi alimentare, există
valori limită pentru conţinutul de umiditate, stabilite de standarde.
Metodele de determinare a conţinutului de apă pot fi împărţite în două mari grupe:
directe şi indirecte.
Cu ajutorul metodelor directe se determină conţinutul de apă propriu-zis, pe când prin
metodele indirecte se determină substanţa uscată, iar conţinutul de umiditate este calculat prin
diferenţa dintre materialul cântărit înainte de uscare şi greutatea substanţei uscate.
Cea mai rapidă metodă de determinare a conţinutului de umiditate şi a substanței uscate
este aceea cu ajutorul termobalanţei. Se pot obţine aceleaşi rezultate ca la metodele clasice (de
exemplu, uscarea la etuvă) cu condiţia stabilirii valorilor optime pentru temperatură, grad de
încălzire, timpul de uscare etc.

Figura 1. Termobalanța de laborator

Caracteristici
 Balanță de umiditate prevăzută cu memorie internă pentru 5 cicluri complete de uscare și
cu indicator de planeitate;
 Capacul este prevăzut cu o fantă transparentă ce permite vizualizarea în interiorul
camerei de cântărire;
 Carcasa este confecționată din material plastic, iar platanul de cântărire din oțel
inoxidabil;
 Ultima valoarea măsurată rămâne afișată pe ecran până când începe o nouă determinare;
 Încălzirea se efectuează prin intermediul unui bec cu halogen de 400 W;
 Display grafic, înălțimea 14 mm cu funcțiile următoare: proces de uscare, profil de
încălzire, criterii active de oprire, timp de uscare, temperatura curentă, conținut
umiditate în procente;

1
  Fereastră de inspecție;
 Memorie internă pentru secvență automată de 15 procese complete de uscare și 5
procese de uscare;
 50 tăvițe de probă incluse;
 Precizie de citire: 0,001 g / 0,1%;
 Domeniu de cântărire: 110 g
 Domeniu de temperatură 40 la 199°C;
 Reproductibilitate (greutatea probei 10 g): 0.02%.

Cu ajutorul termobalanţei se pot analiza probe cu următoarele proprietăţi:

 substanţe lichide şi solide granulate sau sub formă de pudră;
 substanţe stabile din punct de vedere termic, care elimină rapid umiditatea, pentru a evita
erorile generate de constituenţi volatili alţii decât apa;
 lichide care se evaporă fără a forma o peliculă.

Modele de tăvițe de cântărire

În tabelul de mai jos, sunt prezentate recomandările privind masa probei, temperatura de
uscare, timpul de uscare pentru diferite produse alimentare şi alţi compuşi.

2
3
 Prepararea probei – modul clasic de uscare la Etuvă
În general, probele nu necesită o pregătire specială. Corpurile solide mari, de exemplu
miezuri de fruct, boabe, trebuie mărunţite. Timpul de uscare, ca şi corectitudinea rezultatelor
sunt influenţate de repartizarea probei. De aceea, apar două tendinţe contradictorii: cu cât masa
probei este mai mică, cu atât timpul de uscare scade, dar şi corectitudinea analizei scade. O masă
de probă mai mare conduce la un rezultat mai corect, dar impune un timp de uscare mai lung.
Mărunţiţi proba şi distribuiţi-o uniform pe tăviţa din aluminiu. Dacă substanţa este
sensibilă sau greu de distribuit se foloseşte un filtru din fibră de sticlă.

Etuva de laborator
Cutii petri de laborator Exicator

Modul de calcul
Uscarea se consideră terminată dacă rezultatul a trei cântăriri succesive este acelaşi.
Procentul de umiditate (%) se stabileşte cu relaţia:

masa initiala - masa finala

% umiditate =  100 , în care:
masa initiala

Procentul de substanţă uscată (%) este dat de relaţia:

masa finala
% substanţă uscată =  100
masa intiala