Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TPH
Horticultură, anul II
Considerații generale
Substanța uscată solubilă (S.U.S.) este constituită din glucidele solubile și substanțele
neglucidice solubile (pectine, acizi organici, polifenoli, săruri minerale etc.) din legume și fructe. Se
exprimă în grade Brix (ºBx), g/100 g sau g/L și este considerată unul dintre principalii indici de calitate
ai legumelor și fructelor. În cazul fructelor proaspete substanța uscată solubilă indică gradul de maturare
al acestora, fiind constituită în cea mai mare parte din zaharurile care se acumulează în fruct pe parcursul
maturării (glucoză, fructoză, zaharoză). Cu cât maturarea este mai avansată, cu atât și conținutul de
substanță uscată solubilă (zaharuri) este mai ridicat. Conținutul de substanță uscată solubilă se
determină cu ajutorul refractometrului sau densimetrului. Refractometrele pot fi optice sau digitale, iar
funcționarea lor se bazează pe principiul refracției luminii, respectiv a determinării indicelui de refracție
al soluțiilor analizate. În funcție de valoarea indicelui de refracție se stabilește conținutul de substanță
solubilă, exprimat în zaharoză (%). Gradul refractometric este definit pentru soluțiile pure de zaharoză
ca reprezentând un conținut de 1% (zaharoză), iar pentru soluțiile impure reprezintă un conținut de
substanță uscată solubilă de 1%. Utilizarea areometrului (densimetrului) are la bază măsurarea densității
sucului (g/cm3), iar pe baza tabelelor de conversie (în cazul strugurilor) se determină conținutul de zahăr
(g/L). Temperatura de referință este de 20 ℃.
Materiale și echipamente utilizate: refractometru de mână, refractometrul de laborator Abbé,
refractometru electronic (digital), densimetre, termometru, lupă, tifon, hârtie de filtru, cuțit, cilindru de
sticlă de 250 cm3, pipetă de sticlă, apă distilată, alcool etilic 70%.
Organizarea lucrării
Se reține aleatoriu o probă de laborator formată din cel puțin 10 fructe normal dezvoltate,
reprezentativă pentru întregul lot analizat. Orice substanță prezintă un indice de refracție caracteristic,
a cărui valoare este influențată în primul rând de natura substanței respective. Refractometrul este
compus dintr-un bloc de prisme de măsurare cu indice de refracție cunoscut, fixat la o lunetă, care are
în planul focal al ocularului o scală de sticlă. Proba se plasează pe suprafața netedă a prismei, care
permite trecerea luminii și refracția acesteia la nivelul suprafeței de contact reprezentată de proba de
must. Prisma refractometrului va fi menținută curată și uscată.
Conținutul de substanță uscată solubilă se poate determina prin metoda refractometrică, mai
expeditivă, care necesită o cantitate mică de probă și permite efectuarea analizelor atât în laborator, cât
și în teren, și prin metoda areometrică (densimetrică), mai elaborată, care necesită un volum mai mare
de probă (minim 200 cm3) și condiții de laborator.
Desfășurarea lucrării
Pentru a fi reprezentativă pentru întregul fruct testat, proba se va constitui din fragmente
provenind din diferite părți ale acestuia. Prelevarea eșantioanelor de probă pentru determinarea
conținutului de substanță uscată solubilă se efectuează diferențiat în funcție de specie, conform
indicațiilor prezentate în tabelul 6.6.
Tabelul 6.6
Modul de prelevare a probelor pentru determinarea refractometrică
Refractometrul de mână permite determinări ale conținutului de substanță uscată solubilă între 0
și 32 ºBx (fig. 6.6). Ca reper servește limita reflexiei totale, observabilă pe fondul scalei ca limita de
separare dintre două medii, întunecat și luminos. Se verifică dacă linia de separare dintre cele două
medii se situează la valoarea 0, pipetând 2-3 picături de apă distilată pe placa mobilă și observarea prin
ocular a scalei gradate. Pentru analiza probei, se curăță prisma refractometrului cu tifon, se pipetează
2-3 picături din proba de analizat, se închide placa mobilă și se citește pe scala gradată conținutul de
substanță uscată solubilă în % sau conținutul de zaharoză (ºBx). Se notează temperatura la care a fost
efectuată citirea. Dacă determinarea s-a executat la o temperatură diferită de 20 ℃, se aplică o corecție
(Anexa 1).
Refractometrul Abbé este un aparat complex și mai precis comparativ cu refractometrul de mână,
utilizat în laboratoarele industriale (fig. 6.6). Un aparat reglat și termostatat va avea linia de separare în
dreptul indicelui de refracție de 1,3330 (apă distilată) citită pe ocularul din partea stângă a
refractometrului. Pentru efectuarea determinării sunt pipetate 2-3 picături de probă pe suprafața prismei
inferioare. Se închid prismele, se rotește tamburul deplasând ocularul până la suprapunerea liniei de
demarcație cu intersecția firelor reticulare. Se citește indicele de refracție (precizie 0,0002) și
temperatura de lucru. Conținutul în substanțe solubile se determină prin efectuarea corespondenței
dintre indicele de refracție și conținutul de zaharoză (%), folosind Anexa 2. Rezultatul se exprimă cu o
zecimală, ca media aritmetică a două determinări succesive. Modelele recente prezintă un singur ocular
și afișarea digitală a valorii concentrației de S.U.S (fig. 6.6).
a) b) c)
Fig. 6.6 Refractrometrul de mână (a), refractrometrul de laborator Abbé (b) și
refractometrul digital (c)