SECTORUL EXTERN.

Curs an II, Academia de Studii

Economice
Prof. Dr. Mihai Roman

1
SECTORUL EXTERN

Concepte fundamentale în comerţul internaţional

 Raţiunile comerţului
 Principiul avantajului comparativ. Legea costurilor
comparative demonstrează că ţările pot câştiga din
specializare, iar schimbul bunurilor arată diferenţele
de cost relativ în producerea

2
SECTORUL EXTERN
Exemplu: înainte de specializare
Ţara Producţie Muncă YML Raport
(unităţi) (unităţi) g1/g2
g1 g2 g1 g2 g1 g2

A 2000 400 100 100 20 4 5

B 400 2000 50 50 8 40 0,2
Prod. 2400 2400 150 150 16 16 1
totală

Ţara producţie Muncă YML

(unităţi) (unităţi)
g1 g2 g1 g2 g1 g2
A 4000 - 200 - 20 -
B - 4000 - 100 - 40
Prod. 4000 4000 200 100 20 40
totală

3
SECTORUL EXTERN
Exemplul 2. Înainte de
specializare
Ţara Producţie Muncă YML Raport
(unităţi) (unităţi) g1/g2
g1 g2 g1 g2 g1 g2

A 2000 1200 100 100 20 12 1,67

B 1800 400 100 100 18 4 4,5
Pr. totală
Ipoteze:3800 1600 200 200 19 8 -
•ţara A se specializează în producţia bunului g 2 şi 10% din resurse le alocă pentru
producţia lui g1;
•ţara B se specializează exclusiv în producerea
După bunului g 1
specializare
Ţara Producţie Muncă YML
(unităţi) (unităţi)
g1 g2 g1 g2 g1 g2
A 400 2160 20 180 20 12
B 3600 - 200 - 18 -
Pr. totală 4000 2160 220 180 18,2 12
Câştig 200 560 - - - 0,8 +4
4
Sectorul extern

g1

7600 Înainte de
specializare
7280
T

Câştig din comerţ

4000 A

3600 B

După specializare

B A T g2
800 2400 3200 4800

5
 Sectorul extern
Termenii de schimb comercial, trebuie să fie cuprinşi între raportul costurilor interne
de oportunitate din cele două ţări (1,67 : 1 şi 4,5 : 1).
Indicele preturilor bunurilor exportate
Indicele termenilor de schimb ITS = Indicele preturilor bunurilor importate  100
 Creşterea indicelui termenilor de schimb (ITS) - îmbunătăţire a termenilor de
schimb comercial, (pentru acelaşi volum de exporturi se obţine o cantitate mai
mare de bunuri importate). Scădere – efect invers.
Rezumat:
 Ţările exportă produsele pentru care au un avantaj comparativ, indiferent de
productivitatea absolută.
 Câştigul schimbului - creşterea outputului total datorită specializării
 Împărţirea câştigului între ţări depinde de raportul preţurilor produselor
schimbate. Aceasta va fi definită prin intermediul termenilor de schimb
comercial, definit mai simplu ca raport al preţurilor pe care ţările le primesc
pentru bunurile exportate şi preţurile date pentru bunurile importate. Dacă
preţurile la export cresc relativ la preţurile la import, atunci termenii de schimb
se îmbunătăţesc.
 Pe termen lung diferenţele dintre productivităţile absolute tind să fie eliminate
prin deplasarea forţei de muncă şi a altor resurse către regiunile cu
productivitate înaltă.
6
 Sectorul extern

Eli Heckscher şi Bertil Ohlin - revizuirea teoriei

schimburilor- au analizat modul în care oferta de factori de
producţie influenţează schimbul.

Ipoteze de lucru: competiţie perfectă, utilizare completă

a factorilor, costuri constante, aceeaşi calitate a factorilor,
nu există costuri de transport sau bariere în calea
comerţului.

Teorema de egalizare a preţurilor factorilor

Dotările diferite cu factori de producţie  preţuri

diferite pentru factorii de producţie  deplasare a
factorilor de producţie  egalizare a salariilor şi ratelor
dobânzilor  egalizare a preţurilor factorilor.
7
Sectorul extern

Restricţii asupra schimbului - protecţionismul

Forme:

•tarife = taxe asupra importurilor;

•cote = limitarea fizică a cantităţii dintr-un bun importat;
•subvenţii = plata anumitor sume producătorilor interni
în scopul de a reduce preţurile lor sub cele ale concurenţei
externe;
•controlul cursului de schimb = limitarea sumelor în
monedă străină disponibile pentru plata importurilor;
•controlul fizic = limitarea sau interzicerea accesului
anumitor bunuri pe teritoriul ţării (embargoul).

8
Sectorul extern
Argumentele pro protecţionism:

 protejarea unei industrii noi sau în dezvoltare – cazul industriei

tinere;
 eliminarea deficitului balanţei de plăţi externe;
 protejarea economiei interne de şomajul datorat importurilor prea
multor bunuri;
 protejarea industriilor strategice (cum ar fi cele siderurgice şi oţelului
sau construcţia de nave);
 protejarea economiei interne de o competiţie neloială, incorectă, (în
particular de politica de dumping). În condiţiile în care producţia
excedentară este vândută în străinătate la preţul de cost (doar
pentru acoperirea costului marginal) sau este utilizat în producţie o
forţă de muncă ieftină.

Pe termen lung  o pierdere de eficienţă şi inventivitate.

Costul protecţiei suportat de către consumatori  preţ mai mare şi

un panel mai restrâns de bunuri.
9
 Balanţa de plăţi externă
Balanţa de Plăţi = conţine tranzacţiile rezidenţilor unei ţări cu restul
lumii.
Conturi ale balanţei de plăţi: contul curent, contul de capital, contul
acordurilor oficiale (sectorul oficial).
 Contul curent înregistrează comerţul cu bunuri şi servicii precum
şi plăţi sub formă de transferuri.
 Soldul Cc = valoarea exporturilor - valoarea importurilor +
dobânzile nete şi transferurile nete.
Astfel, „balanţa vizibilă” sau balanţa comercială = importul şi
exportul bunurilor.
Balanţa invizibilă înregistrează serviciile comerciale şi transferurile
 Contul de capital înregistrează achiziţiile şi vânzările de active
financiare ca acţiuni, certificate de depozit şi obligaţiuni, pământ.
 Surplusul contului de capital = flux net de capital către interior

 Contul acordurilor oficiale înregistrează modificarea rezervelor

oficiale ale ţării. Creşterea rezervelor oficiale = balanţă a
acordurilor curente negative.
10
 Suma soldurilor celor trei conturi = zero.
Balanţa de plăţi externă

Plata deficitului de cont curent fie vom împrumuta din

exterior fie vom descreşte rezervele oficiale pentru
acoperirea deficitului.

Creşterea rezervelor oficiale = surplus total al

balanţei de plăţi.

Rezumat: Surplusul balanţei de plăţi = creşterea

rezervelor oficiale =
= surplusul contului curent + fluxul net privat de
capital către interior.

Contul curent şi contul de capital privat - deficit 

balanţa de plăţi totală în deficit  banca centrală va
pierde rezerve
11
Balanţa de plăţi externă

Politici de corectare a deficitului

 Reducerea ratei de schimb;

 controlul importurilor;
 politici de reducere a cheltuielilor (consumului);
 politici de substituire a cheltuielilor – prin care să se
modifice cheltuielile prin deplasarea acestora de la
achiziţionarea bunurilor importate către cele produse
în interior ;
 subvenţii sau ajutoare pentru exportatori; creşterea
ratelor dobânzilor interne.

12
 Cursul de schimb

Piaţa valutară = piaţa internaţională pe care o monedă naţională poate fi

schimbată contra alteia. Preţul la care o monedă se schimbă cu alta se
numeşte rata de schimb sau curs de schimb. Acest indicator se defineşte
numeric prin cantitatea de monedă străină ce revine pe unitate monetară
naţională, sau invers.

Motive pentru care legea cererii se aplică şi monedei naţionale: efectul

tranzacţiilor şi efectul câştigului de capital aşteptat.

Efectul tranzacţiilor provine din exporturile firmelor naţionale şi din costul

tranzacţiilor.

13
 Cursul de schimb
Curs de schimb
Ce’ O
Observaţii:
e
 cursul de schimb e este definit
aici ca „unităţi de monedă
Ce
străină pentru o cantitate de
O’ monedă internă”;
e’ E’
B
 deplasarea curbei cererii CeCe
în CeCe’ va determina o
e E creştere a ratei de schimb de la
e la e’, respectiv o deplasare
A
din E în E’;
Ce’
e’’ E’’  o deplasare a curbei ofertei din
OO în O’O’ va reduce rata de
O schimb de echilibru în E’’
(respectiv e’’).
Ce
O’

0 Q Q’Q’’
Valoare (lei)

14
 Cursul de schimb

Deplasarea cererii de monedă poate fi determinată de:

 creşterea preferinţelor străinilor pentru bunurile interne;

 creşterea venitului restului lumii;
 un flux de capital către interior;
 speculaţii;
 Creşterea importurilor şi a fluxurilor de capital către exterior
vor determina o creştere a ofertei de monedă naţională.

15
Cursul de schimb

Măsurarea cursului de schimb (e).

 Cursul de schimb nominal bilateral = preţul monedei străine în moneda

naţională.
 Rata efectivă sau multilaterală = preţul unui coş reprezentativ de valute
străine, fiecare multiplicată cu ponderea comerţului cu ţara respectivă.
 Cursul de schimb real este raportul dintre preţurile străine şi interne măsurat în
aceeaşi monedă. El va măsura competitivitatea ţării în comerţul internaţional.
Re = Pf e / P

Teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC).

 Se explică modul în care se formează echilibrul cursului de schimb între două
monede în raport cu nivelul preţurilor din cele două ţări. Valoarea unei monede
relativ la cealaltă depinde de puterea de cumpărare relativă a celor două
monede în ţările de provenienţă.
 curs de schimb = punctul în care puterea de cumpărare a unei unităţi de
monedă este aceeaşi în fiecare ţară.

 Cursul de schimb PPC = curs de schimb nominal, (curs de schimb real

constant pentru o anumită perioadă)
 Inflaţie este mai mare decât a restului lumii  depreciere a cursului
 Inflaţie scăzută  apreciere a ratei de schimb. 16
 Cursul de schimb
 Cursuri de schimb fixe (Bretton Woods - 1944)
Caracteristici:
 înlătură incertitudinea cursurilor flexibile.
 fiecare valută avea un preţ fixat
 băncile naţionale intervin prin vânzarea sau cumpărarea de valută pe pieţele străine
la fiecare modificare radicală, - evoluţia cursului de schimb menţinută într-o plajă de
1% până în 1971 şi de 2,25% până în 1974.
 Devalorizarea - proces deliberat de reducere a cursului de schimb relativ la
alte valute;
 Revalorizare - creşterea cursului de schimb.

Cursuri de schimb flexibile (flotante) - iniţiat în 1973

 Cursurile de schimb flexibile (flotante, libere) sunt acele cursuri care se formează ca
echilibru între cererea şi oferta de monedă pe piaţa de schimb valutar internaţională.
Caracteristici:
 afaceri cu plata în viitor în monedă străină  nu se ştie suma de plată
 acţiunile speculative tind să stabilizeze cursul pe termen lung
 balanţa de plăţi se autocorectează permanent.
 Banca Naţională permite stabilirea cursului de schimb absolut liber pe pieţele
externe de schimb  rezervele oficiale pentru tranzacţii = zero  suma conturilor
curente şi de capital este nulă.
Clean floating, managed, dirty floating
 O valută se depreciază atunci când, într-un sistem de cursuri flotante, devine mai
puţin scumpă în raport cu alte valute. O monedă se apreciază atunci când devine 17
mai scumpă în raport cu alte monede străine.
 Cursul de schimb
Devalorizarea nu conduce în mod necesar la o îmbunătăţire a balanţei
de plăţi în următoarele cazuri:
 cererea pentru exporturi este inelastică;
 celelalte ţări efectuează devalorizări ale monedei,
 inexistenţa unui exces de capacităţi de producţie care să permită
acoperirea cererii de exporturi.

Regim (zonă) ţintă - Combinaţia dintre un regim de cursuri fixe şi cel

de cursuri flotante considerând o zonă fixată de variaţie a ratei de
schimb.

Dezavantaje ale cursului fix:

 rata de schimb iniţială este prea mare- depărtată de punctul de
echilibru-  dificil de obţinut un echilibru al balanţei de plăţi;
 politicile economice interne - supuse necesităţii de a susţine cursul
extern al monedei naţionale;
 supuse unor mari presiuni speculative.
18
Cursul de schimb

Curba J
 Efectul unei deprecieri ar putea fi susţinut printr-o creştere a nivelului
exporturilor şi substituirea bunurilor importate cu cele interne, astfel încât
contul curent să înregistreze un surplus.

Balanţa de plăţi
Q

surplus
+

0
P timp
M

deficit
-

19
Cursul de schimb

Exemplu: Sistemul Monetar European (SME).

 Propunerea iniţială (SME) - Raportul Werner (1969)

 SME a intrat oficial în vigoare la 13 martie 1979
 constituirea sa concretă 1 iulie 1990.
 moneda unică europeană (ECU: European Currency Unit) medie
ponderată a valutelor

Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM) a fost un sistem de cursuri

de schimb fixe în care pentru fiecare monedă era dat un curs
mediu faţă de celelalte valute din SME. Pentru fiecare valută se
permitea o fluctuaţie de 2,5% în jurul acelei valori medii. Dacă
în cursul schimburilor apărea o variaţie de 2,25% deasupra
sau sub nivelul stabilit, atunci Banca Naţională era obligată să
intervină pentru menţinerea cursului stabilit prin vânzare –
cumpărare de monedă. Finanţarea acestor operaţiuni se făcea
şi prin intermediul Fondului de Cooperare pentru Moneda
Europeană.
20
Cursul de schimb
Dezavantajele ERM.

 posibilitatea unui conflict între strategia financiară pe termen mediu cu

obiectivele stabilite prin politicile SME în privinţa cursurilor de schimb.
Prin implementarea politicilor SME guvernele îşi pierd o parte din
capacitatea de control a ofertei de masă monetară.
 experienţa Acordului de la Bretton Woods, prin care s-a observat că
datorită performanţelor diferite ale economiilor, cursurile de schimb nu
mai reflectă realitatea economică iar monedele „slabe” influenţează şi
monedele „puternice”;
 ca exportatoare de petrol (faţă de celelalte ţări ale UE, care sunt
importatoare) interesele unor tari erau diferite de ale celorlalte ţări.

Avantajele ERM.
 înfiinţarea unei zone de stabilitate financiară care încuraja comerţul dintre
ţările membre;
 fiecare ţară era obligată să adopte acele politici care menţineau inflaţia la
un nivel scăzut pentru a se putea menţine cursul de schimb în banda
prestabilită;
 monedele individuale nu vor mai erau subiect al presiunilor speculative,
deoarece o monedă mai stabilă descurajează activităţile speculative;
 o mare stabilitate a cursului de schimb făcea posibilă reducerea ratelor
dobânzilor aproape de media ţărilor UE.

21
Cursul de schimb

Euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda

însăşi a intrat pe pieţele internaţionale la 1 ianuarie 1999,
înlocuind ECU, iar apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în
circulaţie înlocuind în cele din urmă monedele naţionale din
Zona euro.

 Euro este moneda oficială a 19 din cele 28 de state membre ale

Uniunii Europene.
 „Zona euro”:

Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia,

Irlanda, Italia,Letonia,Lituania,Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia
, Slovacia, Slovenia şi Spania.
 Euro mai este folosit cu acordul comunităţii în
 Monaco, San Marino şi Vatican,
 Trei state — Andorra, Kosovo şiMuntenegru — utilizează
moneda europeană fără să aibă acordul UE.
22
 Modelul Mundell-Fleming
Cheltuieli pentru bunuri interne:
(C + I + G) + (X – Z)= (C + I + G) + NX

(IS):Y = A(Y, r) + X (Yf, R) – Z(Y, R) = A(Y, r) + NX(Y, Yf, R)

Multiplicatorul: 1
1  m  c( 1  t )

BP = Nx(Y, Yf, R) + CF(r – rf)

 X – Z = PX(P, e) – Pf  e  Z(Y, P, e)

23
 Modelul Mundell-Fleming
a) funcţia exporturilor X = X(P, e),
cu dx/dP < 0  (P  X)
dx/de < 0  (e  X)
b) funcţia importurilor Z = Z(Y, P, e),
cu dZ/dY > 0  (Y  Z)
dZ/dP > 0  (P  Z)
dZ/de > 0  (e  Z)
c) funcţia fluxului de capital CF = CF(r),
cu dCF/dr < 0  (r CF către exterior )

24
 Modelul Mundell-Fleming

Observaţii:
r  Echilibrul intern
Rata se atinge pentru
dobâ producţia Y* în
nzii
E4 E3 condiţiile utilizării
Surplus, Surplus, complete a
subutilizare suprautilizare factorilor;
a factorilor a factorilor
 De-a lungul
dreptei BP = 0,
E balanţa de plăţi
rf BP=0 este în echilibru;
 Punctele de

E1 E2
deasupra BP
Deficit, Deficit,
corespund
subutilizare suprautilizare surplus-lui, în
a factorilor a factorilor timp ce punctele
de sub BP
corespund
Y
deficitului balanţei
Y* de plăţi.
Venit intern, output

25
Modelul Mundell-Fleming
E2
r P0
Surplus
BP>0
E1
r1 Deficit
BP<0

II
I
CF(r)
r0
B0

Y0 Y1
F 45o Y

P0X(P0)-pf  e  Z(P0)

III
P0X – pf  e  Z = CF IV

X-Z
26