Decalajele de producție: Cerere agregată-ofertă agregată pe termen scurt – ofertă

agregată pe termen lung

IGP
Echilibrul macroeconomic cu preţuri variabile
Cererea agregată (figura dreapta)
Cag = C + I + G + Expnet IGPA A

IGP = indicele general al preturilor sau deflatorul PIB

Y = producţie/ venit național sau PIB
IGPB B
Potrivit figurii alăturate, o modificare a preţurilor
determină o deplasare pe aceeaşi curbă a cererii agregate, de Cag
la A la B, şi nu creşterea/scăderea cererii agregate (adică o
deplasare a întregii curbe spre dreapta sau spre stânga).
Astfel, o scădere a IGP conduce la o creștere a YA YB Y
cantității cerute la nivel naţional, de la YA la YB. Invers, când
IGP crește, cantitatea cerută se reduce.

Factorii care explică panta negativă a cererii agregate

(pentru o variantă extinsă : http://economics.about.com/od/aggregate-supply-demand/a/The-Slope-Of-The-Aggregate-
Demand-Curve.htm)

 Efectul de avuție: atunci când Indicele General al Prețurilor crește are loc o scădere a
puterii de cumpărare, care se traduce apoi în mai puține bunuri cumpărate, deci cantitatea cerută se
reduce; altfel zis, are loc o scădere a puterii de cumpărare a averii pe care o deţin indivizii și, cu
aceeași sumă, pot achiziționa mai puține bunuri.

 Efectul ratei de dobândă: o creștere a nivelului general al prețurilor tinde să ducă la o

scădere a economiilor pe care indivizii le fac, ceea ce diminuează oferta de fonduri pe piața monetară,
majorând ratele reale ale dobânzii, și diminuând nivelul investițiilor. Evident, o reducere a investițiilor
duce apoi și la o scădere a cererii agregate.
Invers, când IGP scade, indivizii au mai mult venit real disponibil și, prin urmare, pot aloca o
mai mare parte pentru economisire. Crescând economisirea (un număr mai mare de depozite plasate în
bănci), crește și oferta de fonduri disponibile, scade rata reală a dobânzii și investițiile cresc, ceea ce
duce și la o creștere a cererii agregate.

 Efectul cursului de schimb: când nivelul general al prețurilor scade, rata dobânzii în
economie tinde să scadă, așa cum am explicat mai sus, datorită creșterii fondurilor disponibile pe piața
monetară. Această scădere a ratei de dobândă face ca economisirea prin intermediul activelor interne
să fie însă mai puțin atractive cu privire la economisirea prin intermediul unor active din alte state,
astfel că o să crească cererea pentru active străine. În scopul de a achiziționa aceste active străine,
oamenii trebuie să schimbe monedă națională în valută străină, iar o creștere a cererii de valută străină
duce la o apreciere a acesteia și la o depreciere a monedei naționale, deci la o creștere a cursului de
schimb. Acest lucru face ca moneda națională să devină relativ mai ieftină (cu același euro să spunem,
se pot achiționa mai mulți lei). Această scădere a nivelului prețurilor relative face ca bunurile interne
să devină mai ieftine decât erau înainte pentru consumatorii străini. Totodată, deprecierea monedei
naționale face importurile mai scumpe pentru consumatorii interni față de cum erau înainte. Astfel, o
scădere a nivelului prețurilor interne duce la creșterea exporturilor și la scaderea importurilor,
rezultând la o creștere a exporturilor nete. Dacă exporturile nete cresc, cererea agregată va crește.
Invers, atunci când nivelul prețurilor crește, are loc o creștere a ratelor de dobândă, ceea ce duce
la o cerere mai mare din partea investitorilor străini pentru active naționale și, prin extensie, la o
creștere a cererii de lei. Această creștere a cererii de lei face ca nivelul cursului să scadă și leul să se
aprecieze, moneda națională devenind mai scumpă, iar moneda străină să se deprecieze. Reducerea
cursului de schimb descurajează exporturile (bunurile românești devin mai scumpe relativ la bunurile
din zona euro) și încurajează importurile. Prin urmare, va avea loc o scădere a exportului net, ceea ce
duce la o reducere a cererii agregate.

Factorii care determină creşterea/reducerea cererii

IGP
agregate:

 Creşterea Cag se reprezintă grafic prin deplasarea acesteia

către dreapta
 Scăderea Cag se reprezintă grafic prin deplasarea acesteia
către stânga IGP0
Cag1
Cag0
Cag2

1. Consumul Y
Y2 Y0 Y1
Consumul ↑ => Cag ↑

Consumul ↓ => Cag ↓

2. Investiţiile
Investițiile ↑ => Cag ↑

Investițiile ↓ => Cag ↓

3. Cheltuielile guvernamentale
G↑ => Cag ↑
G ↓ => Cag ↓

4. Exportul net (Expnet = Exp – Imp)

Principalii factori care influenţează exportul

1. Cererea externă– relaţie directă cu veniturile (Y*) pe care le încasează agenții economici din
țările partenere la export.
Dacă Y* ↑ => cererea pentru produsele obţinute în România ↑ => Exp ↑ => Expnet ↑ => Cag ↑
Dacă Y* ↓ => cererea pentru produsele obţinute în România ↓ => Exp ↓ => Expnet ↓ => Cag ↓

2. Cursul de schimb
Dacă moneda se depreciază, cursul de schimb crește, iar bunurile și serviciile produse intern se ieftinesc în monedă străină.
Acest lucru duce la creșterea exporturilor.
Pe de altă parte, dacă moneda națională se apreciază, cursul de schimb scade, iar bunurile și serviciile produse intern se
scumpesc în monedă străină. Acest lucru duce la reducerea exporturilor.

Principalii factori care influenţează importul

1. Veniturile interne
Dacă veniturile interne ↓ => Importurile ↓
Dacă veniturile interne ↑ => Importurile ↑

2. Cursul de schimb
Dacă moneda se depreciază, cursul de schimb crește, iar bunurile și serviciile produse în exterior, exprimate în monedă
națională, se scumpesc. Acest lucru duce la reducerea importurilor.
Pe de altă parte, dacă moneda națională se apreciază, cursul de schimb scade, iar bunurile și serviciile externe se ieftinesc
în monedă națională. Acest lucru duce la creșterea importurilor.
... concluzii legate de cursul de schimb:
Dacă leul se depreciază
 Exportul ↑
 Importul ↓ Expnet ↑ => deficitul comercial ↓

Dacă leul se apreciază

 Exportul ↓
 Importul ↑ Expnet ↓ => deficitul comercial ↑

Oferta agregată pe termen scurt (OATS)

Oferta agregată reprezintă cantitatea de bunuri pe care producătorii interni sunt dispuşi să o producă şi
să o ofere la un anumit nivel general al preţurilor.
TS (termenul scurt) -> situaţia în care factorul capital (K) este constant (capacităţile de producţie ale firmelor
rămân nemodificate).

Explicarea formei OATS IGP

OagTS
Zona I: OATS este perfect elastică (partea
orizontală), adică firmele interne pot mări producţia
până la Y0, chiar dacă preţurile nu cresc. Această
situaţie poate avea loc atunci când firmele au
capacitate de producţie neutilizată.
IGP1 Zona III

IGP0
Zona I Zona II
Y0 Y1 Y

Zona II: OATS are pantă pozitivă, adică firmele îşi măresc cantitatea produsă deoarece există o creştere a
preţurilor.
Zona III: OATS perfect inelastică (partea verticală): chiar dacă există o creştere a preţurilor, firmele nu mai
dispun de resurse pentru a-şi majora producţia.

Factorii care influenţează OATS

IGP
Factorii care influenţează OagTS (în afara de IGP) OagTS0
determină: OagTS2
 Creşterea OagTS prin deplasare către dreapta OagTS1
 Scăderea OagTS prin deplasare către stânga
Cresterea OagTS
Analiza factorilor care influenţează oferta Scaderea OagTS
a) Evoluţia preţurilor factorilor de producţie
IGP0
Daca preţul unui factor de producţie ↑ (de exemplu
majorarea preţului mondial al petrolului) => costul de
producţie ↑ => cantitatea produsă de către firmele
interne ↓ => OATS se deplasează către stânga.
Daca preţul unui factor de producţie ↓ => costul de
producţie ↓ => cantitatea produsă de catre firmele
interne ↑ => OATS se deplasează catre dreapta. Y2 Y0 Y1 Y
 b) Raportul dintre salarii şi productivitate la nivel naţional

Cheltuielile salariale medii =

Cum WL => Cheltuieli salariale medii =

Dacă salariile ↑ mai mult decât WL => costurile medii de producţie ↑ => OATS ↓.
Dacă salariile ↑ mai puţin decât WL => costurile medii de producţie ↓ => OATS ↑.

c) Condiţiile naturale din economie

Exemplu: în cazul unor condiţii nefavorabile în agricultură se înregistrează o scădere a OATS.

d) Nivelul fiscalităţii suportate de către firmele interne

Dacă se reduce fiscalitatea, atunci costurile firmelor vor scădea, iar OATS ↑.
Daca taxele cresc, atunci costurile firmelor vor creşte, iar OATS ↓.

Echilibrul macroeconomic pe termen scurt

Se realizează atunci când cererea agregată este egală cu oferta agregată pe termen scurt.
Cag = OagTS
IGP
(Ri) Ri = IGP – 100%
OagTS

E0
IGP0 Cag

Y0 Y

Modificările echilibrului macroeconomic pe termen scurt:

Variaţia cererii agregate Variaţia ofertei agregate

Ri
Ri OagTS0
OagTS2
OagTS1

E1 Cag1 Ri1 E0
Ri1 Ri0
Ri0 E0 Cag0
Ri2 Cag
E2
Ri2 Cag2

Y2 Y0 Y1 Y Y2 Y0 Y1 Y
Efecte ale creșterii Cererii agregate
- Are loc trecerea de la E0 la E1
- Producţia ↑ => veniturile ↑ => rata
şomajului ↓; Ri ↑
Efecte ale scăderii Cererii agregate
- Economia se deplasează de la E0 la E2
- Producţia ↓ => rata şomajului ↑ => R i ↓ (are
loc reducerea ritmului de creştere a
preţurilor, proces de dezinflaţie). Ex: Ri ↓
8% -> 6% => P au crescut cu 8%, apoi cu
6%, adică prețurile tot au crescut, dar cu o
rată mai mică;
- Atunci când variază Cag, există o relaţie
inversă între Ri şi rata şomajului
Efecte ale ofertei agregate pe TS
- Economia se deplasează de la E0 la E2
- Y ↑ => rata şomajului ↓ (şomajul constituie un
dezechilibru al pieţei muncii caracterizat prin existenţa
unei oferte de muncă superioare cererii de munca); Ri ↓
(Ri0 – Ri1)
Efecte ale scăderii ofertei agregate pe TS
- Economia se deplasează de la E0 la E1
- Y ↓ => rata şomajului ↑ => Ri ↑
- Atunci când variază OATS există o relaţie directă între
Ri şi rata şomajului.

Inflaţia prin cerere şi inflaţia prin ofertă

1.Inflaţia prin cerere este rezultatul creşterii cererii Ri
agregate, ca urmare a promovării unor politici
macroeconomice expansioniste (de exemplu, OAgTS

creşterea ofertei de monedă sau creșterea cheltuielilor

bugetare).

E1 Cag1
Ri1
Ri0 E0 Cag0

Y0 Y1 Y

2.Inflaţia prin ofertă este rezultatul scăderii ofertei Ri

agregate (determinate de ↑ costurilor de producţie, OagTS1
majorarea salariilor într-o proporţie mai mare OagTS0
comparativ cu productivitatea, creşterea fiscalităţii
suportată de către firme).

E1
Ri1 E0
Ri0 Cag

Y1 Y0 Y
3.Spirala inflaţionistă – apare atunci cand şocurile Ri
negative pe latura ofertei (care determină scăderea
OATS) sunt acomodate monetar, ceea ce generează OagTS2 OagTS1
creşterea cererii agregate.
OagTS0
Exemplu. Presupunem că are loc o creştere a preţului
mondial al materiilor prime care se reflectă în
majorarea costurilor de producţie şi în România.

Preţurile bunurilor finale vor creşte => puterea de E3

Ri3 E2
cumpărare scade => salariaţii, prin intermediul Ri2 Cag1
sindicatelor, solicită şi primesc venituri mai mari E1
mari pentru a recâştiga din puterea de cumpărare => Ri1 E0
cererea acestora creşte => inflaţia creşte. Ri0 Cag0
Însă, dacă majorările salariale acordate nu au fost
susţinute de creşterea productivităţii => costurile de
producţie cresc => inflaţia creşte => din nou se
solicită venituri mai mari mari.... => se intră într-o Y1 Y0 Y
spirală inflaţionistă.
Scăderea ofertei agregate de la OagTS0 la OagTS1, este
determinată de creşterea preţului mondial la materiile prime;
Scăderea ofertei agregate de la OagTS 1 la OagTS2, este
determinată de creşterea salariilor mai mult decât majorarea
productivităţii, care duce la o creștere și mai mare a prețurilor;

Oferta agregată pe termen lung (OATL) (Long Run Aggregate Supply)

Ofertă Agregată pe Termen Lung reprezintă acel volum al producţiei care ar putea fi obţinut la
nivelul PIB-ului potenţial.

- reprezintă acel nivel al producţiei care poate fi obţinut în condiţiile

PIB potenţial – 3 interpretări:
utilizării resurselor la capacitatea normală (utilajele sunt folosite conform
fişei tehnice; lucrătorii muncesc câte 8 ore pe zi etc);
- reprezintă acel nivel al producţiei obţinut fără a genera o creştere a
preţurilor;
- reprezintă trendul PIB-ului real.

Δ%Y
IGP
OagTL OagTL1 *economia (PIB real) creşte mai mult decât PIBpotenţial
Ri **economia creşte mai puţin decât PIBpotenţial

crestere Trend = PIB potential

*
**

timp

Yp Yp1 Y
Factori care determină creşterea PIB potenţial (sau OATL):
 Putem pleca în analiza factorilor care determină PIB potenţial de la o funcție de tip Cobb
Douglas: Ypotențial=f(PTF,K,L), unde PTF=productivitatea totală a factorilor, K=factorul capital,
L=factorul muncă.

Astfel, ghidându-ne după funcția de mai sus, putem avea ca factori principali:
a) Creşterea stocului de capital la nivelul unei economii (firmele fac mai multe investiţii);
b) Creşterea numărului de lucrători (ca urmare a investiţiilor efectuate);
c) Creşterea productivităţii muncii - W L (prin îmbunătăţirea calificărilor forţei de muncă; creşterea
investiţiilor);
d) Îmbunătăţirea tehnologiilor utilizate la nivelul unei economii.

De reținut ar fi și faptul că potențialul economiei este o variabilă neobservabilă, care trebuie

estimată. Estimarea se poate face prin diferite metode econometrice: filtrul Hodrick-Prescott, Kalman,
funcția de producție Cobb-Douglas prezentată mai sus, etc. Diferite studii privind estimarea PIB-ului
potențial se pot găsi pe site-ul Comisiei Europene, pe cel al OECD sau la BNR.

Echilibrul macroeconomic pe termen lung

Se realizează atunci când echilibrul macroeconomic pe termen scurt coincide cu PIB-ul potenţial, deci
OATS=Cag=OATL
Ri
OagTL OagTS

Ep
Ri0
Cag

Yp Y

Situaţii de dezechilibru macroeconomic pe TL (decalajele de producţie)

1. Decalajul recesionist de producţie: situaţia în care producţia efectivă (actuală) –Yreal este mai
mică decât PIB-ul potenţial (Yp).
Dacă Yreal <YP, atunci vom avea o rată a şomajului > rata şomajului existentă la nivelul PIB
potenţial.
Rata somajului care corespunde PIB potenţial se numeste rata naturală a şomajului (o rată a
şomajului cu care funcţionează economia în condiţii normale). Rata naturală a şomajului NAIRU
(acea rată a șomajului care nu generează ↑ Ri).
Deoarece se produce mai puţin decât în condiţii normale => cererea de resurse scade => preţul
resurselor tinde să scadă la nivelul unei economii.
 Decalajul de producţie recesionist poate fi eliminat în 2 moduri:

I. Creşterea CAg până când economia se va

afla la nivelul de echilibru macroeconomic OagTS1
Ri OagTS0
E2,prin: OagTL
- Politica fiscal-bugetară expansionistă:
adică printr-o reducere de Taxe, creștere de
cheltuieli guvernamentale sau majorare a
transferurilor => deficitul bugetar creşte (sau, în
cazul unui surplus bugetar, acesta scade). E2
- Politica monetară expansionistă E1
(scăderea ratei dobânzii la credite). Ri1 Cag2
E0
Ri0
Cag1
Efectele ↑ CAg :
- Y ↑ (de la Y1 la YP) Y1 Yp Y
- Şomajul ↓

- Ri ↑ (de la Ri0 la Ri1)

Măsurile de stimulare a cererii agregate (politica fiscală/monetara expansioniste) pot determina

revenirea mai rapidă a economiei (ieşirea mai rapidă din recesiune), dar cu costul unei inflaţii mai
ridicate. De asemenea, dacă guvernul promovează o politică expansionistă, are loc creşterea deficitului
bugetar.

II. Creșterea OAgTS (de la E1 la E0)

Aceasta creştere se poate produce în mod automat, datorită ieftinirii resurselor. Atunci când
economia se află într-un decalaj recesionist, cheltuielile materiale şi salariale se reduc (deoarece scade
cererea pentru factorii de producţie), ceea ce duce și la o diminuare a costurilor de producție pentru
firme. Normal, prin reducerea costurilor de producție, firmele pot produce mai mult, oferta agregată
se poate majora, iar șomajul va scădea:

Concluzie:
Revenirea economiei prin creşterea ofertei agregate, generează efecte mai bune comparativ cu
creşterea cererii, însă se poate realiza într-o perioadă mai mare de timp. În plus, este posibil să existe o
rigiditate la scădere a costurilor de producţie (ca urmare a reducerii cererii de factori de producţie,
preţurile acestora scad într-o mai mică măsură) astfel încât va exista o creştere redusă a ofertei
agregate.

În teoria economică există 2 abordări privind eliminarea decalajului recesionist (ieşirea din
recesiune):
- Keynesiştii - consideră că economia îşi va reveni numai prin stimularea cererii agregate
(deoarece prețurile (costurile) sunt rigide la scădere, ceea ce va genera o creştere lentă a ofertei
agregate pe termen scurt)
- Neoclasicii/liberalii – susţin că economia are capacitatea de a-şi reveni de la sine dintr-o

recesiune prin ajustarea liberă a prețurilor.

Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care generează eliminarea/reducerea

decalajului de producţie se numesc politici anticiclice.
Politicile macroeconomice (monetare și fiscale) care accentuează/sporește decalajul de
producţie se numesc politici prociclice.
 2. Decalajul inflaţionist de producţie: situaţia în care Yreal (efectiv) > Yp
Cererea de resurse creşte => resursele vor fi utilizate peste capacitatea normală => are loc scumpirea
resurselor (a factorilor de producţie). Rata şomajului este mai redusă decât NAIRU.

OagTS1
Ri OagTS0
OagTL

E2

Ri2
E1 Cag2
Ri1 E0
Ri0
APLICAȚII Cag1
1. O economie ipotetică se
caracterizează prin Yp Y următoarele valori ale
Y1
cererii și ofertei agregate:
PIB real a. Reprezentați grafic curbele cererii și ofertei agregate pe
PIB real
Nivelul oferit pe termen scurt.
cerut
prețurilor TS (mld. b. Care sunt valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real
(mld. $)
$) și ale nivelului prețurilor?
90 450 350 c. Dacă PIB real potențial al acestei economii este de 500
100 400 400 mld. $, reprezentați grafic curba ofertei pe termen lung și
110 350 450 caracterizați decalajul din economie.
120 300 500 d. Dacă oferta agregată scade cu 100 mld. $, care sunt noile
130 250 550 valori de echilibru pe termen scurt ale PIB real și nivelului
140 200 600 prețurilor?

a)

b) Valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real și ale nivelului prețurilor sunt cele la care
cererea și oferta sunt egale. Potrivit tabelului și graficului alăturat, cererea și oferta sunt egale atunci
când P este 100 (Pe), iar Pib-ul real de echilibru este 400.
 c) Oferta agregată pe termen lung (sau PIB-ul potențial)
reprezintă ceea ce poate produce economia în condițiile
utilizării normale a tuturor resurselor/ factorilor de
producție.
Pe grafic aceasta este la dreapta PIB-ului real de echilibru,
prin urmare decalajul PIB ce caracterizează economia este
unul recesionist (PIBreal actual < PIB potențial).
Decalajul măsoară valoarea de piață a acelor
bunuri și servicii care ar fi putut fi produse dacă resursele
ar fi fost utilizate deplin, dar în realitate nu au fost produse
(pierderi datorate neutilizării resurselor). (Vezi Lipsey,
cap.21, pag. 462)

d)
Nivelul PIB real cerut PIB real oferit Noul
echilibru se formează la Pe=110 și un PIB prețurilor (mld. $) pe TS (mld. $) real de
echilibru de 350. Se observă că la o 90 450 350-100=250 scădere a
ofertei agregate PIB-ul de echilibru s-a 100 400 400-100=300 redus, în
timp ce nivelul prețurilor a crescut. 110 350 450-100=350
120 300 500-100=400
130 250 550-100=450
140 200 600-100=500

2. Care este efectul modificărilor variabilelor enumerate mai jos asupra cererii agregate?
Reprezentați grafic!
a. Scăderea veniturilor viitoare anticipate
b. Reducerea ratei viitoare anticipate de variație a prețurilor
c. Politică fiscală expansionistă
d. Politică monetară (pe variabila de control rata dobânzii) restrictivă
e. Deprecierea monedei naționale
f. Reducerea veniturilor disponibile ale nerezidenților

3. Pe baza graficelor următoare, care prezintă evoluția PIB real efectiv și a PIB
potențial al României și Zonei Euro (valori ajustate sezonier) în perioada 1998Q2-2012Q3.
Indicați zonele în care economiile înregistrează un decalaj de producție inflaționist și, respectiv,
un decalaj recesionist. Caracterizați cele două decalaje înregistrate și precizați și situațiile de
ocupare deplină a forței de muncă. Cum ar trebui să fie politicile macroeconomice în cele două
economii?
108 130

104 120

100 110

96 100

92 90

88 80

84 70
1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012 1998 2000 2002 2004 2006 2008 2010 2012

ZE_serie ajustata ZE_pib potential ROM_serie ajustata ROM_pib potential

(Sursa datelor: Eurostat, 2013; Anul 2005=100)

4. Pentru următoarele patru cazuri reprezentați impactul pe care îl are fiecare șoc asupra
cererii agregate și ofertei agregate, răspunzând în fiecare caz la următoarele întrebări:

1. Ce se întâmplă cu prețurile și producția pe termen scurt?

2. Ce se întâmplă cu prețurile și producția pe termen lung dacă economia se ajustează singură?
3. Dacă decidenții hotărăsc să intervină pentru a muta producția spre potențial, în loc să permită
economiei să se ajusteze singură, în ce direcție ar trebui aceștia să deplaseze cererea agregată?

a. Cererea agregată se deplasează la stânga

R: Prețurile scad, producția scade. Prețurile scad și producția se întoarce spre nivelul potențial. Ar
trebui să deplaseze cererea agregată spre dreapta.

b. Cererea agregată se deplasează la dreapta

R: Prețurile cresc, producția crește. Prețurile cresc și producția revine la nivelul potențial. Ar
trebui să deplaseze cererea agregată spre stânga.

c. Oferta agregată pe termen scurt se deplasează spre stânga

R: Prețurile cresc, producția scade. Prețurile revin la nivelul inițial și producția se întoarce spre
nivelul potențial. Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre dreapta.

d. Oferta agregată pe termen scurt se deplasează spre dreapta

R: Prețurile scad, producția crește. Prețurile revin la nivelul inițial și producția se întoarce spre
nivelul potențial. Ar trebui să deplaseze cererea agregată spre stânga.

6. Presupunem că economia este într-o perioadă de recesiune. Decidenții de politici

estimează există un deficit de cerere agregată de aproximativ 100 miliarde de euro pentru ca
economia să ajungă la un nivel potențial al producției. Prin urmare, ei consideră că dacă cererea
agregată ar fi deplasată spre dreapta cu 100 miliarde, economia va atinge echilibrul pe termen
lung.

a. Dacă guvernul alege să utilizeze politica bugetară pentru a stabiliza economia, cu cât ar trebui
să crească acesta cheltuielile guvernamentale (G) dacă funcția consumului C(Yd)=25+0,75Yd și dacă
nu există un efect de evicțiune semnificativ care să afecteze investițiile private? (pentru simplificare
considerăm rata taxării t=0).

R: MG = =

Cum t=0, vom avea : MG = 1/(1 – 0,75) = 4

ΔG =ΔY/MG= €100/4 = €25 miliarde.

În contextul unei înclinații marginale spre consum (c') de 0,75, pentru a elimina decalajul recesionist și
pentru a readuce economia la nivelul pontențial, guvernul va trebui să majoreze cheltuielile
guvernamentale cu 25 de miliarde.

b. Aceeași întrebare de la punctul a, dar în cazul unei c' de 0,8.

R: MG = 1/(1 – 0,80) = 5; €100/5 = €20 miliarde.
ΔG =ΔY/MG= €100/5 = €20 miliarde.

c. Dacă există un efect de evicțiune semnificativ, guvernul va trebui să cheltuiască mai mult sau
mai puțin față de valorile obținute mai sus la punctele a și b? De ce?
R: Mai mult, deoarece cu cât guvernul intervine mai mult cu atât investitorii privați vor cheltui/
investi mai puțin și, prin urmare, cererea agregată nu va crește atât de mult precum o sugerează
multiplicatorii.

d. Dacă investițiile sunt foarte senzitive la modificările ratei de dobândă, efectul de crowding-out
are un efect mai pronunțat sau mai redus asupra dinamicii cererii agregate? De ce?
R: Are un efect mai puternic, deoarece cheltuielile guvernamentale majorează ratele de dobândă. Cu
cât investițiile reacționează mai puternic la modificările ratei dobânzii, cu atât acestea sunt
influențate, în sensul scăderii, de creșterea cheltuielilor guvernamentale.

e. Dacă decidenții știu că lag-ul politicii bugetare este de doi ani, acest lucru ar trebui să-i facă pe
aceștia să apeleze la acest instrument de stabilizare sau este de preferat să lase economia să se auto-
ajusteze? De ce?
R: Este de preferat a doua variantă pentru că, dacă economia se ajustează singură înainte ca
impactul politicii bugetare să fie resimțit, atunci politica adoptată va avea un impact opus față de cel
așteptat.

f. Dacă guvernul alege să utilizeze politica fiscală pentru a stabiliza economia, cu cât ar trebui să
reducă taxele autonome pentru a elimina decalajul recesionist?

R: MF = =

MF= -0,75/0,25=-3
ΔTa=ΔY/MF= 100 / -3= -33,3 miliarde.

INFO Șocuri pe latura ofertei - Creșterea prețurilor barilului de petrol: de ce în anii 2000 a fost
diferit față de anii 1970?

De ce creșterile de prețuri ale barilului de petrol au fost asociate cu stagflația în anii

1970, însă au avut un impact relativ redus asupra economiei mondiale în anii 2000?
În anii 1970 creșterea prețurilor petrolului a fost asociată cu mari majorări ale ratei șomajului,
însă acest lucru nu s-a mai întâmplat în cazul situațiilor similare din ultimul deceniu, respectiv în anii
2000.
Stagflația este un fenomen care se înregistrează atunci când economia se află într-un decalaj
recesionist, există scăderi de producție și șomaj ridicat, precum și o creștere a prețurilor. În perioadele
de stagflație se poate spune că nu se mai aplică compromisul pe termen scurt dintre inflație și șomaj
(celebra curbă Phillips)
 Prima ipoteză ar fi faptul că, astăzi, lucrătorii sunt mai puțin puternici în negocieri față
de cum erau în urmă cu 40 de ani. Astfel, cum prețurile petrolului au crescut, lucrătorii au fost mult
mai dispuși să accepte o reducere a salariilor, limitând scăderea curbei ofertei agregate și, prin urmare,
limitând efectul negativ asupra nivelului prețurilor și asupra producției.

Creșterea prețurilor la barilul de petrol și nivelul ratei șomajului după anul 1970 în Marea Britanie.

 A doua ipoteză privește politica monetară. Când prețurile la petrol au crescut în anii 70,
oamenii au început să se aștepte la prețuri din ce în ce mai ridicate, iar anticipațiile inflaționiste (un
canal destul de important în controlul inflației) au crescut mult. Rezultatul a fost o modificare și mai
mare a ofertei agregate în sensul scăderii, ducând la o creștere a nivelului prețurilor și la o și mai
puternică reducere a producției.
În prezent, politica monetară este foarte diferită de ceea ce se întâmpla în anii 70 și așteptările
agenților economici sunt că băncile centrale nu vor permite ca majorările prețurilor barilului de petrol
să conducă la o inflație și mai mare. Chiar dacă așteptările inflaționiste au crescut, acest lucru a dus
însă la o modificare a producției mult mai redusă decât în anii 70.
  A treia ipoteză vizează evoluția utilizării energiei în ultimele trei decenii. Figura de mai
sus prezintă trendul intensității energetice a economiei (care măsoară cât de multă energie este
necesară pentru a produce o unitate de PIB) în mai multe state și economii regionale între anii 1990-
2005. Toate țările au înregistrat reduceri, cu excepția Braziliei. Acest lucru înseamnă că pentru
realizarea unei unități de PIB energia necesară s-a redus în aproape fiecare țară precizată și, prin
urmare, impactul creșterii prețurilor petrolului este mai redus în prezent decât era în 1970, când gradul
de intensitate energetică era mult mai ridicat.
 În general, în țările OECD reducerea a fost mai puțin rapidă decât în țările non-OECD.
În multe state aceste reduceri pot fi atribuite îmbunătățirii semnificative a eficienței energetice ca
urmare a introducerii unor tehnologii și procese de producție moderne (cazurile Chinei și Indiei)