Capitolul 6.

Modelul cererii și ofertei agregate

Modelul cererii și ofertei agregate sau modelul AS – AD reprezintă o altă modalitate

de analiză a echilibrului general dintr-o economie. Acest model este consistent cu
modelul IS – LM, cu deosebirea că pune în evidență relația dintre nivelul prețurilor și
nivelul PIBreal. Comparativ cu alte modele, modelul AS – AD are două avantaje
importante:
- este asemănător modelului microeconomic al funcționării unei piețe, respectiv
modelul cererii și ofertei pe piața unui bun. Deși asemănarea este doar formală,
avantajul decurge din ușurința cu care este înțeles și utilizat, sugerând în permanență
că fenomenele la nivel macroeconomic nu sunt decât rezultatul unor procese ce se
desfășoară la nivel microeconomic.
- ține cont, în egală măsură, de cele două părți fundamentale ale oricărei economii de
piață, respectiv de partea de cerere și de partea de ofertă. Alte modele nu iau în
discuție constrângerile cu care se confruntă oferta și nu integrează într-o singură
schemă, interacțiunile dintre piețele bunurilor, piețele factorilor și piețele activelor
monetare și financiare.
Modelul AS – AD este utilizat în analiza macroeconomică a forțelor care determină
creșterea economică, cauzează fluctuațiile ciclice sau generează inflația și șomajul. Prin
utilizarea acestui model se poate ajunge, pe drumul cel mai scurt, în „inimaˮ
macroeconomiei, adică în mijlocul controverselor și confruntărilor de idei dintre
reprezentanții diferitelor școli de gândire economică cu privire la temele
macroeconomice majore: creștere, fluctuații, dezechilibre, intervenționism, fiscalitate,
libertate etc.
Modelul AS – AD are două componente: cererea agregată, AD, și oferta agregată,
AS. Ambele reflectă legătura între nivelul prețurilor și cantitatea agregată de bunuri sau
PIBreal.

6.1. Cererea agregată, AD

Cererea agregată reflectă influența nivelului prețurilor asupra PIBreal. Curba cererii
agregate arată legătura existentă între cantitatea agregată de bunuri pe care cumpărătorii
doresc să o achiziționeze și nivelul general al prețurilor. Cantitatea agregată cerută de
bunuri este suma dintre consumul privat dorit, Cd, consumul public de bunuri și servicii,
G, investițiile brute planificate, Id, exportul, X, și importul planificat, Md. Consumul
privat, investițiile și importurile trebuie privite aici ca reprezentând nivelul dorit sau
planificat al acestora. Consumul guvernamental și exportul sunt considerate, de regulă,
ca fiind date.
1
 Rata reală a dobânzii, r
LM1(P1)

LM0(P0)

F
r1
E
r0

IS

Y1 Y0 PIBreal, Y
Nivelul prețurilor, P

P1 Fʹ

Eʹ
P0

AD

Y1 Y0
PIBreal, Y

Figura 6.1. Curba cererii agregate, AD

Se obține :
Y  Cd  I d  G  X - M d

Cantitatea totală cerută, Y, reprezintă totalul cantităților de bunuri pe care

gospodăriile populației, firmele, administrațiile publice și străinătatea doresc să le
cumpere în decursul unei perioade de timp, de regulă un an. Aceste dorințe de
cumpărare depind de mai mulți factori, printre cei mai importanți numărându-se nivelul
prețurilor, așteptările, politica fiscală, politica monetară și starea economiei mondiale.
Curba cererii agregate, AD, descrie relația dintre cantitatea agregată cerută de bunuri
și nivelul prețurilor, ceilalți factori de influență rămânând aceeași. Modul în care este
derivată curba cererii agregate este ilustrat în Figura 6.1. Cum s-a arătat în capitolul 6,
paragraful 6.2.3, pentru un nivel dat al prețurilor, P0, cantitatea de producție cerută, Y0,
este determinată de intersecția curbelor IS și LM. Combinația (P0,Y0) reprezintă
coordonatele punctului Eʹ situat pe curba AD. O creștere a nivelului prețurilor, de la P0
la P1, reduce oferta reală de bani și deplasează curba LM spre stânga, de la LM0 la LM1.

2
Cantitatea agregată cerută de bunuri, determinată de intersecția dintre curba IS și curba
LM1, devine egală cu Y1. Se observă că o creștere a nivelului prețurilor reduce cantitatea
agregată cerută de bunuri. Combinația (P1,Y1) reprezintă coordonatele unui nou punct
situat pe curba AD, respectiv punctul F. Curba cererii agregate se obține ca loc al tuturor
punctelor ale căror coordonate sunt determinate în acest fel.
Panta curbei cererii agregate este negativă, la fel ca și în cazul curbei cererii pentru
un bun în modelul microeconomic al cererii și ofertei. Între curba cererii agregate AD
și curba cererii pentru un anumit bun există doar o asemănare de formă. Aceste curbe
se deosebesc esențial prin conținutul lor. Curba cererii pentru pâine, de exemplu, arată
cum se modifică cantitatea cerută de pâine la o modificare a prețului pâinii, toate
celelalte rămânând neschimbate, inclusiv prețurile celorlalte bunuri. Curba AD arată
relația între cantitatea agregată cerută de bunuri și nivelul general al prețurilor. Dacă
prețurile tuturor bunurilor cresc cu 10%, nivelul general al prețului crește cu 10%, cu
toate că prețurile relative ale bunurilor rămân neschimbate. Cu toate acestea, o creștere
a nivelului general al prețurilor reduce cantitatea agregată cerută de bunuri.
Curba cererii agregate are o pantă negativă datorită efectului de venit și efectului de
substituție. Efectul de venit decurge din creșterea reală a avuției reale atunci când
nivelul general al prețurilor scade, sau scăderea avuției reale atunci când nivelul general
al prețurilor crește. Avuția reală constă în activele deținute, inclusiv depozitele bancare,
măsurate nu în termeni monetari, ci în termeni de bunuri și servicii care se pot cumpăra
cu aceste active. Efectul de substituție arată că atunci când nivelul prețurilor crește, toate
celelalte rămânând neschimbate, rata dobânzii crește. Acest lucru se datorează faptului
că o creștere a nivelului prețurilor micșorează valoarea reală a sumelor de bani plătite
de debitori în contul creditelor contractate, ceea ce obligă creditorii să mărească rata
dobânzii. Creșterea ratei dobânzii determină populația și firmele să-și amâne planurile
de consum, respectiv de cumpărare de noi bunuri de capital. Acest efect de substituție
implică substituirea bunurilor prezente cu cele din viitor și este denumit efect
intertemporal de substituție. Un al doilea efect de substituție se referă la substituirea
bunurilor produse în interiorul țării cu bunuri importate, care devin relativ mai ieftine.
Când ceilalți factori de influență rămân nemodificați, o creștere a nivelului prețurilor
determină scăderea cantității agregate cerute de bunuri, după cum a scădere a nivelului
prețurilor determină o creștere a acesteia. Modificarea nivelului general al prețurilor,
ceteris paribus, determină o deplasare de-a lungul curbei AD.
Pe de altă parte, pentru un nivel constant al prețurilor, orice factor care modifică
cantitatea agregată cerută va determina deplasarea curbei AD spre dreapta sau spre
stânga. O creștere a cererii agregate se reflectă în deplasarea curbei AD spre dreapta, iar
o scădere a cererii agregate determină deplasarea curbei AD spre stânga. Principalii
factori care influențează cererea agregată sunt: așteptările, politică monetară și fiscală,
starea economiei mondiale.

3
 Rata reală a dobânzii, r
Creșterea lui G
LM

F
r1
E
r0

IS1

IS0
Y0 Y1 PIBreal, Y
Nivelul prețurilor, P

Creșterea lui G

Eʹ Fʹ
P0

AD1
AD0

Y0 Y1 PIBreal, Y

Figura 6.2. Efectul creșterii cheltuielilor guvernamentale curbei AD

Un exemplu de factor care determină deplasarea curbei AD spre dreapta este

creșterea temporară a cheltuielilor guvernamentale, G. Efectul creșterii lui G asupra
curbei cererii agregate este ilustrat în Figura 6.2. Curba IS inițială este IS0. Aceasta
intersectează curba LM în punctul E, astfel încât cantitatea cerută inițială este Y0. Nivelul
inițial al prețurilor este P0.
Cum s-a arătat în capitolul 6, paragraful 6.2.1, creșterea temporară a cheltuielilor
guvernamentale, în condițiile menținerii neschimbate a nivelului prețurilor, determină
deplasarea curbei IS spre dreapta, de la IS0 la IS1. Noul punct de echilibru este punctul
F, iar nivelul cantității agregate cerute crește de la Y0 la Y1. Deoarece creșterea
temporară a lui G determină creșterea cantității agregate cerute la orice nivel al
prețurilor, curba cererii agregate se deplasează spre dreapta, de la AD0 la AD1.
O creștere a venitului viitor așteptat mărește cantitatea de bunuri pe care populația
planifică să le cumpere și determină creșterea cererii agregate. O creștere a profiturilor
viitoare așteptate determină creșterea cantității de bunuri de capital pe care firmele
planifică să le cumpere, adică mărește investițiile planificate. Deoarece investițiile

4
planificate sunt o componentă a cererii agregate, creșterea lor mărește cererea agregată
și deplasează curba cererii agregate spre dreapta. O creștere a ratei așteptate a inflației
crește cererea agregată deoarece populația decide să cumpere mai multe bunuri și
servicii în perioada curentă, în care bunurile sunt relativ mai ieftine comparativ cu cele
din perioada următoare.
Influența pe care administrația publică o exercită asupra economiei prin sistemul de
taxe și prin cheltuielile publice reprezintă politica fiscală. O scădere a taxelor mărește
venitul disponibil al gospodăriilor populației, ceea ce duce la creșterea consumului
privat, și deci a cererii agregate. Politica monetară are ca instrumenta rata dobânzii,
creditul și masa monetară. O creștere a cantității de bani pusă în circulație, o reducere a
ratei dobânzii și o relaxare a condițiilor de creditare determină creșterea cererii agregate.
Starea economiei mondiale influențează cererea agregată prin modificarea unei
dintre componentele sale, respectiv a exportului net. Dacă starea economiei mondiale
se îmbunătățește, adică veniturilor celor care trăiesc în alte țări cresc, exporturile cresc,
ceea ce determină creșterea cererii agregate. Efectul creșterii cererii externe se reflectă
asupra cursului de schimb. Dacă cererea externă crește, celelalte rămânând
neschimbate, va crește prețul de export al bunurilor, adică va crește cursul de schimb.
Aceasta va stimula exporturile și va frâna importurile, determinând creșterea cererii
pentru bunurile produse în interiorul țării.

6.2. Oferta agregată, AS

Oferta agregată arată legătura existentă între nivelul prețului și cantitatea agregată
de bunuri pe care firmele doresc să o vândă. Oferta agregată se poate determina plecând
de la analiza sectorului productiv al economiei. Capacitatea productivă a unei economii
depinde de cantitatea de muncă folosită, cantitatea de capital utilizată și de progresul
tehnic implementat în procesele de producție sau starea tehnologiei. Așa cum s-a arătat
în capitolul 5, paragraful 5.1.3, legătura dintre acești trei factori și PIBreal oferit este
descrisă de funcția agregată de producție:

Y = F(K,L,T)

unde Y reprezintă PIBreal oferit, K este cantitatea de capital utilizată, L este cantitatea de
muncă folosită, T este un factor ce măsoară productivitatea de ansamblu a factorilor, iar
F reprezintă funcția agregată de producție. Cu cât cantitățile de factori utilizate sunt mai
mari, iar tehnologia utilizată este mai avansată, cu atât PIBreal oferit este mai ridicat.
Rata de creștere a PIBreal este descrescătoare, conform ipotezei diminuării
productivității marginale a muncii. Pe termen scurt, cantitatea de capital utilizată și
starea tehnologiei sunt fixate. Ele depind de deciziile luate în trecut privind investițiile.

5
 Cantitatea de muncă oferită de populație sau cerută de către firme este însă variabilă.
Aceasta depinde de disponibilitatea populației de a se angaja în procesele productive și,
respectiv, de cererea de bunuri. Piața muncii, în cadrul căreia se determină nivelul de
ocupare, este în acest caz, elementul fundamental care determină nivelul producției ce
poate fi realizat în economie. Diferite ipoteze cu privire la funcționarea pieței muncii
conduc la diferite teorii cu privire la forma curbei AS. Când piața muncii este în
echilibru, adică nivelul de ocupare este egal cu nivelul ocupării depline, PIBreal oferit
este denumit nivel natural al producției, Yn. Nivelul natural sau potențial al producției
depinde, pe lângă cantitatea de muncă corespunzătoare nivelului ocupării depline, de
cantitatea de capital utilizată și de starea tehnologiei. Pe durata ciclului de afaceri,
ocuparea fluctuează în jurul nivelului ocupării depline, iar PIBreal oferit fluctuează în
jurul lui Yn. În studiul ofertei agregate se disting două abordări: oferta agregată pe
termen lung și oferta agregată pe termen scurt.

6.2.1. Oferta agregată pe termen lung, LAS

Piața muncii este într-o permanentă schimbare, cererea și oferta de muncă fiind
influențate în permanență de evenimente de natură economică, socială, politică,
psihologică etc. Ca urmare a acestor influențe, nivelul ocupării se abate, într-o parte sau
în cealaltă, de la nivelul ocupării depline. Se presupune că aceste abateri persistă o
anumită perioadă de timp, nu sunt eliminate de piață într-un timp foarte scurt. În aceste
condiții, PIBreal se abate de la Yn. Economia își găsește, în general, forța de a readuce
PIBreal la nivelul său natural și de a restaura nivelul ocupării depline pe piața muncii. În
macroeconomie, termenul lung este perioada de timp necesară economiei pentru a
reveni la nivelul ocupării depline și pentru a readuce producția la nivelul său natural.
Nivelul prețurilor, P

LAS

Yn PIBreal, Y

Figura 6.3. Curba ofertei agregate pe termen lung, LAS

6
 Oferta agregată pe termen lung descrie relația care se stabilește pe termen lung între
PIBreal oferit și nivelul prețurilor. În Figura 6.3 se arată că această relație se reprezintă
printr-o curbă verticală, LAS. Verticala este ridicată deasupra lui Yn astfel încât, atunci
când nivelul prețurilor se modifică, PIBreal rămâne la nivelul său natural. Cu alte
cuvinte, Yn este independent de nivelul prețurilor. O mișcare de-a lungul curbei LAS
este acompaniată de o schimbare a două grupe de prețuri: prețurile bunurilor, adică
nivelul prețurilor, și prețurile resurselor productive, cum ar fi resursele de muncă,
resursele materiale, energetice, informaționale și altele. Când salariile și prețurile
bunurilor se modifică în aceeași măsură, salariile reale rămân neschimbate. Dacă
prețurile și costurile cresc în aceeași măsură, firmele nu au stimulentul de a-și modifica
nivelul producției, astfel încât PIBreal rămâne la nivelul Yn.

6.2.2. Oferta agregată pe termen scurt, SAS

Pe termen scurt, PIBreal se poate abate de la nivelul său natural, Yn, iar nivelul
ocupării se poate abate de la nivelul ocupării depline. Oferta agregată pe termen scurt,
SAS, descrie relația existentă pe termen scurt între PIBreal oferit și nivelul prețurilor,
salariile, prețurile celorlalte resurse productive și Yn rămânând constante. În Figura 6.4,
oferta agregată pe termen scurt este reprezentată prin curba SAS. Când nivelul prețurilor
este egal cu P0, PIBreal este egal cu nivelul său natural, Yn . Punctul A este un punct de
echilibru pe termen lung deoarece este situat pe curba ofertei agregate pe termen lung,
LAS. Dacă nivelul prețurilor este devine egal cu P1, PIBreal devine egal cu Y1, mai mare
decât nivelul său natural, Yn. Echilibrul se realizează în acest caz în punctul B, care este
un punct de echilibru pe termen scurt.
Nivelul prețurilor, P

LAS
SAS
B
P1

A
P0

Yn Y1 PIBreal, Y

Figura 6.4. Curba ofertei agregate pe termen scurt, SAS

7
 Panta pozitivă a curbei SAS arată că firmele sunt determinate să crească producția
atunci când prețurile bunurilor cresc relativ la prețurile resurselor productive. Astfel,
dacă nu se înregistrează o creștere semnificativă a costurilor, cu cât prețurile de vânzare
ale bunurilor sunt mai mari, cu atât dorința de a oferi aceste bunuri este mai mare. Panta
pozitivă a curbei SAS poate fi explicată și prin faptul că, pe termen scurt, o creștere a
producției conduce la o creștere a nivelului prețurilor. Acest lucru se întâmplă deoarece
creșterea producției conduce la o creștere a nivelului de ocupare, ceea ce determină
reducerea șomajului, reflectată prin scăderea ratei șomajului. O rată scăzută a șomajului
conduce la creșterea salariilor nominale, care pentru firme reprezintă creșterea
costurilor, obligându-le să crească prețurile pentru a-și păstra nivelul de profitabilitate.

6.2.3. Factorii care influențează oferta agregată

Orice factor care influențează nivelul natural al producției determină deplasarea

curbei ofertei agregate pe termen lung. Modificarea nivelului natural al producției este
determinată de modificarea nivelului ocupării depline, modificarea cantității de capital
și de avansul tehnologiei. Influența acestor factori asupra ofertei agregate este
prezentată în Figura 6.5. Curba inițială a ofertei agregate pe termen lung este LAS0, iar
curba ofertei agregate pe termen scurt este SAS0. Punctul inițial de echilibru este punctul
A. O creștere a nivelului ocupării depline, o creștere a cantității de capital sau un avans
al tehnologiei determină creșterea nivelului natural al producției, de la Y0 la Y1. Ca
urmare, curba ofertei agregate pe termen lung se deplasează de la LAS0 la LAS1, iar
curba ofertei agregate pe termen scurt se deplasează de la SAS0 la SAS1.

LAS0 LAS1
Nivelul prețurilor, P

SAS0 SAS1

A B
Pe

Y0 Y1 PIBreal, Y

Figura 6.5. O modificare a nivelului natural al producției

8
 Nivelul prețurilor, P LAS
SAS2

G SAS0
P2 SAS1

E
P0

F
P1

Yn PIBreal, Y

Figura 6.6. Modificarea ofertei agregate pe termen scurt, SAS

Modificarea salariilor nominale și a prețurilor resurselor productive modifică oferta

agregată pe termen scurt, fără să modifice oferta agregată pe termen lung. Cum se poate
observa în Figura 6.6, o scădere a salariilor nominale și a prețurilor resurselor
productive deplasează curba ofertei agregate pe termen scurt spre dreapta, de la SAS0 la
SAS1., fără să determine deplasarea curbei ofertei agregate pe termen lung, care rămâne
la LAS0. În schimb, o scădere a nivelului așteptat al prețurilor deplasează curba ofertei
agregate pe termen scurt spre stânga, de la SAS0 la SAS2.

6.3. Echilibrul macroeconomic în modelul AS – AD

Modelul AS – AD este util în explicarea schimbărilor nivelului prețurilor și nivelului

producției reale de bunuri, în procesul de atingere a echilibrului macroeconomic.
Deoarece oferta agregată este abordată pe termen scurt și pe termen lung, se obțin două
tipuri de puncte de echilibru: puncte de echilibru pe termen scurt și puncte de echilibru
pe termen lung.

6.3.1. Echilibrul pe termen scurt

Echilibrul pe termen scurt este dat de intersecția dintre curba cererii agregate și cea
a ofertei agregate pe termen scurt. Punctul de intersecție corespunde nivelului prețurilor
pentru care PIBreal cerut este egal cu PIBreal oferit. În Figura 6.7 acest punct este notat
cu litera A.

9
 Nivelul prețurilor, P
LAS

SAS

A
P0

B
P1

AD

Yn Y1 PIBreal, Y

Figura 6.7. Echilibrul macroeconomic pe termen scurt

Nu există nici un motiv pentru care acest punct să se situeze pe curba ofertei agregate
pe termen lung, LAS, dar nici nu este exclus acest lucru. În Figura 6.7 punctul A este
situat în dreapta curbei LAS. Aceasta înseamnă că, pe termen scurt, PIBreal este mai mare
decât nivelul natural al producției, Yn. Dacă punctul A ar fi fost situat în stânga curbei
LAS, atunci PIBreal ar fi fost mai mic decât Yn. Se poate spune că, pe termen scurt, nu
există nici un motiv pentru care PIBreal să fie egal cu Yn. Totul depinde de valorile
specifice ale nivelului prețurilor și de valorile variabilelor care afectează curbele cererii
și ofertei agregate. Întrebarea care se pune este: ce se întâmplă în timp? Va reveni PIBreal
la nivelul său natural, Yn? Va rămâne PIBreal, pentru mult timp, mai mare sau mai mic
decât Yn? Care sunt forțele care readuc economia la echilibrul pe termen lung?

6.3.2. Echilibrul pe termen lung

Pe termen lung, PIBreal devine egal cu nivelul natural al producției, Yn. Echilibrul pe
termen lung apare pentru acel nivel al prețului care corespunde intersecției dintre curba
cererii agregate, AD, și curba ofertei agregate pe termen lung, LAS. Oferta agregată pe
termen lung nu depinde de nivelul prețurilor, astfel încât, pe termen lung, nivelul
prețurilor depinde doar de cererea agregată. Oferta agregată pe termen scurt se
ajustează astfel încât curba ofertei agregate pe termen scurt intersectează curba cererii
agregate în punctul în care aceasta din urmă intersectează curba ofertei agregate pe
termen lung. În Figura 6.8 este ilustrat echilibrul pe termen lung. Punctul de echilibru
pe termen lung, determinat de cererea agregată și oferta agregată pe termen lung este
punctul A.

10
 Nivelul prețurilor, P
LAS
SAS

A
Pe

AD

Yn PIBreal, Y

Figura 6.8. Echilibrul macroeconomic pe termen lung

Ajustarea ofertei agregate pe termen scurt are loc, în primul rând, datorită ajustării
salariilor nominale. Produsul intern brut potențial și cererea agregată determină nivelul
prețurilor, iar acesta influențează nivelul salariilor nominale. Pe termen lung, salariile
nominale se ajustează astfel încât are loc o deplasare a curbei ofertei agregate pe termen
lung în așa fel încât aceasta ajunge să treacă prin punctul A.
Pentru exemplificarea modului în care se realizează echilibrul macroeconomic se
vor analiza în continuare efectele macroeconomice ale progresului tehnic. Un aspect
important al progresului tehnic este acela că determină creșterea productivității muncii.
Prin intermediul progresului tehnic, cantitatea de muncă necesară pentru a produce o
unitate de produs scade, ceea ce reduce costurile firmelor. Reducerea costurilor
determină deplasarea curbei ofertei agregate spre dreapta. Cum este influențată cererea
agregată de creșterea productivității? Nu există un răspuns general valabil la această
întrebare deoarece efectele depind de cauzele care au declanșat progresul tehnic.
Dacă creșterea productivității decurge din implementarea pe scară largă a unor
invenții majore, acestea pot fi ușor asociate cu o creștere a cererii agregate.
Perspectivele unei creșteri viitoare determină consumatorii să fie mai optimiști și să-și
mărească cheltuielile de consum curente. Perspectivele unor profituri viitoare ridicate
determină firmele să-și mărească cantitatea de capital, crescând investițiile. În acest caz,
cererea agregată crește, iar curba cererii agregate se deplasează spre dreapta.
Dacă creșterea productivității decurge din creșterea eficienței tehnologiilor
existente, aceasta poate duce la creșterea competiției între firme, inclusiv pe plan
internațional. Această creștere a competiției forțează firmele să reducă costurile, prin
reorganizarea producției și concedierea unor salariați. Când reorganizarea este sursa
creșterii productivității, nu există nici un motiv pentru care cererea agregată să crească.

11
 LAS0 LAS1
Nivelul prețurilor, P
SAS0 SAS1
AD2 AD0 AD1

A
P0 B

Yn Y1 PIBreal, Y

Figura 6.9. Progresul tehnic și echilibrul macroeconomic

Reorganizarea poate face ca mai puțin capital să fie necesar producției, deci nu
există motive pentru creșterea investițiilor. De asemenea, prin concedieri, veniturile
scad, iar perspectivele nu sunt optimiste. În acest caz, cererea agregată mai degrabă
tinde să scadă decât să crească.
Atingerea echilibrului macroeconomic în condițiile progresului tehnic este ilustrat
în Figura 6.9. Inițial economia se află în echilibru pe termen lung, în punctul A. Nivelul
inițial al prețurilor este P0, iar nivelul natural al producției este Yn. Curba ofertei agregate
pe termen lung este LAS0. Creșterea productivității muncii determină deplasarea curbei
ofertei agregate pe termen scurt de la SAS0 la SAS1. Creșterea cererii agregate determină
deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta, de la AD0 la AD1. Noul punct de
echilibru devine punctul B. Ambele deplasări contribuie la creșterea PIBreal de echilibru,
de la Yn la Y1. Aceasta reflectă creșterea potențialului productiv al economiei. Cu alte
cuvinte, micșorarea costurilor și creșterea cererii se combină pentru a crea un boom
economic. În acest caz, produsul intern brut potențial crește, curba ofertei agregate pe
termen lung deplasându-se spre dreapta, de la LAS0 la LAS1.
Dacă cererea agregată scade, curba cererii agregate se deplasează spre stânga, de la
AD0 la AD2. Reducerea cererii agregate duce, în acest caz, la diminuarea PIBreal. Cele
două efecte se combină pentru a crea o reducere a prețurilor și a producției reale de
bunuri în același timp. Noul punct de echilibru va deveni punctul C, iar PIBreal va reveni
la nivelul său natural inițial, Yn. Oferta agregată pe termen lung nu se modifică, curba
ofertei agregate pe termen lung rămânând LAS0.
În ceea ce privește România, în perioada 2002 – 2014 a existat o puternică legătură
între creșterea anuală a productivității muncii și creșterea PIBreal. Această corelație este
ilustrată în Figura 6.10.

12
 20
- procente -
Creșterea
15 productivității

10

5
Creșterea
economică
0
2002 2004 2006 2008 2010 2012 2014

-5

-10

Sursa datelor: Eurostat

Figura 6.10. Productivitatea muncii și creșterea economică în România

Datele referitoare la economia României, prezentate în Figura 6.10, arată că între

productivitatea muncii și creșterea economică a existat, an de an, o puternică legătură.
Modificările productivității au fost mai ample decât cele ale producției reale. Aceasta
înseamnă că, atunci când productivitatea muncii crește, creșterea produsului intern brut
real nu este suficientă pentru a evita alte șocuri adverse asupra ocupării. Motivul este
acela că, pe termen scurt, relația cauzală este de la creșterea producției spre creșterea
productivității și nu invers. Acest lucru se explică prin felul în care s-a desfășurat
procesul creșterii economice în România după anul 1989. Creșterea cererii agregate a
fost satisfăcută nu prin creșterea numărului de salariați, ci prin scăderea acestuia și
intensificarea muncii celor rămași. Cu angajați mai puțini, firmele au produs mai mult,
ceea ce justifică de ce creșterile productivității au depășit creșterile producției.
Felul în care s-a produs creșterea productivității muncii este pus în evidență și de
corelația dintre rata șomajului și rata de creștere a productivității muncii, prezentată în
Figura 6.11. Se observă că, în anii 2002 – 2005, deși rata de creștere a productivității
muncii a scăzut, rata șomajului de asemenea a scăzut. Pe fondul creșterii succesive a
producției reale începând cu anul 2000, angajarea unor noi lucrători și scăderea ratei
șomajului a determinat creșterea producției, dar cu mărimi din ce în ce mai mici. Acest
lucru este compatibil cu principiul diminuării productivității marginale a muncii. După
anul 2008, când efectele crizei financiare au început să fie resimțite în economia
României, scăderea productivității a fost însoțită de o creștere a ratei șomajului. Aceasta
arată că diminuarea numărului de salariați determinată de diminuarea producției nu a
fost însoțită de o retehnologizare sau de o înnoire a tehnologiilor, cum ar fi fost normal
să se întâmple. Datorită scăderii cererii agregate, firmele și-au diminuat producția,
așteptând ca perioada de criză să treacă iar cererea agregată să revină la nivelul anterior.

13
 (%)
Rata de creștere a productivității muncii 20
2002
15

10 2004
2008
2012 2006
2007 2005
5 2003
2013
2014 2011
0
5 6 7 2010 8 9 10
-5 2009 Rata șomajului (%)

-10

Sursa datelor: Eurostat

Figura 6.11. Productivitatea muncii și rata șomajului în România

În perioada de ușoară relansare economică care s-a manifestat după anul 2011,
creșterile mici ale productivității muncii s-au manifestat pe fondul unei rate relativ
stabile a șomajului, situată în jurul cifrei de 7%.

6.4. Aplicații

Aplicația 1
Se presupune că se manifestă următoarele evenimente care influențează PIB real:
- populația se așteaptă ca veniturile sale viitoare să crească;
- guvernul crește cheltuielile pentru consumul public de bunuri și servicii;
- economia mondială înregistrează o puternică expansiune.
a. Explicați efectele separate ale fiecăruia dintre aceste evenimente.
b. Explicați efectul cumulat al acestor evenimente asupra PIB real și asupra nivelului
prețurilor;
c. Descrieți procesul de ajustare care va avea loc în economie.

Răspuns
a. Când așteptările sunt optimiste, cererea agregată crește, consumul privat fiind o
componentă a cererii agregate. Când guvernul crește cheltuielile pentru bunuri și
servicii, cererea agregată crește, consumul public fiind o componentă a cererii
agregate. Când economia mondială înregistrează o puternică expansiune, cererea
agregată crește deoarece crește cererea pentru bunuri produse în interiorul țării,
adică cresc exporturile.

14
 Nivelul prețurilor, P LAS SAS1

C SAS0
P2
B
P1
A
P0

AD1

AD0

Yn Y1 PIBreal, Y

Figura 6.12. Cererea agregată și echilibrul macroeconomic

b. Toate cele trei evenimente determină creșterea cererii agregate. Ca efect cumulat al
acestor evenimente, curba cererii agregate se deplasează spre dreapta, cum se
prezintă în Figura 6.12. PIBreal crește de la Yn la Y1, iar nivelul prețurilor crește de la
Pe la P1.
c. Creșterea PIBreal determină creșterea cererii de muncă, care, la rândul său, determină
creșterea salariilor. Oferta agregată pe termen scurt se deplasează treptat spre stânga,
până când PIBreal revine la nivelul său natural, Yn. Punctul C devine punct de
echilibru. Nivelul prețurilor crește de la P1 la P2.

Aplicația 2
Economia prezentată în Figura 6.13 este inițial în echilibru pe termen lung, în
punctul A. Inițial, curba ofertei agregate pe termen lung este LAS0, curba ofertei agregate
pe termen scurt este SAS0, iar curba cererii agregate AD. Apar evenimente care
deplasează curba ofertei agregate pe termen lung de la LAS0 la LAS1.
a. Ce evenimente pot determina această deplasare?
b. Care va fi punctul de echilibru după schimbarea ofertei agregate?
c. Ce proces de ajustare a cererii agregate va avea loc astfel încât PIBreal să devină egal
cu Y1?

Răspuns
a. Deplasarea curbei ofertei agregate spre dreapta se poate datora creșterii nivelului
ocupării depline, creșterii cantității de capital sau unui avans al tehnologiei.

15
 Nivelul prețurilor, P LAS0 LAS1 SAS0
SAS1
AD E

A
D
B

Y0 Y1 PIBreal, Y

Figura 6.13. Oferta agregată și echilibrul macroeconomic

b. Creșterea ofertei agregate pe termen lung determină deplasarea spre dreapta atât a
curbei ofertei agregate pe termen lung, de la LAS0 la LAS1, cât și a ofertei agregate
pe termen scurt, de la SAS0 la SAS1. Noul punct de echilibru va fi punctul B.
c. Cererea agregată trebuie să crească astfel încât curba cererii agregate să treacă prin
punctul D. Creșterea cererii agregate poate fi determinată de modificarea așteptărilor
din așteptări pesimiste în așteptări optimiste, reducerea ratei dobânzii și eliminarea
unor restricții la acordarea de credite, reducerea gradului de fiscalitate și creșterea
cheltuielilor publice, precum și de îmbunătățirea semnificativă a stării economiei
mondiale.

16