Cursul 11 – Politici macroeconomice (continuare)

Monetariştii afirmau că elasticitatea cererii de monedă este nulă în raport cu rata

dobânzii, (la o creștere cu un procent a ratei dobânzii, cererea de monedă rămâne nemodificată),
respectiv curba LM este verticală sau aproape verticală. Din ecuația investițiilor observăm că
acestea variază invers proporțional cu rata dobânzii (elasticitate negativă, diferită de zero).

Figura 1
În figura de mai sus, curba IS se deplasează la dreapta, iar cererea de bani fiind
inelastică, venitul agregat rămâne nemodificat. Rata dobânzii creşte la r’, şi astfel, politica
fiscală este ineficientă.

Figura 2

Ioana MANAFI, 2020

 Pentru a putea creşte venitul agregat ar trebui crescută oferta de monedă, curba LM se
deplasează la dreapta, rezultând şi o scădere a ratei dobânzii (vezi figura 2).
Când se înregistrează o creştere a cheltuielilor publice, curba IS se va deplasa la dreapta,
ducând la creşterea atât a venitului, cât şi a ratei dobânzii. Se observă astfel că politica fiscală
are un impact mai puternic asupra venitului decât politica monetară (figura 3).

Figura 3
O creştere a ofertei de monedă deplasează curba LM la dreapta, înregistrându-se o
creştere foarte mică a venitului, dar rata dobânzii va scădea puternic (figura 4).

Figura 4
Spre deosebire de monetarişti, keynesienii susţineau că politicile monetare sunt
ineficiente pentru a determina modificarea venitului.

Ioana MANAFI, 2020

 În situaţia în care cererea de bani devine infinit elastică (capcana lichidităţii) orice
creştere a ofertei de bani va fi reţinută doar pentru masa monetară speculativă. Modificarea
venitului nu se va mai putea face decât prin politici fiscale.
Într-o economie deschisă, în condiţiile unor rate de schimb fluctuante şi a unei mobilităţi
perfecte a capitalului, pe termen scurt, politica monetară poate stimula (parţial) activitatea reală.
O expansiune a politicii monetare are ca efect o scădere a ratei reale de schimb, stimulând
exporturile nete. Politica monetară expansionistă și-a dovedit utilă când se înregistreză un şoc
negativ asupra cererii agregate, dar, în practică, efectul asupra investiţiilor poate fi mic. O
politică fiscală expansionistă poate avea ca efect o apreciere a monedei. Dacă ratele de schimb
sunt fluctuante, iar capitalul are o mobilitate limitată politica fiscală expansionistă poate avea
efect de stimulare pe termen scurt. Pe termen lung, expansiunea fiscală fără fluxuri de capital
duce la eliminarea investițiilor. În cazul în care se presupune mobilitatea capitalului,
expansiunea fiscală duce la eliminarea exporturilor nete, ca urmare a aprecierii ratei reale de
schimb.
Politica fiscală poate avea un rol potențial de a anula șocurile negative ale cererii ce pot
duce la decalaje recesioniste.

Politici privind cererea şi oferta agregată de bunuri şi servicii într-o economie

închisă
Spirala salarii – preţuri poate fi ilustrată folosind curbele CeA (cererea agregată) şi
OA (oferta agregată). Guvernul poate încerca să contracareze tendinţa de revenire a outputului
la nivelul iniţial şi generează un nou şoc în cererea agregată. În punctul iniţial de echilibru (E,
vezi figura 5) nivelul outputul este Y şi nivelul preţurilor p. În prima etapă CeA se deplasează
în CeA1, ducând la o creștere a nivelului outputului la Y1 şi a preţurilor la p1.
Ajustările salariale viitoare determină deplasarea curbei OA în OA. Dwoarece nivelul
șomajului este crescător, guvernul aplică un nou șoc cererii agregate, deplasând curba CeA1 în
CeA2, iar output-urile şi preţurile vor creşte (în Y1, respectiv p3, însă economia revine pe curba
ofertei agregate pe termen lung (OAL), respectiv la nivelul outputului real Y şi preţurilor p4.
Succesiunea punctelor E, E1, E2, E3, E4 reprezintă spirala salari – preţuri. În punctul E4 outputul
real este acelaşi din punctul E, însă nivelul preţurilor este în p4. Outputul a crescut doar în
termeni nominali, şomajul a rămas la acelaşi nivel, însă inflaţia a fost mult mai mare.

Ioana MANAFI, 2020

 Figura 5
Versiunea keynesiană. În figura 5 (graficul din dreapta), este ilustrat punctul de vedere
keynesian în ceea ce priveşte curba OA. Astfel, curba OA are formă de L. De-a lungul zonei
orizontale din OA, orice creştere, (deplasare a curbei CeA) nu determină şi creşterea preţurilor,
ci doar a outputului şi gradului de ocupare al forţei de muncă. În momentul în care se atinge
nivelul de ocupare completă a factorilor de producţie (Yf) orice creştere a cererii agregate CeA
va determina doar creşterea preţurilor, celelalte elemente rămânând nemodificate. Versiunea
neo-clasică. Din punctul de vedere al monetariştilor extremi (sau al versiunii neoclasice) curba
OA este verticală, şi atunci creşterea cererii agregate CeA nu va determina creşterea outputului
nici măcar pe termen scurt, singurul efect fiind acela al creşterii preţurilor.

Ioana MANAFI, 2020

 Figura 5. Politici bugetare şi fiscale într-o eonomie închisă

Figura 6 Politici monetare intr-o economie deschisa, curs de schimb fixat

Ioana MANAFI, 2020

 Figura 7. Politici monetare intr-o economie deschisa, curs de schimb flexibil

Ioana MANAFI, 2020