CICLURILE ECONOMICE

Sursa: Gregory N. Mankiw, Mark P. Taylor, Economics, Cengage Learning, Fourth Edition, 2017,
Ch. 31 BUSINESS CYCLES, pp. 621 - 639

Trendul ratei de creștere

Concepte necesare în interpretarea datelor
Trenduri
Modificările prociclice și anticiclice ale datelor macroeconomice
Variabilele ca indicatori
Cauzele ciclurilor economice (de afaceri)
Deciziile gospodăriilor legate de cheltuielile de consum
Deciziile firmelor
Sursele externe
Politicile guvernamentale
Încrederea și așteptările
Modele ale ciclurilor economice
Modele bazate pe ofertă – modelul neoclasic
Modele bazate pe ofertă – modelul Keynesian
Modele bazate pe cerere – modelul neoclasic
Modele bazate pe cerere – modelul Keynesian
Ciclul real al afacerilor

În temele prezentate până acum am luat în considerare determinanții pe termen lung ai

variabilelor economice. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor vor simți fluctuațiile pe
termen scurt. În timp, economiile par să oscileze între perioade de stabilitate relativă cu
creștere economică, șomaj în scădere și rată a inflației relativ redusă și stabilă, și perioade în
care creșterea economică este în declin și șomajul crește. Aceste perioade de expansiune și
încetinire sunt numite cicluri economice. Începuturile studiilor referitoare la măsurarea
ciclurilor economice sunt legate de Wesley C. Mitchell și Arthur F. Burns. Cartea lor
Măsurarea ciclurilor economice, publicată în 1946, a studiat modul în care diferite variabile
macroeconomice se modifică odată cu modificarea ratei de creștere economică. Burns și
Mitchell au vrut să analizeze de ce variabilele economice se modifică împreună în perioadele
de încetinire a activității economice; ei au definit recesiunea ca fiind caracterizată de o
perioadă în care veniturile scad și șomajul crește. Tehnic, recesiunea înseamnă două trimestre
consecutive cu rate de creștere economică negative. Dacă o asemenea contracție continuă și
devine mai severă, se numește depresiune.

Recesiunea: o perioadă caracterizată prin scăderea veniturilor reale și creșterea șomajului.

Din punct de vedere tehnic, economia este în recesiune dacă se înregistrează două trimestre
consecutive cu rate de creștere economică negative.
Depresiunea: recesiune severă.
Ciclurile economice pot fi analizate cu ajutorul unui model cu cu puncte maxime și minime,
despărțite de perioade de creștere accelerată sau decelarată și perioade de declin. Maximul
apare în punctul în care producția, ocuparea și alte variabile precum vânzările cu amănuntul
care anterior au înregistrat o perioadă de creștere încep să scadă împreună. Minimul se referă
la punctul în care aceste variabile economice își încetează declinul și încep să crească.
Identificarea momentului în care aceste puncte sunt atinse este dificilă din cauza complexității
datelor ce trebuie analizate și a modului în care acestea sunt măsurate. Mai mult, anumite
variabile economice precum ocuparea, pot să nu se schimbe în același timp cu celelalte, fiind
cunoscute ca fiind indicatori care „rămân în urmă”

Maxim: punctul în care variabilele economice intră (în același timp) în declin
Minim: punctul în care variabilele economice încep să crească

Există contradicții importante cu privire la cauzele fluctuațiilor pe termen scurt înregistrate de

activitatea economică. Termenul de „ciclu” ne poate induce ideea că perioadele de expansiune
și recesiune se succed după un tipar regulat, dar nu e cazul. Nu există niciun tipar cu privire la
distanța între minim și maxim sau cu privire la durata în timp a perioadelor ascendente și
descendente.

Teoretic, ciclurile economice nici nu ar trebui să existe. Dacă factorii de producție sunt
integral utilizați, investițiile sunt suficient de mari pentru a acoperi deprecierea capitalului și
productivitatea muncii este stabilă, economia va continua să crească. Cu toate acestea, în
economie apar șocuri induse de modificări ale consumului sau cheltuielilor guvernamentale
care induc modificări ale producției. Rigidități ale pieței pot acutiza problemele și pot cauza o
volatilitate mai mare a economiei. Aceasta ar fi doar o explicație pe baza evoluțiilor cererii.

Alte explicații includ modificări ale productivității prin schimbarea tehnologiei sau a abilității
muncitorilor de a obține o creștere a salariului real. O mare parte a dezbaterii cu privire la
fluctuațiile pe termen scurt s-a centrat pe rolul politicii monetare. Din moment ce băncile
centrale reduc sau cresc rata dobânzii și oferta de bani se modifică, fluctuațiile pe termen scurt
au tendința să urmeze aceste schimbări. Dezvoltarea unor modele care pot ajuta băncile
centrale să ia decizii fundamentate a constituit o parte importantă a cercetării economice în
ultimii 30 de ani.

Trendul ratei de creștere

Majoritatea datelor la care facem referire în acest capitol sunt serii de timp, observații ale unei
variabile care sunt ordonate în timp. Punctul central al analizei ciclurilor de afaceri este dat de
seria de valori pe care le ia PIB-ul în timp. Figura 1a și figura 1b arată două grafice: 1a arată
PIB-ul UK în perioada 1960-2014. Valoarea PIB este reprezentată pe axa verticală, iar pe axa
orizontală apare perioada de timp exprimată în ani. Graficul 1b arată PIB-ul Uniunii Europene
în aceeași perioadă de timp.

Seria de timp: observații în timp ale unei variabile care sunt ordonate cronologic
Figura 1a arată că valoarea economiei UK în anul 1960 era de 72 miliarde $ iar în 2014 a
ajuns la aproape 3 trilioane $. Figura 1b arată că economia UE avea o valoare de aproximativ
365 milioane $ în 1960 și a ajuns să valoreze aproximativ 18 trilioane $ în 2014. În ambele
grafice a fost adăugată linia de trend și aceasta arată că PIB-ul, atât al Regatului Unit cât și al
UE a crescut, dar arată și că PIB-ul fluctuează în jurul acestei tendințe și există similitudini în
aceste fluctuații între datele din Marea Britanie și cele din UE.

Dezbaterea cu privire la cauzele fluctuațiilor pe termen scurt se focalizează adesea asupra

politicilor economice cu care ar trebui să se răspundă sau asupra aspectelor legate de
bunăstarea generală. Problemele legate de bunăstare apar dacă se presupune că economia
deviază de la starea de echilibru; în această situație devine necesară implementarea unor
politici care să readucă economia în starea de echilibru. Alți economiști consideră însă că
economia nu iese din starea de echilibru ci se deplasează dintr-un punct de echilibru în alt
punct de echilbru. Dacă așa se întâmplă lucrurile, nu e nevoie de politici economice pentru că
nu există probleme legate de bunăstare dacă economia este în echilibru.

Concepte necesare în interpretarea datelor

Pentru înțelegerea variabilelor macroeconomice este necesară utilizarea anumitor concepte.
Figura 2 arată ritmurile de creștere ale Regatului Unit între 1961 și 2014. Din 1970 până în
1973, rata medie de creștere a PIB a fost de aproape 5%, atingând un maxim de 7,3% în 1973.
În 2008 și 2009, creșterea PIB a fost de -1%, respectiv -4%. Creșterea a revenit în 2010, însă
la un nivel relativ scăzut înainte de a atinge din nou în 2013 un nivel ridicat.

Atunci când activitatea economică accelerează și rata de creștere economică este tot mai mare
în fiecare an, economia este în expansiune. Dacă rata de creștere a PIB real este mare, e
posibil ca perioada respectivă să fie caracterizată ca fiind de boom economic. Dacă producția
reală scade, economia se contractă.

Amplitudinea: măsoară diferența dintre punctul superior/inferior și tendința producției reale.

De asemenea, perioada de timp dintre punctele de maxim și cele de minim în activitatea
economică înregistrează o anumită variație. De exemplu, între 1993 și 2008 Regatul Unit s-a
bucurat de o perioadă cu rate de creștere economică pozitivă, distanța în timp între punctele
minim și maxim a fost de 16 ani în timp ce această distanță a fost de numai 4 ani în perioada
1988-1991.

Trenduri
Există unele dezacorduri între economiști cu privire la datele economice din seriile de timp.
Un astfel de dezacord este în ceea ce privește existența unor tendințe. Trendul este tendința ce
se manifestă pe termen lung într-o serie de date. Trendul poate fi crescător în timp,
descrescător sau constant. În figurile 1a și 1b au fost reprezentate, pe lângă evoluțiile reale,
trendurile, care, în situațiile respective au fost crescătoare. Dacă vom calcula media ratelor de
creștere a PIB în UK între 1961 și 2014 pe baza informațiilor din fig.1a am obține o rată
medie de creștere de 2.4%.

Trendul: tendința fundamentală, pe termen lung, a unei serii de date.

În figurile 1a și 1b datelor reale le-au au fost adăugate liniile de trend, care au arătat că în
perioada respectivă trendul a fost crescător. Trendurile pot fi caracterizate prin anumite tipare
în anumite perioade și pot fi descrise ca staționare sau nestaționare. Datele staționare sunt
serii de timp care au valoarea mediei constantă în timp; datele nestaționare sunt serii de timp
în care media poate crește sau scădea în timp. Datele din figura 1a și 1b par să sugereze că
PIB -ul nu este staționar ci crește în timp. Alte variabile economice pot avea caracteristici de
staționaritate – șomajul, de exemplu, tinde să fie mai apropiat de condiția de staționaritate. De
exemplu, în UK numărul de șomeri în perioada 1993-2003 a fost în medie de 1,92 milioane,
iar în perioada 2004-2015 media a fost de 2,012 milioane. În analiza statistică, trebuie văzut
ce date au fost incluse, ce perioadă de timp a fost luată în considerare, ce teste au fost aplicate
și de multe ori economiștii nu sunt de acord cu privire la cele mai potrivite teste sau
măsurători realizate în cadrul analizei economice.

Datele staționare: sunt date din serii de timp care au o valoare medie constantă în timp.
Datele non-staționare: reprezintă datele din seriile de timp în care valoarea medie pot să
crească sau să scadă în timp.

Dezacordurile referitoare la modul în care testele statistice sunt utilizate sunt importante
pentru macreconomie din perspectiva utilizării lor. De exemplu, existența trendului are
anumite implicații. Dacă ne uităm la figura 1, ar trebui să presupunem că în următorii 10 ani
trendul va fi în continuare pozitiv în UK și UE? Pentru datele nestaționare se poate presupune
că au trenduri deterministe – trenduri care sunt constante, pozitive sau negative,
independente de timp pentru seria analizată și care se modifică cu o anumită valoare constantă
în fiecare perioadă. PIB poate devia de la trend pentro o scurtă perioadă de timp dar dacă îl
analizăm pe termen lung, el se va reîntoarce la medie. Prin contrast, un trend stohastic este
cel în care variabilele se schimbă aleatoriu în fiecare perioadă de timp. Dacă variabilele
economice sunt analizate presupunând că ele au un trend determinist, de exemplu că PIB va
crește cu 2,4% în medie, atunci ar trebui să se aplice măsuri de politică economică atunci când
PIB-ul se abate de la trend. Cauzele abaterii sunt văzute ca tranzitorii (temporare și se
manifestă doar o perioadă de timp) și implică automat că și cauza deviației este de asemenea
temporară și poate fi influențată. Dacă datele prezintă o tendință stochastică, atunci ar putea fi
aplicate politici economice care nu sunt necesare și eventual denaturează.

Trendurile deterministe: sunt constante, pozitive sau negative și independente de timp

pentru seria analizată.
Trendurile stohastice: variabilele se modifică cu o anumită valoare aleatorie în fiecare
perioadă de timp.

Modificările prociclice și anticiclice ale datelor macroeconomice

Să presupunem că PIB-ul prezintă o tendință deterministă, iar rata de creșetere este de 2,4%
pentru 50 de ani. Dacă creșterea PIB-ului pe o perioadă de 18 luni a fost de 1,3%, atunci ne
așteptăm ca și alte variabile să se fi schimbat în perioada respectivă. Datorită faptului că PIB-
ul crește mai încet, e posibil ca numărul de oameni care au rămas fără loc de muncă să fi
crescut, inflația să fie mai redusă, oferta de bani să se contracte și salariile reale să scadă.
Observațiile făcute de-a lungul timpului arată că, într-adevăr, atunci când rata de creștere a
activității economice încetinește, șomajul crește și rata inflației scade. Această prezentare
sumară e oarecum intuitivă, ușor de explicat. Dacă firmele își reduc producția, așa cum e de
presupus din reducerea ratei de creștere a PIB, ele nu vor mai avea nevoie de același număr de
munictori și unii dintre ei ar putea fi concediați. De asemenea, firmele vor evita să crească
prețurile, de teamă să nu li se reducă și mai mult vânzările. Vor menține prețurile constante
sau chiar vor încerca să le reducă pentru a crește cererea.

Economiștii analizează adesea mișcarea unor perechi de indicatori, care se modifică

împreună. Tipic, una dintre aceste variabile este PIB. Economiștii o vor compara cu altă
variabilă economică, precum inflația sau ocuparea și încearcă să vadă dacă relația lor în timp
poate fi determinată.

Comișcarea: se referă la modificarea unor perechi de variabile.

Co-mișcarea, respectiv situația în care două variabile se modifică împreună, poate explica
anumite relații. Dacă o variabilă este deasupra trendului atunic când PIB-ul este deasupra
trendului, se consideră că variabila respectivă este prociclică. Când rata de creștere a PIB-ul
este deasupra trendului, rata inflației și gradul de ocupare sunt și ele deasupra trendului, prin
urmare sunt considerate variabile prociclice. Salariile reale și ratele nominale ale dobânzii
sunt de asemenea considerate prociclice. Dacă o variabilă este sub trend atunci când PIB-ul
este deasupra trendului, este caracterizată ca fiind anticiclică. Rata șomajului este considerată
anticiclică pentru că tinde să fie sub trend când PIB -ul este deasupra trendului.

Variabilă prociclică: dacă este deasupra trendului atunci când PIB-ul este peste trend.
Variabilă anticiclică: dacă se află sub trend atunci când PIB-ul este peste trend.
.
Variabilele ca indicatori
Economiștii încearcă să înțeleagă ciclurile economice și, oricând este posibil, să anticipeze
modificările activității economice. Pentru aceasta, analizează în ce măsură evoluția unor
variabile în timp și comportamentul lor față de trend pot oferi o idee despre deviațiile posibile
de la trend. OCDE utilizează un indice compus (index) format din indicatori ciclici, prezentat
inițial de Mitchell și Burns în anii 1930, pentru a încerca să identifice potențialele puncte de
cotitură ale activității economice. Pentru aceasta, se calculează un index compozit al
indicatorilor ciclicității (figura 3). Săgețile arată punctele de cotitură. De exemplu, este
evident că indexul a început să scadă la jumătatea anului 2007, după care a început recesiunea
globală. În 2009 acest index a început să crească, ceea ce reprezintă semnalul co economia
globală a început să își revină.

Indicatorii ciclici pot fi de trei tipuri. Aceștia pot fi: indicatori principali, atunci când pot fi
utilizați pentru a anticipa viitoarele schimbări ale activității economice; indicatori de
întârziere atunci când modificarea lor s-a produs după ce s-au produs modificările în
activitatea economică; indicatori simultani (coincidenți) atunci când modificările se produc în
același timp cu modificările activității economice. Indicatorul compozit al indicatorilor ciclici
(CLI) calculat de OCDE este un indicator principal

Indicatorul principal: poate fi folosit pentru a anticipa viitoarele schimbări ale activității
economice.
Indicatorul de întârziere: se modifică după ce s-au produs schimbări în activitatea
economică.
Indictorul coincident: se schimbă în același timp cu modificările activității economice.
Cauzele ciclurilor economice
Economia înseamnă gospodării și firme, prin urmare este firesc să considerăm că
comportamentul acestor două categorii de agenți economici influențează schimbările
activității economice. Schimbările care pot genera ciclurile economice pot fi cauzate de:

Deciziile gospodăriilor privind cheltuielile

Gospodăriile iau decizii cu privire la oferta de forță de muncă. Cantitatea de muncă oferită
depinde în parte de salariul real. Rata de creștere a salariilor în relație cu creșterea prețurilor
influențează puterea de cumpărare a consumatorilor. Un factor important în luarea deciziilor
este modul în care consumatorii percep evoluția salariilor reale. Gospodăriile iau de asemenea
decizii cu privire la consum, pentru bunurile și servicii de consum zilnic, pentru recreere,
distracție, bunuri de folosință îndelungată (aparatură electrocasnică de exemplu), case sau
apartamente. Deciziile de cumpărare pentru toate aceste bunuri pot fi la rândul lor ciclice. De
exemplu, dacă o familie tânără își cumpără o casă, probabil că în anul următor vor cheltui
sume importante pe mobilă și decorațiuni. După care, vor trece probabil câțiva ani înainte ca
aceste bunuri să trebuiască înlocuite.

Gospodăriile vor lua de asemenea decizii pe baza modificărilor ratei dobânzii, a prețurilor la
locuințe și a impozitelor. Creșterea ratei dobânzii poate încuraja o creștere a economiilor și o
reducere a consumului; modificări ale prețurilor caselor afectează avuția oamenilor și ca efect
pot duce la modificarea cheltuielilor, în special dacă oamenii pot lua bani cu împrumut în
funcție de valoarea proprietăților lor. Modificările impozitelor afectează oamenii în feluri
diferite și pot avea un impact considerabil asupra comportamentelor.

Deciziile firmelor
Firmele iau decizii legate de nivelul producției – cât să producă - pe baza a ceea ce pot vinde.
Dacă firmele se confruntă cu o cerere ridicată e probabil că o să crească producția, o să
angajeze mai mulți muncitori, vor cumpăra mai multe materii prime și materiale pentru a
satisface cererea. Anumite companii e posibil să dorească să se extindă prin investiții în noi
echipamente și mașini, sau chiar prin cumpărarea altor firme. Firmele iau de asemenea decizii
cu privire la numărul de muncitori pe care să îl angajeze (sau să îl concedieze) pe baza
salariilor reale și a nivelului productivității. Dacă nivelul salariului real scade, atunci firma își
permite să angajeze mai mulți muncitori; dacă nivelul productivității crește, costurile scad și
firmele devin mai competitive. Firmele vor monitoriza de asemenea evoluția stocurilor. Dacă
stocurile cresc, acesta poate fi un semn că vânzările încep să scadă, iar dacă stocurile scad
poate fi un semn că cererea este în creștere. Firmele vor răspunde la aceste schimbări ale
nivelului stocurilor prin extinderea sau contracția producției în funcție de necesități, sau prin
investiții în noi unități de producție, fuziuni sau achiziții.

Surse externe
Într-o economie deschisă, modificările cursului de schimb influențează competitivitatea
companiilor autohtone și străine prin schimbarea prețurilor de import și export. Activitatea
economică derulată în afara țării poate avea de asemenea impact asupra evoluției interne prin
modul în care deciziile de consum și investiții în alte țări se schimbă. De asemenea trebuie
luate în calcul evenimente complet impredictibile precum calamitățile naturale, terorismul,
războaiele, crizele politice sau criza Covid19, evenimente care pot afecta o țară sau întreaga
economie globală.

Politica guvernamentală
Guvernele influențează o parte importantă a activității economice. Ele iau decizii cu privire la
nivelul impozitelor și taxelor și încearcă să anticipeze capacitatea acestor decizii de a produce
efecte. Deciziile cu privire investiții majore de infrastructură pot avea efecte asupra
economiei.

Încredere și așteptări
Gospodăriile și firmele iau decizii nu doar pe baza nevoilor curente dar și pe baza celor
viitoare. Este puțin probabil că cineva ia decizia de a lua cu împrumut 15.000 Euro ca să își
cumpere o mașină dacă presupune că e posibil să își piardă locul de muncă. Mass media oferă
informații despre starea economiei, guvernele fac declarații, liderii sistemului bancar dau
interviuri și fac prognoze. Angajații vor avea idee despre cât de performantă este firma în care
lucrează și cei care lucrează în sectorul public vor urmări deciziile guvernamentale. Angajații
vor analiza rata curentă a inflației și nivelul salariilor și se vor gândi cât de mare va fi inflația
în viitor și cu cât ar trebui să le crească salariile pentru a-și menține standardul de viață.
Firmele vor lua și ele în calcul rata inflației și vor lua decizii cu privire la creșterea prețurilor
de vânzare pe baza inflației așteptate și a modului în care inflația va afecta prețul materiilor
prime.

Așteptările cu privire la viitor influențează deciziile, iar încrederea firmelor și gospodăriilor în

procesul de luare a deciziilor sunt dificil de cuantificat. În ce punct un individ crede că prețul
caselor a atins un maxim; când anume încrederea unei companii intră în declin sau își atinge
maximul? Toate acestea sunt întrebări dificile dar cu siguranță așteptările și încrederea
influențează semnificativ evoluția ciclică a activității economice.

Modele ale ciclurilor economice

Încercările de a înțelege cum apar ciclurile economice au dus la apariția unor modele care
diferă prin ipotezele lor. Pe de o parte exită modele care presupun că piețele se echilibrează
rapid și prin urmare bunăstarea agenților economici (firme și gospodării) este maximizată,
prin urmare nu există motive ca aceștia să își schimbe comportamentul. Pe de altă parte, există
modele care presupun că piețele nu se echilibrează întotdeauna rapid și există rigidități, în
special ale salariilor și prețurilor, ceea ce înseamnă că pentru o anumită perioadă de timp
agenții economici nu își vor maximiza bunăstarea. O privire generală asupra ciclurilor
economice arată că există modele explică evoluția ciclică pornind de la ofertă, altele de la
cerere și altele pe baza ciclul economic real: modelul neoclasic din perspectiva ofertei;
modelul keynesist din perspectiva ofertei; modelul neoclasic din perspectiva cererii; modelul
keynesist din perspectiva cererii; modelul ciclurilor de afaceri reale.