PRODUCȚ IA ȘI CREȘTEREA

ECONOMICĂ
Sursa: Gregory N. Mankiw, Mark P. Taylor, Economics, Cengage Learning, Fourth Edition, 2017, Ch.
22 PRODUCTION AND GROWTH, pp. 451 - 475

Creșterea economică în lume

Teoria creșterii
Productivitatea
De ce este importantă productivitatea? Exemplu
Productivitatea – factori determinanți
Determinanții creșterii economice
Cauzele creșterii
Teoria endogenă a creșterii
Creșterea economică și politicile publice
Economiile și investițiile
Randamentele neproporționale și efectul de „catch-up”
Investiții din exterior – îmbracă mai multe forme:
Educația
Sănătatea și alimentația
Drepturile de proprietate, stabilitatea politică și o bună guvernare
Comerțul liber
Cercetarea și dezvoltarea
Creșterea populației
Concluzie: importanța creșterii pe termen lung

În primele capitole am învățat cum se poate măsura creșterea economică și modificarea nivelului
prețurilor. Acestea sunt două dintre cele mai importante variabile macroeconomice. În continuare
ne vom focaliza pe ceea ce determină nivelul creșterii economice. Între țări există disparități
importante în ceea ce privește nivelul venitului. O persoană medie dintr-o țară dezvoltată,
precum cele din vestul Europei are un venit de peste 10 ori mai mare comparativ cu o persoană
cu venit mediu din India, indonezia sau Nigeria. Ratele de creștere economică și standardul de
viață sunt extrem de diferite.

Cum pot fi explicate aceste diferențe? Cum pot fi țările bogate sigure că își vor menține
standardul de viață? Ce politici ar trebui să promoveze țările sărace pentru a reuși or creștere mai
rapidă, astfel încât să ajungă din urmă statele dezvoltate? Acestea sunt unele dintre cele mai
importante întrebări la care ar trebui să răspundă macroeconomia. Așa cum am văzut, PIB
măsoară atât venitul total obținut într-o economie ca și cheltuielile totale pentru bunuri și servicii
în economia respectivă. În acest capitol ne focalizăm pe determinanții pe termen lung ai nivelului
și ratei de creștere a PIB real. În alte capitole vom studia fluctuațiile pe termen scurt ale PIB real
în jurul trendului său pe termen lung.

Creșterea economică în lume

În mod tipic, în analiza creșterii economice se utilizează nivelul PIB în relație cu populația. În
particular, putem identifica două concepte, PIB per capita și PIB/ lucrător. PIB/locuitor se
calculează prin împărțirea PIB real (la un anumit moment de timp, de exemplu într-un anumit an)
la populație penytru a avea o imagine asupra veniturilor pe locuitor. Aceste reprezintă o bază
utilă de comparație între țări, cu condiția să fie exprimat în aceeași monedă (de obicei dolari sau
euro).

 PIB/ locuitor

PIB real/locuitor = PIB real/ Populația totală

Similar, poate fi analizat PIB real în relație cu numărul de persoane ocupate dintr-o țară pentru a
estima veniturile per persoană care muncește.

 PIB/lucrător

PIB real/lucrător = PIB real/ Populația ocupată

PIB real/locuitor este un indicator al standardului de viață, fiind utilizat ca bază de comparație
între țări. De obicei, țările cu un nivel ridicat al PIB real/locuitor înregistrează niveluri scăzute de
creștere anuală.
https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.PCAP.CD

https://ec.europa.eu/eurostat/en/home

Regula lui 70%

Să presupunem că o țară are o rată anuală de creștere de 1% în timp ce altă țară are o rată de
creștere de 3%. E mare sau e mică această diferență? Pe termen lung, diferența contează foarte mult.

Exemplu: Să presupunem că doi absolvenți, Marin și Marina se angajează pentru prima dată la vârsta de
22 de ani pe același salariu – 20.000 $/an. Marin muncește într-o economie care crește cu 1% pe an, iar
Marina într-o țară care crește cu 3% pe an. Cât vor câștiga după 40 de ani?

Valoarea viitoare a venitului se calculează folosind principiul compunerii, respectiv după formula:

M = P (1 + i) n , M – valoarea totală obținută la finalul perioadei; P – valoarea inițială; i – rata dobânzii /

rata de creștere; n – numărul de ani

Răspuns:
 Marin: 29.777 $/an
 Marina: 65.240,40 $/an
Datorită diferenței de 2 puncte procentuale între ratele de creștere, salariul lui Marina este mai mult decât
dublul salariului lui Marin
Regula lui 70%: dacă o variabilă crește cu o rată de x% pe an, variabila respectivă se va dubla în
70/x ani.

 Venitul lui Marin se dublează în 70/1 = 70 de ani

 Venitul Marinei se dublează în 70/3 = 23 de ani

Teoria creșterii
Rata de creștere economică variază în timp. Uneori țările au parte de perioade de creștere
economică puternică și alteori creșterea economică este lentă sau activitatea economică se
contractă. Pentru ca o țară să simtă o îmbunătățire considerabilă a standardului de viață este
necesară o creștere economică susținută pe o anumită perioadă de timp. Determinanții creșterii
economice reprezintă un subiect de cercetare important pentru macroeconomie.

Factori care pot influența creșterea economică într-o țară:

o Rata de creștere a capitalului (fizic și uman) și creșterea populației: Simon

Kuznetz (premiul Nobel în 1971), Robert Solow (premiul Nobel în 1987)
o Nivelul de stabilitate macroeconomică
o Tipul de politică comercială
o Natura și calitatea instituțiilor și a guvernării
o Existența violenței, conflictelor și războiului
o Caracteristici regionale (ex: continentul din care face parte respectiva țară)
o Factori geografici (dotarea cu resurse, clima)
o Competitivitatea pe piețele internaționale
o Factori interni precum suprafața de teren disponibilă

Productivitatea

De ce este importantă productivitatea? Exemplu

 Un model simplu: un individ care locuiește singur pe o insulă – John
 Locuind singur, John își prinde singur pește, cultivă legume și își face singur haine.
Activitățile lui John – producția și consumul de pește, legume și haine – sunt un exemplu
de economie simplă
 Ce determină standardul de viață al lui John? Dacă se pricepe la pescuit, cultivat legume
și confecționat haine, o va duce bine, dacă nu, va fi sărac. Din moment ce trăiește doar
din ceea ce produce, standardul de viață e strâns legat de abilitățile sale productive
 Productivitatea influențează standardul de viață: cu cât John prinde mai mulți pești pe
oră, cu atât va avea mai mult pește la masă; dacă găsește un loc mai bun de pescuit,
productivitatea lui John crește; standardul de viață crește fie că va putea mânca mai mult
 pește, fie că poate petrece mai puțin timp pescuind și timpul rămas să-l folosească pentru
a produce mai multe haine sau legume.

Productivitatea: se referă la cantitatea de bunuri și servicii pe care un muncitor (sau orice alt
factor de producție) o realizează într-o perioadă dată de timp

În exemplul simplu de mai sus, productivitatea este factorul cel mai important care determină
standardul de viață al lui John și creșterea acesteia este factorul principal de creștere a
standardului de viață. La fel se întâmplă și în cazul unei economii naționale. Reamintim că PIB
înseamnă 3 lucruri: venitul total pe care îl obțin toți locuitorii unei țări, cheltuielile totale pe care
le fac pentru bunurile și serviciile produse și valoarea bunurilor și serviciilor produse. Aceasta
înseamnă că o creștere a standardului de viață, respectiv creșterea cantității de bunuri și servicii
disponibile este legată de creșterea PIB. De obicei, un PIB/locuitor mai mare înseamnă o
productivitate mai mare.

 Un standard mai bun de viață înseamnă că se produce mai mult în țara respectivă
 Pentru a explica diferențele între standardul de viață în diferite țări, ne raportăm la
producția de bunuri și servicii

Productivitatea – factori determinanți

Principalii factori care determină productivitatea sunt: capitalul fizic, capitalul uman, resursele
naturale și tehnologia.

 Capitalul fizic
o Capitalul – echipamentem mașini, utilaje, instalații, clădiri și diferite structuri
utilizate pentru a produce bunuri și servicii
o Muncitorii vor fi mai productivi dacă stocul de capital este mai mare
o Capitalul este un input în procesul de producție rezultat din procese de producție
anterioare

 Capitalul uman
o Cunoștințe și abilități pe care muncitorii le dobândesc prin educație, pregătire și
experiență
o Influențează capacitatea unei țări de a produce bunuri și servicii

 Resursele naturale
o Inputuri ale procesului de producție care provin din natură (pământ, ape, resurse
ale subsolului)
 o Resursele naturale sunt de două feluri: regenerabile (ex. pădurile) și
neregenerabile (ex. petrolul)
o Istoria demonstrează că resursele naturale pot contribui la creșterea standardului
de viață din anumite țări (SUA – suprafața agricolă întinsă, Orientul Mijlociu –
mari zăcăminte de petrol etc)

 Tehnologia
o Modul în care societatea înțelege să producă cât mai bine bunuri și servicii

Cauzele creșterii
 Modificări ale ratei de economisire. Creșterea ratei de economisire poate contribui la
creșterea investițiilor și la creșterea ratei de producție a capitalului / randamentului
capitalului
 Creșterea populației. Dacă populația crește în aceași măsură ca veniturile, atunci
PIB/locuitor va rămâne constant
o Rata natalității – numărul de nașteri raportate la 1.000 de locuitori
o Rata mortalității - numărul de decese raportate la 1.000 de locuitori
o Rata migrației – diferența dintre numărul de persoane care intră într-o țară din
străinătate și numărul celor care pleacă
 Diluarea stocului de capital – atunci când populația crește foarte repede, fiecare lucrător
va deține mai puțin capital; o cantitate mai mică de capital per lucrător va genera o
productivitate mai mică și un PIB / lucrător mai mic
 Promovarea progresului tehnologic – creșterea populației poate avea și efecte pozitive.
Mai mulți oameni vin cu mai multe idei ce pot contribui la progresul tehnologic și
implicit la prosperitatea economică
 Îmbunătățirea tehnologiilor/ Inovația – chiar dacă capitalul și forța de muncă rămân
constante, o creștere a tehnologiei va crește venitul deoarece atât capitalul cât și munca
devin mai productive

Teoria endogenă a creșterii

 Modelul lui Solow sugerează că exclusiv investiția în capital nu poate duce la creștere, pe
termen lung fiind nevoie de schimbarea tehnologiei
 În modelul lui Solow tehnologia este exogenă – nu e afectată nici de acumularea de
capital, nici de creșterea populației
 Deci modelul nu explică modul în care se produc schimbările tehnologiei
 Tehnologia – bun public care are caracteristica de non-rivalitate (non-rivalitate =
utilizarea unui bun public de către un individ nu reduce cantitatea de bunuri de acest fel
pe care le consumă ceilalţi indivizi şi nu reduce beneficiile derivate din consumul
rezervat celorlaltor indivizi;)
  Teoria creșterii endogene (teorie dezvoltata de Paul Romer): rata creșterii economice
pe termen lung este determinată de rata de creștere a productivității totale a factorilor,
care la rândul ei depinde de ritmul în care se produc schimbările de tehnologie
 Firmele investesc în Cercetare-Dezvoltare pentru a obține un avantaj competitiv față de
concurenți și în final pentru a obține profit
 Inovația contribuie și la creșterea capitalului intelectual și a productivității
 Distrugerea creatoare (idee dezvoltată de Joseph Schumpeter): pe măsură ce se
dezvoltă noi tehnologii, acestea le vor înlocui pe cele vechi, ceea ce face ca noi abilități și
cunoștințe să fie necesare pe piața muncii, iar cele vechi să devină inutile
 În consecință, anumite firme vor da faliment iar muncitorii vor trebui să se recalifice
pentru a obține noi competențe în conformitate cu noile cerințe ale pieței
 Dacă în final creșterea economică este asigurată, societatea va accepta această distrugere
creatoare
 Politicile guvernamentale caută să încurajeze investițiile în Cercetare-Dezvoltare
deoarece sunt esențiale în dezvoltarea noilor tehnologii

Creșterea economică și politicile publice

Până acum am explicat că nivelul de trai într-o țară depinde, în parte de abilitatea sa de a produce
bunuri și servicii, și că productivitatea acesteia depinde de capital, capital uman, resurse naturale
și tehnologie. În continuare ne vom focaliza pe următoarea întrebare: ce pot face guvernele
pentru a crește productivitatea și nivelul de trai?

Economiile și investițiile
o Pentru a creștere productivitatea este necesar să se investească mai multe resurse
în producția de capital
o Având în vedere că resursele sunt limitate, alocarea mai multor resurse pentru
producerea de capital implică alocarea unor resurse mai puține pentru a produce
bunuri și servicii destinate consumului curent.
o Societatea trebuie să sacrifice consumul de bunuri și servicii din prezent pentru a
se bucura de un consum mai mare în viitor
o Sudiile arată că țările care alocă o mare parte din PIB investițiilor au o rată medie
de creștere economică mai mare
o Există o strânsă legătura între investiții și creșterea economică însă nu s-a stabilit
cu exactitate care este cauza și care este efectul

Randamentele neproporționale și efectul de „catch-up”

 o Randamentele neproporționale = pe măsură ce creșterea ratei de economisire
permite acumularea mai multor capitaluri, beneficiile rezultate din capitalul
suplimentar devin tot mai mici în timp și astfel creșterea încetinește
o Efectul de „catch-up” = țările sărace tind să crescă mai repede decât țările bogate

Investiții din exterior – îmbracă mai multe forme:

o Investiți străine directe – investiții de capital deținute și conduse de o entitate
străină
o Investiții de portofoliu – investiții finanțate cu bani străini dar conduse de rezideți
naționali
o Investițiile din exterior contribuie la creșterea stocului de capital al țării, la
creșterea productivității și a salariilor
o Banca Mondială este o organizație internațională care încearcă să încurajeze
fluxul de capital către țările sărace

Educația
o Investiția în capitalul uman este cel puțin la fel de importantă ca investiția în
capitalul fizic pentru succesul economic al unei țări pe termen lung
o În economiile vestice, fiecare an în plus de școală crește venitul cu 10%
o În țările mai puțin dezvoltate în care capitalul uman este mai rar, diferența dintre
muncitorii educați și cei fără educație este mai mare
o În țările sărace copii renunță de multe ori la școală la o vârstă fragedă deoarece
trebuie să muncească pentru a-și ajuta familia
o Capitalul uman este foarte important pentru creșterea economică deoarece
generează externalități pozitive
o O problemă cu care se confruntă o parte din țările sărace este fenomenul de `Brain
drain` - emigrarea celor mai mulți muncitori educați în țările dezvoltate pentru a
beneficia de un standard de viață mai ridicat

Sănătatea și alimentația
o Investițiile în sănătatea populației reprezintă o cale prin care o națiune poate
crește productivitatea și standardul de viață.

Drepturile de proprietate, stabilitatea politică și o bună guvernare

o Pentru a stimula creșterea economică, politicienii caută să protejeze drepturile de
proprietate, să promoveze stabilitatea politică și să asigure o bună guvernare
o În anumite țări în curs de dezvoltare sau slab dezvoltate în care sistemul de justiție
nu funcționează în parametrii optimi, corupția și mita reprezintă o problemă foarte
mare.
 o Instabilitatea politică diminuează inițiativa rezidenților de a economisi, de a
investii și de a demara o afacere, descurajând de asemenea și fluxurile de investiții
străine
o Prosperitatea economică depinde în parte de prosperitatea politică, întrucât fără o
bună guvernare dezvoltarea economică riscă să fie compromisă.

Comerțul liber
o Politicile comerciale orientate către interior – au ca obiectiv creșterea
productivității și a standardului de viață, evitând interacțiunea cu restul lumii
o Politicile comerciale orientate către exterior – au ca obiectiv creșterea
productivității și a standardului de viață prin integrarea țării în economia
mondială.
o Țările care au adoptat politicile comerciale orientate către interior au înregistrat
nivele de creștere mai mici față de țările care au adoptat politicile comerciale
orientate către exterior
o Comerțul unei țări este influențat atât de politica guvernului cât și de aspecte
geografice (ex: țările cu acces la oceane/mări/fluvii au un nivel de dezvoltare mai
ridicat)

Cercetarea și dezvoltarea
o Guvernul are rolul de a încuraja cercetarea și dezvoltarea noilor tehnologii prin:
laboratoare de cercetare științifică finanțate de guvern, granturi de cercetare,
scutiri fiscale, atestare de brevete etc.

Creșterea populației
o Există o relație directă între numărul de muncitori și creșterea economică
o O populație mai numeroasă implică un număr mai mare de muncitori care produc
bunuri și servicii și de asemenea mai mulți consumatori

Concluzie: importanța creșterii economice

În acest capitol am prezentat teoriile creșterii, modul în care acestea explică diferențele în
standardul de viață între țări și cum guvernele pot încerca să crească nivelul de trai într-o țară
prin politici care promovează creșterea economică. Pentru a asigura creșterea nivelului de trai,
trebuie să crească abilitatea țării respective de a produce, prin încurajarea acumulării rapide a
factorilor de producție și prin asigurarea celor mai eficiente modalități de utilizare a factorilor
respectivi.

Opiniile economiștilor referitoare la rolul guvernelor în promovarea creșterii economice diferă.

Ca nivel minim, un guvern poate asigura suportul prin menținerea drepturilor de proprietate și a
stabilității politice. Mult mai controversate sunt însă măsuri precum sprijinirea unor anumite
industrii importante pentru progresul tehnologic. Din acest punct de vedere, creșterea economică
rămâne unul dintre cele mai importante subiecte în dezbaterile pe teme macroeconomice.