Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Investiţiile
Multiplicatorul investiţional
3
Cresterea economica
• Creșterea economică este un proces care se manifestă la nivel global și care poate fi
măsurat prin intermediul unor indicatori macroeconomici precum PIB, bunăstare
economică etc.
Creșterea economică cunoaște două forme de manifestare:
• creșterea extensivă
• creșterea intensivă.
• Creșterea economică extensivă presupune creșterea la nivelul PIB-ului datorită aportului
cantitativ adus de factorii de producție: echipamente și utilaje, angajați, consum materii
prime și materiale etc. Prin creșterile suplimentare înregistrate se produc efecte pozitive
care se regăsesc în cererea și oferta agregată.
• Creșterea economică intensivă presupune o creștere la nivelul PIB ca urmare a unor factori
de producție date de: productivitatea muncii, randamentul economic, reducerea costurilor
de producție. Creșterea economică zero se manifestă atunci când ritmul în care cresc
indicatorii la nivel macroeconomic este determinat doar de sporul de populație înregistrat și
nu de performanță. 4
Cresterea economica
procesul de sporire a producţiei şi veniturilor pe locuitor (şi pe ansamblu) şi pe această cale
îmbunătăţirea gradului de satisfacere a cerinţelor de consum ale populaţiei şi a nivelului de
trai, concomitent cu dezvoltarea potenţialului şi a structurilor economice, cu asigurarea unui
echilibru dinamic a economiei naţionale.
se fundamentează pe punerea în valoarea şi utilizarea eficientă a resurselor şi factorilor
economici, a potenţialului economic al unei ţări
Observatii:
• există diferențe semnificative din perspectiva nivelului de trai;
• ratele creșterii economice variază semnificativ de la o țară la țară;
• 1 –2% în economiile dezvoltate
• venitul mediu se dublează în 35 de ani;
• 10 -12% în China
• venitul mediu se dublează în 7 de ani;
5
Determinantele creşterii la nivelul macroeconomiei
• Disparităţile de la ţară la ţară sunt legate, cel puţin parţial, de diferenţele dintre
modalităţile de utilizare a forţei de muncă şi perfecţionarea profesională a forţei de
muncă.
• În mod particular, majoritatea ţărilor care au cunoscut o accelerare a creşterii PIB pe
cap de locuitor au înregistrat şi o creştere a gradului de utilizare a forţei de muncă, în
timp ce majoritatea celor în care piaţa muncii a suferit o stagnare, sau chiar un declin,
s-au confruntat cu deteriorarea performanţei lor în ceea ce priveşte creşterea
economică.
• Acest aspect se datorează faptului că, în aceste ţări, rata de creştere a productivităţii
muncii nu a putut compensa contribuţia negativă pe care au avut-o performanţele
slabe în domeniul utilizării forţei de muncă la reducerea creşterii economice.
• Disparităţile din ce în ce mai mari în tendinţele de creştere economică de-a lungul
ultimului deceniu par să rezulte dintr-o combinaţie de factori "tradiţionali" - legaţi mai
ales de eficienţa mecanismelor pieţei forţelor de muncă - şi elemente ale "noii
economii" ce reflectă dimensiunea industriilor producătoare de ICT, dar şi ritmul
adoptării acestei tehnologii de către celelalte industrii.
6
Creștere economică rapidă și convergența reală accelerată în ultimii 15 ani…
PIB-ul a crescut de 4 ori, de la 40,8 mld. euro
în 2000 la 160,4 mld. euro în 2015;
•PIB-ul pe locuitor, exprimat ca pondere în
media zonei euro, s-a majorat de 2,3 ori, de
la 23% în 2000 la 53% în 2015;
•Diferenţialul estimat de creştere economică
a României (+1,5 pp/an) faţă de media zonei
euro ne-ar permite atingerea unui nivel de
65% în 6-7 ani
•Deși este considerată o condiţie necesară a
dezvoltării unui stat, creșterea PIB-ului nu
arată efectiv cât de bine trăiesc oamenii şi
cât de bună este calitatea mediului
înconjurător (Eurostat – secțiune GDP and
beyond).
7
Alte principale economii europene
8
Dezvoltarea țării – aspecte conceptuale
Dezvoltarea unui stat mişcarea ascendentă a bunăstării întregului sistem social
îmbunătățirea condiţiilor de viaţă şi a structurii socio-economice a ţării, progrese
instituţionale şi tehnologice, reflectate în evoluţii pozitive ale veniturilor şi avuţiei
populaţiei.
În recentele documente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) și Băncii Mondiale
dezvoltarea se referă la:
• creşterea calităţii capitalului uman,
• scăderea inegalităţii
• schimbări structurale care îmbunătăţesc calitatea vieţii.
12
Corelația creștere – dezvoltare în România
• Dezvoltarea în România este mai lentă decât creșterea economică din cauza:
• Calității relativ slabe a creșterii (probleme structurale în economia reală, principala forţă de
creare a PIB)
13
Creşterea economică
• intensivă
• extensivă
𝑔 = 𝑔𝑒 + 𝑔𝑖
14
Creșterea economică și politicile macroeconomice
susținerea educației
• brain drain
15
Creșterea economică și politicile macroeconomice
investiții pentru sănătatea populației
• angajații sănătoși au o productivitate mai mare
• R. Fogel: îmbunătățirea alimentației a generat o creștere a productivității
garantarea proprietății și stabilitatea politică;
liberalizarea comerțului
• politici protecționiste (tarife, cote de import)
• comerțul internațional
sprijinirea activităților de cercetare-dezvoltare;
gestionarea evoluției populației
• forță de muncă mai numeroasă
• stocul de capital pe angajat
• diferențe între ratele de creștere ale populației
• metode de reducere a ratei de creștere a populației
• încurajarea progresului tehnologic
16
Concluzii generale
17
Concluzii la nivelul Romaniei
• Relaţia dintre creşterea economică şi dezvoltare reducerea sărăciei este fracturată în
România de o economie reală cu: Performanţe sub aspiraţiile cetăţenilor privind nivelul de
trai
• Indisciplină financiară accentuată a firmelor
• Manifestări frecvente de evaziune fiscală şi corupţie, fenomene care se regăsesc atât la
firme, cât şi în execuţia bugetului general consolidat
• Disparităţi accentuate ale veniturilor şi economisirii populaţiei, concretizate într-o
puternică polarizare socială
• Evoluţiile nefavorabile de mai sus s-au produs în condiţiile acţiunii slabe a statului:
• s-a promovat, în mod eronat, ideea generală a unui stat minimal în România
• necesitatea obiectivă, în economia de piaţă, a reducerii substanţiale a rolului statului ca acţionar şi
gestionar al societăţilor comerciale cu capital public;
• dar, totodată, statul trebuie şi să se manifeste prin instituţii puternice, care să elaboreze strategii
economico-sociale şi politici sectoriale eficiente şi
• să emită reguli şi norme adecvate, asigurând aplicarea lor fermă, pentru a susţine dezvoltarea
economico-socială echilibrată a ţării şi să asigure încrederea cetăţenilor în economia de piaţă şi
18
democraţie.
• Situaţia economico-socială existentă este caracterizată prin tensiuni sociale care
periclitează echilibrele macroeconomice La rândul lor, macroechilibrele depind de
calitatea şi etica mixului de politici aplicate, precum şi echitatea ajustărilor operate
atunci când situaţia economiei o impune
• Politicile economice nesustenabile, combinate cu ajustări economice inechitabile
creează tensiuni sociale şi premisele unor noi dezechilibre economice
• Potrivit lui T. Piketty:
• Capitalismul produce în mod mecanic inegalităţi nejustificate care pun în
discuţie valorile meritocratice pe care se bazează societatea democratică
• În societăţile democratice există două mari grupări de cetăţeni:
• Pentru unii inegalităţile sunt tot mai mari, iar lumea tot mai nedreaptă
• Pentru alţii, mai puţini, nu trebuie făcut nimic pentru a perturba acest fericit echilibru actual
“dialog al surzilor”
19
Soluţii
• Creşterea volumului şi calităţii PIB necesită încurajarea comportamentelor pozitive privind: munca,
economisirea, investirea, solidaritatea etc.
PRIN
• Acordarea de deduceri fiscale pentru participarea la scheme de pensii private, de asistenţă medicală privată,
de credite pentru studenţi + diferenţierea alocaţiilor pentru copii în favoarea categoriilor mai vulnerabile de
cetăţeni etc.;
• Întărirea administraţiei fiscale în ceea ce priveşte alocarea resurselor umane şi aplicarea unor metodologii
moderne de control, precum şi asigurarea unei informatizări corespunzătoare. Acţiuni de control recente ale
ANAF au dovedit că o parte a consumului intermediar (cheltuieli), la companiile mari, îndeosebi cu capital
străin, sunt în fapt, preţuri de transfer “optimizare fiscală”, inclusiv prin intermediul unor paradisuri fiscale;
• Performantele scazute ANAF sunt date de:
• 600 firme nu au fost controlate niciodată după 1989, respectiv de 26 ani (din cele 1500 de mari
contribuabili, care reprezinta 44% din veniturile fiscale, conform afirmaţiilor unui fost preşedinte al ANAF),
• în statele occidentale dezvoltate, marii contribuabili generează 65%-70% din veniturile fiscale; astfel, în
timp ce în zona euro doar cca. 33% din veniturile fiscale sunt generate de IMM-uri, în România ponderea
este de 56%;
• la 31 martie 2016, din 86 mld. lei creanţe bugetare greu recuperabile, 76% (66 mld. lei) erau localizate la
firme aflate în diferite faze ale procedurii de insolvenţă; istoricul arată că, în aceste cazuri, se recuperează
numai 5% din aceste creanţe, pierzându-se, astfel, cca. 63 mld. Lei.
20
Fluctuațiile activității economice
• Fluctuațiile economice sunt mișcări neuniforme întâlnite în activitatea economică care
presupun o succesiune de faze (creștere, scădere, încetinire sau declin) și care sunt
generate de factori atât interni cât și externi (economici, sociali, tehnologici etc).
• Ciclicitatea vieții economice reprezintă o evoluție care are un caracter de repetabilitate în
timp a unor faze precum cele de expansiune și de recesiune. Se consideră că este
caracterizată de o evoluție ondulatorie care permite regenerarea in timp, aceasta definind o
formă de evoluție normală, având la bază interdependența dintre factorii naturali, tehnici,
economici, socio-politici și psihologici.
• Ciclurile economice sunt mișcări periodice care marchează reproducerea unor evenimente
care au existat și în trecut fiind marcate de două evoluții contradictorii (expansiune și
recesiune) și având patru faze distincte (criză, depresiune, înviorare și avânt). În ciclurile
economice un rol important îl au modificările care apar la nivelul cererii agregate care
determină fluctuații economice. Şocurile asupra ofertei date de modificările de preț (la
combustibili, de exemplu) sunt cele care pot fi o cauză care să ducă la apariția unor cicluri
economice.
21
Ciclurilor economice
Factorii exogeni de ordin economic, politic sau militar (oscilații ale cursului valutar al unor
monede considerate stabile, prețul petrolului, revoluții, războaie, embargo-uri etc.) pot duce
la favorizarea unor cicluri economice.
22
Etape in activitatea economica
• Criza economică este un fenomen care se instalează în economie și care arată o stare de
dificultate percepută asupra activității economice, care presupune stagnarea sau diminuarea
performanțelor economice, existența unor dezechilibre între cerere și ofertă, respectiv producție și
consum. În trecut (până în sec. XIX) crizele economice aveau la bază subproducția care era
provocată de fenomene naturale sau sociale nefavorabile. În economia modernă criza economică
se regăsește sub forma excesului de ofertă față de o cerere solvabilă, dezechilibru la nivelul
ocupării forței de muncă, creșterea prețurilor, scăderea nivelului de trai etc.
• Depresiunea este o fază a ciclului economic caracterizată prin încetinirea ritmului de creștere
economică. Se constată în această fază reducerea masei monetare care are ca efect reducerea
cererii agregate acestea influențând atât populația cât și agenții economici existenți în respectiva
economie. Se poate constata ca tendință generală reducerea performanțelor economice cu efect
direct asupra scăderii PIB-ului ca dimensiune.
• Înviorarea este o etapă care precede depresiunea și presupune o ușoară tendință de creștere a
performanțelor economice, existând efecte vizibile atât în ceea ce privește producția cât și
consumul, iar trendul la nivelul economiei este unul ascendent.
• Avântul este o etapă în care creșterea este mai evidentă, evoluția favorabilă fiind observată prin
creșterea unor indicatori la nivel macroeconomic precum: venituri nominale și reale, producția,
utilizarea factorilor de producție, investițiile etc. 23
Echilibrul macroeconomic
• Echilibrul economic - este o stare în care nu există exces de cerere sau de ofertă și care se manifestă pe
piețele interdependente. Echilibrul parțial poate fi regăsit atunci când acesta există doar într-un sector sau
domeniu de activitate sau doar pentru anumite bunuri.
• Echilibrul din perspectiva macroeconomică – situația spre care tind toate piețele (de bunuri, servicii,
monetară, financiară, a muncii, națională etc.), de a se găsi concordanța între cererea agregată și oferta
agregată.
Criterii de delimitare a formelor de manifestare a echilibrului:
1) după corelațiile care exista in economie avem:
• echilibrul funcțional – se referă la legăturile intrinseci care există între fenomenele și procesele economice la care se referă;
• echilibrul structural – se referă la raporturile dintre diverse domenii.
2) după sfera de cuprindere:
• echilibrul global – realizat la nivel general;
• echilibrul parțial – realizat la nivelul unor componente secvențiale.
• 3) după stabilitatea manifestată:
• echilibrul stabil – întâlnit atunci când perturbarea stării de echilibru este urmată de revenirea la starea inițială;
• echilibrul instabil – întâlnit atunci când revenirea la starea inițială nu mai este posibilă.
• 4) după perioada de timp luată în studiu:
• echilibrul instantaneu – acea stare care apare atunci când oferta rămâne constantă;
• echilibrul pe termen scurt – acea stare care apare atunci când producătorii cresc producția prin folosirea dotărilor
existente și/sau a restricțiilor existente în funcționarea unui mecanism;
• echilibrul pe termen lung – atunci când au existat perioade mari de stabilitate, în care producătorii au suficient timp să
renunțe la vechile capacități de producție fie construind altele fie ieșind dintr-o ramură sau intrând și pe o altă ramură.
24
Echilibrul macroeconomic
Echilibrul macroeconomic se realizează atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:
• oferta agregată să fie egală cu cererea agregată (condiția generală):
Y=D
Unde: Y – oferta agregată reprezentată de venitul național sau de PNB, repartizată pentru consumul
C, respectiv pentru economisire și D – cererea agregată cu două componente: pentru consum (C) și
pentru investiții (I).
Din: Y = C + S și D = C + I, rezultă: C + S = C + I, adică: S = I. Dacă se iau în calcul și exporturile și
importurile, atunci ecuația inițială are forma:
Y + H = D + E și înlocuind avem: C + S + H = C + I + E, având S + H = I + E sau S – I = E – H.
• oferta de monedă din economie să fie egală cu cererea de monedă din economie:
Ym = Dm
Unde: Ym – oferta de monedă din economie, Dm – cererea de monedă din economie.
• oferta de forță de muncă din economie să fie egală cu cererea de forță de muncă din
economie:
YL = DL
Unde: YL – oferta de forță de muncă din economie, DL – cererea de forță de muncă din economie.
25
Modelul de echilibru macroeconomic este cunoscut prin intermediul diagramei IS-LM în care
se observă echilibru pe piața bunurilor și serviciilor IS (investiții – economii) și LM (cerere de
monedă – ofertă de monedă).
La realizarea echilibrului IS acționează de obicei politicile bugetare iar la LM, politicile
monetare.
Echilibrul pe piața bunurilor și serviciilor este studiat prin intermediul a două situații:
a) existența unei economii închise (autarhice),
b) existența unei economii deschise.
26
Echilibrul pe piața bunurilor
• economie închisă (fără sector guvernamental)
Oferta agregata = Cerere agregata
Y=Z
Y=C+I
YD = C + S, unde YD = Y
C+S=C+I
S=I
unde: S = economii private iar I = investitii
• economie deschisă
28
Factorii de influenta ai
investițiilor Relația dintre mărimea
investițiilor și rata dobânzii
29
Multiplicatorul investițiilor
Multiplicatorul investitiilor ne arată cu cât crește venitul la o creștere cu o unitate monetară a investițiilor;
• este într-o relație directă cu înclinația marginală spre consum (c’);
• este într-o relație inversă cu înclinația marginală spre economisire (s’);
Y=C+I+G
Y = C0 + c’YD + I + G
Y = C0 + c’(Y – T) + I + G
(1 – c’)Y = C0 - c’T + I + G
1 ′
Y= (𝐶 − 𝑐 T + I + G)
1−𝑐 ′ 0
∆𝑌
𝑘=
∆𝐼
1 1
𝑘= ′ = ′
1−𝑐 𝑠
30
Acceleratorul investițiilor
Acceleratorul investițiilor = măsoară efectul creșterii venitului asupra investițiilor;
∆𝐾 𝐼𝑡
𝐴= =
∆𝑌 𝑌𝑡 − 𝑌𝑡−1
31
Elemente de bază privind creșterea economică
• Creșterea economică = sporirea rezultatelor activității economice la nivel
macroeconomic, într-o anumită perioadă.
32
Măsurarea creșterii economice
• prin indicatori macroeconomici exprimați în mărimi reale și absolute (PIB, PNB, VN):
𝑌𝑛 −𝑌0
𝐺𝑌 = x 100
𝑌0
33
Evolutia PIB in Romania
Sursa: http://www.insse.ro/cms/ro
34
Evolutia datoriei publice in Romania
Sursa: http://www.insse.ro/cms/ro
35
Formele creșterii economice
• extensivă versus intensivă;
• zero versus creștere economică negativă;
• exogenă versus endogenă;
Teorii și modele ale creșterii economice
1. Teoria clasică a creșterii economice:
• element central: factorii de producție, oferta;
Oferta de mărfuri
• Cantitatea de factori de producţie - L, K
• Funcţia de producţie: Y = F(L, K)
37
Modelul lui Solow
• stocul de capital
• creșterea demografică
• nivelul tehnologic
• model dinamic
Why Some Countries Are Poor and Others Rich? Explicarea crizei:
https://www.youtube.com/watch?v=9-4V3HR696k https://www.youtube.com/watch?v=j4_tyEl84IQ
38
Modelul Solow - Swan
• Funcție de producție caracterizată prin randamente de scară constante:
Y = F (K, L)
𝑌 𝐾
𝐿
=F 𝐿
,1
𝑌
y=𝐿
𝐾
k= 𝐿
Unde: y – productia pe muncitor; k – unitati de capital pe muncitor
y = f (k)
Unde: 𝑓 (𝑘) = 𝐹(𝑘, 1)
𝑖 = 𝑠𝑦
Sau
𝑖 =𝑠𝑓(𝑘)
40
Modelul Solow-Swan
• Rata amortizarii (δ)
∆𝐾 = 𝐼 − 𝛿𝐾
Sau
∆𝐾 𝑠𝑌 𝑠𝑦
= -𝛿= -𝛿
𝐾 𝐾 𝑘
43