Cresterea

economica

Tipologie, factori, beneficii, costuri

Creșterea economică
• Indicatori:
• Creşterea PIB real: g=Δ%PIBr
• Creşterea PIB real/locuitor
Sursa: Banca Mondiala, 2020
• Sursa: Banca Mondiala,
2020
Sursa: Banca Mondiala, 2020
 • Efectul conform căruia o țară care

Efectul de începe să crească de la un nivel mai

scăzut al PIB va crește mai repede
decât o țară mai bogată (țările
catch-up sărace tind să crească mai repede
decât cele bogate)
 Cresterea economica in EU, 1995 - 2020
2.50

2.00 2.02

1.50 1.48
1.35
1.32

1.00 1.00

0.50

0.00
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

Romania France
European Union - 28 countries (2013-2020) Germany

Sursa: Eurostat
 Cresterea economica in Romania, Germania, Franta si EU 2019 - 2021
8

0
Romania France Germany European Union

-2

-4

-6

-8

-10

2019 2020 2021

 Rata anuala de crestere, 1995 – 2020 (%)
15.00

10.00

5.00

0.00
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020

-5.00

-10.00

European Union - 28 countries (2013-2020) France Germany

Poland Romania

Sursa: Eurostat
 • În funcţie de valorile PIB/locuitor:
• Creştere pozitivă: g>0
• Creştere negativa: g<0
• Creştere zero: g=0

Tipologie • În funcţie de relaţia PIB real – rata

inflaţiei:
• Creştere neinflaţionistă : g>π
• Creştere inflaţionistă: g<π
• Stagflaţie: g=0 si π>0
• Slumpflaţie: g<0 si π>0
 Modelul Solow
• Robert Solow (MIT Nobel laureate) își propune să răspundă la 3 întrebări:
• Care sunt principalii factori care afectează creșterea?
• Cum evoluează creșterea în timp?
• Vor recupera țările sărace decalajul?
 Modelul Solow
Factorii determinanti ai cresterii sunt:

Rata de crestere a fortei de munca;

Rata de creştere a capitalului;

Ritmul productivității;

Descompunerea Solow:

ΔPIBr/PIBr=ΔY/Y = g=ΔA/A+αΔK/K+(1-α) ΔL/L , cu

ΔA/A reziduul Solow

 Un exemplu...

Să presupunem că funcția de producție este de forma:

Y=AK0.2 L0.8

ΔY/Y=ΔA/A+0.2ΔK/K+0.8ΔL/L

ΔA/A se calculeaza ca reziduu, ca diferență între rata de

creștere economică și creșterea celorlalți doi factori.
 Modelul Solow
• Modelul de creștere Solow (Premiul Nobel pentru economie 1987) arată că creșterea
economică depinde de trei factori: capital, muncă și progres tehnic.
• Știm că PIB-ul este producția finală realizată pe teritoriul unei țări. Semestrul trecut am
învățat în microeconomie că producția este o funcție a doi factori de producție: capital și
forța de muncă: 𝑌 = 𝐹 (𝐾, 𝐿)
• Modelul lui Solow presupune că funcția de producție are randamente constante la
scară: 𝑧𝑌 = 𝐹 (𝑧𝐾, 𝑧𝐿) pentru orice valoare pozitivă a lui z.
• Pentru a simplifica, exprimăm toate cantitățile în raport cu volumul forței de muncă: 𝑌 / 𝐿
= 𝐹 (𝐾 / 𝐿, 1)
• Această ecuație arată că producția medie a forței de muncă Y / L este o funcție a
capitalului pe lucrător K / L.
• Fie y = Y / L = producția medie a forței de muncă și k = K / L = capital pe unitate de muncă
=> y = f (k).
• Pe măsură ce k crește, y crește, dar din ce în ce mai puțin în acest model.
• Funcția de producție se caracterizează prin scăderea productivității marginale a
capitalului: fiecare unitate suplimentară de capital produce mai puțin decât unitatea
anterioară (legea scăderii productivității marginale).
 Modelul Solow
• Modelul Solow se bazează pe egalitatea dintre economisire și investiție.
• Dacă ignorăm cheltuielile publice și exporturile nete, avem: Y = C + I /:L=> y = c + i, cu c = C / L și
i = I / L.
• Conform acestui model, consumul ia următoarea formă: c = (1-s) y => y = (1-s) y + i => i = sy =
economii pe unitate de muncă.
• Pentru orice stoc de capital dat, y determină cantitatea pe care economia o poate produce, iar rata
de economisire determină distribuția acestei producții între consum și investiții.
• Modificările stocului de capital în timp pot fi o sursă de creștere economică.
• Modificarea stocului de capital este determinată de:
• Investiție: stocul de capital crește atunci când compania cumpără echipamente noi;
• i = sy = sf (k)
• Amortizare: stocul de capital se depreciază pe măsură ce capitalul instalat îmbătrânește și trebuie să
fie inlocuit.
• Fie δ rata de amortizare => rata de capital care trebuie amortizată în fiecare an este egală cu δk.
• Modificarea capitalului va fi: Δk = sf (k) - δk.
• Ultima ecuație arată că stocul de capital nu mai crește atunci când investiția este egală cu
deprecierea.
• Se spune că acest nivel de capital este staționar și este notat cu k *.
 Modelul Solow
• Starea de echilibru este importantă deoarece o
economie care a atins-o nu se mai mișcă.
• Este, de asemenea, important, deoarece o economie
care nu a atins-o tinde spre ea.
• Oricare ar fi punctul de plecare, orice economie
ajunge într-o zi la starea sa stabilă. În acest sens,
starea de echilibru este echilibrul pe termen lung al
economiei.
 Concluziile lui Solow

O rată mai mare a economisirii implică un raport mai mare

K/L si un nivel mai mare de trai;

S mai mare implică c mai mic, deci o reducere a

consumului prezent, în favoarea unui consum viitor mai
mare.

Singura sursă de creștere este productivitatea, întrucât

raportul capital muncă evolueaza spre o stare staționară.
 Ce determină productivitatea?

Capitalul fizic (K)

Capitalul uman (H)

Resursele naturale (N, regenerabile și neregenerabile)

Cunoștiințele tehnologice (A).

 • Progresul tehnic – factor endogen
• Externalităţi:
• schimbul de informaţii creator în regiunile
caracterizate printr-o mare concentrare a
Noile activităţii industriale sau de cercetare
ştiinţifică => „reţele” de informaţii de care

teorii ale •
beneficiază în mod gratuit toţi rezidenţii;
dezvoltarea infrastructurii publice, de care

creşterii
beneficiază întreaga populaţie;
• ridicarea standardelor de pregătire, care
conduce la creşterea investiţiilor în
(Romer) •
capitalul uman;
modificarea atitudinii consumatorilor, care
vor accepta mai uşor noile produse şi
modificarea atitudinii populaţiei faţă de
formarea profesională.
 Noile teorii ale creşterii
• Robert Lucas: capitalul uman este un factor endogen al creşterii;
acumularea de capital uman => creştere şi efecte externe pozitive =>
acumulare de capital uman => creştere ş.a.m.d.;
• Romer: inovarea şi cercetarea-dezvoltarea constitue factorul rezidual: cu
cât eforturile de cercetare-dezvoltare sunt mai importante, cu atât
creşterea este mai semnificativă; cu cât creşterea este mai puternică, cu
atât eforturile de cercetare-dezvoltare sunt mai intense.
• Romer: intervenţia statului poate fi legitimă întrucât cercetarea-
dezvoltarea prezintă caracteristicile bunurilor colective.
• Barro: cheltuielile publice (educaţie, cercetare-dezvoltare, infrastructură)
sunt factor de creştere şi au un efect cumulativ: ele permit accentuarea
creşterii, care induce creşterea cheltuielilor publice, ş.a.m.d.. Există o rată
optimă de impunere fiscală, care favorizează creşterea.
 Creşterea economică endogenă:
concluzii
• creşterea pe termen lung este un fenomen cumulativ;
• creşterea pe termen lung se explică prin acumularea surselor endogene de
creştere (experienţă, cunoştiinţe, cercetare-dezvoltare, infrastructură ş.a.);
• fiecare sursă a creşterii produce efecte externe pozitive care accentuează
creşterea şi poate face legitimă intervenţia statului;
• randamentele sunt constante pe termen lung.
 Factorii creşterii sintetizați
• Q=F(K,L,N)
• Cresterea populatiei;
• Acumularea capitalului (economiile si investitiile);
• Cresterea calitatii fortei de munca;
• Progresul tehnologic;
• Realocarea resurselor dinspre sectoarele cu productivitatea redusa catre
cele cu productivitate ridicata.
• Instituțiile (proprietatea privată, legea și ordinea, cutumele, ș.a.)
• Intervenția statului?
 • Progresul tehnic – factor endogen
• Externalităţi:
• schimbul de informaţii creator în regiunile
caracterizate printr-o mare concentrare a
Noile activităţii industriale sau de cercetare
ştiinţifică => „reţele” de informaţii de care

teorii ale •
beneficiază în mod gratuit toţi rezidenţii;
dezvoltarea infrastructurii publice, de care

creşterii
beneficiază întreaga populaţie;
• ridicarea standardelor de pregătire, care
conduce la creşterea investiţiilor în
(Romer) •
capitalul uman;
modificarea atitudinii consumatorilor, care
vor accepta mai uşor noile produse şi
modificarea atitudinii populaţiei faţă de
formarea profesională.
 Noile teorii ale creşterii
• Robert Lucas: capitalul uman este un factor endogen al creşterii;
acumularea de capital uman => creştere şi efecte externe pozitive =>
acumulare de capital uman => creştere ş.a.m.d.;
• Romer: inovarea şi cercetarea-dezvoltarea constitue factorul rezidual: cu
cât eforturile de cercetare-dezvoltare sunt mai importante, cu atât
creşterea este mai semnificativă; cu cât creşterea este mai puternică, cu
atât eforturile de cercetare-dezvoltare sunt mai intense.
• Romer: intervenţia statului poate fi legitimă întrucât cercetarea-
dezvoltarea prezintă caracteristicile bunurilor colective.
• Barro: cheltuielile publice (educaţie, cercetare-dezvoltare, infrastructură)
sunt factor de creştere şi au un efect cumulativ: ele permit accentuarea
creşterii, care induce creşterea cheltuielilor publice, ş.a.m.d.. Există o rată
optimă de impunere fiscală, care favorizează creşterea.
 Creşterea economică endogenă:
concluzii
• creşterea pe termen lung este un fenomen cumulativ;
• creşterea pe termen lung se explică prin acumularea surselor endogene de
creştere (experienţă, cunoştiinţe, cercetare-dezvoltare, infrastructură ş.a.);
• fiecare sursă a creşterii produce efecte externe pozitive care accentuează
creşterea şi poate face legitimă intervenţia statului;
• randamentele sunt constante pe termen lung.
 Factorii creşterii sintetizați
• Q=F(K,L,N)
• Cresterea populatiei;
• Acumularea capitalului (economiile si investitiile);
• Cresterea calitatii fortei de munca;
• Progresul tehnologic;
• Realocarea resurselor dinspre sectoarele cu productivitatea redusa catre
cele cu productivitate ridicata.
• Instituțiile (proprietatea privată, legea și ordinea, cutumele, ș.a.)
• Intervenția statului?
 Fig. 2. The contribution of factors to GDP growth(%)
4
3.6
3.2
3 2.9
2.6 2.7 2.6
2.3

2
1.4 1.3 1.3 1.3
1 1.1
1
0.6
0.3 0.2 0.1
0
2008-2012 2013-2016 2017 2018 2019 -0.1 2020 2021
-0.2
-0.4
-1
-1.2

-2

Total Labour (hours, y-o-y) Capital Accumulation (y-o-y) Total Factor Productivity (y-o-y)

Sursa: European Commission, Country Report Romania 2020

Sursa: Banca Mondiala, 2020
 Costurile creşterii
• Costuri individuale:
- Creşterea cheltuielilor cu pregătirea profesională
- Sacrificarea consumului prezent
- Aspecte psihologice legate de adaptare
• Costuri la nivel macroeconomic:
- Costuri aferente aspectelor ecologice
- Accentuarea caracterului limitat al resurselor
- Investiţii publice în educaţie şi în formarea profesională continuă.
 Legea lui Okun și
curba lui Phillips.
Ciclurile economice
 Legea lui Okun
Rata somajului

Rs*

Y* PIB

Legea susţine că între evoluţia P.I.B. şi cea a ratei şomajului există o relaţie
negativă.
Legea lui Okun, SUA, 1951 - 2012

Sursa: http://bts-banque.nursit.com/La-loi-d-Okun
 • In cateva țari OCDE coeficientul
variaza intre 0,25 și 0,55;
excepție Japonia cu -0,15 si
Spania cu -0,85 (SUA cu -0,45).
Legea lui • Pentru mai multe evidențe
empirice, a se vedea
Okun (facultativ):
• Ball, Leigh și Loungani (2012),
Okun’s Law: Fit at 50?
Disponibil la
• https://www.imf.org/external/n
p/res/seminars/2012/arc/pdf/B
LL.pdf
 • Rata șomajului scade mai încet
decât crește PIB. În general:
• Rata actuală a șomajului-Rata
Legea lui naturală a șomajului=-β(Rata
actuală a creșterii-rata naturala
Okun de creștere)
• De ce se manifesta această
relație, remarcabil de stabilă
după unii cercetători?
 • Firmele preferă creșterea
numărului orelor de muncă și
creșterea intensității muncii.
• Firmele așteaptă înainte de a
face angajări/de a concedia,
Explicații pentru a observa dacă
schimbările sunt de durată.
ale legii lui • Există costuri de ajustare a
ocupării: formare profesională,
Okun costuri de căutare, costuri de
concediere ș.a.)
• Perioadele de creștere
antrenează noi intrări pe piața
muncii (exemplu: o parte a
femeilor casnice).
 Curba lui Phillips (1958)
• Exprimă relaţia inversă dintre rata creşterii salariilor nominale
şi rata şomajului (Anglia, 1861 – 1957)

Rwn

Curba lui Phillips

Rs
Samuelson și Solow (1960) identifică o relație similară pe exemplul SUA, pentru
1900 – 1960, dacă exclud din calcule 1930 – 1939 (marea depresiune)=> discuțiile
de politică economică au început să se învârtă în jurul întrebării despre ce punct
să se aleagă pe curba lui Phillips (Blanchard, 2010).
 ►efectul “roţilor cu clichet”: Rwn
este întotdeauna pozitivă
►Rs scade => Rwn se accentuează
►se aplatizează de la stânga la
dreapta => preţurile factorilor
Ce reflectă de producţie se ajustează mai
lent în jos
curba lui ►rata inflaţiei generată de salarii
este puţin sensibilă la şomaj în
Phillips recesiune şi foarte sensibilă la
şomaj în expansiune
Rata de sacrificiu=surplusul de
șomaj necesar pentru a atinge
dezinflația.
 Curba lui Phillips
Rata inflației

Rata șomajului

Curba arată diferitele combinații inflație - șomaj rezultate pe măsură ce curba

cererii agregate „se mișcă” de-a lungul ofertei agregate pe termen scurt.
 Trecerea din A în B
poate fi rezultatul:

Curba lui Unei politici

Phillips monetare restrictive

Unei politici
bugetare restrictive
Sursa:
 România, 1990 – 2009, conform Herman (2010)

Sursa: http://upet.ro/annals/pdf/20100215.pdf
 Curba lui Phillips pe termen lung

• De ce nu există o relație negativă inflație - șomaj pe termen lung?

• Explicațiile sunt centrate pe neutralitatea monedei.
• Creșterea masei monetare influențează agregatele nominale, dar NU
influențează variabile reale precum: puterea sindicatelor, salariile de
eficiență, curba lui Beveridge.
• Concluzia? Curba lui Phillips pe t.l. este o dreaptă; nu există o relație inversă
între rata inflației și rata șomajului.
• Rata șomajului se stabilizează la nivelul „normal” numit rata naturală a
șomajului (la fel cum, pe t.l, PIB se stabilizează la nivelul său potențial).
Curba lui Phillips pe termen lung
Rata inflației

Rata Rata șomajului

naturală a
șomajului
Ce înseamnă rata naturală a șomajului?

• Este ea rata dezirabilă social?

• Este constantă în timp?
• Rata naturală este acea rată „imună” la creșterea masei monetare.
• Ea se modifică în timp sub impactul unor măsuri de politică economică ce
vizează funcționarea mai bună a pieței muncii.
• Exemplu: programe bune de reconversie profesională => șomaj mai mic
pentru aceeași rată a inflației => altă relație inflație - șomaj => curba lui
Phillips se deplasează spre stânga => PIB mai mare => Oatl se deplasează spre
dreapta.
 • Fie inflația anticipată =
modificarea anticipată a
prețurilor de-a lungul unei
perioade.
Curba lui • Masa monetară crește =>
cererea agregată crește =>
Phillips pe modificări neanticipate în
termen scurt prețuri (inflație neanticipată),
output și șomaj pe termen
și scurt.
anticipările: • Pe termen lung, indivizii
anticipează orice rată a inflației
pe care o bancă centrală o
poate produce => se rupe
relația inflație - șomaj.
Anticipările și curba lui Phillips

Sursa: Mankiw, 2008

Rata somajului  rata naturala a somajului  a rata actuala a inf latiei  rata anticipata a inf latiei 
 • Pornind de la relația:
• Rata șomajului = Rata naturală – a(rata
actuală a inflației – rata anticipată a
inflației), putem scrie că:
• Rata actuală a inflației – rata anticipată a

Curba lui
inflației = -b (Rata șomajului – rata
naturală a șomajului).
• Curba lui Phillips=relația dintre

Phillips și •
modificarea ratei inflației și rata
șomajului.
Șomajul actual>șomajul natural => Rata

anticipările •
actuală a inflației <rata anticipată a
inflației și invers.
Rata naturală a șomajului=acea rată a
șomajului necesară pentru a menține
inflația constantă = rata șomajului care nu
accelerează inflația (non-accelerating
inflation rate of unemployment)=NAIRU.
 Șocurile
• Șocurile ofertei afectează
ofertei costurile de producție =>
agregate și afectează prețurile bunurilor =>
deplasează oferta agregată pe
curba lui termen scurt.
Phillips
 Șocurile ofertei

Sursa: Mankiw, 2008

 • Okun: rata șomajului scade mai
încet decât crește PIB
• Phillips: există o relație negativă
inflație - șomaj.
Concluzii • Arbitrajul inflație - șomaj:
posibil pe termen scurt.
• Moneda este neutră pe termen
lung.
 Tipologie:

Kitchin: pe termen
scurt, 10 – 40 luni
Ciclurile
economice Kondratiev: pe termen
lung, 40 – 60 de ani

Juglar:pe termen
mediu,4/6 – 10/12 ani
 • Şcoala clasică:
• Nu există – J.B.Say, legea
debuşeelor
Cauzele • J.M.Keynes: cauza=eficienţa
marginală a capitalului. Aceasta
ciclurilor depinde de:

pe termen • Abundenţa/raritatea bunurilor

de capital
mediu • Costul producerii bunurilor de
investiţii
• Aşteptările actuale asupra
veniturilor din investiţii
 Cauzele ciclurilor pe termen mediu

• Modelul accelerator – multiplicator

• Firmele anticipează creşterea cererii => măresc investiţiile prezente => I=a∆Y
=>∆Y care conduce la ∆Y=k∆I => cresc veniturile => se validează anticipările
ş.a.m.d. =>presiune asupra resurselor => cresc preţurile =>scade cererea =>
se inversează anticipările ş.a.m.d. =>capitalul se învecheşte şi trebuie înlocuit
=>cresc I şi procesul se reia
 Modelul monetarist:
creşterea bruscă a
masei monetare este
destabilizatoare
Cauzele
ciclurilor pe
Şcoala neoclasică:
termen mediu anticipările raţionale
în condiţiile
informaţiei
imperfecte
 Cauzele • Teoria ciclului politic:
alegătorul median
ciclurilor
pe termen • Teoria ciclului de afaceri real:
şocuri în ofertă declanşate de
mediu productivitate
• https://www.bbc.com/news/business-51706225