Teme Macroeconomie

Circuitul economic de ansamblu

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

1. PIB-ul reprezintă valoarea producției totale de bunuri și servicii din interiorul unei țări,
indiferent de naționalitatea agenților economici.
2. PIB calculat ca sumă a valorii adăugate brute nu include impozitele indirecte.
3. PIB nominal se determină ca valoare a producţiei finale de bunuri şi servicii dintr-o ţară
exprimată în preţuri curente de piaţă.
4. PIB real reprezintă valoarea producției de bunuri și servicii destinată consumului final,
exprimată în prețuri constante (ale perioadei de bază).
5. PNB reprezintă valoarea producției de bunuri și servicii realizată de agenții economici naționali
la care se adaugă exporturile.
6. Atunci când output-ul realizat este inferior output-ului înregistrat la nivelul ocupării depline
economia parcurge un decalaj recesionist.
7. În timpul unui decalaj inflaţionist rata şomajului înregistrată efectiv este inferioară ratei naturale
a șomajului.
8. Ajustarea decalajului inflaţionist prin intermediul cererii agregate se realizează printr-o politică
de restrângere a cheltuielilor publice.

Teste grilă şi probleme

1. Care dintre relaţiile de mai jos este corectă:

a. PIBpp = PIBpf – Iind + S; unde S = subvenţii;
b. PINpp = PIBpf – A;
c. PINpf = PIBpp – Iind + S – A;
d. PNB pf = PIBpf + A.
2. Una dintre variantele de mai jos cuprinde componentele care formează injecţiile în fluxul
circular al venitului. Care este aceasta?
a. investiţii, cheltuieli guvernamentale, economii, exporturi;
b. exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale, importuri;
c. importuri, economii, taxe, investiţii;
d. exporturi, investiţii, cheltuieli guvernamentale.
3. PIB prin metoda cheltuielilor se determină potrivit relaţiei:
a. PIB =  VAB;
b. PIB = C + G + I + Ex;
c. PIB = Vf + A + Iind – S;
d. PIB = C + G + FBCF + VS + En, unde FBCF = formarea brută a capitalului fix.
4. Valoarea adăugată brută într-o economie este 1000 mld. u.m. Soldul veniturilor factorilor în
relaţia cu străinătatea este 100 mld. u.m. Consumul de capital fix este 10 mld. u.m. Cât este
venitul disponibil al populaţiei dacă transferurile sunt 20 mld. u.m., iar taxele şi impozitele
plătite de populaţie sunt 30 mld. u.m.?
5. Produsul intern brut al unei economii este 10000 mld. u.m. Taxele şi impozitele indirecte sunt
100 mld. u.m. Soldul veniturilor factorilor în relaţia cu străinătatea este -1000 mld. u.m.
Consumul capitalului fix este 50 mld. u.m. Veniturile nedistribuite sunt 2000 mld. u.m. Care este
valoarea cheltuielilor transferabile dacă veniturile personale sunt de 7550 mld. u.m.?
 6. Presupunem că într-o economie se produc numai două bunuri: automobile şi telefoane mobile.
Pornind de la informaţiile din tabelul de mai jos determinaţi PIB nominal, PIB real şi deflatorul
PIB folosind ca ani de referinţă, mai întâi anul 2011 şi apoi anul 2012.
Preţuri Cantităţi
Anii
automobile tel. mobile automobile tel. mobile
2011 15.000 $ 300 $ 10.000 u. 100.000 u.
2012 16.000 $ 250 $ 9.500 u. 125.000 u.
7. Se cunosc următoarele date referitoare la o economie naţională: consumul personal - 8000 u.m.;
consumul public – 1000 u.m.; investiţiile – 1500 u.m.; exportul – 250 u.m.; importul – 300 u.m.
Dacă output-ul corespunzător ocupării depline este Y* = 11000 u.m., atunci care dintre
afirmaţiile de mai jos este corectă?
a. PIB = 11050 u.m.;
b. economia respectivă se confruntă cu un decalaj inflaţionist;
c. PIB = 11000 u.m.;
d. rata şomajului corespunzătoare PIB–ului real de echilibru este mai mare decât cea de la
nivelul ocupării depline.
8. Produsul naţional brut nu include:
a. valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali care îşi desfăşoară activitatea în străinătate;
b. amortizarea;
c. valoarea producţiei finale a agenţilor străini care îşi desfăşoară activitatea în ţara de referinţă;
d. valoarea producţiei finale a agenţilor naţionali ce îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării
de referinţă.
9. Dacă producţia obţinută de agenţii economici naţionali care lucrează în străinătate este mai mică decât cea
obţinută de agenţii economici străini care lucrează în interiorul ţării respective, atunci:
a) produsul naţional este mai mare decât produsul intern;
b) produsul intern este mai mare decât produsul naţional;
c) produsul naţional este mai mic decât produsul intern, cu amortizarea;
d) produsul naţional net este mai mare decât produsul intern net.
10. Ajustarea decalajului recesionist pe seama ofertei agregate, fără intervenţia guvernului, se
realizează ca urmare a:
a. creşterii cheltuielilor guvernamentale;
b. măsurilor de stimulare a ofertei agregate prin acordarea de subvenţii;
c. ieftinirii factorilor de producţie ceea ce pemite o creştere a producţiei agregate;
d. creşterii investiţiilor care determină o încurajare a cheltuielilor agregate.
11. Dacă are loc o creştere a PIB nominal, atunci putem considera că: a) au crescut preţurile
bunurilor şi serviciilor produse în economie; b) a crescut cantitatea de bunuri şi servicii produsă
în interiorul economiei respective; c) sunt posibile ambele variante de mai sus; d) economia
înregistrează în mod cert creştere economică.
12. Un automobil produs de o companie franceză în România este inclus: a) atât în PIN-ul Franţei,
cât şi în PIN-ul României; b) atât în PIN-ul Franţei, cât şi în PNN-ul României; c) atât în PNN-ul
Franţei, cât şi în PIN-ul României; d) în PIB-ul României, dar nu şi în PNB-ul Franţei.
13. Presupunem ca într-o economie se produc numai două bunuri finale x si y. In 2010 preturile
bunurilor si cantitatile produse au fost Px = 4, Py = 5, Qx = 50, Qy = 100. In 2011 preturile
bunurilor si cantitatile produse au fost Px = 6, Py = 5, Qx = 100, Qy = 80. Deflatorul PIB in
2011 (an de referinta 2010) este: a) 80%; b) 120%; c) 100%; d) 125%.
14. Dacă nivelul investiţiilor brute este de 40 miliarde, cheltuielile guvernamentale reprezintă 25% din PIB
iar consumul populaţiei 65% din PIB, atunci volumul cheltuielilor guvernamentale este de:
a) 250 miliarde; b) 100 miliarde; c) 400 miliarde; d) 255 miliarde.
Venit, consum, economisire, investitii

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

1. În cazul unei funcţii liniare a consumului înclinaţia marginală spre consum este crescătoare.
2. Pentru o funcţie a consumului care porneşte din origine consumul autonom este finanţat numai
pe seama economiilor realizate anterior.
3. Economisirea este posibilă pentru orice nivel al venitului disponibil mai mare decât zero.
4. Atunci când rata marginală a consumului scade, rata marginală a economisirii scade și ea.
5. Pentru o funcţie a consumului de forma C = Ca + c’Vd, înclinaţia marginală spre consum este
mai mică decât înclinația medie spre consum.
6. Atunci când înclinaţia marginală spre consum creşte multiplicatorul investiţiilor sporeşte şi el.
7. Multiplicatorul investiţiilor arată cum se modifică investiţiile la creşterea venitului disponibil cu
o unitate.
8. In teoria keynesista a cererii agregate, economisirea trebuie stimulată pentru ca venitul agregat
să crească mai puternic decât creșterea investițiilor.

Teste grilă şi probleme

1. Dacă pentru orice nivel al venitului cheltuielile pentru consum rămân nemodificate, atunci
înclinaţia marginală pentru consum este:
a. constantă;
b. descrescătoare;
c. nulă;
d. crescătoare.
2. Dacă economiile sunt egale cu zero, venitul disponibil:
a. este egal cu economiile;
b. este egal cu zero;
c. se află la nivelul pragului „de ruptură”;
d. este mai mare decât consumul.
3. La orice nivel al venitului rata de creştere a cheltuielilor pentru consum este constantă. În aceste
condiţii:
a. înclinaţia medie spre consum nu se modifică;
b. înclinaţia marginală spre consum este constantă;
c. înclinaţia medie spre economii este nulă;
d. înclinaţia marginală spre economii este descrescătoare.
4. Fie funcţia consumului C = 150 + c’Vd. Venitul personal este 1000 u.m., taxele sunt 100 u.m.,
iar consumul personal este 600 u.m. În aceste condiţii multiplicatorul investiţiilor este:
a. K = 0,5;
b. K = 5;
c. K = 0,2;
d. K = 2.
5. Creşterea venitului disponibil cu 200 u.m. este însoţită de o creştere a consumului cu 50 u.m.
Înclinaţia marginală spre economii este:
a. 0,25;
b. 0,5;
c. 0,75;
 d. 0,8.
6. Înclinaţia marginală spre consum este 0,75. Care va fi creşterea veniturilor determinată de
sporul investiţiilor cu 100 mld. u.m.?
a. ΔV = 2500 mld. u.m.;
b. ΔV = 250 mld. u.m.
c. ΔV = 400 mld. u.m.
d. ΔV = 100 mld. u.m.
7. Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E = 30 +
0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD; c) E = -30 + 0,7VD; d) E = 30 - 0,7VD e) E = -30 + 0,3VD
8. În perioada t0 – t1, venitul creşte cu 500 u.m.. Dacă înclinaţia marginală spre consum este de
0,8, atunci economiile: a) vor creşte cu 400 u.m.; b) vor scădea cu 400 u.m.; c) vor creşte cu
100 u.m.; d) vor scădea cu 100 u.m.; e) vor creşte cu 500 u.m.
9. Se dă următoarea funcţie a consumului C= 200+0,75 VD. Pragul de ruptură este : a) 200; b)
400; c)800; d) 275.
10. Dacă funcţia consumului este: C = 30 + 0,7VD, atunci funcţia economiilor este: a) E = 30 +
0,7VD; b) E = 30 + 0,3VD; c) E = -30 + 0,7VD; d) E = 30 - 0,7VD e) E = -30 + 0,3VD
11. Într-o economie în care înclinaţia marginală spre consum este de 0,6 cu cât trebuie să crească
investiţiile pentru ca veniturile să sporească cu 500 u.m? a) cu 500 u.m.; b) 300 u.m.; c) 200
u.m.; d) 1250 u.m. e) 833,3.
12. Atunci când veniturile au crescut de 2 ori, cu 1000 mld. u.m. şi în condiţiile creşterii ratei
consumului de la 30% la 50%, economiile: a) nu se modifică; b) scad cu 300 u.m; c) cresc cu
1700 u.m.; d) cresc cu 300 u.m.; e) scad cu 700 u.m
13. Funcţia de consum într-o economie ar putea fi descrisă prin următoarea ecuaţie C=100+0.7Y şi
investiţiile I=50. Nivelul de echilibru al venitului este: a) 100;b) 50; c) 500;d) 150; e) 0.
14. În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia marginală spre consum
este 0,8, atunci economiile: a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.; b) se reduc cu 800 miliarde u.m.;
c) cresc cu 3200 miliarde u.m.; d) cresc cu 800 miliarde u.m.; e) nu se modifică.
15. Dacă nivelul consumului autonom este de 50 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor K=5, funcţiile
consumului (C) şi economiilor (S) vor fi de forma: a) C = 50 + 0,2 Y; S = 50 + 0,8 Y; b) C =
–50 + 0,8 Y; S = –50 + 0,2 Y; c) C = 50 + 0,8 Y; S = – 50 + 0,2Y; d) C = - 50 + 0,2 Y; S = 50
+ 0,8 Y; e) nu se pot preciza.
16. Care va fi creşterea venitului rezultată dintr-un spor investiţional de 800 mld. lei, ştiind că
înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,75: a) 1.500 mld. lei; b) 2.400 mld. lei; c) 1.900
mld. lei; d) 3.200 mld. lei; e) 10.500 mld. lei.
17. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,25, atunci multiplicatorul investiţiilor este: a)
1/4; b) 2; c) 4/3; d) 3; e) 4.
18. Dacă pentru 100 milioane unităţi monetare venit disponibil suplimentar cheltuielile de consum
cresc cu 65 milioane unităţi monetare, atunci înclinaţiile marginale spre consum şi spre
economisire sunt: a) 35; 0,65; b) 0,65; 0,35; c) 0,65; 0,65; d) 0,35; 0,35; e) imposibil de
determinat pe baza datelor oferite.
19. Cunoaşteţi următoarele date referitoare la o economie naţională: consumul personal,
C=150+0,8Yd, investiţiile I = 100 mld. u.m., consumul guvernamental G = 150 mld. u.m. Dacă
taxele sunt T = 20 mld. u.m., iar transferurile Tr = 30 mld. u.m., atunci aflaţi venitul naţional de
echilibru.
Piața muncii. Șomajul

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

1. Curba cererii de muncă are pantă negativă deoarece randamentele marginale ale factorului
muncă sunt descrescătoare.
2. Atunci când venitul marginal al muncii depăşeşte nivelul costului marginal al forţei de muncă,
gradul de ocupare tinde să scadă.
3. Dacă efectul de venit pe piaţa muncii este mai puternic decât efectul de substituţie, atunci curba
ofertei de muncă are pantă pozitivă.
4. Atunci când salariul creşte oferta de locuri de muncă creşte şi ea.
5. Dacă pe piața muncii există exces de ofertă de forță de muncă, atunci salariul are tendința să
crească.
6. Impunerea unui nivel al salariului minim pe piața muncii determină firmele să sporească
volumul angajărilor în rândul tinerilor fără experiență.
7. Şomajul involuntar afectează acele persoane care nu doresc să se angajeze la nivelul salariului
de echilibru preferând o remuneraţie mai mare.
8. Şomajul care apare în perioadele de recesiune este un şomaj involuntar.
9. Când cererea şi oferta de muncă sunt egale pe piaţa muncii nu există şomaj voluntar.
10. Pe parcursul unui decalaj inflaţionist rata şomajului este inferioară ratei naturale a șomajului.
11. Restructurarea sectorului minier dintr-o economie determină creşterea șomajului structural.

Teste grilă şi probleme

1) Pe piaţa muncii, cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta de forţă de muncă.
Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru: a) cresc; b) scad; c) creşte şi
respectiv, scade; d) scade şi respectiv, creşte; e) rămân constante.
2) La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă în domeniul
informatic. În acest domeniu, salariul are tendinţa să: a) crească; b) scadă; c) rămână constant; d)
fie egal cu zero; e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii.
3) Curba ofertei individuale de forţă de muncă este cotită, indicând faptul că: a) dacă salariul este
ridicat, atunci efectul de substituţie este dominant; b) dacă salariul este ridicat, atunci efectul de
venit este dominant; c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens; d) efectul de substituţie
devine mai important pe termen lung; e) efectul de venit devine mai important pe termen lung.
4) Costul de oportunitate pentru factorul muncă reprezintă: a) utilitatea acestui factor; b) salariul în
utilizarea curentă; c) salariul în cea mai avantajoasă utilizare alternativă; d) productivitatea
marginală a muncii; e) cheltuielile pentru pregătirea profesională a forţei de muncă.
5) Deplasarea curbei cererii de muncă spre dreapta, în present, poate avea loc atunci când: a) oferta de
muncă scade ca urmare a scăderii populaţiei totale; b) munca este parţial înlocuită cu capital; c)
salariul orar scade ceteris paribus; d) întreprinderile anticipează o reducere a volumului vânzărilor;
e) firmele anticipează creșterea volumului vânzărilor.
6) Dacă are loc o creştere a nivelului salariului minim garantat, cel mai probabil efect va fi: a) o
creştere a ocupării ca urmare a creşterii cererii de muncă; b) o reducere a salariilor pentru salariaţii
din sindicate; c) o reducere a ratei şomajului în rândul angajaţilor mai puţin productivi; d) o
creştere a şomajului în rândul persoanelor cu experienţă redusă; e) o reducere sensibilă a ofertei de
muncă.
7) Atunci când un sindicat reuşeşte să obţină o creştere salarială pentru membrii săi, totodată va
conduce la: a) creşterea productivităţii totale în aceeaşi proporţie cu creşterea salarială; b) o
 reducere a cantităţii de muncă cerute de firmă; c) o creştere a salariilor în ramurile/firmele
nesindicalizate; d) o creştere a ofertei de locuri de muncă; e) nici unul din raspunsurile de mai sus.
8) Efectul de substituţie pe piaţa muncii stimulează o persoană: a) să muncească mai puţin; b) să
substituie timpul de muncă cu timp liber; c) să muncească mai mult; d) să accelereze ritmul de
muncă; e)să preţuiască timpul liber.
9) Creşterea cererii pe piaţa bunurilor şi serviciilor determină, în condiţiile unei oferte de muncă
nemodificată: a) creşterea ratei şomajului; b) reducerea ratei şomajului; c) scăderea cererii de
muncă; d) reducerea salariilor; e) scăderea producţiei.
10) Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care: a) producţia economiei corespunde
nivelului potenţial; b) are loc accelerarea inflaţiei; c) şomajul fricţional este nul; d) şomajul
structural este nul; e) şomajul tehnologic este nul.
11) Raportul dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată este de 1 la 4. Ştiind că populaţia activă
cuprinde şomerii şi populaţia ocupată, rata şomajului calculată la populaţia activă este: a) 25%; b)
20%; c) 30%; d) 8%; e) 15%.
12) Populaţia totală este de 22,5 milioane persoane. Populaţia în afara limitelor pentru vârsta de muncă
este de 10 milioane persoane. Populaţia în vârstă de muncă, dar inaptă, este de 0,2 milioane
persoane. Persoanele casnice, elevii, studenţii şi militarii în termen însumează 0,8 milioane
persoane. Dacă populaţia ocupată este de 10 milioane persoane, atunci numărul şomerilor şi rata
şomajului calculată în raport cu populaţia activă sunt: a) 2,3 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%;
c) 1,5 milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,04%; e) 2,5 milioane, 21,73%.
13) Şomajul se referă la: a) un dezechilibru economic, cererea de muncă fiind mai mare decât oferta; b)
un deficit de forţă de muncă; c) o stare pozitivă a economiei; d) neasigurarea locurilor de muncă
pentru o parte din populaţia activă disponibilă; e) satisfacerea cererilor de angajare, indiferent dacă
solicitanţii au sau nu un loc de muncă.
14) Rata şomajului se calculează ca raport între: a) populaţia ocupată şi populaţia activă; b) populaţia
ocupată şi populaţia totală; c) populaţia activă şi populaţia totală; d) numărul şomerilor şi populaţia
totală; e) numărul şomerilor şi populaţia activă.
15) Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci: a) nu există şomaj; b) nu există şomaj involuntar; c) nu
există şomaj voluntar; d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă; e) populaţia ocupată este
mai mare decât populaţia activă.
16) Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului keynesian de subocupare este: a) slaba
calificare a lucrătorilor; b) randamentul scăzut al capitalului; c) insuficienţa cererii de bunuri; d)
mobilitatea redusă a forţei de muncă; e) insuficienţa echipamentului de producţie.
17) Percepţia că salariile sunt prea mici determină: a) şomaj involuntar; b) şomaj voluntar; c) creşterea
ofertei de forţă de muncă; d) reducerea cererii de forţă de muncă; e) reducerea ofertei excedentare
de forţă de muncă.
18) Negocierile colective care impun un nivel ridicat al salariului determină: a) creşterea cererii de
forţă de muncă; b) reducerea cererii de forţă de muncă; c) diminuarea şomajului; d) creşterea
populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă; e) reducerea ofertei de forţă de muncă.
19) Populaţia totală a unei ţări este de 20 milioane indivizi. Din aceştia 10 milioane sunt în afara
vârstei de muncă, iar alţi 500 000 sunt inapţi de muncă. Ştiind că elevii şi studenţii, militarii în
termen şi persoanele casnice sunt în număr de 500 000 şi că populaţia ocupată este 9/10 din
populaţia activă, în ţara respectivă şomajul este de: a) 100 000; b) 500 000; c) 400 000; d) 150
000 e) 855 000.
20) Populaţia totală a unei ţări este 22 mil. persoane, din care 8 mil. sunt inapte de muncă, din
populaţia aptă 10 mil. au loc de muncă remunerat. Din populaţia aptă neocupată, jumătate caută loc
de muncă şi sunt dispuşi să se angajeze imediat. Numărul şomerilor şi rata şomajului calculată în
raport cu populaţia activă disponibilă sunt: a) 2,0 milioane, 23%; b) 2,3 milioane, 20%; c) 1,5
milioane, 15%; d) 1,5 milioane, 13,4%; e) 2,0 milioane, 14,2%.
21) Populaţia ocupată dintr-o ţară este de 8 mil. persoane, iar şomerii involuntari reprezintă 15% din
populaţia ocupată. Ştiind că şomerii voluntari sunt în număr de 0,8 mil. persoane, atunci rata
şomajului este:
a. 15%;
b. 13%;
c. 12%;
d. 20%.
Moneda. Sistemul monetar

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

12. Dacă Banca Naţională tipăreşte mai mulţi bani, atunci valoarea banilor creşte.
13. Valoarea banilor se exprimă prin puterea lor de cumpărare.
14. Preţul banilor se exprimă cu ajutorul ratei dobânzii.
15. Atunci când Banca Naţională creşte rata rezervelor obligatorii, masa monetară creşte faţă de o
perioadă anterioară.
16. Pe piaţa monetară acţionează un număr semnificativ de bănci, ceea ce sugerează o structură de
oligopol a acesteia.
17. Când Banca Naţională achiziţionează titluri de stat, atunci masa monetară creşte.
18. Creşterea ofertei de bani în economie prin emisiune de monedă determină creșterea puterii de
cumpărare a banilor.
19. Dacă puterea de cumpărare a banilor crește, oamenii vor dori să păstreze mai mulți bani ca
dețineri monetare.

Teste grilă şi probleme

1. Atunci când rata rezervelor obligatorii se reduce (caeteris paribus), este de aşteptat ca:
a. masa monetară să scadă;
b. rata dobânzii la credite să crească;
c. numărul creditelor acordate să fie mai mare;
d. multiplicatorul monedei de cont să se reducă.
2. O politică a banilor ieftini este asociată cu:
a. reducerea ofertei de monedă;
b. creşterea generalizată a preţurilor;
c. scăderea ofertei de monedă prin procesul creaţiei monetare;
d. reducerea ponderii banilor scripturali în masa monetară.
3. Creşterea ratei dobânzii determină: a) creşterea costului de oportunitate pentru cererea de
monedă; b) reducerea costului de oportunitate pentru cererea de monedă; c) creşterea masei
monetare; d) creşterea produsului intern brut; e) creşterea investiţiilor.
4. Băncile comerciale au capacitatea de a crea monedă: a) tipărind numerar; b) acordând credite;
c) schimbând numerarul din casierie în rezerve la banca centrală; d) cumpărând titluri
guvernamentale; e) acceptând depozite.
5. Dacă scade cursul titlurilor de valoare, cererea de monedă determinată de motivul speculaţiei:a)
creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) nu se poate preciza evoluţia acesteia, informaţiile fiind
insuficiente; e)a-d false.
6. Dacă se urmăreşte creşterea ofertei de monedă, atunci banca centrală trebuie: a) să achiziţioneze
titluri guvernamentale; b) să crească rata dobânzii la refinanţarea băncilor comerciale; c) să
crească cota rezervelor obligatorii; d) toate variantele de mai sus; e) nici una dintre variantele de
mai sus.
7. Cota rezervelor obligatorii ale băncilor este de 20%. Suma maximă de monedă scripturală
creată de sistemul bancar ca urmare a unui depozit iniţial de 2 miliarde u.m. este: a) 20 miliarde
u.m.; b) 10 miliarde u.m.; c) 8 miliarde u.m.; d) 5 miliarde u.m.; e) 2 miliarde u.m.
8. Cererea de monedă pentru motivul tranzacţional este L1  50  0, 5  Y , unde Y este venitul
agregat. Cererea de monedă pentru motivul speculativ este L2  50 125 r , unde r este rata
 dobânzii. Dacă oferta de monedă este de 325 u.m., iar venitul agregat este de 500 u.m., atunci
rata dobânzii este: a) 10%; b) 15%; c) 20%; d) 25%; e) 30%.
9. Care este evoluţia preţurilor dacă masa monetară sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie creşte cu
10% iar volumul bunurilor şi serviciilor creşte cu 25%?
10. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere a masei
monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor să nu se
modifice?
11. Cât a fost rata rezervei obligatorii dacă la o bază monetară de
10 mld. u.m. s-a creat prin sistemul bancar monedă de cont în valoare de 50 mld. u.m.?
a. 10%;
b. 15%;
c. 20%;
d. 50%.
12. Dacă preţurile cunosc o creştere generalizată de 25%, puterea de cumpărare a monedei: a) scade
cu 20%; b) scade cu 25%; c) creşte cu 33,33%; d) nu se modifică; e) scade cu 80%.
13. Pe piaţa monetară cererea şi oferta de fonduri de împrumut sunt Cm=10-20d’ şi Om=530d’,
unde d’ reprezintă rata dobânzii. La echilibru, rata dobânzii şi mărimea fondurilor de împrumut
(în mii mld. lei) sunt: a) 15% şi respectiv 8; b) 15% şi respectiv 10; c) 10% şi respectiv 8; d)
10% şi respectiv 10; e) 25% şi respectiv 10.
14. Cu cât ar trebui să sporească volumul bunurilor şi serviciilor astfel încât la o creştere a masei
monetare cu 20% şi o viteză de rotaţie constantă, puterea de cumpărare a banilor să nu se
modifice? a) 20%; b) 30%; c) 15%; d) 10%; e) 25%.
15. În perioada T0 – T1 puterea de cumpărare a banilor se reduce cu 20% iar viteza de circulaţie a
banilor creşte de 2 ori. Volumul bunurilor economice creşte cu 100% iar ponderea bunurilor
destinate autoconsumului este 25%. În aceste condiţii, masa monetară: a) scade cu 20%; b)
scade cu 50%; c) creşte cu 100%; d) creşte cu 25%;e) rămâne neschimbată.
Inflația

Indicaţi valoarea de adevăr a următoarelor afirmaţii argumentând răspunsul:

20. Dacă Banca Centrală tipăreşte mai mulţi bani, atunci puterea de cumpărare a banilor creşte.
21. În perioadele de inflație puternică și necontrolată (hiperinflație) câștigă cei care contractează
credite (debitori) și pierd cei care acordă credite (creditori).
22. Unul dintre efectele inflației constă în creșterea achizițiilor monedelor altor țări pentru
protejarea puterii de cumpărare a deținerilor monetare proprii.
23. Inflația prin cerere apare ca urmare a creșterii masei monetare.
24. Inflația prin ofertă este rezultatul creșterii ofertei agregate din economie.
25. Măsurarea inflației se face cu ajutorul indicelui prețurilor bunurilor de consum.
26. Deflația este fenomenul caracterizat prin scăderea consistentă și de durată a nivelului general al
prețurilor.
27. În perioadele caracterizate prin dezinflație se reduce ritmul de creștere a nivelului general al
prețurilor.

Teste grilă şi probleme

1. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai rapid a preţurilor, atunci: a) consumatorii preferă
să amâne deciziile de consum; b) consumatorii apelează într- mai mică măsură la credite; c)
indivizii economisesc mai mult; d) firmele acţionează într-un mediu de afaceri stabil; e) viteza
de circulaţie a banilor creşte.
2. Care din următoarele elemente nu reprezintă un cost asociat procesului inflaţionist? a) vicierea
corelaţiilor între preţurile relative; b) potenţarea incertitudinii şi riscului în economie; c)
încurajarea investiţiilor productive; d) accentuarea oscilaţiilor cursurilor valutare; e)
redistribuirea arbitrară a avuţiei şi veniturilor.
3. Care din următorii factori contribuie la apariţia inflaţiei prin ofertă? a) creşterea valorii
bunurilor exportate; b) creşterea costurilor de producţie; c) reducerea preţului resurselor; d)
creşterea cererii agregate; e) creşterea achiziţiilor guvernamentale.
4. Dacă rata inflaţiei este 25%, atunci puterea de cumpărare a unui leu: a)creşte cu 25%; b)scade
cu 25%; c)rămâne constantă; d)creşte cu 20%; e)scade cu 20%.
5. Inflaţia se manifestă atunci când:a)masa monetară scade, iar oferta de bunuri economice creşte;
b)creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri economice;
c)scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri economice;
d)masa monetară este constantă, iar oferta de bunuri economice creşte; e)masa monetară se
reduce, iar oferta de bunuri economice este constantă.
6. Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere: a) deflatorul produsului intern brut; b)
deflatorul consumului individual;c)indicele preţurilor de consum; d) indicele preţurilor
mărfurilor alimentare de consum; e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de consum.
7. Spirala inflaţionistă se referă la următoarea secvenţă cauzală: a) creşterea preţurilor – reducerea
puterii de cumpărare a banilor – reducerea cheltuielilor de consum; b) creşterea mai lentă a
salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului real – reducerea cheltuielilor de
consum; c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor – reducerea puterii
de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de bunuri şi servicii; d) creşterea
salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă creştere a preţurilor; e) creşterea
salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri – creşterea şomajului.
8. Efecte economice directe ale inflaţiei sunt: a) redistribuirea arbitrară a veniturilor între agenţii
economici; b) creşterea ratei şomajului; c) creşterea eficienţei economice; d) creşterea riscului
în economie; e) stoparea creşterii economice.
9. Se dau următoarele date cu privire la preţurile bunurilor de consum în anii 2012 şi 2013:
Grupe de bunuri Preţuri curente (lei) Ponderea grupei în totalul
2012 2013 cheltuielilor de consum (%)
A 20 22 10
B 5 8 60
C 15 20 30
Presupunând că cele trei grupe de bunuri cuprind toate bunurile de consum din economia
naţională, rata inflaţiei în anul 2013 a fost: a) 136,8% ; b) 36,8%; c) 247%; d) 47%; e) 100%.
10. O persoană constituie un depozit bancar în următoarea conjunctură: rata dobânzii - 80%, iar rata
inflaţiei - 140%. Ce sumă va deține în cont peste un an, știind că a depus 100 000 lei şi care va
fi valoarea reală a sumei totale deținute ? a) 180 000 u.m.; 75 000 u.m.; b) 80 000 u.m.; 57
142 u.m c) 180 000 u.m.; 252 000 u.m.; d) 180 000 u.m.; 128 571 u.m.; e) 180 000 u.m.;
180 000 u.m.
Economia deschisă

1. Când B.N.R. cumpără dolari: a) se măreşte masa monetară în circulaţie; b) se reduce masa monetară
în circulaţie; c) masa monetară în circulaţie rămâne constantă; d) se diminuează rezerva valutară a ţării;
e) se accentuează deficitul balanţei de plăţi externe.
2. Dacă oferta este mai mare decât cererea pe piaţa valutară, atunci: a) moneda naţională slăbeşte în
raport cu valuta; b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta; c) moneda naţională se
apreciază în raport cu valuta; d) cursul valutar exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de
valută creşte;e) banca centrală trebuie să vândă valută.
3. Contravaloarea mărfurilor achiziţionate din UE de către o firmă autohtonă se înregistrează la: a)
„Ieşiri” în componenta balanţă comercială; b) „Ieşiri” în componenta investiţii străine; c) „Intrări” în
componenta balanţa comercială; d) „Intrări” în componenta transferuri externe; e) determină creşterea
ofertei de valută în România.
4. Dacă guvernul decide să reducă impozitul pe profit, atunci: a) scade cererea pentru investiţii şi
moneda naţională se apreciază; b) rata dobânzii scade şi moneda naţională se apreciază; c) rata
dobânzii creşte şi moneda naţională se depreciază; d) creşte cererea pentru investiţii şi moneda
naţională se apreciază; e) a şi b.
5. Creşterea taxelor vamale la importul de bunuri: a) creşterea cererii de valută şi aprecierea monedei
naţionale; b) creşterea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale; c) reducerea cererii de valută
şi aprecierea monedei naţionale; d) reducerea ofertei de valută şi deprecierea monedei naţionale; e) a şi
c.
6. Un cetăţean american doreşte să cumpere un automobil de teren şi oscilează între a-l achiziţiona din
SUA sau UE. Banii plătiţi pe un autoturism achiziţionat în SUA, la preţul de 20000 $, ar permite
cumpărarea doar a 3/5 din acelaşi autoturism în UE, la preţul de 22000 €. Cursul nominal de schimb
precum şi cursul de schimb în paritatea puterii de cumpărare (PPP) sunt : a) 1€ = 1,83$; 1€ = 0,9$; b)
1€ = 0,9$; 1€ = 1,83$; c) 1€ = 1,51$; 1€ = 1,1$; d) 1$ = 1,51€; 1$ = 1,51€; e) 1€ = 1,1$; 1$ = 1,51€.
7. Efectul probabil al aprecierii cursului nominal de schimb este: a) reducerea importului; b) creşterea
exportului; c) reducerea cererii de valută; d) creşterea ofertei de valută; e) creşterea deficitului contului
curent.
8. O ţară realizează exporturi de 10 miliarde dolari şi importuri de 20 milioane euro. În cazul în care 1
euro =1,5 dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează: a) deficit de 5 miliarde dolari; b)
deficit de 10 miliarde dolari; c) deficit de 20 miliarde dolari; e) excedent de 10 miliarde dolari.
9. În condiţiile în care excedentul balanţei comerciale a unei ţări reprezintă 10 miliarde dolari, iar
exporturile reprezintă 60 miliarde dolari, atunci importurile ţării respective reprezintă: a) 50 miliarde
dolari; b) 70 miliarde dolari; c) 40 miliarde dolari; d) 60 miliarde dolari; e) 30 miliarde dolari.
10. Dacă autorităţile monetare acţionează în direcţia aprecierii monedei naţionale: a) sunt avantajaţi
exportatorii; b) sunt avantajaţi importatorii; c) sunt avantajaţi atât exportatorii cât şi importatorii; d) nu
sunt avantajaţi nici exportatorii nici importatorii; e) creşte datoria externă.
11. Când rata dobânzii interne este superioară celei internaţionale, are loc: a) atragerea capitalului
străin în ţară; b) deprecierea monedei naţionale; c) aprecierea monedei naţionale; c) creşterea cursului
de schimb; e) nici un răspuns corect.
12. Aprecierea monedei naţionale conduce, pe termen scurt, la: a) stimularea exporturilor; b)
stimularea importurilor; c) scăderea deficitului balanţei comerciale; d) scăderea nivelului de trai în
ţările dezvoltate; e) stimularea importurilor şi exporturilor.