ACTIVITATE DE SEMINAR 2 - IANUARIE 2023

TITULAR DE CURS:
CONF. UNIV. DR. GABRIELA MARCHIȘ

SIT DOLOR AMET

Tehnici, metode și modele de

analiză și interpretare a disparităților
interregionale
REZUMAT
 Dezvoltarea economică interregională la nivelul UE aduce în discuţie schimburile inter-regionale, dezvoltarea economică durabilă,
organizaţia pentru cooperare şi dezvoltare economică, conceptul de eficienţă economică a investiţiilor, creşterea economică şi mediul
înconjurator, eficienţa economică, gândirea economică în antichitate şi evul mediu, globalizarea. Toate aceste subiecte sunt principalele
elemente ce stau la baza unei dezvoltări inter-regionale la nivelul U E.
 Creşterea economică este studiată de mult timp, concluziile cercetătorilor nu converg în ceea ce priveşte cauzele care o determină.
 În practică, creşterea economică este definită ca o creştere a P.I.B.-ului pe locuitor, cu consecinţe în modificarea mărimii populaţiei
şi a ratei inflaţiei.
 Pentru ştiinţa regională este important faptul că această creştere nu este aceaşi pentru toate regiunile unei economii naţionale.
 Evidenţa decalajelor de dezvoltare la nivelul economiilor componente ale UE este semnificativă. Aceste decalaje variază între 47%
din PIB mediu la nivelul UE în Grecia şi 123,7% în Luxembourg. În situaţia unui nivel redus al veniturilor apar doar mici diferenţe între
regiuni şi economii în cadru UE.
 Cu toate acestea, trei regiuni din cadru UE au un nivel al produsului intern brut mai mare cu 50% decat media. Aceste tip de
variaţie superioară a veniturilor în diferite regiuni ale UE au încurajat utilizarea conceptului de zone de creştere supranaţională.
CUVINTE CHEIE:

 Creşterea economică;

 Out-put;

 Costuri creşterii economice;

 Beneficiile creşterii economice.

INTRODUCERE

 Creşterea economică, stabilitatea şi coeziunea socială sunt procese complementare în modelul european. Politicile macroeconomice şi de
coeziune bine concepute fundamentează o creştere economică susţinută. Creşterea economică rapidă este un pilon fundamental al sustenabilitătii
modelului european.
 Prin accentul pus pe randamentele descrescătoare ale factorilor de producţie, teoriile clasice şi neoclasice ale cresterii au conferit ştiinţe
economice caractere de „ştiinţa pesimistă”. Teoriile moderne ale creşterii economice sunt mai optimiste, deoarece subliniază potenţialul
nelimitat al progresului tehnic indus de cunoştinte, pentru a economisi toţi factorii de producţie şi deoarece pledează pentru randamentele
crescatoare ale investiţiilor.
 Modelul european consideră că instituţiile şi politicile de reglementare a pieţei sunt fundamentale pentru o creştere economică susţinută.
 Noua economie europeană, care este caracteristică stadiului actual de dezvoltare, este o economie informaţională, ce se sprijină de
tehnologia informaţiei.
 Noua economie pune în valoare resurse neconvenţionale greu epuizabile sau chiar inepuizabile cum sunt potenţialul de cunoaştere şi
capacitatea de inovare a capitalului uman.
EXPUNEREA PROBLEMEI

Costurile creşterii economice

 Costul de oportunitate al creşterii.
 Creşterea necesită investiţii masive de resurse în bunuri capitale ca şi în activităţi. Creşterea, ce promite mai
multe bunuri mâine, este atinsă prin consumul mai puţinor bunuri azi. Pentru economia ca întreg, acest sacrificiu
din consumul curent este un cost primar al creşterii.
 Costurile sociale şi costurile personale ale creşterii.
 O economie în creştere este o economie în schimbare. O rată rapidă de creştere necesită ajustări rapide, se
obiectează adesea că astfel de costuri sunt un mic preţ care trebuie plătit pentru marile beneficii pe care le poate
aduce. Întradevăr, multi dintre cei care creşterea este cea mai costisitoare au partea cea mai mica din roadele
creşterii.
REZOLVAREA PROBLEMEI

 Averea şi standardele de viață.

  Pe termen lung, creşterea economică este motorul principal pentru creşterea standardelor generale de viaţă, Pentru cei care iau
parte la ea, creşterea este o arma puternică împotriva sărăciei.
  Creşterea si redistribuirea salariale.
  Nu fiecare beneficiază in mod egal de creştere, mulţi dintre cei săraci nu sunt nici măcar în rândurile forţei de muncă şi astfel este
imposibil să ia parte la salariile mai mari care, alături de profituri sunt principalele mijloace prin care sunt distribuite câștigurile
din creştere. Din acest motiv, chiar şi într-o economie de creştere sunt necesare politicile de redistribuire. O rată înaltă a creşterii
face mai simplu din punct de vedere politic atenuarea sărăciei. Dacă venitul existent trebuie să fie redistribuit, standardul de viață
altcuiva trebuie să scadă. Însă când există creştere economică şi când sporul venitului este distribuit, este posibil să se reducă
inegalităţi devenit fără a trebui de fapt să scadă venitul cuiva.
  Creşterea şi stilul de viață.
 O familie găseşte o creştere masivă a venitului său conduce la modificarea majoră în modelul de consum.
CONCEPTE ŞI TERMINOLOGIE

 Premise ale politicii regionale a Uniunii Europene;

 Evolutia politicii regionale a Uniunii Europene;
 Politica româneasca de dezvoltare regională in context european
ANALIZA REZULTATULUI

 Dezvoltarea economică a constituit „firul conducător” al procesului european.

 Tratatele constitutive enumerau ca obiective fundamentale :

 dezvoltarea armonioasă a vieţii economice

 creşterea economică stabilă şi echilibrată

 ridicarea nivelului de trai

 reducerea şi eliminarea progresivă a şomajului

 stabilitatea politică,economică şi monetară

 Realizarea respectivelor obiective economice generale a fost incredinţată tuturor Comunităţilor „regrupate” ulterior
sub „acoperişul unic” al Uniunii Europene.
CONCLUZII
 Deşi o problemă a dezvoltării economice o reprezintă costurile acestora, trebuie să plătim o anumită sumă pentru a avea
un trai mai bun, iar beneficiile vor fi cu timpul pe măsură.
 La nivel național, exceptând decalajul dintre municipiile reședință de județ, care înregistrează valorile cele mai ridicate
ale indicatorilor, și comune, care înregistrează valorile cele mai scăzute ale indicatorilor, nu există o corelare între statutul
administrativ și calitatea indicatorilor: orașele au valori mai bune ale indicatorilor de dinamică (rata de creștere a
populației și numărul autorizațiilor de construire eliberate per 1.000 locuitori), iar municipiile au valori mai bune ale
indicatorilor de stare (rata sărăciei relative și dotarea locuințelor cu apă, canalizare și energie electrică), însă, în cazul
multora dintre ceilalți indicatori, valorile sunt suficient de apropiate încât diferențierea să fie irelevantă. Eterogenitatea
zonelor cu specificități geografice și socioeconomice, exprimată prin diversitatea disparităților, atât în ceea ce privește
provocările, cât și oportunitățile, evidențiată în cadrul acestui studiu, sugerează că acestea nu constituie o scară teritorială
adecvată pentru propunerea de politici și măsuri pentru reducerea disparităților la nivel local, impunându-se o abordare
mai granulară și configurată specific pentru anumite concentrări de unități administrative locale abordate dintr-o
perspectivă complexă.
PROPUNERI

 Un ritm ridicat de creşterea economică conduce la stabilitatea economică şi coeziune socială pe termen lung.

 Pentru a-şi asigura un viitor durabil, România trebuie să redreseze şi, apoi, să se menţină pe poziţie.
BIBLIOGRAFIE

 Bărbulescu, I.G., 2008, „Procesul decizional în Uniunea Europeană”, POLIROM, Iaşi;

 Bărbulescu, I.G., 2008, „Uniunea Europeană de la economic la politic”, TRITONIC, Bucureşti;

 Ionescu, R.V., 2008, „Dezvoltarea regională”, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti.

 European Union Regional Policy, „Cities of Tomorrow. Challenges, visions, ways forward”, Report 2011