UNIVERSITATEA ,, CONSTANTIN BRANCUSI,, DIN TARGU-JIU

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE

Specializarea: M.D.A

INDICATORI AI DEZVOLTARII DURABILE

Student:
CUPRINS:

 Noţiunea de dezvoltaredurabilă;
 Necesitateadezvoltăriidurabile;
 Legislaţiainternaţională;
 StrategiaNaţională de DezvoltareDurabilă;
 Indicatorii de DezvoltareDurabilă:

 Criterii de selectare a indicatorilor;

 Activităţiviitoare;
 Elementelestrategiei de dezvoltaredurabilă;
  Noţiunea de dezvoltaredurabilă

Dezvoltareadurabilăeste forma de creştereeconomică care

satisfacenevoilesocietăţiiîntermeni de bunăstarepetermenscurt,
mediuşi lung, eatrebuindsăvinăînîntâmpinareanevoilorprezente, fără,
însă, a puneînpericolpecele ale generaţiilorviitoare.

Aceastănoţiuneconciliazăîntremediulînconjurătorşieconomie,
reprezentând o cale de
dezvoltarecesusţineprogresulumanpentruîntreagaplanetăşipentru un
viitorîndelungat. Încadrulacesteiabordări, se
urmăreşteinteracţiuneacompatibilităţii a patrusisteme: economic,
uman, ambientalşi ecologic, astfelîncâtsă se
asiguresatisfacereanevoilorprezentului, fără a
compromitecapacitateageneraţiilorviitoare de a-
şisatisfacepropriilenevoi. Strategiadezvoltăriidurabile include
simultaneitateaprogresuluiîntoatecelepatrudimensiuni.

Dezvoltareaglobală are cascop general

îmbunătăţireavieţiiomeneştişiasigurareacondiţiilornecesarepentrucaoa
meniisă se poatărealiza la întregullorpotenţial. Atingereaacestuiscop
global necesităîndeplinireaurmătoarelorobiective: ƒ

 analizaprezentuluiprinprismaviitorului,
prinintroducereasecurităţiiecologiceînloculmaximizăriiprofitului,
acestareprezentândadevăratulscop al dezvoltăriidurabile; ƒ
 modificareatendinţelor de consumşiproducţie; ƒ
 stabilireacreşteriidemografice; 254 ƒdistribuirea la
nivelulîntregiipopulaţii a beneficiilordezvoltăriieconomice; ƒ
  realizareauneiguvernărieficiente, adicădezvoltareaunuisistem
politic care
săasigurerespectareadrepturilorşilibertăţiloroamenilor; ƒ
 compatibilitateapermanentăşisigură a mediuluicreat de om cu
mediul natural.

Transformareastructuralăesteprocesul de deplasare a
alocăriiresurselorcătresistemele cu
productivitateridicatăastfelîncâteconomiasăpoatăsusţine un standard
de viaţămairidicatpentruîntreagapopulaţie.

Activitateaadministrativăcompetentă,
garantarearespectăriilegilorşiasigurareaaccesuluicetăţenilor la
informaţiile de interes public reprezintăaspecte legate de
guvernareaeficientă.

 Necesitateadezvoltăriidurabi

Necesitateadezvoltăriidurabile a societăţii a fostevidenţiatăîncă din

1992 la Summit-ulPământului de la Rio de Janeiro şi s-a reiterat la
Summit-ulMondialpentruDezvoltareDurabilă de la Johannesburg în
2002.

Fărăocrotireamediuluinu se
poateasiguradezvoltareadurabilă.Dezvoltareadurabilă include
protecţiamediului,
întimpceprotecţiamediuluicondiţioneazădezvoltareadurabilă.
UniuneaEuropeanăimpune o nouăabordare a problemelorglobale de
mediu, legat de efecteleşipresiuneaasupramediului, a
tuturorconsecinţelordezvoltării socio-economice.
Conştientizândnecesitateacontinuăriidezvoltăriieconomiceşisociale,
esteimperiosnecesarăprotecţiaşiîmbunătăţireastăriimediuluireprezentâ
ndsinguraposibilitatepentrucreareaşimenţinereabunăstăriiatât a
generaţiilorprezente, câtşi a celorviitoare, acestechilibrufiindfactorul
care poateşitrebuiesăasiguredezvoltareasocietăţiiînansamblulei.
Acestareprezintăproblemacheie a dezvoltăriidurabile.

Înultimulsecol, progresul economic şitehnic a dus la

neglijareadeteriorăriisistemelorşiresurselornaturale.Economiaglobalăes
te, însă, structuratăacumperesurseneregenerabileşi cu un impact
puternicasupramediuluiînconjurător,
depăşindcapacitateadiferitelorecosisteme.
Exempleînacestsenssunturmătoarele: decimareasuprafeţelor de
pădure, reducereasuprafeţei de terenagricolpepersoană,
micşorareasurselor de apăpotabilă, creştereatemperaturiiglobale,
topireagheţarilorşidispariţiaunorspeciianimaleşivegetale.

Instrumentelepe care statul le utilizeazăpentrurealizareapoliticii de

dezvoltaredurabilăsunt de natură: economică (taxe, facilităţifiscale,
permisenegociabile de poluare), juridică (regulamente, norme, legi),
tehnică (stimulareacercetării-dezvoltăriipentrupromovareatehnologiilor
curate, pentrueconomisireaenergiei). Caşiinstrumenteeconomice, pot fi
menţionate:

 instrumentefiscale;
 instrumente ale pieţei;
 instrumentefinanciare;
 sisteme de impozitare.

Astfel, prineforturi interne şicooperareinternaţională,

guverneletrebuiesăstabileascăşisăprotejezelimiteleambientaleşisăstimu
lezecreativitateacorporaţiilor, învedereacreăriiuneisocietăţidurabileşi
modern.

Firmelevortrebuisăanticipezetranziţiaşiposibilităţilelor de a
exploataoportunităţileinvestiţionaleapărute. Organizaţiile nonprofit
vortrebuisăconducăpe un drum ascendentatâtguvernele, câtşifirmele,
prineforturisusţinute, acţionândîncalitate de votanţi, consumatori,
donatoriînscopuricaritabile, sauproprietari de pământşiresurse.

 Legislaţiainternaţională

Prin Tratatul de la Maastrich (1993) a fost evidenţiată şi analizată

următoarea problematică: Uniunea Europeană trebuie să ajungă la
stabilitate şi dezvoltare durabilă a statelor membre.

Consiliul de la Göteborg (2001) urmărea adoptarea strategiei de

Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.

Consiliul de la Barcelona (2002) a adăugat o dimensiune externă

dezvoltării durabile.

Summit-ul Mondial de la Johannesburg (2002) a adus în discuţie

următoarea problemă: ca Uniunea Europeană şi Statele Membre să fie
semnatare a Planului de Implementare.

 Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă

Obiectivul fundamental al Strategiei Naţionale de Dezvoltare Durabilă

este acela de creştere a bunăstării şi prosperităţii individuale şi a
ansamblului social la nivel naţional, urmărind o dezvoltare economică
în limitele de suport ale Capitalului Natural, într-un mod care să
garanteze şi calitatea vieţii generaţiilor viitoare.
Obiectivele principale avute în plan de către Strategia Naţională de
Dezvoltare Durabilă sunt următoarele: ƒ
asigurarea stării de sănătate a populaţiei;
ƒ
 redimensionarea şi remodelarea structurii economico-sociale şi
transformarea ei într-un sistem durabil; ƒ
 dezvoltarea unui sistem legislativ şi instituţional coerent,
compatibil cu cel al Statelor Membre; ƒ
 monitorizarea şi evaluarea permanentă a performanţelor
economice, sociale şi de protecţie a mediului, printr-un sistem de
indicatori cantitativi şi calitative determinabili.

 Indicatorii de Dezvoltare Durabilă

Crearea sistemului de indicatori care să monitorizeze

dezvoltarea durabilă a ţării noastre este legată de obiectivele şi ţintele
prevăzute în: Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă, Raportul
asupra obiectivelor de dezvoltare ale mileniului şi Strategia de
Dezvoltare a României „Orizont 2025”.

 Criterii de selectare a indicatorilor

Criteriile utilizate în selectarea indicatorilor de Dezvoltare Durabilă sunt
următoarele:

 să fie clari şi viabili din punct de vedere statistic;

 să fie obţinuţi din cele mai bune surse de date;
 să fie armonizaţi din punct de vedere al metodologiei cu
standardele internaţionale;
  să fie comparabili cu cei dezvoltaţi de Statele Membre ale Uniunii
Europene; ¾ să se poată obţine în timp util;
 să fie uşor de revizuit, în vederea actualizării lor.
Indicatorii utilizaţi în domeniul schimbării climatice şi al energiei se
referă la: emisiile de gaze cu efect de seră, emisiile de CO2/loc. şi
consumul intern brut de energie. În acest sens, Comisia Naţională
pentru schimbări climatice are ca obiectiv principal îmbunătăţirea
eficienţei echipamentelor termo-electrice, prin reducerea emisiilor de
gaze cu efect de seră cu 8%, în perioada 2008-2012. Ea are rolul de a
analiza propunerile de colaborare internaţională din domeniu şi de a
propune măsuri de optimizare a aplicării prevederilor Convenţiei Cadru
a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (în anul 2001, România
a ratificat Protocolul de la Kyoto).

Proporţia terenurilor acoperite cu păduri şi suprafaţa ariilor protejate

pentru asigurarea conservării biodiversităţii sunt cei doi indicatori din
domeniul naturii şi biodiversităţii, indicatori prin care se urmăreşte
ocrotirea biodiversităţii, precum şi prevenirea şi reducerea procesului
de deşertificare, prin creşterea gradului de împădurire, de la 27% la
35% din suprafaţa ţării, până în anul 2040, cât şi prin creşterea
proporţiilor ariilor protejate de la 2,5% din suprafaţa ţării în anul 1990,
la 10% în 2015.

Pentru protecţia diversităţii biologice, România a ratificat Convenţia

privind Diversitatea Biologică, în anul 1992, prioritară fiind şi intrarea în
vigoare a Protocolului de la Cartagena. Astfel, în 1992 s-a înfiinţat prin
lege Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”.

Referitor la calitatea vieţii în mediul urban şi a mediului în general,

Strategia de Dezvoltare Durabilă are două obiective principale:
asigurarea unui standard ridicat de viaţă din punct de vedere al apelor,
precum şi reducerea emisiilor de poluare a atmosferei şi menţinerea
poluanţilor sub un anumit prag pentru a evita deteriorarea sănătăţii
umane, ecosistemelor şi moştenirii culturale.

Indicatorii utilizaţi în acest sens sunt:

 procentul populaţiei cu acces la sursele de apă potabilă;

 numărul de locuitori care are acces la un sistem centralizat de
alimentare cu apă;
 racordarea populaţiei la serviciile centralizate de apă şi canalizare;
gradul de echipare cu reţele de apă a străzilor;
 pierderi de apă în reţelele de distribuţie;
 vechimea reţelei de distribuire a apei;
 numărul de staţii de epurare;
 populaţia urbană expusă la poluarea aerului, indicatori atinşi prin
îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii sistemului centralizat
de alimentare cu apă şi canalizare din aglomeraţiile umane urbane
şi rurale.

Indicatorii utilizaţi în domeniul utilizării resurselor naturale şi generarea

deşeurilor sunt în număr de trei:
1. colectarea deşeurilor municipale, gropile de gunoi şi incinerările în
kg/loc;
2. schimbarea utilizării terenurilor (naturale – agricultură – construcţii);
3. extragerea apei de suprafaţă şi subterane/resursele disponibile.
Obiectivele specifice ale acestui aspect se referă la administrarea
resurselor naturale mai responsabil şi îmbunătăţirea calităţii resurselor
de apă. În domeniul transportului, obiectivele specifice se referă la
faptul că, pe termen mediu şi lung, România trebuie să păstreze un
sistem echilibrat, în care calea ferată să deţină 30-35% din piaţa de
transport, prin internalizarea costurilor externe ale transporturilor, prin
sprijin echivalent în dezvoltarea infrastructurilor rutiere şi feroviare şi
susţinerea transporturilor ecologice.
Pentru atingerea acestor obiective au fost utilizaţi următorii indicatori: -
volumul de marfă transportat, raportat la PIB;
- volumul de pasageri transportaţi, raportat la PIB;
- transportul de marfă pe tipuri de transport;
- transportul de pasageri pe tipuri de transport.