4. TAXELE VAMALE.

FISCALITATE
INTERNAȚIONALA. ASPECTE PRIVIND
PROCEDURA FISCALĂ

4.1. Taxele vamale ............................................................................................................. 113

4.1.1. Prohibiţii şi restricţii ........................................................................................... 115
4.1.2. Tariful Integrat al Uniunii Europene – TARIC ............................................... 118
4.2. Fiscalitate internaţională .......................................................................................... 118
4.3. Aspecte privind procedura fiscală............................................................................ 121
Rezumat ............................................................................................................................. 127
Teste de autoevaluare ....................................................................................................... 127
Lucrare de verificare ........................................................................................................ 128
Bibliografie minimală ....................................................................................................... 128
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare ................................................... 130

Obiective specifice:
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
 Să identifici principalele caracteristici ale fiscalităţii internaţionale;
 Să aplici cunoştinţele dobândite, in scopul găsirii unor soluţii optime
la exerciţiile propuse;
 Să interpretezi prevederile Codului fiscal şi ale Codului de procedură
fiscală
 Să identifici şi să explici fiecare aspect de natura procedurală fiscală,

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 3-4 ore

Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală

4.1. Taxele vamale

Taxele vamale, ca impozite indirecte, sunt integrate în sistemele fiscale în
contextul dezvoltării schimburilor economice internaţionale, pentru că în
societatea modernă ele operează numai asupra mărfurilor care tranzitează
graniţele tării. In perioadele anterioare se practicau taxe vamale şi în interiorul
ţării, ca de exemplu la intrarea în oraşe, pe poduri etc.
In plan general, taxele vamale deţin o pondere importantă în ansamblul
impozitelor indirecte, mai ales ca urmare a amplificării volumului comerţului
exterior.
Obiectul taxelor vamale îl reprezintă bunurile care se schimbă pe plan
internaţional, atât în cazul operaţiunilor de import-export, cât şi a tranzitului de
mărfuri pe teritoriul naţional.
In concordanţă cu structura operaţiunilor de comerţ exterior se disting
următoarele tipuri de taxe vamale:
- taxe vamale de import, care sunt cele mai larg practicate, fiind aplicate
la mărfurile importate;
- taxe vamale de export, care se aplică asupra mărfurilor exportate. In
prezent se înregistrează o tendinţă de reducere a nivelului sau chiar de
eliminare a lor, ele aplicându-se pe scară mai largă numai la materii
prime, produse semifabricate, în scopul stimulării producătorilor
autohtoni în prelucrarea materiilor prime într-un grad cât mai ridicat;
- taxe vamale de tranzit, care se aplică la mărfurile ce fac obiectul
schimbului între terţe ţări şi care tranzitează teritoriul naţional. De
asemenea, în prezent se manifestă o tendinţă de renunţare la aceste taxe,
multe state preferând prestarea de servicii pentru mărfurile ce
tranzitează teritoriul naţional şi încasarea de venituri din această
activitate.
Ansamblul taxelor vamale practicate de către un stat se reflectă în tariful
vamal, care cuprinde toate produsele, grupate după anumite criterii, şi taxele
vamale aferente lor.
Pe lângă rolul financiar, taxele vamale au şi un rol protecţionist prin egalizarea
ce o realizează între preţurile produselor importate şi preţurile produselor
indigene similare. Aplicarea lor provoacă o creştere a preturilor produselor
importate, iar manevrarea nivelului procentual al taxelor vamale poate favoriza
sau inhiba activitatea agenţilor economici cu activitate de import. Creşterea
preţului ca urmare a unor taxe vamale ridicate limitează posibilităţile
importatorilor de a obţine profit, care fie vor vinde mai puţine produse, fie vor
trebui să reducă preţul la nivele apropiate de cele ale concurenţilor autohtoni.
Reducerea posibilităţilor de câştig ale importatorilor va avea efecte şi în planul
diminuării volumului importurilor, ceea ce poate constitui un obiectiv al
politicii economice a statului în sensul echilibrării balanţei comerciale.
Din punct de vedere al conţinutului economic, taxele vamale de import
operează ca şi taxele de consumaţie, determinând o redistribuire a veniturilor

Fiscalitate 113
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
consumatorilor către stat în măsura în care aceştia achiziţionează şi consumă
bunuri provenite din import.
Deşi taxele vamale, şi în primul rând taxele vamale de import, reprezintă unul
dintre cele mai importante instrumente de echilibrare a balanţei comerciale şi
balanţei de plăţi, rolul lor trebuie analizat în contextul evoluţiilor din economia
mondială. Avem aici în vedere atât numeroasele acorduri internaţionale şi
organizaţii comerciale internaţionale ce reglementează regimul taxelor vamale,
dar şi tendinţele de integrare în uniuni economice, comerciale şi vamale. În
acest context, rolul taxelor vamale ca instrument de reglare şi stimulare a
agenţilor economici la dispoziţia autorităţilor naţionale este considerabil
diminuat, preocuparea principală fiind armonizarea tarifelor vamale între ţările
membre în asemenea asociaţii şi uniuni.

Sarcina de lucru 1
Prezentaţi pe scurt tipurile de taxe vamale. Sarcina de lucru va fi
verificată de tutore în cadrul întâlnirilor tutoriale.

Măsurile de politică comercială1 sunt stabilite prin acte normative la nivel

unional şi naţional şi se aplică la importul şi exportul anumitor categorii de
mărfuri. Politica comercială include şi restricţiile cantitative şi interdicţiile
comerciale în probleme de politică externă (embargouri şi sancţiuni). Unele
dintre acestea acoperă toate aspectele relaţiilor comerciale, altele vizează
numai anumite produse sau grupe de produse.
Măsurile de politică comercială au drept scop:
- apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea
transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de
origine animală şi non-animală destinate consumului uman, salubritatea
furajelor pentru animale şi protecţia mediului. Din aceste considerente
operaţiunile de import/export se efectuează în condiţiile prezentării
unor documente sau îndeplinirii unor formalităţi speciale;
- protecţia împotriva introducerii şi răspândirii organismelor de carantină
dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, scop în care vegetalele şi
produsele vegetale trebuie să fie însoţite la import de un certificat
fitosanitar;
- controlul respectării măsurilor de protecţie a mediului; autorităţile
competente pentru protecţia mediului conduc procedura de
reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii,
in condiţiile legii, care se prezintă autorităţii vamale la depunerea
declaraţiei vamale de import sau export;

1
https://www.customs.ro/ro/agenti_economici/taxe_vamale_si_masuri_de_politica_comerciala.aspx.
Fiscalitate 114
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
- restricţionarea sau interzicerea la utilizare a substanţelor şi preparatelor
chimice periculoase; în acest sens, importul/exportul se efectuează în
conformitate cu prevederile acordurilor şi convenţiilor internaţionale la
care România este parte, în baza unui document specific eliberat de
autorităţile competente;
- realizarea politicii statului în domeniul controlului calităţii
medicamentelor şi a altor produse de uz uman (de ex. dispozitive
medicale); operaţiunile de import/export a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale se realizează pe baza unei autorizaţii emisă de
autorităţile din domeniul sănătăţii;
- reglementarea introducerii pe piaţă, a comercializării şi distribuirii
gratuite a articolelor de îmbrăcăminte purtată sau uzată şi a articolelor
textile uzate sau purtate; în scopul protejării vieţii şi sănătăţii populaţiei,
se admite introducerea în ţară a acestor categorii de produse numai dacă
se face dovada că acestea au fost supuse operaţiunilor de curăţare,
dezinfecţie şi dezinsecţie.

4.1.1. Prohibiţii şi restricţii

Sunt considerate prohibite toate mărfurile a căror introducere sau scoatere de
pe teritoriul vamal al Uniunii este, potrivit legii, interzisă cu orice titlu.
Sunt considerate ca restricţionate mărfurile a căror introducere sau scoatere de
pe teritoriul vamal al Uniunii este supusă unor condiţii sau îndeplinirii unor
formalităţi speciale.
Când introducerea sau scoaterea nu este permisă decât cu prezentarea unei
autorizaţii speciale, mărfurile sunt prohibite dacă nu sunt însoţite de un astfel
de document sau dacă acesta nu este valabil.
Valoarea în vamă
Valoarea în vamă a mărfurilor importate este, conform Acordul privind
punerea în aplicare a articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale
şi comerţ (GATT)1994, valoarea de tranzacţie, respectiv preţul efectiv plătit
sau de plătit pentru mărfuri atunci când sunt vândute pentru export pe teritoriul
vamal al Comunităţii. Valoarea de tranzacţie poate fi ajustată atunci când
anumite elemente specifice care sunt considerate ca făcând parte din valoarea
în vamă sunt în sarcina cumpărătorului, dar nu sunt incluse în preţul efectiv
plătit sau de plătit pentru mărfurile importate (de exemplu, cheltuielile de
transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi cheltuielile de
încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor importate până la
punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al Comunităţii,
redevenţe şi drepturi de licenţă, etc.). În valoarea de tranzacţie se includ şi
anumite prestaţii făcute de cumpărător în favoarea vânzătorului sub formă de
mărfuri sau de servicii determinate, altele decât sub formă de bani. Sunt
prevăzute şi elemente care nu se includ în valoarea în vamă a mărfurilor, cu
condiţia să fie evidenţiate separat de preţul efectiv plătit sau de plătit (de
exemplu, cheltuielile de transport pentru mărfuri după sosirea lor la locul de
intrare pe teritoriul Comunităţii, comisioane de cumpărare, etc.).
Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată pe baza preţului de
tranzacţie, ea se determină prin parcurgerea succesivă a următoarelor regulilor
Fiscalitate 115
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
de evaluare până la prima în conformitate cu care această valoare poate fi
stabilită:
(a) valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice vândute pentru export în
Comunitate şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile
care se evaluează;
(b) valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare vândute pentru export în
Comunitate şi exportate în acelaşi sau aproximativ acelaşi moment cu mărfurile
care se evaluează;
(c) valoarea bazată pe preţul unitar care corespunde vânzărilor în Comunitate
de mărfuri importate sau de mărfuri identice sau similare importate totalizând
cantitatea cea mai mare, către persoane care nu au legătură cu vânzătorii;
(d) valoarea calculată egală cu suma:
- costului sau valorii materialelor şi fabricării sau altor transformări în procesul
de fabricare a mărfurilor importate;
- valorii profitului şi cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod
obişnuit în vânzările de mărfuri de aceeaşi natură sau tip cu mărfurile evaluate
care sunt fabricate de producători în ţara exportatoare pentru a fi exportate în
Comunitate;
- cheltuielilor de transport şi costul asigurării mărfurilor importate, precum şi
cheltuielile de încărcare şi manipulare legate de transportul mărfurilor
importate până la punctul de introducere a mărfurilor pe teritoriul vamal al
Comunităţii.
Determinarea valorii în vamă nu trebuie să se bazeze pe anumite elemente,
cum ar fi: preţul de vânzare în Comunitate pentru mărfuri produse în
Comunitate, preţul mărfurilor de pe piaţa internă a ţării exportatoare, valori în
vamă minime, arbitrare sau fictive, etc.
Conform art. 14 alin. (1) și (2) la Regulamentul (UE) nr. 1036/2016 se prevăd
următoarele dispoziții generale:
„(1) Taxele antidumping, provizorii sau definitive, se impun prin regulament și
sunt percepute de statele membre în conformitate cu forma, rata de schimb și
celelalte elemente stabilite de regulamentul care le impune. Aceste taxe sunt,
de asemenea, percepute în mod independent de taxele vamale, de impozite și
de alte taxe percepute în mod normal la import.
Niciun produs nu poate fi supus în același timp taxelor antidumping și taxelor
compensatorii pentru a remedia o situație care rezultă în urma unui dumping su
a acordării unei subvenții la export.
(2) Regulamentele care impun taxe antidumping provizorii sau definitive și
regulamentele sau deciziile care prevăd acceptarea angajamentelor sau
încheierea examinărilor sau a procedurilor sunt publicate în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene.
Aceste regulamente sau decizii menționează în special, ținând seama de
necesitatea de a proteja informațiile confidențiale, numele exportatorilor, în
cazul în care este posibil, sau al țărilor în cauză, o descriere a produsului și o

Fiscalitate 116
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
sinteză a faptelor și a motivelor esențiale cu privire la stabilirea dumpingului și
a prejudiciului. În toate cazurile, se trimite părților în cauză o copie a
regulamentului sau a deciziei. Dispozițiile prezentului alineat se aplică mutatis
mutandis reexaminărilor.”

Fiscalitate 117
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
4.1.2. Tariful Integrat al Uniunii Europene – TARIC
A fost stabilit în baza Articolului 2 al Regulamentului Consiliului nr.
2658/87/CEE de la 2 iulie 1987 privind nomenclatura tarifară şi statistică şi
Tariful Vamal Comun;
TARIC este o baza de date destinata sa indice dispozitiile legale unionale
aplicabile (masuri tarifare şi netarifare) pentru un anumit produs, atunci când
acesta este importat pe teritoriul vamal al UE sau, dupa caz, când acesta este
exportat către ţări terţe.
TARIC se bazează pe Nomenclatura Combinată (NC - codificare la 8 cifre)
care constituie nomenclatura de bază pentru Tariful Vamal Comun, utilizată în
procesul de vămuire a mărfurilor precum şi pentru întocmirea statisticilor de
comerţ al Uniunii cu ţări terţe (EXTRASTAT) şi a statisticilor de comerţ între
Statele Membre (INTRASTAT).
Baza de date TARIC este utilizată de administraţiile vamale din Statele
Membre pentru procesarea declaraţiilor vamale de import / export din / către
ţări terţe; fiind, totodată, un instrument util de informare pentru operatorii
economici.
TARIC cuprinde dispoziţiile referitoare la domeniul vamal, conţinute în
legislaţia unională specifică privitoare la: Sistemul armonizat de denumire şi
codificare a mărfurilor (S.A.), Nomenclatura combinată (N.C.), taxe vamale
aplicabile; suspendări de taxe vamale; contingente tarifare; regimul tarifar
preferenţial (inclusiv pe bază de contingente tarifare preferenţiale); sistemul
generalizat de preferinţe tarifare (SGP) aplicabil ţărilor în curs de dezvoltare;
taxe anti-dumping sau compensatorii (antisubvenţie); prohibiţii la import şi
export; restricţii la import şi export; coduri adiţionale; restituţii la export;
referiri cu privire la reglementarile unionale prin care s-a introdus o masură
tarifară sau netarifară; alte măsuri tarifare şi netarifare aplicabile în procesul de
vămuire a mărfurilor.
Baza de date TARIC-RO conţine, în plus faţă de baza de date TARIC, măsurile
naţionale referitoare la restricţiile impuse prin diverse acte normative naţionale
cu implicaţii în activitatea vamală.
Pentru fiecare măsură (tarifară şi netarifară) este prezentat actul normativ
unional sau naţional care instituie măsura respectivă, eventualele documente
cerute, note de subsol explicative.

4.2. Fiscalitate internaţională

Impozitul pe profit plătit unui stat străin se scade din impozitul pe profit, dacă
se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între
România și statul străin.
Dacă o persoană juridică română obține venituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse unui impozit cu reținere
la sursă care, potrivit prevederilor convenției de evitare a dublei impuneri
încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în celălalt stat, iar respectiva
Fiscalitate 118
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
convenție prevede ca metodă de evitare a dublei impuneri metoda creditului,
impozitul plătit către statul străin, fie direct, fie indirect, prin reținerea și
virarea de o altă persoană, se scade din impozitul pe profit determinat potrivit
prevederilor prezentului titlu.
Creditul acordat pentru impozitele plătite unui stat străin într-un an fiscal nu
poate depăși impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe
profit prevăzute la art. 17 la profitul impozabil obținut în statul străin,
determinat în conformitate cu regulile prevăzute în prezentul titlu, sau la
venitul obținut din statul străin. Creditul se acordă din impozitul pe profit
calculat pentru anul în care impozitul a fost plătit statului străin, dacă se
prezintă documentația corespunzătoare, conform prevederilor legale, care
atestă plata impozitului în străinătate.
Când o persoană juridică română realizează profituri dintr-un stat străin prin
intermediul unui sediu permanent care, potrivit prevederilor convenției de
evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot fi impuse în
celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare a dublei
impuneri metoda scutirii, profiturile vor fi scutite de impozit pe profit în
România.
Persoanele fizice nerezidente, care desfășoară o activitate independentă, prin
intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit
prezentului titlu, la venitul net anual impozabil din activitatea independentă, ce
este atribuibil sediului permanent.
Venitul net dintr-o activitate independentă care este atribuibil unui sediu
permanent se determină conform art. 68 , în următoarele condiții:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile
sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării
acestor venituri.
Persoana fizică rezidentă într-unul din statele membre ale Uniunii Europene
sau într-unul din statele Spațiului Economic European beneficiază de aceleași
deduceri ca și persoanele fizice rezidente, la stabilirea bazei de calcul pentru
veniturile impozabile obținute din România. Baza de calcul se determină după
regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcție de natura acestuia.
Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de
impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei
categorii de venit, în funcție de natura acestuia.
Pentru veniturile obținute din străinătate de natura celor obținute din România
și neimpozabile în conformitate cu prevederile prezentului titlu se aplică
același tratament fiscal ca și pentru cele obținute din România.
Contribuabilii care obțin venituri din străinătate conform alin. (1) au obligația
să le declare, potrivit declarației specifice, până la data de 25 mai a anului
următor celui de realizare a venitului.
Organul fiscal stabilește impozitul anual datorat și emite o decizie de impunere,
în intervalul și în forma stabilite prin ordin al președintelui A.N.A.F.
Fiscalitate 119
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
Diferențele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală,
se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de
impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează sumele
stabilite potrivit reglementărilor în materie privind colectarea creanțelor
bugetare.
Evitarea dublei impuneri prin metoda creditului fiscal sau metoda scutirii
Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru același venit și pentru
aceeași perioadă impozabilă, sunt supuși impozitului pe venit atât pe teritoriul
României, cât și în statul străin cu care România are încheiată o convenție de
evitare a dublei impuneri, iar respectiva convenție prevede ca metodă de
evitare a dublei impuneri metoda creditului, au dreptul la deducerea din
impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, în
limitele prevăzute în prezentul articol.
Contribuabilii persoane fizice rezidente care realizează un venit și care, potrivit
convenției de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu un alt stat, pot
fi impuse în celălalt stat, iar respectiva convenție prevede ca metodă de evitare
a dublei impuneri metoda scutirii, respectivul venit va fi scutit de impozit în
România. Acest venit se declară în România, dar este scutit de impozit dacă se
anexează documentul justificativ eliberat de autoritatea competentă a statului
străin, care atestă impozitul plătit în străinătate.
Creditul fiscal/Scutirea se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele
condiții:
a) se aplică prevederile convenției de evitare a dublei impuneri încheiate între
România și statul străin în care s-a plătit impozitul;
b) impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obținut în străinătate, a fost
efectiv plătit de persoana fizică. Plata impozitului în străinătate se dovedește
printr-un document justificativ, eliberat de autoritatea competentă a statului
străin respectiv;
c) venitul pentru care se acordă credit fiscal/scutire face parte din una dintre
categoriile de venituri
Creditul fiscal se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent
venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de
impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului impozabil din
străinătate. în situația în care contribuabilul în cauză obține venituri din
străinătate din mai multe state, creditul fiscal admis a fi dedus din impozitul
datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare
țară și pe fiecare natură de venit.
În vederea calculului creditului fiscal, sumele în valută se transformă la cursul
de schimb mediu anual al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a
României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate
de persoanele fizice rezidente, precum și impozitul aferent, exprimate în unități
monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Națională
a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursă într-o valută de circulație internațională, cum ar
fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din țara de sursă;
Fiscalitate 120
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
b) din valuta de circulație internațională în lei, folosindu-se cursul de schimb
mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Națională a României, din anul de
realizare a venitului respectiv.
La nivel teoretic, se cunosc patru metode de evitare a dublei impuneri :
1. Scutirea (exonerarea) totala = venitul realizat de rezidentul unei tari in
cealaltă tara contractanta, in care a fost impozitat se reduce in întregime din
venitul total impozabil al acestuia in tara de rezidenta;
2. Scutirea (exonerarea) progresiva = venitul obținut de rezidentul unui stat in
străinătate se adăuga la veniturile realizate de acesta in statul de rezidenta,
urmând apoi ca la venitul total astfel rezultat sa se stabilească cota progresiva
aferenta. Aceasta cota se va aplica numai asupra venitului obținut in statul de
rezidenta;
3. Creditarea (imputarea) ordinara = impozitul plătit statului străin pentru
venitul realizat pe teritoriul acestuia de rezidentul unui alt stat se deduce direct
din impozitul datorat in statul de rezidenta, însa numai pana la limita
impozitului intern ce revine la un venit egal cu venitul obținut in străinătate;
4. Creditarea (imputarea) ordinara totala = impozitul plătit in străinătate pentru
venitul realizat acolo se deduce integral din impozitul datorat in statul de
rezidenta.

Sarcina de lucru 5
Ce înţelegeţi prin credit fiscal extern? Sarcina de lucru va fi verificată
de tutore în cadrul întâlnirilor tutoriale.

4.3. Aspecte privind procedura fiscală

Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din
raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate
bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu
excepția cazului când prin lege se prevede altfel.
În măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică
și pentru:
a) administrarea drepturilor vamale;
b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a
redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de
exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția
Domeniilor Statului;

Fiscalitate 121
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale.
Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe
teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale.
Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și
competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea
mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe
prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor
împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii.
În desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul
fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor
prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii.
Organul fiscal are obligația să examineze starea de fapt în mod obiectiv și în
limitele stabilite de lege, precum și să îndrume contribuabilul/plătitorul în
aplicarea prevederilor legislației fiscale, în îndeplinirea obligațiilor și
exercitarea drepturilor sale, ca urmare a solicitării contribuabilului/plătitorului
sau din inițiativa organului fiscal, după caz.
Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de
drept procedural fiscal.
Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor
care apar în legătură cu creanțele fiscale.
Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și
obligațiilor care apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale.
Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-
teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale
municipiilor, contribuabilul/plătitorul, precum și alte persoane care dobândesc
drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Statul este reprezentat de
Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și unitățile subordonate acesteia,
cu excepția cazului când legea stabilește o altă autoritate în acest sens.
Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală
corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de
impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul
este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea.
Creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire,
anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de
lege.
Răspunderea persoanelor se stabilește prin decizie emisă de organul fiscal
competent pentru fiecare persoană fizică sau juridică în parte. Decizia este act
administrativ fiscal potrivit prezentului cod.
Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului de stat, bugetului
asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări
sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj se realizează prin
organul fiscal central, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

Fiscalitate 122
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu
fiscal se înțelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau
adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b) pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod
independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se
desfășoară efectiv activitatea principală;
c) pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea
administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se
realizează la sediul social declarat;
d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau
locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.
Impozitul și contribuțiile sociale aferente veniturilor din activități agricole,
datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita în numerar și la
organul fiscal local din localitatea în care își are domiciliul fiscal contribuabilul
unde nu există o unitate teritorială a A.N.A.F., dacă între autoritatea
administrației publice locale și A.N.A.F. s-a încheiat un protocol în acest scop.
În cazul contribuabilului nerezident care nu are pe teritoriul României un sediu
permanent, competența revine organului fiscal central stabilit prin ordin al
președintelui A.N.A.F.
Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului
pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se
realizează prin organul fiscal local, cu excepția cazului când prin lege se
prevede altfel.
Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local al unei
unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal
local al respectivei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, cu excepția
cazului când prin lege se prevede altfel.
În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local, prin domiciliu
fiscal se înțelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul
social înregistrat potrivit legii.
Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă
electronică.
Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului și, dacă este cazul, datele
de identificare a persoanei împuternicite de contribuabil/plătitor;
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;

Fiscalitate 123
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
g) numele și calitatea persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit
legii;
h) semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii,
precum și ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul
fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului/plătitorului.
Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele
prevăzute, cu excepția elementelor prevăzute la lit. h).
Actul administrativ fiscal se consideră emis și înregistrat la organul fiscal
astfel:
a) la data semnării acestuia de către persoana împuternicită din cadrul
organului fiscal, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie;
b) la data generării actului, în cazul actului administrativ fiscal emis pe suport
hârtie și tipărit prin intermediul unui centru de imprimare masivă;
c) la data aplicării semnăturii electronice extinse, în cazul actului administrativ
fiscal emis în formă electronică.
Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat
contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul
administrativ comunicat, potrivit legii.
Soluția fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de organul
fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului
referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare. Situația fiscală
de fapt viitoare se apreciază în funcție de data depunerii cererii.
Acordul de preț în avans este actul administrativ emis de organul fiscal central
în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului, referitoare la
stabilirea condițiilor și modalităților în care urmează să fie determinate, pe
parcursul unei perioade fixe, prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor
efectuate cu persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal.
Tranzacțiile viitoare care fac obiectul acordului de preț în avans se apreciază în
funcție de data depunerii cererii. Contribuabilul/plătitorul va putea solicita un
acord de preț în avans și pentru determinarea rezultatului fiscal atribuibil unui
sediu permanent.
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul/plătitorul are obligația
să pună la dispoziție organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și
orice alte înscrisuri. în același scop, organul fiscal are dreptul să solicite
înscrisuri și altor persoane cu care contribuabilul/plătitorul are sau a avut
raporturi economice sau juridice.
Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziție a înscrisurilor la sediul său
ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
Soțul/soția și rudele ori afinii contribuabilului/plătitorului până la gradul al
treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize,
precum și prezentarea unor înscrisuri.
Fiscalitate 124
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
Autoritățile publice, instituțiile publice și de interes public, centrale și locale,
precum și serviciile deconcentrate ale autorităților publice centrale au obligația
să furnizeze informații și acte organului fiscal, la cererea acestuia.
Cererile depuse de către contribuabil/plătitor la organul fiscal se soluționează
de către acesta în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Contribuabilul/Plătitorul poate transmite organului fiscal competent cereri,
înscrisuri sau orice alte documente și prin mijloace electronice de transmitere
la distanță.
Înregistrarea fiscală reprezintă activitatea de atribuire a codului de identificare
fiscală, de organizare a registrului contribuabililor/plătitorilor și de eliberare a
certificatului de înregistrare fiscală.
Cu excepția cazului în care prin lege se prevede altfel, atribuirea codului de
identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal central, pe baza
declarației de înregistrare fiscală.
În scopul administrării impozitelor și taxelor locale, contribuabilul/plătitorul se
identifică în relația cu organul fiscal local, astfel:
a) persoanele fizice, prin codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
b) persoanele fizice care nu dețin cod numeric personal, prin numărul de
identificare fiscală atribuit de organul fiscal potrivit art. 82;
c) persoanele juridice, prin codul de înregistrare fiscală atribuit de organul
fiscal
Pe baza declarației de înregistrare fiscală depuse sau, după caz, a cererii
depuse, organul fiscal central eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în
termen de 10 zile de la data depunerii declarației ori a cererii. în certificatul de
înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.
Organul fiscal central organizează evidența contribuabililor/plătitorilor în
cadrul registrului contribuabililor/plătitorilor, care conține:
a) datele de identificare a contribuabilului/plătitorului;
b) date privind vectorul fiscal;
c) alte informații necesare administrării creanțelor fiscale.
Stabilirea creanțelor fiscale reprezintă activitatea de determinare a materiei
impozabile, de calculare a bazei de impozitare și a creanțelor fiscale.
Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
a) prin declarație de impunere;
b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent.
Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabilește sau
modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei
inspecții fiscale ori a unei verificări a situației fiscale personale, efectuate în
condițiile legii.

Fiscalitate 125
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală
Organul fiscal renunță la stabilirea creanței fiscale și nu emite decizie de
impunere ori de câte ori constată încetarea persoanei juridice sau decesul
persoanei fizice și nu există succesori.
Sunt asimilate deciziilor de impunere și următoarele acte administrative fiscale:
a) deciziile privind soluționarea cererilor de rambursare de taxă pe valoarea
adăugată și deciziile privind soluționarea cererilor de restituiri de creanțe
fiscale;
b) deciziile referitoare la bazele de impozitare;
c) deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii;
d) deciziile privind nemodificarea bazei de impozitare.
Declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal
sau altor legi speciale, la termenele stabilite de acestea.
Declarația fiscală se întocmește prin completarea unui formular pus la
dispoziție gratuit de organul fiscal.
În declarația de impunere contribuabilul/plătitorul trebuie să calculeze
cuantumul obligației fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
Contribuabilul/Plătitorul are obligația de a completa declarația fiscală înscriind
corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular,
corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către
contribuabil/plătitor sau, după caz, reprezentantul legal ori împuternicitul
acestuia.
Declarația fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se
comunică prin poștă, cu confirmare de primire. Declarația fiscală poate fi
transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme electronice de transmitere
la distanță. în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central,
procedura privind transmiterea declarației fiscale prin mijloace electronice sau
prin sisteme electronice de transmitere la distanță se stabilește prin ordin al
președintelui A.N.A.F.
Declarația de impunere poate fi corectată de către contribuabil/plătitor, pe
perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale.
În vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale datorate,
contribuabilul/plătitorul are obligația să conducă evidențe fiscale, potrivit
actelor normative în vigoare.
Dreptul organului fiscal de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 5
ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Dreptul de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în
care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Colectarea creanțelor fiscale reprezintă totalitatea activităților care au ca scop
stingerea creanțelor fiscale.
Colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță fiscală sau
al unui titlu executoriu, după caz.

Fiscalitate 126
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală

Sarcina de lucru 3
Prezentaţi tipurile de documente prin care se stabilesc creanţele
fiscale. Sarcina de lucru va fi verificată de tutore în cadrul
întâlnirilor tutoriale.

Rezumat
Taxele vamale, ca impozite indirecte, sunt integrate în sistemele fiscale în
Teste de contextul dezvoltării schimburilor economice internaţionale.
autoevalu
are In concordanţă cu structura operaţiunilor de comerţ exterior se disting
1următoarele tipuri de taxe vamale:
.
- taxe vamale de import;
I - taxe vamale de export;
n - taxe vamale de tranzit.
Se cunosc in literatura de specialitate urmatoarele metode de evitare a
cdublei impuneri: scutirea totala, scutirea progresivă, creditarea ordinară,
ocreditarea totală.
n
cCodul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților
odin raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale
r datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le
dadministrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.
a
nCreanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire,
ţ anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de
ălege.
Creanțele fiscale se stabilesc astfel:
c
a) prin declarație de impunere;
u
b) prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte
s cazuri.
t
ructura operaţiunilor de comerţ exterior se disting:
a) taxe vamale de import;
b) taxe vamale de achiziţie;
c) taxe vamale de transmport.
Fiscalitate 127
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală

2. Taxele vamale reprezinta un impozit:

a) indirect;
b) direct;
c) intermediar.

3. Valoarea în vamă a mărfurilor importate este:

a) valoarea de tranzactie;
b) valoarea de cumparare en-gross;
c) valoarea de cumparare en-detail.
4. Printre metodele de evitare a dublei impuneri, regasim:
a) creditarea integrata;
b) creditarea ordinara;
c) creditarea minimala.

Lucrare de verificare
Realizati un referat, alegand una dintre urmatoarele teme:
1. TVA-efecte economico-financiare.
2. Impozitele si taxele datorate de agentii economici.
3. Analiza comparativa privind fiscalitatea.

Bibliografie minimală
Corduneanu, C. (1998). Sistemul fiscal în ştiinţa finaneţelor. Timişoara:
Editura CODCS, pp.73-378
Lazăr, S. (2010). Sisteme fiscale comparate. Metode şi practice
internaţionale. Bucharest: Editura Wolters-Kluwer, pp.149-167
Vintilă, G. (2006). Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale. Bucureşti: Ed.
Economică, pp. 173-245, 63-167.
Vintilă, N. ş.a. (2013). Fiscalitate alicată şi elemente de management fiscal.
Bucureşti: CH. Beck, pp. 245-260.
Ungureanu, D. & Nedelescu, D. (2015). Fiscalitate. Bucureşti: Editura
Universitară, pp. 262-291.
Cod fiscal, Legea 227/2015.
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal.
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2
016.htm.

Fiscalitate 128
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală

Fiscalitate 129
Alina Nuta Taxele Vamale. Fiscalitate internaționala. Aspecte privind procedura
fiscală

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Capitolul 1.
1. a; 2. b; 3. a; 4. a; 5. a; 6. b; 7. a; 8. c.
Capitolul 2.
1. c; 2. b; 3. a; 4. b; 5. c; 6.b; 7. a; 8. b; 9. a.
Capitolul 3.
1. c; 2. a; 3. a; 4. c; 5. a; 6. c; 7. b; 8. a.
Capitolul 4
1. a; 2. a; 3. a; 4. b.

Fiscalitate 130
Bibliografie (de elaborare a cursului)
Brezeanu, P. (1999). Fiscalitate. Concepte. Metode. Practici. Bucureşti: Economică
Corduneanu, C. (1998). Sistemul fiscal în ştiinţa finaneţelor. Timişoara: Editura CODCS.
Filip, Gh. Finanţe publice, Ed. Junimea, Iaşi, 2002
Grigorie-Lăcrița, N. (coord.) - Fiscalitate 2015. Probleme și soluții la practica fiscală,
București, Tribuna Economică, 2015
Lazăr, S. (2010). Sisteme fiscale comparate. Metode şi practice internaţionale. Bucharest:
Editura Wolters-Kluwer.
Vintilă, G. (2006). Fiscalitate. Metode şi tehnici fiscale. Bucureşti: Ed. Economică.
Vintilă, N. ş.a. (2013). Fiscalitate alicată şi elemente de management fiscal. Bucureşti: CH.
Beck.
âţu L.(coord.),2013,Fiscalitate.De la lege la practică, Ediţia a8-a Editura C.H.Beck
Ungureanu, D. & Nedelescu, D. (2015). Fiscalitate. Bucureşti: Editura Universitară.
Cod fiscal, Legea 227/2015
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2016.htm.
Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscal.
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/cod_procedura/Cod_Procedura_Fiscala_2016.htm.
https://www.anaf.ro/.
www.mfinante.gov.ro.