Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

CONȚINUT

1 INDICATORII NIVELULUI DE TRAI ȘI AI CALITĂȚII VIEȚII .................................... 1

1.1 Sistemul de indicatori ai nivelului de trai ......................................................................... 2
1.2 Indicatorii veniturilor și ai puterii de cumpărare ............................................................ 3
1.3 Nomenclatoare utilizate în calcularea IPC ....................................................................... 4
1.3.1 Sistemul de ponderare ....................................................................................................... 6
1.3.2 Utilizări ale IPC ................................................................................................................. 7
1.3.3 IPC versus deflatorul PIB .................................................................................................. 8
1.4 Legea lui Okun .................................................................................................................... 9
1.5 Indici de preț în măsurarea inflației.................................................................................. 9
1.6 Aplicație: Salariul real ..................................................................................................... 10

1 Indicatorii nivelului de trai și ai calității vieții

Calitatea vieții reprezintă ansamblul condițiilor naturale, tehnice, economice, sociale, politice,
culturale, etnice etc., ce asigură integritatea biologică, socială și spirituală a ființei umane.
Principalele componente ale calității vieții sunt:
ü calitatea mediului înconjurător;
ü starea demografică;
ü calitatea condițiilor de muncă;
ü mărimea si structura consumului de bunuri materiale și servicii;
ü starea de sănătate a populației;
ü accesul la instruire, educație, cultură, sport etc.;
ü mediul social-politic.
Calitatea vieții este un proces dinamic și influențat de o multitudine de factori prin:
ü mărimea, structura și dinamica populației;
ü mărimea, diversitatea și calitatea bogățiilor solului și subsolului;
ü progresul științific, tehnic și economic;
ü mărimea structura și dinamica patrimoniului național, a venitului național sau produsului
intern brut;
ü mărimea veniturilor diferitor categorii ale populației;
ü starea mediului natural;
ü gradul de acces la drepturile și libertățile cetățenești, la conducerea socială etc.

Calitatea vieții se evidențiază printr-o mulțime de indicatori, ce se grupează în:

a) factoriali sau ai mijloacelor - volumul vânzărilor de bunuri alimentare, nealimentare și al
serviciilor prestate populației; rețeaua de învățământ, ocrotire a sănătății, cultură, artă, total și în
profil teritorial, precum și nivelul înzestrării acesteia; rețeaua de transporturi și gradul ei de dotare
etc.;
b) rezultativi sau ai stării - consumul pe cap de locuitor la principalele produse alimentare,
nealimentare și servicii; consumul zilnic de calorii pe cap de locuitor; gradul de alfabetizare al
populației, numărul de studenți la 10000 de locuitori; numărul de locuitori ce revin la un medic;
numărul de locuințe date în folosință la 1000 locuitori, durata medie a veții etc.
În cadrul sistemului de indicatori prin care se apreciază calitatea vieții o importanță deosebită are
costul vieții, care determină nivelul de trai al populației.

Pag. 1 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

Nivelul de trai este o componentă principală a calității vieții ce reflectă gradul de satisfacere a
necesităților vitale ale populației unei țări, unui grup social sau a unei persoane.
Pentru caracterizarea nivelului de trai se utilizează o serie de indicatori, astfel:
ü creșterea venitului național;
ü venitul național la un locuitor;
ü nivelul și dinamica veniturilor populației;
ü nivelul și evoluția prețurilor;
ü nivelul, structura și dinamica consumului de bunuri materiale și servicii;
ü gradul de ocupare a forței de muncă;
ü condițiile de locuit și de transport;
ü salariul real și veniturile reale ale populației;
ü nivelul inflației;
ü durata legală a zilei de muncă;
Analizând dinamica acestor și altor indicatori, se determină nivelul bunăstării materiale și financiare
a populației.

Costul vieții - este indicatorul nivelului de trai ce exprimă nemijlocit mărimea consumului de
bunuri materiale și servicii de către un individ, grup social-profesional și în total de către
populație. Mărimea costului vieții depinde de nivelul cheltuielilor curente efectuate într-o
anumită perioadă de timp, de regulă un an, pentru procurarea de bunuri alimentare,
nealimentare și servicii necesare consumului de către populație. Dimensiunile cheltuielilor
curente depind de cantitatea de bunuri materiale și servicii cumpărate, incluse într-un "coș",
stabilite de instituțiile specializate, și nivelul prețurilor și tarifelor practicate pentru aceste
bunuri economice.
Evoluția costului vieții este exprimată prin indicele costului vieții (Icv), ce exprimă
modificarea medie a prețurilor la bunurile materiale și a tarifelor la serviciile pentru populație
(p).

Minimul de trai (minimul vital) este un anumit nivel al veniturilor necesare satisfacerii
necesităților elementare de consum ale unei persoane sau familii, ce diferă de la o țară la alta și
de la o perioadă la alta, în raport cu gradul dezvoltării economice, tradițiile etc. Minimul de trai
constituie pragul sărăciei, orice abatere în jos însemnând practic imposibilitatea satisfacerii
necesităților vitale ale categoriilor de populație afectate.

În vederea asigurării nivelului de trai a populației, politica social-economică vizează următoarele

direcții:
a) asigurarea unui loc de muncă pentru fiecare cetățean apt de muncă și a unui nivel de trai decent;
b) protecția salariaților prin acțiuni sindicale și legislația corespunzătoare;
c) protecția grupurilor sociale defavorizate (șomeri, familii cu mulți copii, bătrâni, orfani,
handicapați etc.);
d) satisfacerea unor necesități colective (învățământ, sănătate, cultură, artă, sport etc.);
e) protecția populației contra unor procese sociale patologice (alcoolism, utilizarea drogurilor,
criminalitate, tensiunii interetnice etc.).

1.1 Sistemul de indicatori ai nivelului de trai

Pornind de la elementele prezentate anterior, sistemul de indicatori ai nivelului de trai și ai calității
vieții poate fi structurat în 3 mari grupe:
1. Indicatorii generali ai nivelului de trai în care se include:
- indicatorii care exprimă nivelul și dinamica PIB, PNB și a AN.
2. Indicatorii care caracterizează direct nivelul de trai al populației
a) indicatorii consumului de bunuri și servicii de către populației
Pag. 2 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

b) indicatorii veniturilor și ai puterii de cumpărare

c) indicatorii nivelului cultural al populației
d) ai gradului de urbanizare
e) ai gradului de ocupare a populației și folosirii timpului liber
f) indicatorii calității mediului înconjurător.
3. Indicatorii efectelor nivelului de trai al populației
- indicatorii demografici (rata moralității și durata medie a vieții).

În temele anterioare au fost prezentați indicatorii care exprimă nivelul și dinamica indicatorilor de
rezultate și a AN.
În această prelegere o să prezent și analizez indicatorii care caracterizează direct nivelul de trai al
populației.

1.2 Indicatorii veniturilor și ai puterii de cumpărare

Principala sursa de venit a populație reprezintă salariul.
In practica economică acesta este de două tipuri brut si net. Salariul Net - reprezintă
salariul brut diminuat cu totalul reținerilor salariale
În statistică însă ne întâlnim cu doua denumiri:
a) Salariul nominal brut – care reprezint totalitatea sumelor și avantajelor primite de angajați în
contrapartida muncii depuse:
b) Salariul real din perioada curenta exprima puterea de cumpărare a salariului nominal într-o
perioada de referință (0)
Pentru a observa modificările puterii de cumpărare al salariului nominal aplicam IPC (indicele
preturilor de consum).
IPC - reprezintă unul din principalii indici de măsurare a inflației.
IPC – exprima modificarea medie a prețurilor și tarifelor la bunurile și serviciile finale care intră în
consumul populației. În literatura de specialitate mai este denumit ca Indicele prețurilor bunurilor
de consum – IPBC.

Definiție INS: Indicele preturilor de consum (IPC) măsoară evoluția de ansamblu a preturilor
mărfurilor cumpărate si a tarifelor serviciilor utilizate de către populație într-o anumita perioada
(perioada curenta), fata de o perioada anterioara (perioada de baza sau de referință).
Indicele preturilor de consum se calculează numai pentru elementele care intra in consumul direct al
populației, fiind excluse: consumul din resurse proprii, cheltuielile cu caracter de investiții si
acumulare, dobânzile plătite la credite, ratele de asigurare, amenzile, impozitele etc., precum si
cheltuielile aferente plății muncii pentru producția agricola a gospodăriilor individuale.

Indicatorii exprimați în prețuri curente, în prețurile perioadei de calcul, se mai numesc indicatori în
expresie nominală, cei exprimati in prețuri comparabile se numesc indicatori în expresie reală.

Relația de calcul:
S1NOMIN
S1REAL =
IPC
Dinamica:
S1REAL
IS1REAL
/0 = * 100 sau
S0REAL

Pag. 3 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

Calculul IPC se bazează pe datele obținute din două cercetări speciale:

Ä înregistrarea prețurilor și tarifelor la mărfurile alimentare, nealimentare și serviciilor
de consum
Ä și ancheta integrată în gospodării din care se obțin date privind: cheltuielile medii
pe o gospodărie pe cele trei grupe de mărfuri și servicii menționate anterior.
Eșantionul este format din circa 3600 de gospodării.

1.3 Nomenclatoare utilizate în calcularea IPC

Măsurarea evoluției prețurilor de consum prin IPC, presupune construirea unor nomenclatoare prin
care se definesc produsele și serviciile pentru care se urmărește evoluția prețurilor, localitățile și
punctele de vânzare a mărfurilor și serviciilor. Nomenclatoarele produselor și serviciilor,
localităților și al punctelor de vânzare nu sunt "liste" exhaustive ci reprezintă eșantioane
reprezentative pentru colectivitățile generale respective.

l. Nomenclatorul de mărfuri și servicii reprezentative este de cea mai mare importantă pentru
construirea IPC. La construirea nomenclatorului de mărfuri și servicii se pornește de la câteva
cerințe de bază, din care menționăm:
- grupele de mărfuri să fie cât mai omogene din punct de vedere al utilizării, destinației,
variației de prețuri;
- sortimentele unui produs să aibă prețuri relativ apropiate astfel încât să poată fi sub
substituite;
sortimentele cuprinse să se găsească în mod curent pe piață.
Nomenclatorul de mărfuri și servicii care stă la baza culegerii prețurilor și tarifelor este structurat pe
grupe, subgrupe, produse, sortimente.
2. Nomenclatorul localităților se stabilește pornind în principal de la volumul vânzărilor de mărfuri
și servicii, numărul populației din aceste localități, respectarea raportului urban/rural și
reprezentativitatea zonelor geografice.
Nomenclatorul localităților unde se înregistrează prețurile și tarifele în vederea calculării
IPC s-a stabilit astfel încât să cuprindă un număr reprezentativ de orașe și municipii care acoperă
teritoriul țării din punct de vedere al structurii cheltuielilor populației.
3. Nomenclatorul punctelor de vânzare are la bază câteva criterii fundamentale și anume:
- dacă același produs se găsește și se vinde la prețuri diferite la magazine de stat și particulare,
de același tip, înregistrarea se va face la unitatea unde se vând cantitățile mai mari din
sortimentele reprezentative;
- dacă volumul vânzărilor la un anumit sortiment într-o unitate privată este aproximativ
același cu cel al unei unități de stat, se va include în eșantion unitatea particulară;
- punctele de vânzare unde se culeg date privind prețurile respectiv tarifele sunt fixe, pentru a
putea asigura continuitatea și comparabilitatea datelor.
Așa cum s-a menționat, în practica statistică curentă s-au impus indicele de tip Paasche și
indicele de tip Laspeyres. IPC se construiește, în statistica internațională cel mai adesea ca un indice
de grup cu ponderi din perioada de bază (de tip Laspeyres) și în puține cazuri cu ponderi din
perioada curentă (de tip Paasche).
În România după 1990, IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres:

Pag. 4 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

IPC =
åp i1 qi0
åp i0 qi0

IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres cu bază fixă. Începând din ianuarie 2017,
calculul indicilor lunari cu bază fixă se face utilizând preţurile medii din anul 2015 (anul 2015=100)
şi ponderile din acelaşi an determinate pe baza cheltuielilor medii din Ancheta Bugetelor de
Familie.

po qo
=

unde:
pi0qi0 - cheltuielile de consum ale populației cu cantitățile cumpărate în perioada de
bază;
pi1qi0 - cheltuielile de consum ale populației cu cantitățile cumpărate în perioada de
bază, dar la prețurile perioadei curente.
Indicatorii din numărătorul și numitorul IPC mai pot fi interpretați astfel:
S pi0qi0 - cheltuielile din perioada de bază cu eșantionul de bunuri cuprinse în coș;
S pi1qi0 - cheltuielile din perioada curentă cu coșul de bunuri din perioada de bază.
Opțiunea pentru un indice de tip Laspeyres, în vederea măsurării evoluției prețurilor de
consum se fundamentează în principal pe câteva avantaje ale acestui tip de indice comparativ cu
indicele de tip Paasche:
ü fiind construit cu ponderi constante permite construirea unui șir de indici, fiecare indice
fiind comparabil cu oricare alt indice de prețuri cuprins în serie;
ü este simplu și ușor de calculat și permite trecerea cu ușurință de la indici cu bază fixă la
indici cu bază în lanț;
ü necesită doar culegerea datelor privind prețurile din perioada curentă sortimentele cuprinse
în eșantion ( pi1 ).
În practică, IPC nu se calculează ca un indici de grup agregat, ci ca un indice mediu aritmetic, de
forma:
p
å pi1 pi 0qi 0
IPC = i0
= å i P gi 0
å i0 i0
p q
unde:
pi 0 qi 0
gi 0 = - ponderea cheltuielilor cu sortimentul i în cheltuielilor sau coeficientul de
å pi 0qi 0
ponderare a indicilor individuali. Ponderile aferente treptelor de agregare (importanţa
relativă a cheltuielilor medii lunare pe o gospodărie pentru anul 2015).

Eșantionul unităților de observare 7100 de unități (din care 87% proprietate privată)
Eșantionul de mărfuri și servicii a. Mărfuri alimentare 388 sortimente
(Sortimente care au o pondere b. Mărfuri nealimentare – 937 sortimente
semnificativă în consumul populației) c. Servicii – 433 sortimente

Pag. 5 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

1.3.1 Sistemul de ponderare

Ponderile utilizate pentru calculul indicilor sunt obținute din Ancheta Bugetelor de Familie
(ABF) şi rezultă din structura cheltuielilor medii lunare efectuate de o gospodărie pentru
cumpărarea bunurilor şi servicii .
Periodic se analizează si actualizează structura cheltuielilor efectuate de populaţie, iar când
mutațiile intervenite sunt semnificative, ponderile se actualizează

Structura cheltuielilor totale ale gospodăriilor pe categorii de cheltuieli, în anul 2010, 2015 și
2018
Categorii de cheltuieli, iesiri de bani si in natura 2010 2015 Trim I
2018
Cheltuieli bănești 84,1 87,8 90,5
Cheltuieli pentru alimente si băuturi consumate 22,1 21,5 17,5
Cheltuieli pentru cumpărarea mărfurilor nealimentare 22,1 22,8 21,7
Cheltuieli pentru plata serviciilor 18,2 19,5 18,1
Cheltuieli pentru învestiții 1,5 0,7
Cheltuieli de producție 1,1 0,8
Impozite, contributii, cotizatii, taxe 15,7 19 29,1
Contravaloarea consumul din resurse proprii 15,9 12,2 9,5
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro accesat ianuarie 2019

Construirea indicelui prețurilor de consum ale populației presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Stabilirea prețului și tarifului mediu la fiecare punct de vânzare pentru fiecare
sortiment. Pe baza datelor privind nivelul prețurilor nominale înregistrate săptămânal (s),
pentru sortimentul (j) din nomenclator, vândute la fiecare punct de vânzare se calculează
prețul mediu ( p jk ), respectiv tariful mediu ( t jk ), pentru fiecare sortiment la punctul de
vânzare (k).
a) Pentru produse alimentare:
p + p2 + p3 + p4
pal = 1
4
b) Pentru produse nealimentare:
p + p2
pneal = 1
2
c) pentru servicii
4

åt
i =1
ijk
t jk =
j
2. Stabilirea indicelui prețului și tarifului mediu pe țară pentru fiecare sortiment. Pe baza
prețurilor medii, respectiv tarifelor medii pe țară, stabilite pentru fiecare sortiment, se calculează
indicele individual (elementar) al prețurilor și tarifelor:
p t
i p = 1 și it = 1
p0 t0
Indicii preturilor de consum pe principalele marfuri si servicii - evolutia lunara fata de decembrie
anul precedent %
Categorii de Decembrie Decembrie Decembrie Decembrie Noiembrie Nov 2018 /
marfuri si servicii 2014/2013 2015 2016 2017 2018 Dec 2013

Pag. 6 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

cumparate
TOTAL 100,83 99,07 99,46 103,32 103,1 105,8
Marfuri alimentare 99,59 93,8 100,68 104,07 102,41 100,2
Marfuri 101,25 99,13 104,11 103,94
nealimentare 101,95 110,7
Servicii 102,25 102,41 98,17 100,22 102,29 105,4
Sursa: Prelucrări personale după http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro accesat ianuarie 2019

1.3.2 Utilizări ale IPC

IPC este, așa cum s-a menționat, unul din cei mai cunoscuți indici de prețuri. Aceasta se
datorează, pe de o parte, faptului că mulți indicatori se judecă și se corelează cu IPC, se calculează
și se publică lunar, fiind indicatorul cel mai prezent în mass media, pe de altă parte. Principalele
utilizări ale indicelui prețurilor de consum ale populației sunt prezentate în continuare.
l. Măsurarea ratei lunare a inflației (RI). Știind că rate inflației reprezintă ritmul de creștere
al nivelului general al prețurilor, înseamnă:
RI = (IPC -1) .100
Măsurarea ratei inflației pe baza IPC este uzuală în statistica internațională. De reținut că
IPC implică numai produsele și serviciile de consum cumpărate de populație, deci elimină celelalte
bunuri finale ce compun PIB ( bunuri capitale, bunuri exportate, bunuri produse de sectorul public).
Ca atare, poate estima corect evoluția inflației numai dacă mișcarea prețurilor bunurilor de consum
nu se abate semnificativ de la evoluția prețurilor bunurilor ce nu intră în consumul populației.
În practica se recurge la măsurarea inflației pornind de la IPC și nu de la indicele prețurilor
și serviciilor ce compun PIB, datorită faptului că PIB se calculează pe un interval mai mare, anual și
eventual trimestrial.
O măsură mai corectă a inflației se apreciază ca fiind modificarea defulatorului PIB.
Deflatorul este de fapt indicele prețurilor bunurilor și serviciilor ce compun PIB. Este un indice
implicit de prețuri de tip Paasche, deoarece se obține dintr-un calcul direct.
În economie deflatorul PIB este o măsură a schimbării prețurilor tuturor produselor noi, produse
într-o anumită țară, produse finite și servicii.
Deflatorul PIB se bazează pe un "coș al pieței" fix, reprezentând bunuri și servicii. Mărimea coșului
se modifică în funcție de consumul oamenilor și de modelele de investiții. Astfel, noile modele de
cheltuieli pot apărea în deflator ca un răspuns al oamenilor la prețurile în schimbare.
Așa cum s-a menționat, în practica statistică se calculează, în general, indici de tip Laspeyres. În
cazul PIB se dispune de informații privind PIB nominal. Tot pe baza sondajului statistic se
determină produsul intern brut real (PIB*)
Deflatorul este raportul dintre PIB nominal și PIB real:

D=
PIBt
=
åq p t t
= I PIB
p

PIB *
t åq p t 0

Diferențele dintre cei trei indici menționați pot diferi semnificativ și ca atare și nivelul
inflației.
Nivelul PIB în prețuri curente și comparabile în perioada 2010-2015
(Mld lei)
Indicator 2010 2011 2012 2013 2014 2015
PIB preturi curente 533,88 565,10 595,37 637,46 668,14 711,10
PIB comparabile 506,45 539,52 568,72 616,39 657,07 694,45

Pag. 7 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

Deflatorul PIB anual % 105,42 104,74 104,69 103,42 101,69 102,40

Sursa: Prelucrări personale după http://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro accesat ianuarie 2018

Definiție INS: Indicele preturilor productiei industriale (IPPI) masoara evolutia de ansamblu a
preturilor produselor/serviciilor industriale fabricate si livrate in primul stadiu de comercializare de
producatorii interni intr-o anumita perioada (denumita perioada curenta) fata de o perioada
anterioara (denumita perioada de baza sau de referinta).

Astfel, de exemplu, rata inflației anuale, măsurată pe baza celor trei indici de prețuri (IPC, IPP, D) a
fost în România:

Indicii prețurilor față de 2010 %

Categorii de 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
indici
IPC 100 107,0 109,9 116,5 117,7 118,2 115,7 115,76 120,76
IPPI1 100 104,4 109,8 116,1 115,3 112,9 110,5
Deflatorul PIB 100 104,7 109,6 113,4 115,3 118,1 -

2. Determinarea indicatorilor reali, respectiv exprimarea în prețuri constante sau

comparabile (deflaționare).
Indicatorul care se deflaționează prin intermediul IPC este consumul privat (CP).
CP
CP* =
IPC
De asemenea, IPC stă la baza calculării veniturilor reale ale întregii populații, a salariului
real, pensiei reale etc.
Dacă în cazul veniturilor reale, acestea se determină ca raport între veniturile finale sau nete
ale populației și IPC, în cazul salariului real, este un raport între salariul mediu net și IPC. Salariul
mediu net este raportul dintre fondul de salarii din care s-au eliminat toate componentele ce nu sunt
disponibile pentru consum (impozite pe salarii, contribuții la asigurări sociale, contribuții la fondul
de șomaj etc.) și numărul mediu de salariați.
3. Indexarea salariilor, pensiilor, burselor etc. Creșterea prețurilor produselor și serviciilor
de consum cumpărate de populație afectează puterea de cumpărare a veniturilor. Prin indexarea
veniturilor se urmărește atenuarea influenței creșterii prețurilor asupra puterii de cumpărare.
Cuantumul cu care se indexează diferitele categorii de venituri este rezultatul negocierilor dintre
sindicate, patronat și guvern.

1.3.3 IPC versus deflatorul PIB

Ä deflatorul măsoară preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor produse în timp ce IPC măsoară
doar preţurile bunurilor şi serviciilor cumpărate de populaţie; o creştere a preţurilor
bunurilor cumpărate de firme sau guvern (ex. ale preţurilor bunurilor de producţie sau
echipamentelor militare) apare în deflator dar nu şi în IPC;
Ä deflatorul include doar preţurile produse intern, nu şi pe ale celor importate. Ex. Creşterea
preţului unui auto Toyota fabricat în Japonia şi cumpărată la noi afectează IPC dar nu şi
deflatorul PIB;

1Indicii preturilor productiei industriale pe total (piata interna si piata externa) pe activitati (diviziuni) CAEN Rev.2 si
mari grupe industriale - evolutia lunara - 2010 = 100%

Pag. 8 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

Ä IPC asociază preţurilor bunurilor nişte ponderi fixate în timp ce deflatorul asociază ponderi
care se modifică în timp. IPC se calculează pe baza unui coş fixat de bunuri, în timp ce
deflatorul permite modificarea în timp a acestuia pe măsură ce componenţa PIB se modifică.

1.4 Legea lui Okun

Legea lui Okun - descrie o relaţie negativă între modificarea ratei şomajului şi ritmul de creştere al
PIB real:
Modificarea % a PIB real = 3%-2*Modificarea Ratei șomajului
Consecinţe:
Dacă rata șomajului rămâne constantă, atunci PIB-ul real crește cu 3% ca urmare a creșterii
forței de muncă, acumulării de capital şi progresului tehnic;
pentru fiecare punct procentual cu care crește rata şomajului, PIB-ul real scade cu 2%;

Ex. Presupunem că rata șomajului creşte de la 6% la 8%:

Modificarea % a PIB real=3%-2*(8%-6%) = -1%.

În acest caz, legea lui Okun arată că PIB-ul se va reduce cu 1%, indicând că economia este în
recesiune.

1.5 Indici de preț în măsurarea inflației

Indicele prețurilor bunurilor de consum– IPBC sau IPC. Acesta măsoară evoluția de
ansamblu a pre)urilor mărfurilor cumpărate și a tarifelor serviciilor utilizate de către populație
IPPI–Indicele prețurilor producției industriale. Acesta exprimă evoluția sau schimbările
medii ale prețurilor produselor fabricate și livrate de producătorii interni, practicate efectiv, în
primul stadiu al comercializării acestora.
IVU–Indicele valorii unitare a exportului/importului caracterizează dinamica prețurilor din
contractele de export/import, extinderea variației prețurilor mărfurilor considerate
reprezentative și permite deflatarea prin intermediul său a indicatorilor ce caracterizează
schimburile externe și chiar calcularea „raportului de schimb”;
ICV –Indicele costului vieții măsoară care este costul la prețurile pieței în perioada curentă,
pentru menținerea standardului de viață atins în perioada de bază. Este utilizat, în principal, în
determinarea salariilor, respective a veniturilor reale
IPAM–Indicele prețurilor cu amănuntul măsoară modificarea prețurilor la mărfurile vândute
prin rețeaua comerțului cu amănuntul;
ICC –Indicele costului construcțiilor măsoară modificarea prețurilor în construcții
IPPA –Indicele prețurilor produselor agroalimentare măsoară evoluția prețurilor produselor
agroalimentare pe ”piața românească”. Se utilizează atât distinct, cât și în determinarea IPBC;
Indicele deflator al PIB– numit și indice «implicit» al prețurilor Produsului Intern Brut, nu se
calculează în mod direct prin modificarea prețurilor ci ca rezultat al raportului între PIB
nominal (deci în prețuri curente) și PIB real (deci exprimat în prețuri comparabile).
Deflatorul PIB are o sferă de cuprindere mai mare ca a IPC-ului, cuprinzând, modificarea
prețurilor în întreaga economie națională, dar este un indicator “tardiv”, având în vedere
perioada de timp după care informațiile privind mărimea PIB-ului sunt disponibile, cât și
variantele succesive de calcul din punct de vedere al preciziei (provizorie, semidefinitivă și
respectiv definitivă).

Pag. 9 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
 Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

1.6 Aplicație: Salariul real

Problema
La nivelul economiei naționale se cunosc următoarele informații:
Indicatorul Notație Anul Anul
2010 2014
Salariul mediu nominal brut (lunar) – lei SN 2496 2850
Modificarea prețurilor de consum - %
- mărfuri alimentare r1p/ 0ma - +4,85
- mărfuri nealimentare r1p/ 0mna - +14,49
- servicii r1p/ 0sv - +14,21
Structura cheltuielilor de consum ale familiilor de salariați - %
- mărfuri alimentare g ma 48,7 47,7
- mărfuri nealimentare g mna 29,8 30,2
- servicii g sv 21,5 22,1
Sursa: http://statistici.insse.ro/shop INS accesat ianuarie 2017
Se cere să se determine:
1. Dinamica salariului nominal
2. Indicele prețurilor de consum –IPC tip Paasche și Laspeyres
3. Salariul real și dinamica acestuia
4. Rata inflației
5. Interpretarea datelor

REZOLVARE

1. Dinamica salariului nominal

SN1 2850
I1SN/ 0 = ×100 = ×100 = 114,18%
SN 0 2496

2. Indicele prețurilor de consum –IPC tip Paasche și Laspeyres

Indicele prețurilor de consum tip Laspeyres: IPC L

=
åi × p q
p
1/ 0 0 0
= å i1p/ 0 × g 0c
åp q
1/ 0
0 0

Indicele prețurilor de consum tip Paasche: IPC1P/ 0 =

åi × p q
p
1/ 0 1 1
= å i1p/ 0 × g1c
åpq 1 1

unde:
i1p/ 0 = r1p/ 0 + 100 indicele de dinamica a preturilor de consum în perioada curentă (1) față de perioada
de bază (0);
p0 q0
g 0c = - ponderea cheltuielilor de consum pentru mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare
å p0 q0
și servicii în totalul cheltuielilor de consum, în perioada de bază (de referință).
p q
g1c = 1 1
- ponderea cheltuielilor de consum pentru mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare și
å p1q1
servicii în totalul cheltuielilor de consum, în perioada de curentă.
Pag. 10 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE
Tematica: Indicatorii nivelului de trai si ai calității vieții Gogu Emilia

Indicele de dinamică a prețurilor de consum Notația %

- mărfuri alimentare i1p/ 0ma 104,85
- mărfuri nealimentare i1p/ 0mna 114,49
- servicii i1p/ 0sv 114,21

Indicele prețurilor de consum tip Laspeyres:

/ 2010 = å i1 / 0 × g 0 = 1,0485 × 0,487 + 1,1449 × 0,298 + 1,1421 × 0,215 = 1,0974 sau 109,74%
L p c
IPC2014
Indicele prețurilor de consum tip Paasche:
/ 2010 = å i1 / 0 × g1 = 1,0485 × 0,477 + 1,1449 × 0,302 + 1,1421 × 0,221 = 1,0983 sau 109,83
P p c
IPC2014
%

3. Salariu real (SR)

Salariul real (SR):

SR0 = SN0=2496 lei

SN1 2850
SR1 = L
= = 2597,2 lei
IPC1 / 0 1.0974
sau
SN1 2850
SR1 = P
= = 2594,9 lei
IPC1 / 0 1.0983
Dinamica salariului real :
SR 2597,2
I SR = 1 = ×100 = 104,05%
SR0 2496
sau
I SN 1.1418
I SR = = ×100 = 104,05%
IPC 1.09735

4. Rata inflației în domeniul consumului

Ä după indicele prețurilor tip Laspeyres:
RI=IPC% - 100 = 109,74 -100 = 9,74%

Ä după indicele prețurilor tip Paasche:

RI=IPC% - 100 = 109,83-100=9,83%

5. Interpretare

Potrivit datelor statistice prezentate de INS, în România în anul 2010 nivelul salariului mediu brut
nominal a fost de 2496 lei, iar în anul 2015 de 2850 lei, ceea ce a reprezentat o creștere relativă în
termeni nominali de 14,8%. În termeni reali, creșterea salariului mediu brut, a fost doar de 4,05%,
ca urmare a ratei inflației de 9,74% (determinată în baza IPC tip Laspeyres).

Pag. 11 din 11
Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică și Economică, ASE