Referat:

La teoria economică II :
Tema: ,,Factorii obiectivi şi subiectivi ce influenţează
cheltuielile de consum ”.

Bălţi,2017
Cuprins:

Introducere

1. Tipurile de cheltuieli de consum.

2. Criteriile de clasificare a consumului.

3. Evoluţia costului vieţii.

4. Factorii: subiectivi şi obiectivi.

Concluzie
 Introducere:
Cheltuielile de consum sunt ansamblul cheltuielilor efectuate de populaţie pentru necesităţile
de consum curent şi intrate în consum (produse alimentare, mărfuri nealimentare, servicii) şi
contravaloarea consumului uman de produse agroalimentare din resursele proprii ale gospodăriei.
Consumul reprezinta ultimul act, actul final al activitatii si miscarii economice, prin
intermediul caruia se asigura existenta oamenilor, satisfacerea unor nevoi generale de consum ale
societatii si diferite conditii pentru dezvoltarea personalitatii umane.
De volumul, structura si calitatea bunurilor si serviciilor de consum depind realizarea
echilibrului fiziologic necesar vietii si dezvoltarii aptitudinilor fizice si intelectuale ale oamenilor.
Prin consum se recunoaste utilitatea produselor si serviciilor si utilitatea factorilor de
productie consumati, pe aceasta baza, se confera dreptul la recompensarea factorilor de productie
pentru aportul adus la crearea produsului national.
Consumul da sens nu numai productiei bunurilor de consum ci si productiei bunurilor de
productie. Acesta din urma sa justifica numai in masura in care devine mijloc pentru productia
bunurilor de consum.[1]
Scopul cercetării este de a determina care sînt factorii subiectivi şi cei obiectivi ce
influenţează asupra cheltuielilor de consum.
Obiectivele sînt: să deducem şi să percepem ce înseamnă însăşi cheltuielile de consum,să
analizămm tipurile de consum şi să determinăm factorii de influenţă asupra cosumului.
 1.Tipurile de cheltuieli de consum:
In ceea ce priveste consumul, se impune a se face distinctie intre:
1. consumul final
2. consumul intermediar.
Consumul intermediar, desemneaza consumul de materii prime, combustibil, semifabricate
realizat in vederea producerii de noi bunuri. Consumul intermediar al unui produs desemneaza
cantitatea din acel produs care dispare fie prin incorporarea in produse mai elaborate, fie prin
distrugere in procesul de productie (energia).
Consumul final (care, de fapt face obiectul studiului in ceea ce priveste comportamentul
consumatorului), reprezinta folosirea bunurilor de consum alimentar si nealimentar precum si a
serviciilor personale si colective, de catre populatie si administratiile locale si centrale pentru
satisfacerea nevoilor de consum personal si colectiv.
Orice consumator care este in posesia unui anumit venit personal disponibil, este preocupat
sa-si achizitioneze cu el bunuri si servicii de consum, care sa-i ofere maximum de satisfacere a
placerilor sale. Aceasta maximizare a satisfactiilor de consum este dorinta fireasca a oricarui
consumator, fiind urmarita ca scop al comportamentului sau de cumparare. Marimea si structura
consumului total al indivizilor nu este data odata pentru totdeauna, ci ea are un carecter dinamic,
fiind influentata de numerosi factori cum sunt:
- marimea venitului;
- dimensiunea nevoilor;
- structura nevoilor, etc.
Consumul reprezinta satisfacerea necesitatilor societatii in ansamblu, ale unitatilor
economice si institutiilor, precum si ale fiecarui individ in parte.
In epoca contemporana, consumul tinde sa devina un fenomen 'de masa' in toate tarile
dezvoltate. Pe masura dezvoltarii societatii, acest lucru determina cresterea importantei consumului
pentru economia nationala si internationala, ridicand astfel numeroase probleme, atat cu privire la
modul de satisfacere, cat si cu privire la principalele modalitati de satisfacere.[3]

2.Criteriile de clasificare a consumului:

Consumul se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a) dupa modul de procurare a bunurilor de consum:
- autoconsum;
- consum de marfuri.
 b) dupa destinatia produselor si serviciilor care fac obiectul consumului se disting:
- consum de bunuri alimentare;
- consum de bunuri nealimentare;
- consum de servicii.
c) dupa natura obiectului consumului:
- consumul material;
- consum nematerial (servicii).
d) dupa durata in care bunurile se consuma:
- consum de bunuri de folosinta curenta;
- consum de bunuri de folosinta indelungata.
e) dupa sursa de formare si finantare se distinge:
- consum privat sau personal;
- consum final public.
Consumul privat sau personal - reprezinta bunurile de consum si serviciile care sunt
cumparate sau primite in natura de populatie si intreprinderi avand ca destinatie satisfacerea
trebuintelor personale. Acest tip de consum detine ponderea cea mai mare in productia finala si este
format din consumul de bunuri si servicii destinate satisfacerii nevoilor oamenilor.
Consumul personal constituie un element esential al calitatii vietii. Dimensiunea, structura si
calitatea bunurilor si serviciilor consumate reflecta gradul de satisfacere a nevoilor populatiei.
Consumul personal este principala componenta a cererii agregate, cerere manifestata de
persoane si familii pentru bunuri si servicii necesare traiului.
Aceasta inseamna ca in consumul personal se vor include de la bunurile alimentare si
nealimentare pana la serviciile culturale sau medicale.
In cheltuielile pentru bunurile de folosinta indelungata, se vor include, de la mobila,
aparatura de uz casnic pana la automobile.
Consumul final public - cuprinde toate cheltuielile destinate cumpararii bunurilor de consum
final si servicii de catre administratiile publice de la toate nivelurile. Un asemenea gen de consum
are caracter colectiv si nu se realizeaza prin intermediul pietei.
Pentru a aprecia calitatea pietei de a satisface cerintele de consum ale populatiei precum si
modificarile ce se produc in timp in volumul si structura consumului se calculeaza indicatorul numit
'consum pe locuitor'. Acest indicator reflecta nivelul mediu al consumului de bunuri materiale si
servicii care revin pe un locuitor. Calcularea lui se face prin raportarea consumului total, pe grupe
de produse si pe principalele produse, dintr-o anumita perioada, la numarul total al populatiei tarii.
Pe baza acestui indicator se pot obtine date privind: consumul annual de produse alimentare pe
locuitor, inzestrarea populatiei cu bunuri de folosinta indelungata, cheltuielile pentru imbracaminte,
transport, pentru cultura si invatamant pe locuitor.
Marimea consumului de bunuri materiale si servicii pe locuitor, sociogrupuri si pe totalul
populatiei se exprima prin costul vietii. Nivelul acestuia depinde de marimea cheltuielilor curente
efectuate intr-o anumita perioada de timp, de obicei un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, a
bunurilor nealimentare si servicii necesare consumului populatiei.
Marimea cheltuielilor curente depinde de:
- cantitatea de bunuri materiale de consum si servicii cumparate si incluse intr-un 'cos'
de bunuri si servicii;
- nivelul pretului unitar practicat in perioada respectiva pentru aceste bunuri materiale si
al tarifelor pentru servicii.[2]

3. Evolutia costului vietii

Evolutia costului vietii se poate masura cu ajutorul indicelui costului vietii (Icv) care reflecta
modificarea medie a preturilor bunurilor materiale si a tarifelor la serviciile prestate pentru
populatie.
Icv = q1 p0
unde: Icv - indicele costului vietii;
q1 - cantitatea bunurilor materiale si a serviciilor, in perioada curenta;
p0 - preturile si tarifele practicate in perioadade baza.
In cazul in care , de la o perioada la alta se inregistreaza o scadere a indicelui costului vietii,
acest lucru inseamna ca are loc o crestere a nivelului de trai si invers.
Deoarece in mod practic nu este posibil a se calcula costul vietii prin luarea in considerare a
veniturilor intregii populatii si a cheltuielilor de consum dupa destinatia lor, se folosesc de catre
organismele specializate cercetari selective pornind de la bugetele de familie. Bugetele de familie
reprezinta un sistem de evidenta prin care se inregistreaza sistematic si cronologic pe o perioada
determinata (de obicei un an), veniturile obtinute dupa natura lor, precum si cheltuielile de consum
dupa destinatia lor. Pe baza acestor date se poate cunoaste evolutia costului vietii, a puterii de
cumparare a populatiei si a nivelului de trai al acesteia.[3]
Nivelul şi structura consumului bunurilor şi serviciilor sunt principalelecaracteristici ale
nivelului de trai al populaţiei. Dacă se analizează consumul bunurilor şi serviciilor la macronivel, se
ia în consideraţie totalitatea produselor alimentare şi nealimentare consumate şi a serviciilor folosite
de populaţie într-oanumită perioadă, inclusiv a celor ce se prezintă gratuit (asistenţă
medicală,medicamente, învăţământ, înlesniri şi compensaţii pentru achitarea serviciilor comunale
etc.).Consumul care se manifestă prin actul cumpărării bunurilor şi serviciilor din contul mijloacelor
proprii al populaţiei se numeşte consum personal Dacă produsele au fostn fabricate în gospodăria
proprie, de exemplu, produselealimentare, şi apoi consumate de familie, gospodărie casnică sau de
o persoană,ele se include în consum personal (numite şi autoconsumul gospodăriilor).Cheltuielile
efectuate pentru cumpărarea mărfurilor şi serviciilor se numesc cheltuieli de consum.
În analiza consumului populaţiei, actualmente, pe larg, se utilizează definiţia “coşul de consum”,
care reprezintă un anumit asortiment de produsealimentare, nealimentare şi servicii, destinate pentru
consumul de către populaţiei sau de anumite grupe al populaţiei.În funcţie de scopurile concrete,
obiectele cercetării pot fi diferite coşuri de consum:
minim– care include asortimentul minimal de produse alimentare,nealimentare şi servicii,
necesare pentru păstrarea sănătăţii al individului şiasigurarea activităţii vitale; coşul minim de
consum este acceptat în calitate denormativ special; raţional – alcătuit în baza normelor raţionale de
consum.

Analizînd graficul dat am observant că cheltuielile de consum au avut o dinamică

considerabilă şi au determinat creştere pe parcursul anilor,însă vedem şi o micşorare a cheltuielilor
în anul 2009 din cauza unei crize economice. Totodată observăm că pe parcursul perioadei din 2006
pină în 2017 cheltuielile de consum au crescut de la 800 la 2000, ceea ce semnifică că nivelul de trai
al populaţiei s-a îmbunătăţit şi deasemenea şi venitul disponibil a sporit.

Legitatile consumului poarta amprenta conditiilor concrete si a factorilor concreti

contradictorii in cadrul carora activeaza si se manifesta. Ele se deversifica in cadrul unui orizont de
timp indelungat, reflectand o anumita tendinta pe o perioada indelungata.
Realitatea din tarile avansate din punct de vedere economic evidentiaza numeroase elemente
care dovedesc manifestarea in prezent a unei tendinte de stabilizare a ponedrii cheltuielilor pentru
consumul de alimente in totalul cheltuielilor de consum..

4. Factorii subiectivi si obiectivi

Factori subiectivi, care determina nivelul si caracterul nevoilor individuale - influenteaza
nevoia se impun, indeosebi, prin fenomene de ordin psihologic si sociologic, care contribuie la
nuantarea anumitor nevoi, generand aspecte specifice de satisfactie in functie de gradul de
intelegere al fiecarui individ a propriilor nevoi, precum si potrivit statutului social al acestuia.
Factori obiectivi - factori legati de productie si investitii, de dimensiunile si structurile
demografice, de conditiile concrete de munca si de viata ale intregii societati - determina sistemul
de ansamblu al nevoilor la nivelul societatii.[2]
Marimea cheltuielilor pentru consumul personal este influentata de anumiti factori obiectivi
si subiectivi. Dintre factorii obiectivi amintim:
- nivelul si dinamica veniturilor in general;
- modificarile neprevazute ale valorii capitalului fix si circulant;
- modificarile asteptarilor in ceea ce priveste raportul dintre cheltuielile de consum in
prezent si viitor, determinate de schimbarile in puterea de cumparare a banilor si unele riscuri;
- modificarile politicii fiscale. Cresterea impozitului pe salar si pe profit, a taxelor de
succesiune, au o influenta negativa asupra venitului disponibil si deci si asupra consumului. Politica
fiscala accentueaza inclinatia spre consum.
Factorii subiectivi, au in vedere inclinatiile psihologice ale oamenilor:
- dorinta oamnilor de a-si constitui o rezerva baneasca pentru situatii neprevazute. Acest
lucru determina o anumita diminuare a cheltuielilor pentru consumul curent in favoarea unui
consum viitor;
- mobilul constituirii unor rezerve banesti (economii) pentru asigurarea batranetii;
- dorinta oamenilor de a obtine in viitor venituri din dobanzi sau profituri pe seama
participarii la proiecte de afaceri in prezent;
 - instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viata, pe seama maririi treptate a
cheltuielilor de consum, prin folosirea rezervelor banesti acumulate in timp;
- senzatia de independenta si libertate de miscare a indivizilor pe care ti-o creeaza
existenta unei mari sume de bani economisiti;
- dorinta de a lasa avere mostenitorilor;
- inclinatia unor persoane de a-si satisface pur si simplu zgarcenia, adica inhibitiile
lipsite de temei rational, dar persistente, in fata actului de a cheltui venitul disponibil;
- dorinta de a-si asigura resurse pentru investitii fara a face datorii si fara a recurge la
piata monetara sau la piata capitalurilor;
- setea de propasire, adica dorinta de a-si asigura un venit in crestere treptata fapt de
determina constituirea de economii.[3]
 Concluzii:
In conclizie afirmăm că noi ca consumatorii finali suntem dispuşi să cheltuim o suma mai
mare din venitul disponibil personal pentru bunuri personale atît alimentare, cît şi nemateriale, decît
sa economisim. In majoritatea cazurilor cheltuim banii din motivele factorilor subiectivi adică după
voinţa personală pentru satisfacţia nevoilor individuale, însa desigur că şi în unele cazuri şi prin
contribuţia factorilor obiectivi, deoarece intr-o mare masură de cheltuielile noastre de consum
depinde venitul disponibil.
Analizînd factorii ce determină cheltuielile de consum am sesizat că sunt factori
obiectivi şi factor subiectivi.
Am observant că costul vieţii semnifică şi nivelul de trai al populaţiei care depinde în
mare măsură de venitul disponibil al populaţiei,adică de economia unei ţări.
Analizînd graficul am observant că pe pacursul anilor are loc o creştere a cheltuielilor
de consum.
 9. Bibliografie:
1. Cheltuieli de consum.
Disponibil pe : https://ro.glosbe.com/ro/ro/cheltuieli%20pentru%20consum.
La data de 16.10.17.
2. Consumul, consumatorii si societatea de consum.
Disponibil pe : http://www.stiucum.com/economie/economie-comerciala/Consumul-
consumatorii-si-socie34223.php.
La data de 16.10.17
3. Consumul.
Disponibil pe : http://www.qreferat.com/referate/economie/Consumul633.php..
La data de 16.10.17