Sunteți pe pagina 1din 6

ROLUL SERVICIILOR IN CRESTEREA CALITATII

VIETII

Bucuresti 2010
ROLUL SERVICIILOR IN CRESTEREA CALITATII VIETII

Evolutia economiei moderne inscrie intre orientarile sale fundamentale


dezvoltarea si diversificarea serviciilor. Constituie astazi intr-un sector distinct
al economiei, caracterizate printr-un dinamism inalt, serviciile isi pun amprenta
asupra activitatii desfasurate in celelalte compartimente, asupra modului de
valorificare a resurselor umane si natural-materiale, avand o contributie majora
la progresul economic si social.
Expansiunea serviciilor, cresterea rolului lor in viata societatii se
manifesta ca trasaturi ale evolutiei in majoritatea tarilor lumii, argumentand,
pentru etapa actuala, denumirea de „societate a serviciilor”.
Prezenta serviciilor in structura tuturor economiilor, rolul lor stimulator,
dezvoltarea aproape fara limite a unora dintre ele reclama cercetarea atenta a
acestora, a legitatilor si mecanismelor de functionare a sectorului tertiar, a
impactului asupra celorlalte sectoare.

SERVICIILE SI CALITATEA VIETII

Conceptul de calitate a vietii si cercetarile circumscrise acestuia s-au afirmat


in urma cu cateva decenii in sfera stiintelor sociale; intre cauzele majore ce au
favorizat initierea si aprofundarea studiilor in aceasta directie s-au numarat:
- constatarea ca progresul economic nu duce automat la bunastarea
generala, asa cum s-a considerat multa vreme
- faptul ca, perturbarile mediului provocate de industrializarea si
urbanizarea necontrolate au efecte dramatice asupra vietii si existentei
individului.
Pornindu-se de la aceste observatii s-a incercat gasirea unor elemente care
sa permita evaluarea nivelului de bogatie, respectiv de saracie, si implicit a unor
solutii de eradicare a saraciei, de perpetuare a vietii. Pe de alta parte, poluarea,
fenomen mult mai grav si care, spre deosebire de saracie, ce afecteaza numai o
parte a populatiei, degradeaza calitatea vietii tuturor, agenerat la randul ei,
preocupari pentru evaluarea dimensiunilor, efectelor si solutiilor de atenuare.
Astfel, calitatea vietii se refera la satisfacerea nevoilor materiale, umane,
biologice, , spirituale, psihice ale omului in corelatie cu conditiile existentei
societatii si individului, cu relatiile interumane si cele cu mediul natural sau
creat de societate.
Ceea ce reprezinta importanta pentru nivelul de trai este repartizarea
veniturilor pentru satisafacerea diferitelor categorii de trebuinte: ce parte din
total se cheluieste pentru trebuintele primare (alimentatie), cele secundare
(produse industriale, imbracaminte, locuinta etc.) si cele tertiare (servicii de tot
felul, timp liber, cultura etc.). De asemenea modul de viata depinde de natura
activitatilor economice fundamentale si a activitatilor sociale intemeiate pe si
legate de acestea, dar include toate activitatile omenesti, toate sferele vietii
sociale. El cuprinde, deopotriva, modul in care oamenii isi produc mijloacele de
existenta, dar si modul in care le folosesc pe acestea, modul in care isi realizeaza
viata ca membrii ai unei societati.
Complexitatea continutului caltitatii vietii se reflecta in numarul
impresionant de indicatori (circa 250) prin intermediul carora se poate asigura o
evaluare obiectiva a acesteia; intre acestia pot fi enumerati: calitatea mediului
social-politic, nivelul si evolutia veniturilor, nivelul si tsructura consumului,
conditiile de munca si satisfactia muncii, calitatea conditiilor de locuit, gradul de
dezvoltare a invatamantului, nivelul de cultura, raportul dintre timpul de munca
si timpul liber precum si modul de utilizare a timpului liber, calitatea mediului
inconjurator, starea de sanatate a populatiei etc.
Continutul si indicatorii de evaluare a calitatii vietii pun in evidenta
contributia deosebita a serviciilor la realizarea unui anumit nivel al acesteia.
Aproape nu exista componenta a calitatii vietii asupra careia serviciile sa nu aiba
un rol determinant. In consecinta, se poate aprecia ca o crestere a consumului de
servicii conduce nemijlocit la o imbunatatire a calitatii vietii.

CONSUMUL DE SERVICII AL POPULATIEI

Consumul, avand ca obiectiv satisfacerea nevoilor materiale si spirituale


ale populatiei, a cunoscut o evolutie ascendenta, rezultat al cresterii si
diversificarii trebuintelor, dar si a posibilitatilor tot mai largi ale societatii de a le
satisface. Paralel cu sporurile cantitative, consumul a inregistrat si o serie de
mutatii structurale determinate de procesul de reierarhizare a cerintelor, dar si de
nivelul si ritmurile dezvoltarii economico-sociale.
Masurarea consumului de servicii al populatiei presupune parcurgerea a
trei etape si anume: luarea in considerare in prima etapa a serviciilor de piata
(marfa), in a doua etapa si a serviciilor ne-marfa (obtinandu-se consumul total al
populatiei) si in a treia etapa si a marjei brute a comertului cu amanuntul
(obtinandu-se consumul largit de servicii).
Astfel, una dintre tendintele moderne ale consumului este cresterea
volumului serviciilor, a ponderii detinute de acestea in acoperirea trebuintelor.
Prezenta tot mai importanta a serviciilor in structura consumului este expresia
elocventa a unui nivel superior al calitatii vietii sugerand nu numai „cat
consumam ci si cum consumam”.
Intr-adevar, analiza coeficientilor bugetari, respectiv a partii relative a
cheltuielilor pentru bunuri si servicii in consumul familiilor, ilustreaza pentru
tarile dezvoltate, ponderea relativ ridicata a cheltuielilor pentru servicii si
tendinta de crestere a acesteia.
In cazul tarilor puternic industrializate partea serviciilor in consumul
final privat se situeaza intre 1/3 si ½, cu o usoara tendinta de majorare. Pentru
tarile est-europene ponderea serviciilor este mult mai modesta – circa 15-20% -
explicabila prin nivelul mai scazut de dezvoltare, prin deosebirile de preturi sau
de obiceiuri de consum, dar si prin neconcordante de ordin metodologic.
In tara noastra, la nivelul anilor 1999-2000, serviciile de piata reprezinta
cca. 17%, consumul total de servicii are o pondere de aprox. 30%, iar consumul
largit de servicii inseamna aprox. 47% din totalul cheltuielilor de consum ale
gospodariilor.
Cheltuielile pentru locuinte si intretinerea acesteia, impreuna cu
cheltuielile pentru transport si telecomunicatii, reprezinta cca. 60% din totalul
platilor pentru servicii.
In ceeea ce priveste tendinta, dupa 1990 se manifesta o evolutie,
fluctuanta, tendinta dominanta fiind totusi aceea de scadere (in preturi
comparabile) atat pentru serviciile de piata, cat si pentru cele finantate public.
Serviciile prestate in turism si alimentatie publica reprezinta in totalul
serviciilor de piata grupa cea mai importanta cu o pondere de 46,6% in 2000.
In ultimii ani, a inceput sa fie concurata din ce in ce mai puternic de
grupa serviciilor recreative, culturale si sportive, intre care s eremarca prin
dinamism cele de radiofuziune si televiziune.
O categorie de servicii, se adreseaza atat populatiei cat si agentilor
economici o reprezinta asigurarile si reasigurarile, servicii ce sunt mai putin
dezvoltate in tara noastra, dar care in tarile dezvoltate se remarca prin pondere si
dinamisn.
Serviciile finantate de la buget cuprind servicii publice: administrative,
colective si personalizate.
Serviciile publice personalizate se refera la activitati social-culturale
destinate sa asigure starea de sanatate a populatiei, educarea si ridicarea
nivelului cultural-stiintific al oamenilor etc.
Invatamantul reprezinta, pentru toate tarile lumii, unul dintre serviciile
cele mai importante din categoria celor finantate de buget. Nivelul de dezvoltare
a invatamantului poate fi exprimat cu ajutorul unor indicatori cum ar fi :
ponderea cheltuielilor cu invatamantul public din PIB sau cheltuielile bugetare,
populatia scolara, personalul didactic, baza materiala.
Caracterizarea nivelului serviciilor de sanatate publica poate fi realizata
cu ajutorul unor indicatori, intre care amintim : proportia cheltuielilor alocate
sanatatii de la buget sau din PIB, numarul locuitorilor care revin la 1 medic,
numarul paturilor de psital la 1000 locuitori.
Alte domenii importante care pot fi incluse in categoria serviciilor
publice personalizate sunt : activitatile din domeniul asistentei sociale si
serviciile culturale si de arta.
Din categoria serviciilor publice destinate colectivitatii in ansamblul sau
se remarca prin importanta: serviciile de aparare nationala, ordine publica si
siguranta nationala, ale autoritatilor publice, dedezvoltare publica, locuinte,
mediu si ape.
In tara noastra, pozitia detinuta de servicii in bugetele de familie nu
numai ca este foarte modesta, dar, in ultima vreme, a inregistrat si o curba
descrescatoare. Straduinta de modernizare a structurilor economico-sociale ale
Romaniei, de construire a unei societati industriale, cu economie de piata,
implica ridicarea nivelului de viata si modului de viata inspre cele specificate
tarilor dezvoltate. Pentru aceasta insa este nevoie de o economie prospera, de o
productivitate a muncii de acelasi ordin cu a societatilor avansate.
Cu toate acestea, diferentele intre categoriile socio-profesionale
(salariati, patroni, lucratori neagricoli, tarani, someri, pensionari) in favoarea
celor cu venituri mai ridicate sugereaza ca, o crestere a veniturilor va conduce si
la o sporire a consumului de servicii.
De altfel, o asemenea relatie a fost pusa in evidenta inca de la sfarsitul
secolului al XIX-lea cand statiscianul E. Engel a observat ca, cu cat veniturile
familiilor erau mai ridicate cu atat partea cheltuielilor pentru marfuri alimentare
era mai mica iar partea serviciilor in crestere, in totalul consumului.
Orientarea tot mai accentuata spre servicii reprezinta o trasatura majora
a evolutiei actuale a consumului, atestand satisfacerea la un nivel mai inalt a
nevoilor de baza, fundamentale si trecerea spre acoperirea, in proportie mai
mare, a unor trebuinte de ordin superior. Expresie a progresului in consum,
tendinta de „servicizare” a acestuia reflecta, pe langa aspectele deja mentionate,
intensificarea eforturilor pentru satisfacerea unor cerinte noi, legate de nivelul de
civilizatie.
In concluzie, se poate aprecia ca srviciile reprezita o componenta majora
a sistemului economiei contemporane, ca locul si importanta lor se afla in
continua crestere, ca intreaga dezvoltare economica si sociala sta sub semnul
„tertiarizarii”.
BIBLIOGRAFIE

IONCICA, MARIA; MINCIU, DODICA; STANCIULESCU,GABRIELA:


“ECONOMIA SERVICIILOR”, ED. URANUS, BUC 1997

IONCICA, MARIA, “ECONOMIA SERVICIILOR. TEORIE SI


PRACTICA - EDITIA A3A REVAZUTA SI ADAUGITA”, ED. URANUS,
BUC 2003

ROTH, ANDREI, “MODERNITATE SI MODERNIZARE SOCIALA”,


IASI, ED. POLIROM, 2002