LOCUL SI ROLUL SERVICIILOR IN ECONOMIE

Serviciile reprezinta activitati economice ce au ca rezultat un ansamblu de avantaje

explicite si implicite ce sunt obtinute de un utilizator pornind de la consumul de oferte
comerciale de natura intangibila. Progresul economico-social,edificarea societatii implica
dezvoltarea armonioasa si echilibrata a tuturor laturilor vietii economice,politice si social
culturale,adoptarea ra 848g66i pida a acestora la exigentele impuse de sarcinile concrete ale
fiecarei etape.

O cerinta de prim ordin a modernizarii structurii economice nationale o reprezinta

serviciile amplificarea si diversificarea lor. In epoca rapidelor transformari calitative sub
impulsul noilor cuceriri ale stiintei si tehnici,evolutia serviciilor apare ca rezultat al dezvoltarii
economice si in acelasi timp factor al dinamizarii acestei dezvoltari, a cresterii eficentei in toate
domeniile de activitate.Toate acestea fac necesara adancirea cunoasterii continutului serviciilor,a
reliefarii locului si rolului lor tot mai insemnat in ansamblul activitatii economice sociale in
ridicarea calitatii vietii intregului popor .

Activitatile de servicii sunt regrupate, potrivit clasificarilor sectorialeale economiei, in

sector tertiar, in timp ce sectorul primar include agricultura, silvicultura, pescuitul si mineritul,
iar sectorul secundar industria prelucratoare si constructiile. Criteriile utilizate de protagonistii
acestor clasificari (A. Fisher, Colin Clark, J. Fourastie) au fost natura tehnica a activitatilor,
precum si receptivitatea la progresul tehnic si ritmurile de crestere ale productivitatii muncii.
Astfel potrivit teoriilor clasice, sectorul tertiar se caracterizeaza prin receptivitatea cea mai mica
la progresul tehnic si ritmurile cele mai scazute ale productivitatii muncii.

Predominanta functiilor de servicii in toate tipurile de activitati economice reprezinta o

trasatura fundamentala a noii economii a serviciilor, alaturi de reconsiderarea notiunii de valoare
in economie, a importantei ofertei, cresterea riscului, a incertitudinii si a rolului politicilor sociale
pentru infruntarea acestora.

Analiza dimensiunilor sectorului serviciilor evidentiaza puternica tendinta de

tertializare a economiilor tarilor dezvoltate precum si corelatia intre nivelul de dezvoltare a
serviciilor si gradul de dezvoltare a economiilor nationale. Astfel in tarile dezvoltate ponderea
serviciilor in populatia ocupata depaseste 60% si chiar 70 %, existand totusi unele diferentieri
chiar in cadrul acestor tari, determinate de particularitatile modelelor de crestere economica,
diferentele de traditii si obiceiuri etc.

Pe de alta parte, in tarile mediu dezvoltate ponderea sectorului tertiar in ocuparea

populatiei se situeaza la un nivel deasemenea mediu, de 50-60 %, pe cand in tarile cu un nivel
scazut de dezvoltare acest indicator ia valori corespunzator mai reduse (30-40 %). Aceasta este si
cazul Romaniei cu o pondere a populatiei ocupate in servicii de numai 35,7 % in anul 2003.
 Alti indicatori importanti care evidentiaza cresterea dimensiunilor sectorului serviciilor in
economia contemporana se refera la: numarul agentilor economio-sociali activi din economie,
numarul intreprinderilor active pe sectoare si ramuri, marimea si structura imobilizarilor
corporale, a investitiilor etc.Sistemul interconditionarilor serviciilor in economie si societate se
structureaza pe doua directii principale: impactul cu procesul de productie de bunuri materiale si
asupra omului cu nevoile sale.

Referitor la primul aspect, serviciile de productie se afla fie an raport organic cu

productia de bunuri, fie in raport functional cu aceasta, serviciile putand fi, din acest punct de
vedere, internalizate sau externalizate. In perioada actuala, se manifesta ambele tendinte in
organizarea serviciilor de productie, atat de internalizare cat si de externalizare, totusi cea mai
puternia este tendinta de externalizare, datorita avantajelor certe pe care aceasta le furnizeaza
beneficiarilor.

O alta concluzie importanta, demonstrata de realitatile economice, este ca serviciile pot fi

considerate in acelasi timp, premisa si efect al industrializarii.In privinta serviciilor destinate
consumului final, acestea sunt implicate atat in satisfacerea unor nevoi materiale, cat si spirituale
sau sociale, intrand in acest proces in relatii complexe cu bunurile materiale, relatii ce pot fi de
concurenta (substitutie) sau de stimulare (complementaritate).Teoriile economice moderne au
revenit asupra rolului serviciilor in cresterea economica, recunoscandu-se rolul de prim rang pe
care acestea il au in prezent in realizarea progresului economic si social.

Functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de avutie
materiala si spirituala. Dintre acestea se remarca functiile de: cercetare-dezvoltare, educatie
(formare si perfectionare profesionala), intretinere (mentenanta), aprovizionare si stocaj,
distributie, potentarea utilizarii produselor, gestiunea si reciclarea deseurilor. Aceste functii
inglobeaza, cu diferentieri in functie de natura produselor, pana la 80 % din costurile totale ale
acestora.

Pe de alta parte, eterogenitatea serviciilor face ca diferite prestatii sa nu contribuie la fel

la cresterea economica, serviciile inpartindu-se din acest punct de vedere in: intensive in munca
(personal) si intensive in cunoastere (inteligenta).Aportul cel mai mare la cresterea economica i-l
au serviciile intensive in inteligenta, care contribuie la progresul tehnic in sens larg, contributie
ce poate fi analizata si masurata cu ajutorul functiilor de productie.Contributia serviciilor la
calitatea vietii se refera la trei aspecte mai importante: consumul de servicii, relatiile serviciilor
cu timpul liber si cu mediul inconjurator.

Consumul de servicii este un indicator important al calitatii vietii, existand diferentieri

importante in privinta coeficientilor bugetari ai serviciilor (care exprima ponderea cheltuielilor
pentru servicii in cheltuielile totale de consum ale populatiei) intre diferite tari, precum si pe
categorii socio-profesionale, determinate de diferentele in ceea ce priveste veniturile reale ale
populatiei.

Relatiile serviciilor cu timpul liber vizeaza atat marimea acestuia cat si modalitatile lui de
utilizare, serviciile fiind implicate atat in cresterea loisirului (placere) cat si in crearea conditiilor
pentru loisir si petrecerea acestuia.Raporturile serviciilor cu mediul inconjurator se
caracterizeaza atat in deteriorarea acestuia (prin diferite orme de poluare) cat si in protejarea lui
prin imbunatatiri funciare amenajari silvice, servicii de epurare, de salubritate, etc. Si nu in
ultimul rand, prin educarea ecologica a utilizatorilor productivi si finali.

Locul serviciilor in economie

Serviciile pot fi privite ca ocupaii (ndatoriri) ale unor persoane, ca funcii,

aciuni sau munci prestate n folosul cuiva, ca organisme sau subdiviziunifcnd partedintr-
un ansamblu administrativ sau economic. De asemenea, termenul de servicii este asociati ideii
de teriar sau sector teriar avnd dou accepiuni diferite: pe de o parte ansamblulde
meserii (ex. contabili, secretari, vnztori) care se exercit n societi de servicii
(bnci,companii aeriene ) sau n ntreprinderi industriale sau agricole; pe de alt parte,
ansamblulunitilor de producie, individualizabile din punct de vedere statistic, a cror activitate
principal const n oferirea de servicii i care corespunde noiunii statistice de ramur.

Serviciile reprezinta activitati economice ce au ca rezultat un ansamblu deavantaje

explicite si implicite ce sunt obtinute de un utilizator pornind de la consumul deoferte comerciale
de natura intangibila. Natura specific a activitii desfurate n sfera serviciilor confer
acestora trsturile unui domeniu distinct al economiei, dimensiuni bine conturate, cu legiti
proprii deevoluie. Totodat, integrarea serviciilor n structurile i mecanismele reproduciei
sociale, participarea lor n toate fazele acestui proces,aportul lor deopotriv la realizarea
producieimateriale i la satisfacerea nevoilor oamenilor, determin nscrierea acestora ntre
componentele de baz ale ansamblului ramurilor i sectoarelor economiei.

Definirea, n acest context, a locului i importanei serviciilor,evaluarea participrii lor la

dezvoltarea social reclam caracterizarea dimensiunilor acestui sector, a principalelor
schimbri nregistrate n evoluia lui i a factorilor ce le-au determinat, a interdependenelor i
interferenelor cu celelalte ramuri i sectoare de activitate.Serviciile ocupa un loc deosebit de
important in cadrul economiei cu implicatii multiple im mecanismul dezvoltarii sociale. Locul si
rolul serviciilor in sistemul economiei nationale se afla in conexiune cu dinamica sociala, ca
dezvoltarea lor este, in egala masura, o conditie si o caracteristica a evolutiei societatii moderne
acest fapt determina catalogarea acestora ca fiind componente de baza ale ansamblului ramurilor
si sectoarelor economiei.In epoca rapidelor transformari calitative sub impulsul noilor cuceriri
ale stiintei sitehnici,evolutia serviciilor apare ca rezultat al dezvoltarii economice si in acelasi
timp factoral dinamizarii acestei dezvoltari, a cresterii eficentei in toate domeniile de
activitate.Toatea cestea fac necesara adancirea cunoasterii continutului serviciilor,a reliefarii
locului si roluluilor tot mai insemnat in ansamblul activitatii economice sociale in ridicarea
calitatii vietii intregului popor .

Pe de alta parte dezvoltarea serviciilor a fost favorizata de sporirea productivitatii muncii

sociale, ceea ce a permis cresterea gradului de satisfacerea a nevoilor de bunuri materiale,cererea
societatii indreptandu-se din in ce mai mult spre servicii.Din punct de vedere pragmatic,
serviciile sunt avute n vedere ca o noua manierade producere, de a consuma si de a trai n
societate. ntr-o asemenea acceptie, serviciile apar n acele activitati umane n cazul carora
mecanismul social - prestator-beneficiar si mecanismul tehnic specific sunt de asemenea natura
nct rezultatul muncii nu poate aparea materializat ntr-un bun separabil de lucrator-prestator.
ele genereaza variate raporturi deservire, fiecare cu trasaturi distincte si implicatii deosebite
pentru conturarea dimensiunilorspecifice unei asemenea activitati.In prezent si in prespectiva pe
masura cresterii complexitatii muncii , volumul serviciilor va creste in mare masura sporind
corespunzator influentele lor asupra cresteriiproductivitatii muncii si reducerii cheltuielilor de
productie.

Aceasta stare de spirit s-a schimbat profund in cursul ultimelor 3-4 decenii, pebaza, in
principal, a urmatoarelor date: numai serviciile pot crea locuri de munca in numar suficient
pentru a rezolva sau limita problema somajului; sectorul tertiar nu este "ingradit"decat de
reglementari care sunt repuse in discutie in cadrul unui proces de liberalizare aschimburilor
internationale, oferta de servicii diferentiate si adaptate la cerere este un elementesential al
competitivitatii intreprinderilor oricare ar fi domeniul lor de activitate.

O privire de ansamblu asupra diferitelor sectoare ale activitatii economice neconduce la

constatarea ca serviciile de toate genurile reprezinta partea esentiala a sistemelorde productie si
de utilizare a produselor. Pentru orice produs achizitionat, fie ca este vorba deun automobil, un
computer sau de un covor, costurile propriu-zise de productie sau defabricatie sunt de cele mai
multe ori inferioare pragului de 20-30% din pretul final al acestorproduse, o pondere de 70-80%
revenind costurilor aferente punerii in functiune a sistemuluicomplex de servicii ce intervin pana
la consummator.Astfel, serviciile devin indispensabile in procesul de realizare a produselor
debaza.

Premisa cresterii sustinute a activitatilor de servicii, atat in interiorul sectorului traditional

de servicii, cat si in cadrul celorlalte sectoare economice se regaseste in insasievolutia
tehnologica, economica si sociala contemporana.Dat fiind faptul ca traim in era computerelor si a
telecomunicatiilor, informatia caatare a devenit element de sustinere a numeroase activitati de
servicii.Economia serviciiloreste o realitate in tarile dezvoltate, caracterizandu-se prin aceea ca
sectoare ale serviciilor(precum sectorul serviciilor financiare, asigurarile, transporturile,
telecomunicatiile, serviciilede intretinere si reparatii etc.) se dezvolta in mod nelimitat, iar
majoritatea activitatilor desfasurate in cadrul agriculturii si a industriei prelucratoare sunt
potentate de activitati deserviciu.
 Dupa ce rolul serviciilor a fost, pentru o perioada lunga de timp, puternic contestat,acestea
fiind asociate in mod empiric, cu simple activitati neproductive si restranse ca dimensiuni
cantitative, in ultimele trei decenii acest mod de abordare s-a modificatsemnificativ, importanta
sectorului de servicii incepand sa fie tot mai mult recunoscuta, acesta substituindu-se din ce in ce
mai mult industriei in calitate de motor al cresterii economice incadrul economiilor
nationale.Dupa neglijarea pentru aproape 50 de ani in timpul dictaturii comuniste adimensiunii
serviciilor in contextul dezvoltarii economice, Romania se confrunta in prezentcu realitatea
expansiunii activitatilor de servicii atat pe plan extern, cat si pe plan intern incadrul procesului de
cristalizare a unei structuri macroeconomice .

Trebuie sa mentionam ca, insusi sistemul economic excesiv centralizat care adominat pana
in anul 1990 in Romania, nu a permis promovarea dezvoltarii serviciilor.Inexistenta proprietatii
private, mediul neconcurential, puternicele pozitii de monopol detinutede intreprinderile de stat,
absenta spiritului antreprenorial, izolarea fata de pietele internationale reprezinta doar cateva
dintre cauzele subdezvoltarii sectorului tertiar respectiva ingradirii posibilitatilor de dezvoltare a
acestuia .Bazandu-ne pe aceste considerente, putemaprecia ca Romania a debutat in perioada de
tranzitie cu un grav dezavantaj determinat desubdezvoltarea sectorului sau de servicii si, implicit,
de pozitia inferioara fata de celelalte tari europene aflate in curs de tranzitie.

Anul trecut, contributia serviciilor la formarea Produsului Intern Brut a fost deaproape
50%, iar pentru acest an, expertii calculeaza un aport suplimentar. O alta influenta nefasta asupra
avansului PIB este manifestata indirect de inflatie si de evolutia monedeinationale. Tinta de
inflatie a BNR pentru acest an a ramas la 4%, cu o marja inclusa de +/- un punct procentual, insa
rezultatele raportate de Institutul National de Statistica (INS) pentruinflatia anualizata din
septembrie, de 6,03%, sunt privite cu pesimism de analistii financiari.Concluzii :Serviciile vor
reprezenta, in perioada urmatoare principalul generator devaloare adaugata bruta la nivelul
economiei nationale.

Cu un ritm mediu anual de 6% inperioada 2007-2013, sectorul tertiar, reprezinta dupa

constructii, cel mai dinamic sector deactivitate.Cu o pondere care se situeaza in jurul a 50% din
produsul intern brut si cu unritm de crestere sustinut, sectorul serviciilor va avea, in perioada
urmatoare, cea mai marecontributie la cresterea reala a produsului intern brut, de circa 3 puncte
procentuale.In evolutia viitoare a sectorului tertiar accentul se va pune pe dezvoltareaserviciilor
moderne, bazate pe cunoastere - fiind domenii cu aport sporit de valoare adaugatabruta.

De asemenea, un rol important il vor avea serviciile financiar - bancare, turismul

(prinvalorificarea potentialului turistic de care dispune tara noastra in multe zone),
transportul(acesta beneficiind in perioada urmatoare, prin fondurile post-aderare de
refacereainfrastructurii), dar si serviciile colective, sociale si personale etc.
 ROLUL SERVICIILOR IN DEZVOLTAREA ECONOMICA

Serviciile sociale joaca un rol vital n societatea europeana, contribuind la cresterea

capacitatii individuale de participare n societate, garantnd respectarea drepturilor fundamentale
ale omului. Serviciile sociale sunt un important mecanism pentru politicile sociale actuale
europene focusate pe promovarea oportunitatilor pentru toti cetatenii europeni de a participa n
societate.

Majoritatea definitiilor oferite termenului de servicii sociale sunt date din perspectiva
legislativa si asistentiala. Serviciile sociale sunt definite din perspectiva legislativa ca ansamblul
de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de
grup, n vederea depasirii unor situatii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei si protectiei
persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale si promovarea incluziunii
sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de catre autoritatile administratiei publice locale, precum
si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, n conditiile actelor normative n
vigoare din Romnia sau din perspectiva asistentiala ca totalitatea serviciilor oferite de catre stat
populatiei n mod gratuit sau la un tarif redus.

Conceptul de servicii sociale este intercorelat cu conceptul de furnizori de servicii care

conform OG 68/2003, semnifica persoanele fizice sau juridice, publice sau private care pot
organiza si acorda servicii sociale sau constituie acele persoane juridice care ofera diferite
bunuri si presteaza servicii necesare pentru desfasurarea unor activitati.

Un alt concept de baza utilizat este conceptul de dinamica care semnifica procesul de
evolutie al unui fenomen, schimbare continua (Nodex, 2002) sau n acceptiune uzuala are
nteles de dezvoltare a unor fenomene sub actiunea anumitor factori , acest concept fiind
utilizat n domenii multidisciplinare sociale (asistenta sociala, sociologie, psihologie, economie,
s.a.).\Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea
economica si la cresterea calitatii vietii.

Contributia serviciilor la cresterea economica

Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D. Ricardo, S. Mill,
Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii personale
si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau intermediariutili in masura in care
facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare.

Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de
slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea
progresului tehnic, la productia de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind
un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a
productivitatii.

Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind

conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne spune ca cresterea economica consta nu in
sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca
valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in
producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de
volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale.

In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare de
avutie materiala si spirituala. Ele sunt:

1. de cercetare dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie.

Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie
proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o
foloseste. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament
de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. Datorita complexitatii
crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea
lor. Astfel activitatea de cercetare-dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi,
adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si
cu un consum mai redus de factori de productie.

2. de educatie (invatamant) este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare, de

cresterea gradului de complexitate a economiei. Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor
tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea
preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala
majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. In economia moderna cresterea
economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman.

3. de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare alaturi de functia de cercetare

si educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea
procesului de productie propriu-zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor
cat si a rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Importanta
si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie.

4. de distributie fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Aceasta

functie cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii
produselor din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de
distributia fizica (deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la
consumatori din ce in ce mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice
(stabilirea numarului de verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator, de
alegerea furnizorilor, de alegerea formelor de vanzare practice). Se adauga activitatea de
promovare a vanzarilor si activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor
livrate.

5. utilizarea produselor intretinerea, refacerea sau repararea si potentarea valorii de

intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai avansat cu atat aceste activitati sunt mai
complexe si mai costisitoare. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau
de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane.

6. gestiunea si reciclarea deseurilor este considerata una din cele mai importante functii.
Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa.
Deseuri au existat dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie
umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si
concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a
acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate
in circuitul natural.

Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului pana la
80% din costurile totale ale acestora.

Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta anumite particularitati. Ca urmare nu orice
dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala masura la progresul economic intern, la
obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii comertului cu servicii. Din acest punct de
vedere serviciile se impart in:

prestatii intensive in munca presupun un volum mare de munca manuala, mediu sau mai
putin calificata

prestatii intensive in inteligenta necesita un personal relativ putin numeros dar cu

calificare inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei.