Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Economia Serviciilor
Student,
2017
Dimensiunile sectorului serviciilor in
cadrul economiei nationale
1. Dimensiunile sectorului serviciilor în cadrul economiei naţionale
Pentru ca sectorul tertiar era mai putin receptiv la progresul tehnic era considerat un „colac
de salvare” impotriva somajului (tinand cont si de importanta factorului uman in servicii) dar
automatizarea proceselor a condus la reduceri de personal in anumite ramuri (transport,
telecomunicatii, comert, servicii bancare, asigurari).
In multe tari dezvoltate dupa puternicul avant al sectorului tertiar din anii ’60-’80, cand
cresterea productiei de servicii se desfasoara in paralel cu cresterea mainii de lucru angajata,
dupa anii ’80, care au inaugurat era standardizarii, informatizarii si automatizarii pentru
numeroase domenii ale serviciilor ritmul de crestere al angajarilor a fost din ce in ce mai lent.
Daca inainte de anii ’60-’70 afirmatia ca productivitatea relativa a muncii in sectorul serviciilor
(calculata ca raport intre ponderea serviciilor in PIB si ponderea acestora in populatia ocupata)
are valori subunitare (datorita ponderii mai mari a serviciilor in populatia ocupata) era adevarata,
in prezent, in tarile dezvoltate este posibil ca aceasta relatie sa nu se mai confirme cel putin
pentru unele domenii ale serviciilor.
Obs. Interdependenta intre activitatile economice – activitatile de servicii in scopul productiei
materiale exercitate chiar in interiorul intreprinderilor producatoare de bunuri de multe ori nu pot
fi disociate si evidentiate separat de activitatile de productie propriuzise. Exista numeroase
servicii care sunt cuprinse in sectorul primar sau secundar (reparatii ale constructiilor si
utilajelor, mecanizarea si automatizarea unor lucrari, culegerea si prelucrarea informatiilor,
proiectare, organizare). Putem aprecia ca sfera serviciilor este mai larga, mai cuprinzatoare decat
sfera sectorului tertiar ingloband si o serie de activitati nemateriale, desfaturate in sectorul primar
si secundar.
– dupa unele pareri, activitatile ce se refera la timpul liber: spectacole, turism, loisir
(satisfacerea nevoilor oamenilor in timpul liber);
– dupa altii, acesta ar fi sectorul informatic cu tot ceea ce apartine de el: cercetare,
productie de soft-uri, tehnologii moderne de interconectare, telecomunicatii, actiuni la distanta.
Clasificarea sectoarelor are anumite limite, dar de ce este importanta? Ea permite
cuprinderea si analizarea ca un tot unitar a activitatilor economico-sociale si desprinderea unor
tendinte strategice in dezvoltarea economiei la nivel national si international.
Recomandarile formulate in lucrarile ONU, consacrate clasificarii si studierii serviciilor
sunt de a cuprinde in acest sector toate activitatile economice, altele decat agricultura (inclusiv
pescuitul si sectorul silvic), industriile extractiva si prelucratoare si constructiile.
Sectorul serviciilor, dimensiuni si interdependente
La nivel macroeconomic dimensiunile sectorului tertiar sunt masurate de o serie de indicatori
care exprima pe de-o parte marimea si ponderea resurselor utilizate in acest sector iar pe de
alta parte volumul si contributia efectelor produse de servicii la progresul economic si social
general.
Indicatori:
Obs. Pe termen lung cele doua fenomene sunt reversibile. In prezent se manifesta ambele
tendinte, atat de internalizare cat si de externalizare. Totusi cea mai puternica este tendinta de
exteriorizare datorita avantajelor certe pe care aceasta le furnizeaza beneficiarilor.
La nivelul anului 2002 (figura nr. 2) ponderea populatiei ocupate pe mari sectoare
de activitate era urmatoarea:
· 2,20 % era cuprinsa in sectorul primar;
· 48,10 % in sectorul secundar;
· 49,70 % in sectorul tertiar.
Se observa o modificare in aceasta structura, fata de anul 1992, in sensul ca
populatia ocupata in industrie si constructii a scazut in 10 ani cu 17,1% iar populatia ocupata cu
activitati de servicii, comerciale si de transport, a crescut considerabil, cu 18 %. Observam o
reasezare fireasca a populatiei ocupate, in functie de modificarile produse in economia orasului
Roman.
Un alt indicator care caracterizeaza dimensiunile sectorului serviciilor la nivel naţional
este reprezentat de contribuţia sectorului terţiar la crearea produsului intern brut - fiind
exprimat prin ponderea serviciilor în PIB.
Evoluţia distribuţiei sectoriale a PIB (respectiv a structurii PIB pe principalele tipuri de
activităşi în România) în perioada 1989 – 2003 relevă de fapt evoluţia economiei românesti,
marcatp încp de distorsiunile structurale create de modelul economiei centralizate. (a se vedea
tabelul nr. 1. si figura nr. 3)
Dupa anul 1990, PIB a avut o evoluţie oscilantă, perioadele de creştere neasigurând
recuperarea scăderilor de valoare adaugată din perioadele de declin. În anul 2000 PIB a crescut -
în termeni reali cu 2,1% faţă de 1990 – fiind primul an de creştere economică după o perioada de
trei ani de reducere a activităţii economice .
Sursa: Anuarul Statistic al României, INS, 1996; Anuarul Statistic al Românie, INS, 2003, p.274; 2004, p. 125.
Deşi putem constata o evoluţie paradoxala a aportului sectorului terţiar la crearea PIB pe
parcursul perioadei de tranziţie, acesta fiind modest în comparaţie cu ţările dezvoltate şi chiar cu
ţările foste socialiste, totuşi trebuie să remarcăm eforturile facute în direcţia ajustarii structurii
macroeconomice dinspre modelul predominant industrial înspre un model în care să prevaleze
activităţile de servicii.
În acest sens, putem menţiona uşoara tendinţă de creştere, deşi oscilantă, înregistrată în
perioada 1989 -1995 - de la 35% la 36%- ţi creţterea substanţială începând cu anul 1996 – de la
36,6 % la 44,9 % în 2003.
Comparativ cu anul 1990, serviciile – atât cele destinate populaţiei, cât şi cele pentru
întreprinderi - au înregistrat un progres notabil în anul 2003, condiţionate direct de
îmbunătăţirea caracterului funcţional al economiei.
Totodată, trebuie să remarcăm şi îmbunătăţirea structurii acestora, prin creşterea mai
susţinută a serviciilor cu potenţial intern de dezvoltare - este vorba, în special, de serviciile
turistice care, împreună cu cele de comerţ au înregistrat o creştere cu circa 6% în crearea PIB. De
asemenea, şi serviciile de transport au fost marcate de o îmbunătăţire a contribuţiei lor la
realizarea PIB cu 4,5% în perioada 1990-2003.