Clasificarea serviciilor

Exist multe ncercri de structurare a serviciilor, avnd la baz unghiuri diferite de abordare a lor. Datorit varietii mari de servicii i permanentei lor diversificri i clasificarea lor cunoate mbuntiri permanente. O alt cauz a existenei multitudinii de clasificri este terminologia utilizat pe plan internaional, pentru care se caut uniformizri, n vederea asigurrii comparabilitii datelor ntre ri. In ultimii 20-25 de ani s-au depus mari eforturi in scopul armonizarii clasificarilor, atat de catre specialisti,firme interesate cat si de catre organisme internationale,cum ar fi cele aflate sub egida ONU sau a Consiliului Uniunii Europene. Dintre cele mai cunoscute si utilizate clasificari internationale pe activitati amintim: clasificarea elaborat sub egida ONU n 1948 cu modificri ulterioare, numit Clasificarea Internaional Tip Industrii a activitilor economice (CITI) ,Nomenclatorul Activitatilor din Comunitatea Europeana (NACE) si Clasificarea Ramurilor Economiei Nationale (CREN). CITI este o clasificare de tip arborescent, desfurat pe patru niveluri de agregare i anume: categorii (codificate cu litere), diviziuni (cod de 2 cifre), grupe (cod de 3 cifre) i clase (cod de 4 cifre). Astfel exist: Agricultur Pescuit Minerit i exploatarea n cariere Manufactur Electricitate, gaze i aprovizionare cu ap Construcii Comer cu ridicata i cu amnuntul Hoteluri i restaurante Transporturi, depozitare, comunicaii Intermedieri financiare Activiti imobiliare, nchirieri i afaceri Administraie Public Educaie Servicii sociale i de sntate

Alte servicii sociale pentru comuniti i indivizi Gospodrii private cu personal angajat Organizaii i sisteme extrateritoriale/interstatale Dupa modelul clasificarilor internationale CITI si NACE a fost elaborata in Romania o noua Clasificare a Activitatilor din Economia Nationala (CAEN), a carei utilizare a devenit obligatorie incepand cu 1 ianuarie 1998 pentru toate persoanele juridice si fizice care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei.Ca si clasificarile internationale, dupa modelul carora a fost elaborata CAEN este o clasificare de tip arborescent cuprinzand sectiuni(codificate cu 1 litera), subsectiuni (codificate cu 2 litere), diviziuni (codificate cu 2 cifre), grupe (codificate cu 3 cifre) si clase (codificate cu 4 cifre). O prima grupare a serviciilor, dupa sursele de procurare, le imparte in servicii marfa si ne-marfa. Serviciile marfa sunt cele procurate prin acte de vanzare-cumparare, prin intermediul pietei, iar cele nemarfa ocolesc relatiile de piata. In aceasta a doua categorie sunt cuprinse serviciile publice, dar si cele furnizate de organizatiile private non-profit sau pe care si le fac oamenii ei insisi. Legata de aceasta clasificare, este si structurarea serviciilor dupa natura nevoilor satisfacute in servicii private si servicii publice. Serviciile private sunt cele care satisfac nevoi particulare ale indivizilor sau familiilor, iar serviciile publice sunt definite ca activitati organizate, autorizate de o autoritate administrativa centrala sau locala, pentru satisfacerea de nevoi sociale in interes public. Implicatiile deosebite asupra organizarii, finantarii gestiunii resurselor ,tehinicilor de marketing, tendintele de evolutie o au si categoriile de servicii structurate dupa beneficiarul acestora.Din acest punct de vedere ,exista mai multe clasificari ale serviciilor.O prima clasificare imparte serviciile in intermediere si finale. Serviciile intermediare: in aceasta categorie intra: stocajul, transporturile distributia, asigurarile si reasigurarile , finantele, telecomunicatiile, dar si serviciile juridice, contabile, de formare si perfectionare profesionala. Serviciile finale: in aceasta categorie intra: servicii marfa ca turism, alimentatie publica, spectacole, precum si servicii ne-marfa cum ar fi cele furnizate de armata, politie, pompieri. Dupa natura nevoilor satisfacute si modul de satisfacere,serviciile finale pot fi: a) servicii pentru consumul individual al populatiei b) servicii publice: colective (armata, politia, protectia mediului) sau inidividualizate (invatamant, sanatate, cultura) O alta clasificare a serviciilor are drept criteriu functiile economice indeplinite de acestea, functii ce deriva din circuitul productiei sau sferele reproductiei sociale. Serviciile pot fi:

de distributie: transport, comunicatii, comert cu ridicata si amanuntul; de productie: banci, asigurari, contabilitate, publicitate, cercetare-dezvoltare; sociale: sanatate, educatie, posta, servicii publice non-profit; personale: casnice, hoteluri, restaurante, case de comenzi, reparatii etc. Dupa natura efectelor activitatilor de servicii avem: servicii nemateriale si materiale. Serviciile nemateriale nu se concretizeaza in bunuri materiale, contribuind la satisfacerea unor nevoi spirituale, sociale, colective Serviciile materiale sunt cele incorporate in bunuri, dar si cele care vizeaza direct productia materiala (transportul, distributia, repararea echipamentelor) Efectele dar si beneficiarul direct al serviciilor folosesc drept criterii de structurare a acestora in: -servicii care afecteaza bunurile (transport,curatatorie ,reparatii,intretinere bunuri si locuinte) -servicii care afecteaza persoanele (transport de persoane, comunicare, educatieinvatamant,frizerie etc) -servicii care influenteaza atat conditia bunurilor cat si a persoanelor( servicii financiare). Dupa modalitatile de comercializare a acestora: -transferabile(comercializabile). Ex: servicii editoriale, cinematografice , telecomunicatii etc. -netransferabile(necomercializabile). Tot in legatura cu modalitatile de furnizare a serviciilor exista: -servicii care necesita deplasarea producatorului -servicii care necesita deplasarea consumatorului la locul ofertei. Clasificarea serviciilor n funcie de gradul de utilizare a echipamentelor i personalului -Servicii care au la baz utilizarea echipamentelor (utilaje, maini): - automate - mnuite de personal necalificat; - conduse de personal calificat. - Servicii care au la baz utilizarea personalului: - necalificat;

- calificat; - specializat.

In functie de ponderea mai mare sau mai mica a serviciilor in totalul ofertei unei firme , Ph. Kotler clasifica oferta: -un bun pur tangibil -un bun tangibil insotit de servicii -un hibrid -un serviciu de baza insotit de bunuri se servicii secundare -un serviciu pur Clasificarea serviciilor n funcie de gradul de participare a consumatorului la realizarea prestaiei Dup implicarea consumatorului n prestare: -Relaie puternic prestator-consumator; -Relaie slab prestator-consumator. Un alt criteriu este dupa natura prestatorului.In concordanta cu forma de proprietate si modul de organizare a prestatorilor de servicii se disting: -sectorul public:tribunale, spitale, posta, scoli -sectorul asociativ: biserici, muzee -sectorul privat: companii aeriene, de asigurari etc. In functie de obiective: -servicii care au ca scop obtinerea de profit -servicii fara scop lucrativ In functie de momentul aparitiei: -servicii traditionale sau vechi -servicii moderne sau noi Analiza relatiei intre servicii si productivitate a dezvoltat o noua modalitate de clasificare: -servicii paraproductive : transport, reparatii cazare, comert cu amanuntul -servicii periproductive: consultanta, cercetare -servicii ex-post productive: divertisment, educatie -servicii supraproductive: gestiune a institutiilor .

Exist multe alte criterii de clasificare a serviciilor cum ar fi: In funcie de fluctuaia cererii i gradul de control al ofertei; In funcie de forma distribuiei i specificul firmei; Dup aportul la crearea venitului naional (productive i neproductive); Dup natura produsului obinut i modul n care particip la realizarea produciei materiale a societii (materiale i nemateriale); Dup apartenena la un sector sau altul al economiei; Dup natura nevoilor social-economice (servicii pentru producia i ntreinerea aparatului de producie; servicii pentru populaie sau pentru consumul individual; servicii specific sociale sau pentru nevoile generale ale societii); Dup funciile economice ndeplinite (servicii de distribuie; servicii de producie; servicii sociale; servicii personale);