Capitolul 4

CONSUMUL. STRUCTURA ŞI
LEGILE SALE ECONOMICE

I. Obiective

După studierea acestei teme veţi fi în măsură:

• să definiţi noţiunea de consum;
• să identificaţi nevoile de consum;
• să analizaţi structura consumului;
• să cunoaşteţi şi să interpretaţi legile Engel
 II. Rezumatul capitolului

În abordarea problematicii consumului trebuie pornit de la

concepţia potrivit căreia desfăşurarea liberă a activităţilor economice
impune subordonarea producţiei consumului. De aceea, orientarea
tuturor activităţilor care au loc în cadrul pieţei presupune o bună
cunoaştere şi evaluare a consumului, ca forţă motrice a producţiei.
Nevoile de consum reprezintă un atât un atribut al omului, cât şi
al societăţii în ansamblul său. Cadrul nevoilor de consum se află într-
o continuă dinamică, ca efect al aspiraţiilor tot mai înalte ale
oamenilor. Nevoile pot fi grupate după mai multe criterii, după cum
urmează:
• mobilul formativ al nevoilor;
• caracterul nevoilor;
• natura valorii lor de întrebuinţare etc.
În analiza consumului este necesară o structurare
corespunzătoare a acestuia. După locul consumului în asigurarea
evoluţiei societăţii, se face distincţie între consumul intermediar şi
consumul final. Consumul intermediar reprezintă valoarea bunurilor şi
serviciilor consumate în activitatea de producţie, în decursul unei
perioade. Consumul final constituie valoarea bunurilor şi serviciilor
necesare satisfacerii directe a nevoilor umane.
J. M. Keynes este cel care a introdus în ştiinţa economică
noţiunea de propensiune a consumului, definită drept raportul dintre
consumul total şi venituri. Propensiunea marginală a consumului
reprezintă raportul dintre variaţia consumului şi variaţia venitului.
 La rândul său, E. Engel a formulat legităţile dinamicii şi
modificării în timp a structurii consumului. Potrivit acestor legităţi:
‰ cheltuielile cu hrana şi echipamentul casnic au un coeficient
de elasticitate subunitar;
‰ cheltuielile destinate dotării cu autoturisme, televizoare,
videocasetofoane etc. au un coeficient de elasticitate
supraunitar;
‰ cheltuielile destinate băuturilor au un coeficient de elasticitate
unitar.
Funcţiile consumului permit exprimarea în termeni econometrici
a relaţiei dintre variaţiile consumului şi variaţiile venitului global şi se
datorează lui J. M. Keynes. Fenomenele privind proporţionalitatea
între consum şi venit, ca şi stabilitatea comportamentelor de consum
au fost reliefate şi de:
ƒ teoria venitului permanent;
ƒ teoria constanţei consumului în decursul vieţii.
În afara venitului şi avuţiei, consumul este influenţat şi de factori
demografici, psihologici sau sociologici.
 III. Teste

A. Răspundeţi la următoarele întrebări:

1. De ce este necesară cunoaşterea consumului ?
2. Definiţi conceptul de nevoie.
3. De ce se apreciază că nevoile umane sunt nelimitate ?
4. Daţi exemple de:
a) nevoi de bază ale existenţei;
b) nevoi generate de procesul de producţie.
5. Care sunt formele de manifestare pe care le îmbracă nevoile
legate de condiţia individului ca membru al societăţii ?
6. Daţi exemple de factori subiectivi de influenţă a nevoilor de
consum.
7. În ce mod sunt influenţate nevoile de către fenomenele
demografice ?
8. Ce reprezintă consumul intermediar ?
9. De ce este importantă cunoaşterea consumului intermediar ?
10. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Cifra de afaceri industrială este
mult superioară celei corespunzătoare marelui consum.”
11. Ce reprezintă aşa-numita “piaţă a consumului” ?
12. Definiţi conceptul de consum lărgit.
13. Daţi exemple de servicii destinate:
a) consumului final;
b) consumului intermediar.
14. De ce se bucură de o mare atenţie în activitatea comercială
cunoaşterea structurii consumului ?
15. Daţi exemple de limite ale consumului impuse de către stat.
16. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Singurul mobil care face ca
interesul oamenilor de afaceri să se apropie de doleanţele
consumatorilor îl reprezintă dorinţa de a capta rezervele băneşti ale
acestora.”
18. De ce este considerat consumul drept un factor de dezvoltare a
societăţii ?
19. Ce legătură există între consumul individual şi ierarhia socială ?
Daţi un exemplu.
20. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Mecanismul de creare
permanentă a noi nevoi şi noi dorinţe, ce nu se pot satisface decât
cercetând şi câştigând mai mult, reprezintă principalul motor al
dezvoltării sociale.”
21. Ce reprezintă propensiunea consumului ?
22. Prezentaţi formula de calcul a:
a) propensiunii medii a consumului;
b) propensiunii marginale a consumului;
c) elasticităţii consumului în funcţie de venit.
23. Comentaţi următoarea afirmaţie: “Propensiunea marginală a
consumului apare ca deosebit de utilă în modelarea
macroeconomică comercială.”
24. Prezentaţi semnificaţia elasticităţii consumului în funcţie de venit.
25. Ce reprezintă bunurile neutre ?
26. De ce se afirmă că realizarea unei funcţii de consum fiabile
reprezintă un proces dificil ?
27. Ce reprezintă aşa-numita “pasivitate a consumului” ?
28. Care este cea mai simplă reprezentare a relaţiei consum-venit ?
29. Prezentaţi principalele modele de exprimare econometrică a
relaţiei consum-venit.

B. Completaţi conţinutul următoarelor propoziţii sau fraze:

1. Orientarea tuturor activităţilor care se desfăşoară în cadrul pieţei
implică, în primul rând, o bună cunoaştere a … .
2. … reprezintă cadrul care cuprinde satisfacerea necesităţilor
societăţii în ansamblu, ale unităţilor economice şi instituţiilor, precum
şi ale fiecărui individ în parte.
3. Consumul este forţa motrice a … , semnificând uzură şi distrucţie,
şi implicând schimbarea bunurilor sau serviciilor consumate cu altele
nou create.
4. … reprezintă un atribut al omului, ca element social, şi al societăţii
în ansamblul său.
5. Ansamblul …, care dau conţinutul categoriei de nevoie, apare şi se
formează în cadrul general, creat de producţia socială.
6. O mare parte a nevoilor apare la început doar ca simple aspiraţii
sau … nedefinite.
7. Satisfacerea diferitelor tipuri de nevoi are loc prin intermediul
actului de … de bunuri şi de servicii.
8. Producţia … este aceea care se schimbă sau este susceptibilă de
a fi schimbată pe piaţă, la un anumit preţ.
9. Producţia necomercială este, în exclusivitate, o producţie de … .
10. Consumul … se caracterizează prin dispariţia completă a
bunurilor, ca urmare a încorporării acestora în produse nou
elaborate, cât şi prin distrugere.
11. În economia de piaţă, activităţile economice trebuie să aibă la
bază raporturi …, negociabile, şi nu constrângerea sau violenţa.
12. Într-o accepţiune macroeconomică, … medie a consumului indică
modul în care, într-o societate, sunt repartizate veniturile globale
între consum şi economii.
13. Propensiunea … a consumului permite reliefarea modului în care
gospodăriile repartizează creşterile/scăderile de venituri între consum
şi economii.
14. … disponibil este cel care trebuie avut în vedere atât pentru
realizarea consumului, cât şi pentru constituirea economiilor.
15. Potrivit legilor … există o anumită ierarhizare a consumului.
16. Coeficientul de … a consumului în funcţie de venit se defineşte
ca raport între propensiunea marginală a consumului şi propensiunea
sa medie.
17. … consumului încearcă să modeleze relaţiile consum-venit.
18. Indicatorul venitului permanent se poate determina pornind de la
o evaluare a … consumatorilor.
19. În concepţia lui M. Friedman, avuţia naţională a unei perioade
date este egală cu valoarea … a tuturor veniturilor curente obţinute
de către ansamblul consumatorilor pentru toate perioadele viitoare.
20. F. Modigliani pune în relaţie proporţia aproximativ constantă a
consumului faţă de veniturile realizate de gospodării pe întreaga
durată de … .
21. Consumul … nu este dependent de venit.
C. Selectaţi varianta corectă sau variantele corecte:
1. Printre obiectivele cheie, bine delimitate şi exprimate, ale oricărui
program de reconstrucţie economică se numără:
a) producţia de mărfuri alimentare;
b) construcţia de locuinţe;
c) producţia destinată exportului;
d) consumul privat.
2. Consumul:
a) generează determinările cantitative ale producţiei;
b) este elementul esenţial în concepţia şi în desfăşurarea
activităţii economice;
c) verifică utilitatea bunurilor sau serviciilor;
d) este forţa motrice a producţiei.
3. În funcţie de mobilul lor formativ, nevoile se clasifică în:
a) nevoi de bunuri;
b) nevoi de bază ale existenţei;
c) nevoi de servicii;
d) nevoi generate de procesul de producţie.
4. În funcţie de caracterul nevoilor, nevoile se clasifică în:
a) nevoi sociale;
b) nevoi spirituale;
c) nevoi materiale;
d) nevoi psihologice.
5. În funcţie de natura valorii lor de întrebuinţare, există nevoi:
a) de hrană;
b) de transport;
c) de cultură;
 d) de îmbrăcăminte.
6. Nevoile sunt influenţate de factori legaţi de :
a) producţie;
b) dimensiunile şi structurile demografice;
c) condiţiile de muncă şi de viaţă ale societăţii;
d) investiţii.
7. În cadrul factorilor obiectivi de influenţă a nevoilor de consum, rolul
principal revine:
a) producţiei;
b) consumului;
c) cererii;
d) investiţiilor.
8. Condiţiile existenţei sociale, ca fenomene de influenţă a nevoilor,
vizează:
a) clima;
b) mediul geografic;
c) nivelul general de trai;
d) toate cele de mai sus.
9. Producţia se clasifică în:
a) producţie necomercială;
b) producţie anticomercială;
c) producţie comercială;
d) toate cele de mai sus.
10. În cadrul producţiei necomerciale se includ:
a) serviciiile realizate de către gospodării, prin utilizarea
personalului casnic;
b) toate tipurile de servicii;
 c) numai produsele ecologice;
d) serviciile prestate de către instituţiile şi societăţile de
administraţie publică sau privată, cu titlu gratuit sau
cvasigratuit.
11. În funcţie de locul acestuia în asigurarea evoluţiei societăţii,
consumul se clasifică în:
a) consum mixt;
b) consum iniţial;
c) consum final;
d) consum intermediar.
12. La nivelul unei ţări, consumul final include:
a) consumul gospodăriilor;
b) consumul indivizilor;
c) consumul unităţilor de administraţie privată;
d) consumul unităţilor de administraţie publică.
13. Bunurile durabile achiziţionate de instituţiile militare din cadrul
administraţiei publice sunt destinate:
a) consumului intermediar;
b) consumului final;
c) consumului iniţial;
d) consumului mixt.
14. În funcţie de tipul produselor implicate în procesul său de
realizare, consumul se poate structura pe următoarele grupe:
a) produse alimentare;
b) produse nealimentare;
c) energie;
d) servicii.
15. În funcţie de durata de viaţă a produselor, există consum de:
a) bunuri durabile;
b) bunuri nedurabile;
c) bunuri semidurabile;
d) servicii.
16. În funcţie de volumul şi structura cheltuielilor efectuate de
populaţie în vederea satisfacerii diferitelor trebuinţe, se disting
următoarele fluxuri principale de cheltuieli destinate:
a) serviciilor;
b) bunurilor nedurabile;
c) bunurilor durabile;
d) tuturor celor de mai sus.
17. Bunurile durabile fac parte din capitalul consumatorului în
concepţia lui:
a) L. C. Thurow;
b) D. Korten;
c) R. L. Heilbroner;
d) G. Balandier.
18. Printre limitele consumului se numără cele impuse de către:
a) stat;
b) colectivitatea consumatorilor;
c) producători;
d) toţi cei de mai sus.
19. Noţiunea de propensiune a consumului a fost introdusă în ştiinţa
economică de către:
a) G. Pirou;
b) Ph. Kotler;
 c) P. Samuelson;
d) J. M. Keynes.
20. Printre fenomenele care au generat modificări importante în
modul de viaţă al populaţiei se numără:
a) expansiunea producţiei de masă;
b) perfecţionarea continuă a sistemelor de comunicaţie;
c) larga democratizare a vieţii sociale;
d) creşterea nivelului de instruire a populaţiei.
21. Primele încercări de surprindere a diferitelor aspecte privind
restructurarea în timp a consumului au fost efectuate de către:
a) Fr. Engels;
b) J. M. Keynes;
c) D. Ricardo;
d) E. Engel.
22. Bunurile de consum a căror elasticitate a consumului în raport cu
venitul este subunitară se numesc:
a) bunuri superioare;
b) bunuri de lux;
c) bunuri neutre;
d) bunuri inferioare.
23. Bunurile destinate întreţinerii sănătăţii reprezintă un exemplu de:
a) bunuri de lux;
b) bunuri neutre;
c) bunuri mixte;
d) bunuri inferioare.
24. Exprimarea în termeni econometrici a relaţiei dintre variaţiile
consumului gospodăriilor şi variaţiile venitului global se datorează lui:
 a) G. F. Stanlake;
b) G. Abraham- Frois;
c) J. M. Keynes;
d) R. L. Heilbroner.
25. Funcţiile consumului reprezintă creaţia lui:
a) J. M. Keynes;
b) L. C. Thurow;
c) J. S. Mill;
d) J. K. Galbraith.
26. Printre factorii care determină variaţia consumului se numără:
a) dinamica venitului;
b) evoluţia economiei naţionale;
c) efectul timpului;
d) efectul fenomenelor demografice, sociologice şi psihologice.
27. Printre variabilele de natură comercială care influenţează variaţia
consumului se numără:
a) creşterea cheltuielilor publicitare;
b) creşterea cheltuielilor de distribuţie;
c) evoluţia preţurilor diferitelor bunuri şi servicii;
d) evoluţia ratei dobînzii la vânzările pe credit.
28. Ideea introducerii decalajului temporal în modelul venit-consum
aparţine lui:
a) J. M. Keynes;
b) B. Bernier;
c) Y. Simon;
d) J. S. Dwesenberry.
29. Fenomenele privind proporţionalitatea între consum şi venit,
precum şi stabilitatea comportamentelor de consum sunt puse în
evidenţă prin:
a) teoria consumului intermitent;
b) teoria ciclului de viaţă;
c) teoria venitului permanent;
d) toate cele de mai sus.
30. Teoria venitului permanent a fost elaborată de către:
a) F. Modigliani;
b) S. Kuznets;
c) M. Friedman;
d) P. Samuelson.
31. Teoria constanţei consumului în decursul vieţii a fost elaborată
de:
a) B. Bernier;
b) F. Modigliani;
c) J. S. Mill;
d) M. Friedman.
32. În concepţia lui M. Friedman, principalul determinant al
cheltuielilor de consum îl reprezintă:
a) venitul curent;
b) venitul permanent;
c) economiile;
d) durata de viaţă a populaţiei.
33. În concepţia lui M. Friedman, venitul permanent se află în relaţie
cu:
 a) avuţia naţională;
b) rata dobânzii de pe piaţa financiară;
c) propensiunea marginală a consumului;
d) toate cele de mai sus.
34. În concepţia lui F. Modigliani, durata de viaţă a populaţiei se
împarte în următoarele perioade:
a) viaţa activă;
b) viaţa inactivă;
c) maturizarea;
d) retragerea din activitate.
35. În concepţia lui F. Modigliani, viaţa inactivă se referă la:
a) adolescenţi;
b) pensionari;
c) copii;
d) toţi cei de mai sus.
36. În concepţia lui F. Modigliani, dacă în cadrul fiecărei generaţii,
tinerii, activii şi pensionarii au acelaşi comportament şi dacă într-o
perioadă lungă a evoluţiei populaţiei este cuprinsă o proporţie
identică a etapelor active şi inactive, atunci:
a) propensiunea consumului rămâne constantă, iar
propensiunea economiilor se modifică;
b) propensiunea economiilor rămâne constantă, iar
propensiunea consumului se modifică;
c) propensiunea consumului şi propensiunea economiilor
rămân constante;
d) atât propensiunea consumului, cât şi propensiunea
economiilor se modifică.
37. În concepţia lui F. Modigliani, consumul se află în relaţie cu:
a) avuţia reală;
b) venitul curent;
c) propensiunea marginală a consumului;
d) consumul incompresibil.
38. Diferenţierea consumurilor după grupele de venituri aparţine lui:
a) M. Friedman;
b) S. Kuznets;
c) F. Modigliani;
d) J. M. Keynes.
39. Realizarea consumului presupune existenţa:
a) mărfurilor;
b) reţelelor comerciale;
c) mijloacelor de legătură între producători, distribuitori şi
consumatori;
d) tuturor celor de mai sus.
40. Consumul trebuie:
a) structurat pe sortimente de mărfuri;
b) localizat pe zone geografice;
c) structurat pe grupe de consumatori;
d) localizat pe tipuri de localităţi.

D. Care din următoarele propoziţii sau fraze sunt adevărate şi

care sunt false:
1. În orice economie, consumul se subordonează producţiei.
2. Adevăratul scop al activităţilor economice îl reprezintă consumul.
3. Consumul este atât element de declanşare a producţiei, cât şi
element de reglare a acesteia.
4. Consumul, ca act care constă în folosirea efectivă a bunurilor sau
serviciilor, este cel care verifică utilitatea acestora şi concordanţa lor
cu nevoile oamenilor.
5. În etapa contemporană, consumul a devenit un fenomen “de
masă” în toate ţările dezvoltate.
6. Omul, respectiv societatea, reprezintă obiectul nevoilor.
7. Subiectul nevoilor îl formează bunurile materiale şi spirituale,
precum şi celelalte condiţii de trai, impuse de organizarea socială a
oamenilor.
8. Prin volumul, structura şi diversitatea sa, consumul determină
dimensiunile şi complexitatea sistemului nevoilor.
9. Nevoia este o categorie deosebit de dinamică, evoluând sub
aspect cantitativ şi calitativ o dată cu dezvoltarea forţelor de
producţie ale societăţii.
10. Nevoile se situează înaintea posibilităţilor de satisfacere a
acestora.
11. Nevoia este determinată de producţie, dar şi nevoia exercită, la
rândul său, o influenţă asupra producţiei.
12. Nevoile reale se transformă în nevoi potenţiale o dată cu apariţia
produselor prin care ele pot fi satisfăcute.
13. Nevoile materiale se pot transforma în nevoi de ordin material
sau spiritual.
14. Nevoile materiale legate, în principal, de existenţa omului ca
fiinţă, sunt întotdeauna prioritare.
15. Unele nevoi se asociază, în timp ce altele se exclud.
16. Factorii de natură subiectivă, care influenţează nevoile, se impun,
mai ales, prin fenomene de ordin psihologic şi sociologic.
17. Acţiunea factorilor obiectivi de influenţă a nevoilor de consum
este subordonată incidenţelor factorilor economici subiectivi.
18. În cadrul unei economii de subzistenţă, cantitatea de bunuri
produsă este mai mică decât necesităţile reale ale populaţiei.
19. În cadrul unei economii dezvoltate, oamenii se specializează în
producerea unor bunuri sau a unor părţi din acestea şi, pe baza
diviziunii muncii, realizează o producţie mai mare de bunuri.
20. Consumul final, ca şi consumul intermediar, nu reprezintă un
element de formare a pieţei.
21. Mobila reprezintă un exemplu de bun nedurabil.
22. Detergenţii reprezintă un exemplu de bunuri semidurabile.
23. Chibriturile reprezintă un exemplu de bunuri nedurabile.
24. În ţările dezvoltate, în timp ce cheltuielile destinate asigurării
hranei tind să scadă semnificativ, cele destinate petrecerii timpului
liber sporesc.
25. În cadrul produsului naţional brut, cheltuielile de consum totale
reprezintă categoria cea mai importantă.
26. Cheltuielile de consum reprezintă unul dintre cele mai stabile
fluxuri de cheltuieli.
27. Întreprinzătorii, cumpărătorii de bunuri pentru investiţii şi
instituţiile publice sunt esenţialmente cei care determină amploarea
circuitului veniturilor şi cheltuielilor, orientarea evoluţiei şi
dimensiunile produsului naţional brut.
28. În procesul de realizare a cumpărăturilor, consumatorul rămâne
tributar categoriei sociale din care face parte şi, mai mult chiar,
categoriei sociale căreia ar dori să îi aparţină.
29. Propensiunea consumului reliefează şi tendinţa constantă a
gospodăriilor de a-şi spori consumul pe măsura creşterii veniturilor.
30. Pe măsura creşterii veniturilor, concomitent cu sporirea
consumului, populaţia tinde să-şi sporească şi economiile.
31. În perioadele de criză economică, atunci când veniturile
gospodăriilor se restrâng, o asemenea restrângere acţionează, în
principal, asupra consumului şi mai puţin asupra economiilor.
32. Modul în care sunt repartizate veniturile globale între consum şi
economii are la bază anumite obiceiuri de consum.
33. Propensiunea marginală a consumului şi propensiunea medie a
consumului sunt noţiuni identice.
34. Engel a observat că unele consumuri cresc mai repede decît
venitul naţional, altele mai încet, iar altele au acelaşi ritm.
35. Populaţiile cu nivel de viaţă scăzut cheltuiesc cea mai mare parte
a veniturilor pentru satisfacerea nevoilor de bază.
36. Pe măsura creşterii nivelului veniturilor, populaţia se orientează
spre achiziţionarea unor bunuri necesare confortului, petrecerii
agreabile a timpului liber, întreţinerii sănătăţii.
37. Funcţiile consumului nu trebuie considerate ca reprezentând
tipuri de consum individual, ci modele ale consumului global.
38. Consumul, în sine, este un element pasiv al fluxului economic
format de produsul naţional brut.
39. Mărimea consumului nu poate fi limitată de venit.
40. Examinate în dinamică, pe termen lung, proporţiile celor două
componente- consum şi economii- variază, mărimile lor absolute
rămânând relativ constante.
41. Unul dintre cele mai interesante fenomene care îşi pune
amprenta pe evoluţia raportului consum-venit îl constituie decalajele
care apar în ceea ce priveşte dezvoltarea economico-socială a
oricărui stat.
42. În opinia lui J. S. Dwesenberry, în perioadele de recesiune
gospodăriile îşi ajustează cheltuielile de consum în funcţie de
veniturile perioadei respective, nu şi în funcţie de veniturile perioadei
anterioare.
43. În perioadele de recesiune, consumatorii încearcă să menţină
constant nivelul consumului, făcând apel la economiile lor.
44. În perioadele de expansiune, consumul tinde să rămână
aproximativ constant, înregistrând creşteri lente.
45. Analiza datelor referitoare la evoluţia consumului în cadrul unor
perioade îndelungate de timp (2-5 decenii) reliefează faptul că apare
o relativă stabilitate a propensiunii medii a economiilor.
46. În concepţia lui F. Modigliani, viaţa inactivă este cea care asigură
constanţa evoluţiei consumului.
47. După retragerea din activitate, populaţia va utiliza avuţia
acumulată pentru completarea lipsurilor generate de scăderea
venitului curent.
48. În pofida absenţei venitului curent, viaţa inactivă se
caracterizează printr-o stabilitate normală a consumului.
49. Consumul trebuie structurat pe grupe de consumatori şi pe
sortimente de mărfuri.
E. Stabiliţi corespondenţa corectă:
1.
I. nevoi de bază ale existenţei; a) nevoia de hrană;
II. nevoi generate de procesul de b) nevoia de materii
producţie prime;
c) nevoia de
îmbrăcăminte;
d) nevoia de materiale
2.
I. consum intermediar; a) bunuri şi servicii utilizate în
II. consum final procesul de producţie;
b) bunuri şi servicii utilizate
pentru satisfacerea directă a
nevoilor umane
3.
I. bunuri durabile; a) automobile;
II. bunuri semidurabile b) articole textile;
c) articole din plastic;
d) televizoare
4.
I. bunuri nedurabile; a) articole din piele;
II. bunuri semidurabile b) pneurile;
c) carne;
d) pâine
5.
I. bunuri durabile; a) maşini de spălat;
II. bunuri nedurabile b) legume;
c) aparate de radio;
d) detergenţi
6.
I. propensiunea marginală a a) raportul dintre
consumului; consum şi venit;
II. propensiunea medie a consumului b) raportul dintre variaţia
consumului şi variaţia
venitului
7.
I. propensiunea marginală a a) modul de utilizare a
consumului; sporului de venit;
II. propensiunea medie a consumului b) modul de alocare a
veniturilor
8.
I. cheltuieli destinate hranei şi a) coeficient de
echipamentului casnic; elasticitate subunitar;
II. cheltuieli destinate dotării cu b) coeficient de
autoturisme, televizoare; elasticitate unitar;
III. cheltuieli destinate băuturilor c) coeficient de
elasticitate supraunitar
9.
I. viaţa activă; a) realizarea unui venit
II. retragerea din activitate curent ce depăşeşte
consumul;
b) utlizarea avuţiei
acumulate pentru
completarea lipsurilor
generate de scăderea
venitului curent
10.
I. teoria venitului permanent; a) avuţia naţională,
II. teoria constanţei consumului în venitul curent al unei
decursul vieţii perioade, rata dobânzii
pe piaţa financiară;
b) avuţia reală, avuţia
naţională, nivelul
preţurilor, venitul curent,
propensiunea marginală
a consumului, consumul
incompresibil

F. Rezolvaţi următoarele aplicaţii:

1. Se cunosc următoarele date:
- consumul (C) = 680 mld. u.m.;
- venitul (X) = 800 mld. u.m.
Să se calculeze propensiunea medie a consumului (c).
 Raportând valoarea consumului la cea a venitului se obţine
propensiunea medie a consumului c = 0,85.
2. Se cunosc următoarele date:
Venit (mld. u.m.) Consum (mld. u.m.)
600 480
700 560
Să se calculeze propensiunea marginală a consumului (c’).
Propensiunea marginală a consumului reprezintă raportul dintre
variaţia consumului şi variaţia venitului, respectiv:
c’ = (560 - 480) / (700 – 600) = 0,8.
3. Se cunosc următoarele date:
Venit (u.m.) Consum (u.m.)
3.000.000 2.800.000
3.500.000 3.200.000
Să se determine coeficientul de elasticitate a consumului (E).
Coeficientul de elasticitate a consumului în funcţie de venit
reprezintă raportul dintre propensiunea marginală a consumului şi
propensiunea sa medie. În urma efectuării calculelor se obţine:
E = 1/7 : 1/6 = 0,855 .
4. Se cunosc următoarele date:
- consumul (C) = 800 mld. u.m.;
- venitul (X) = 1.000 mld. u.m.
Să se calculeze propensiunea medie a consumului (c).
5. Se cunosc următoarele date:
Venit (mld. u.m.) Consum (mld. u.m.)
1.200 960
1.400 1.120
 Să se calculeze propensiunea marginală a consumului (c’).
6. Se cunosc următoarele date:
Venit (u.m.) Consum (u.m.)
6.000.000 5.600.000
7.000.000 6.400.000
Să se determine coeficientul de elasticitate a consumului (E).

IV. Teme de referate

1. Structura consumului în ţările europene ex-comuniste: o analiză

comparativă
2. Factori obiectivi şi subiectivi de influenţă a consumului
3. Structura consumului în România în perioada tranziţiei la
economia de piaţă
4. Evoluţia relaţiei consum- P.N.B. (produs naţional brut) în România
în perioada tranziţiei la economia de piaţă

V. Bibliografie selectivă

1. Patriche D. (coord.)- Economie comercială, Editura Economică,

Bucureşti, 1998;
2. Patriche D.- Marketing industrial, Coediţie Marketer şi Expert,
Bucureşti, 1994;
3. Heilbroner R. L., Thurow L. C.- Comprendre la macroeconomie,
Edition Economica, Paris, 1979;
4. Keynes J. M.- Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
5. Didier M.- Economia, regulile jocului, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994;
6. Kotler Ph.- Managementul marketingului, Editura Teora, Bucureşti,
1997;
7. Bernier B., Simon Y.- Initiation a la macroeconomie, Edition
Dunod, Paris, 1987;
8. Abraham- Frois G.- Economia politică, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1994

VI. Răspunsuri

B. C. D. E. F.
1. consumului 1. a, b, c, 1. fals 1. I a, c; II
d b, d
2. consumul 2. a, b, c, 2. adevărat 2. I a; II b
d
3. producţiei 3. b, d 3. adevărat 3. I a, d; II
b, c
4. nevoia 4. a, b, c 4. adevărat 4. I a, b; II 4. 0,8
c, d
5. trebuinţelor 5. a, b, c, 5. adevărat 5. I a,c; II 5. 0,8
d b, d
6. dorinţe 6. a, b, c, 6. fals 6. I b; II a 6. 0,855
d
7. consum 7. a 7. fals 7. I a; II b
8. comercială 8. d 8. fals 8. I a; II c;
 III b
9. servicii 9. a, c 9. adevărat 9. I a; II b
10. intermediar 10. a, d 10. adevărat 10. I a; II b
11. contractuale 11. c, d 11. adevărat
12. 12. a, b, 12. fals
propensiunea c, d
13. marginală 13. a 13. adevărat
14. venitul 14. a, b, 14. adevărat
c, d
15. Engel 15. a, b, 15. adevărat
c, d
16. elasticitate 16. d 16. adevărat
17. funcţiile 17. a, c 17. fals
18. avuţiei 18. d 18. adevărat
19. actualizată 19. d 19. adevărat
20. viaţă 20. a, b, 20. fals
c, d
21. 21. d 21. fals
incompresibil
22. d 22. fals
23. a 23. adevărat
24. c 24. adevărat
25. a 25. adevărat
26. a, b, 26. adevărat
c, d
27. a, b, 27. adevărat
 c, d
28. d 28. adevărat
29. b, c 29. adevărat
30. c 30. adevărat
31. b 31. fals
32. b 32. adevărat
33. a, b 33. fals
34. a, b, 34. adevărat
d
35. a, c 35. adevărat
36. c 36. adevărat
37. a, b, 37. adevărat
c, d
38. b 38. adevărat
39. d 39. fals
40. a, b, 40.fals
c, d
41. adevărat
42. fals
43. adevărat
44. adevărat
45. adevărat
46. adevărat
47. adevărat
48. adevărat
49. adevărat
F.
1. Raportând valoarea consumului la cea a venitului se obţine
propensiunea medie a consumului c = 0,85.
2. Propensiunea marginală a consumului reprezintă raportul dintre
variaţia consumului şi variaţia venitului, respectiv:
c’ = (560 - 480) / (700 – 600) = 0,8.
3. Coeficientul de elasticitate a consumului în funcţie de venit
reprezintă raportul dintre propensiunea marginală a consumului şi
propensiunea sa medie. În urma efectuării calculelor se obţine:
E = 1/7 : 1/6 = 0,855 .