Evoluția consumului de alimente din România în perioada 2015-2020

Pișec Anca Alina

Universitatea din Oradea
Facultatea de Științe Economice

Rezumat

Cuvinte cheie:

Introducere
Ultima etapă a mișcării veniturilor deținute este întrebuințarea sau folosirea acestuia.
După cum se poate observa în realitate, toți deținătorii sau proprietarii de venituri utilizează o
parte a lor pentru procurarea bunurilor obiectuale de consum alimentar și nealimentar, dar și
pentru servicii de consum, personale și obiective. Întrebuințarea acestor bunuri economice de
către populație și administrație pentru satisfacerea trebuințelor lor reprezintă consumul.
Satisfacerea trebuințelor economice ale oamenilor cu ajutorul bunurilor, deci consumul
reprezintă scopul final al oricărei producții. Consumul potrivit lui K. Marx, creează imboldul
pentru producție, deci consumul fixează în mod ideal obiectul producției, ca imagine interioară,
ca trebuință, ca mobil și ca scop. El creează obiectele prducției într-o formă încă subiectivă. Fără
trebuință nu e nici producție. Dar tocmai consumul reproduce trebuința1.
Așadar, putem considera consumul ca fiind ultimul act, actul final al activității și mișcării
economice, prin intermediul căruia se asigură existența oamenilor, satisfacerea unor trebuințe
generale ale societății și diferite condiții pentru progresul personalității umane 2.
Consumul de bunuri și servicii în statele membre ale SEE reprezintă un factor important
al utilizării globale a resurselor. Datorită comerțului global, consumul european (mai exact,
consumul de alimente și băuturi, utilizarea spațiilor locative și a mijloacelor care asigură

1
K. Marx, Bazele criticii economiei politice, volumul 1, Ed. Politică, București, 1972, p.25
2
Florea Adrian Gheorghe, Suport pentru studiu individual la disciplina Macroeconomie, Editura Universității din
Oradea, 2013, p. 85
mobilitatea, precum și turismul) produc presiuni și efecte ambientale din ce în ce mai mari la
nivel global. Cheltuielile cu consumul au crescut în UE cu 33% între anii 1990 și 2010.
Gospodăriile cheltuiesc de două până la șase ori mai mult decât sectorul public. Dacă la nivelul
pieței din țările dezvoltate, cererea este în mare parte concentrată datorită ponderii mari a
populației urbane, a dezvoltării rurale și regionale, al nivelului ridicat al autosuficienței
alimentare și a celui scăzut al autoconsumului, pe piața alimentară din România, fenomenul
autoconsumului generează distorsiuni mai mari din acest punct de vedere. Pentru produsele
agroalimentare fenomenul autoconsumului este încă extins, iar în cazul anumitor categorii de
populaţie (cu domiciliu stabil în zona rurală sau oraşele mici) el deţine o pondere mare în
acoperirea nevoilor de consum alimentar.
Prin elaborarea acestei lucrări îmi propun să ....

Consumul
Înţelegerea tiparelor de consum casnic presupune înţelegerea comportamentului uman.
Tiparele de consum în Europa diferă foarte mult de cele de acum 50 de ani. Cei mai importanţi
factori care ne determină consumul sunt veniturile crescânde, globalizarea economică, salturile
în progresul tehnologic (cum ar fi Internetul şi telefoanele mobile), scăderea numărului de
membri ai familiilor, îmbătrânirea populaţiei, precum şi habitatele şi culturile.
Consumul ca act economic reprezintă scopul final al sistemului economic, termenul
„consum” având aici un sens mai larg decât cel conferit în mod obișnuit în discuțiile economice.
Remarcăm adesea că societatea trebuie să se schimbe și că anumite obiceiuri de consum se
modifică; pe măsura trecerii timpului indivizii apreciază într-o măsură tot mai mare alte valori
decât cele asociate acumulării de bunuri de consum fizice. Prin termenul de „bun”, înțelegem de
asemenea noțiunea de „serviciu”.
Noțiunea de „consumator” trebuie de asemenea bine precizată, căci consumatorul în sens
economic este o ființă umană foarte simplificată. El posedă resurse inițiale, bunuri și servicii pe
care le deține (forță de muncă, bunuri pe care le are în proprietate) și are preferințe. Vis-a-vis de
două pachete diferite de bunuri x și y, el poate întotdeauna afirma: „prefer pe x lui y”, „prefer pe
y lui x” sau „îmi sunt indiferente”.3 Această idee de bază este justificată de observarea faptului că
consumatorii operează întotdeauna alegeri între diferite pachete; o teorie care să țină cont de
aceste alegeri poate fi construită pornind de la faptul că aceste alegeri reflectă preferințele
agentului respectiv.
Academia Științelor Comerciale din Franța definește în Abecedarul Științelor Economice
apărut în 1991 consumul intermediar astfel: pentru un produs dat – respectivul consum –
reprezintă acea valoare a produsului care dispare (prin încorporare sau integrare) în timpul unui
proces de producție, la sfârșitul căruia rezultă alt produs; consumul intermediar se opune astfel
consumului final, care satisface în mod direct o nevoie. În țara noastră, o importantă încercare de
delimitare a consumului intermediar de cel final aparține Comisiei Naționale pentru statistică,
instituție care operează în mod curent cu cele două categorii și care, în majoritatea publicațiilor
emise, definește consumul intermediar ca fiind „valoarea bunurilor (altele decât bunurile de
capital fix) și a serviciilor destinate pieței, consumate în procesul de producție”. Pe de altă parte,
ea definește consumul final ca fiind „valoarea bunurilor și serviciilor utilizate pentru satisfacerea
directă a nevoilor umane, individuale și colective” 4. Această definiție este în continuare
3
Bădulescu Alina, Suport pentru studiu individual la disciplina Microeconomie, Editura Universității din Oradea,
2013, p. 33
4
https://biblioteca.regielive.ro Comerț, Noțiunea de consum intermediar și poziționarea lui în cadrul mecanismului
pieței
dezvoltată pe cele două categorii de nevoi, individuale și colective, aparținând gospodăriilor
populației și administrației publice.
Principala destinație actuală a cheltuielilor gospodăriilor din România este consumul de
bunuri și servicii, al cărui ordin de mărime, în ultimul deceniu, a acoperit în jur de trei sferturi
din cheltuielile totale. Distribuția medie a cheltuielilor de consum ale gospodăriilor ce alcătuiesc,
la un moment dat, o anumită comunitate umană, definește în fapt modelul de consum mediu al
populației respective. Când un astfel de model este comparat cu modele aparținând altor
comunități, pot fi observate o serie de particularități comportamentale ce deosebesc între ele
populațiile respective, deși acestea pot să viețuiască în conjucturi socioculturale sau geo-politice
relativ apropiate5.
Stanciu și colaboratorii au scos în evidență tendințele manifestate pe piața alimentară din
România, apreciind că produsele tradiționale, în special cele din categoria produselor de
panificație, lactate, preparate din carne și băuturi au început să fie din ce în ce mai prezente în
rețelele naționale de comerț cu amănuntul. Deși există măsuri guvernamentale de susținere a
sectorului, numărul de alimente tradiționale înregistrat la nivel național este redus. Piața
produselor alimentare tradiționale are un grad de concentrare ridicat, iar din punct de vedere
geografic există discrepanțe majore între diferite regiuni și județe la nivel național 6.

5
https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=73049
6
https://www.amfiteatrueconomic.ro/temp/Articol_2858.pdf , p. 4