Grile Micro Toate Cap

1.
Componentele științei economice sunt:

a) Științele economice fundamentale;
b) Științele economice funcționale(management,marketing,statistică,contabilitate,finanțe-
bănci,etc.);
c) Științele teoretico-aplicative de ramură;
d) Științele economice de graniță;
e) Toate cele de mai sus.
2. Care din definiţiile de mai jos, date sistemului ştiinţelor economice, sunt adevărate?
a) Sistemul ştiinţelor economice studiază viaţa economică din punct de vedere al
aspectelor social umane;
b) Sistemul ştiinţelor economice apare ca un sistem global format dintr-o
multitudine de subsisteme, în centrul căruia se află economia;
c) Sistemul ştiinţelor economice reprezintă un ansamblu de discipline relativ
autonome care se ocupă cu studierea, generalizarea şi previzionarea proceselor şi
fenomenelor economice dintr-o anumită zonă;
d) Sistemul ştiinţelor economice pune bazele definirii elementelor comune fundamentând
sensul de mişcare al vieţii economice şi modul de acţiune;
e) Sistemul ştiinţelor economice studiază fenomenele şi procesele economice pe plan
naţional şi internaţional.
3. Care din următoarele puncte de vedere vizează caracterul obiectului ştiinţei economice:
a) Economia este atât o ştiinţă natural-spirituală, cât şi o ştiinţă socială;
b) Ştiinţa economică se află într-un dialog viu, permanent cu toate ştiinţele pe care le-a
inventat omul;
c) Ştiinţa economică are caracter teoretic;
d) Știința economică are caracter practice;
e) Toate afirmaţiile sunt reale;
4. Când teoria economică urmăreşte să dea răspuns la toate întrebările: “Ce-i de făcut?, Cu ce
mijloace?, Cum trebuie acţionat?”, ştiinţa economică este considerată:
a) Ştiinţă economică pozitivă;
b) Ştiinţă economică normativă;
c) Atât ştiinţă economică pozitivă cât şi normativă;
d) Ştiinţă economică reală;
e) Toate afirmaţiile sunt adevărate.
5. Economia faptică reală reprezintă:

a) O masă de bunuri şi servicii economice rezultate din activităţile şi procesele respective;
b) Un sistem integrat de relaţii sociale ce au loc între subiecţii economici;
c) Un ansamblu de procese economice de producţie, repartiţie, schimb şi consum;
d) Toate afirmaţiile sunt corecte;
e) Numai afirmaţia “c” este corectă.
6. Care din definiţiile de mai jos, date economiei normative sunt adevărate:
a) Se ocupă cu investigarea modurilor în care diferiţii agenţi economici își desfășoară
activitatea;
b) Se prezintă ca o totalitate de participanţi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi
proceselor producătoare de bunuri şi servicii;
c) Scopul cercetării economice este explicativ, teoretic, răspunzând la întrebările: Ce
este?, De ce este?, Cum este?
d) Este o teorie care se bazează pe judecăţi de valoare şi principii etice, care
reprezintă expresia unor opinii şi de aceea are legătură cu ceea ce ar trebui sau ar
fi cazul să se întâmple;
e) Caracterul normativ se manifestă atunci când scopul analizei este aplicativ şi îşi
propune să arate cum trebuie, în ce mod şi în ce fel trebuie să se schimbe o
activitate economică.
7. Ce studiază Economia politică?

a) Faptele, comportamentele şi procesele economice prin care oamenii tind să-şi
satisfacă nevoile cu ajutorul resurselor rare;
b) Producerea de bunuri economice utilizând mijloace limitate;
c) Comportamentul omului în lupta pentru supravieţuire;
d) Ansamblul ideilor privind societatea;
e) Toate afirmaţiile sunt false.
8. Obiectul economiei politice cuprinde:

a) Viața economică abordată ca întreg;
b) Relațiile economice ce se stabilesc între oameni în procesele de producție;
c) Studiul bogăției materiale;
d) Știința schimbului de mărfuri;
9. Economia politică foloseşte în procesul cunoaşterii următoarele metode:

a) Metoda inductivă şi deductivă, metoda analogiei, metoda logică;
b) Metoda “ceteris paribus” ;
c) Metoda matematică, statistică, istorică;
d) Metoda abstractizării;
e) Toate metodele;
.
10. Care din definiţiile date conceptului de lege economică sunt adevărate?
a) Sporirea cantităţii utilizate dintr-o anumită resursă, în condiţiile în care cantităţile
utilizate din celelalte resurse rămân constante;
b) Reflectă modificarea unui anumit fenomen care exercită influenţe asupra altor
fenomene;
c) Reflectă posibilitatea de a alege o alternativă dintr-o mulţime de variante posibile;
d) Reflectă modul de structurare, organizare, intercondiţionare şi funcţionare a
diferitelor verigi ale vieţii economice;
e) Toate variantele sunt adevărate.
11. Precizaţi care sunt criteriile de grupare a legilor economice:

a) Durata şi rolul acţiunii;
b) Rolul îndeplinit în cadrul sistemului de legi;
c) Tendinţa de creştere a producţiei;
d) Înclinaţia oamenilor către consum;
12. Care din următoarele metode sunt utilizate de ştiinţa economică în procesul cunoaşterii?
a) Metoda metafizică;
b) Metoda dialectică;
c) Metoda comparativă;
d) Analiza şi sinteza;
e) Toate metodele.
13.La nivel microeconomic,economia politică studiază:

a) Comportamentul individual al muncitorilor pe timpul celor opt ore de program;
b) Procesul de proiectare a noilor produse;
c) Organizarea producției pe plan national;
d) Comportamentul individual al diferiților agenți
economici(gospodării,firme,industrii);
e) Relațiile dintre agenții economici în cadrul producției,schimbului ,distribuției și
consumului de bunuri și servicii.
14. O problemă microeconomică se transformă într-o problemă macroeconomică, atunci

când:
a) Asigură echilibrul între cererea şi oferta globală;
b) Asigură echilibrarea balanţei comerciale şi a balanţei de plăţi externe;
c) Derivă din formarea şi consolidarea unei economii naţionale;
d) Derivă din formarea şi consolidarea unei economii mondiale;
e) Antrenează măsuri şi acţiuni din partea participanţilor în sensul încadrării
problemelor în limite normale de desfăşurare.
15. Care sunt grupurile de activităţi cuprinse în structura economiei reale?

a) Producţia, reproducţia, circulaţia şi consumul;
b) Producţia, repartiţia, schimbul şi consumul;
c) Reproducţia, distribuţia, circulaţia şi consumul;
d) Repartiţia, schimbul şi producţia;
e) Nici o variantă nu este corectă.
16. Care este ultimul stadiu al mişcării bunurilor economice?

a) Repartiţia;
b) Reproducţia;
c) Producţia;
d) Schimbul;
e) Consumul.
17.Activitatea economică reprezintă:
a) Totalitatea activităților prin care oamenii își asigură bunurile pentru a-și satisface
nevoile;
b) Activitățile prin care oamenii își asigură doar bunurile materiale;
c) Activitățile prin care oamenii își asigură doar serviciile;
d) Numai activitățile prin care se asigură bunurile de strictă necesitate;
e) Numai activitățile prin care se asigură bunurile de folosință îndelungată.
18.Activitatea economică reprezintă:

a) Este o activitate umană;
b) Este o activitate specifică fiinţelor vii;
c) Este o activitate spirituală;
d) Este o activitate de producţie;
e)Este o activitate morală.
19.Care dintre următoarele caracteristici nu aparțin activității economice?

a) Este principala formă de activitate practicată;
b) Este o acțiune cu finalitate;
c) Este independent de mediul natural;
d) Este o activitate eminamente practică,transformatoare;
e) Este guvernată de principiul raționalității.
20. Care din definiţiile date activităţii umane sunt adevărate?

a) Activitatea umană urmăreşte descoperirea unor teorii cu privire la legile universului;
b) Activitatea umană urmăreşte realizarea bunurilor economice;
c) Activitatea umană se bazează pe consumul de energie fizică;
d) Activitatea umană urmăreşte satisfacerea nevoilor existente la un moment dat în societate;
e) Activitatea umană reprezintă forma concretă de manifestare a omului pentru a-şi
asigura cele necesare vieţii.
21.Din punct de vedere al raporturilor dintre om și natură,activitățile umane se pot grupa în:
a) Activități practice;
b) Activități intelectuale;
c) Activități teoretice;
d) Activități fizice;
e) Activități creative.
22. În calitatea ei de domeniu autonom al societății, activitatea economică este generată de doi
factori :
a) Existența intereselor economice,rezultate din conștientizarea nevoilor economice;
b) Existența intereselor personale,rezultate din conștientizarea nevoilor economice;
c)Existența unor resurse limitate,ce pot fi folosite pentru realizarea bunurilor economice;
d) Existența unor resurse nelimitate,ce pot fi folosite pentru realizarea bunurilor economice;
e) Existența unor resurse rare,ce pot fi folosite pentru realizarea bunurilor economice.
23. Din punct de vedere al conținutului și finalității activității economice desfășurate de

oameni,activitățile se pot grupa în:
a) Activități de repetare și reproducere;
b) Activități de organizare sau dezorganizare;
c) Activități normale;
d) Activități anormale;
e) Activități individuale.
24. Satisfacerea nevoii poate fi realizată prin două căi principale:

a) Prin autoconsum;
b) Numai direct, cu bunuri obținute prin mijloace proprii;
c) Doar cu bunuri obținute prin intermediul schimbului;
d)Direct, cu bunuri obținute cu mijloace proprii și indirect, prin schimb;
e) Prin consum de bunuri.
25. Ce reprezintă munca?

a) O activitate specifică muncii intelectuale ;
b) O realitate economică amplă;
c) O resursă abundentă în societate;
d) Factorul activ şi determinant îndreptat spre un anumit scop;
26.Care dintre următoarele răspunsuri reprezintă un dezavantaj al diviziunii muncii?

a) Creșterea productivității muncii;
b) Utilizarea mașinilor;
c) Creșterea riscului de șomaj;
d) Mărimea pieței;
e) Libertatea comerțului.
27. Potrivit lui Adam Smith, avantajele specializării se referă la:

a) Scăderea rodniciei muncii;
b)Îmbunătăţirea metodelor de lucru pentru economisirea timpului şi materialelor;
c)Utilizarea ineficientă a echipamentelor de producţie;
d)Scăderea îndemânării, în cadrul unui câmp limitat de activitate;
e) Computerizarea şi robotizarea producţiei ce imprimă o producţie cu flux continu.
28.Dezavantajele specializării se referă la:

a) Creşterea producţiei terţiare (de servicii);
b) Scăderea producţiei terţiare (de servicii);
c) Instabilitatea industrială şi tulburările sociale;
d) Scăderea şomajului structural, regional şi general ca urmare a modificării cererii pentru un
anumit produs;
e) Creșterea rodniciei muncii.
29. Care sunt grupurile de activităţi cuprinse în structura economiei reale?

a) Producţia, reproducţia, circulaţia şi consumul;
b) Producţia, repartiţia, schimbul şi consumul;
c) Reproducţia, distribuţia, circulaţia şi consumul;
d) Repartiţia, schimbul şi producţia;
e) Acumularea,creditarea,rambursarea creditelor.
30.Marcaţi din enumerările de mai jos pe cele care reprezintă trăsături ale nevoilor umane:
a) Totalul nevoilor rămâne neschimbat deoarece creşterea unora se realizează pe seama diminuării
altora;
b) Pe măsura dezvoltării societăţii nevoile sociale şi spirituale scad ca importanţă;
c) Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere;
d) Nevoile umane sunt limitate ca număr;
e) Nevoile umane sunt limitate în capacitate.
31.Precizaţi din enumerările de mai jos pe acelea care reprezintă trăsături ale nevoilor
(trebuinţelor) economice:
a) Intensitatea unei nevoi se află în permanenţă în raport direct proporţional cu gradul de
satisfacere al acesteia;
b)Au caracter complex, prezentându-se ca o mulţime de trebuinţe complementare,
concurente şi substituibile;
c) Nevoile economice se sting prin satisfacere;
d) Au o dublă determinare, obiectivă și subiectivă;
e) Au caracter istoric şi devin limitate ca număr.
32.Precizaţi care din legităţile trebuinţelor enumerate mai jos sunt reale:
a) Scăderea şi diversificarea trebuinţelor;
b) Inelasticitatea trebuinţelor;
c) Substituirea trebuinţelor;
d) Complementaritatea trebuinţelor;
e) Interacţiunea trebuinţelor.
33.Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi:

a) Servicii de consum personal;
b) Doar bunuri economice;
c) Doar bunuri libere;
d) Doar servicii;
e) Atât bunuri libere cât și bunuri economice.
34.Ştiinţa economică studiază:

a) Creşterea şi diversificarea trebuinţelor;
b) Cunoaşterea şi folosirea resurselor;
c) Realizarea şi folosirea unor tehnici şi tehnologii noi;
d) Cum pot fi satisfăcute trebuinţele nelimitate cu resurse limitate;
e) Realizarea de noi bunuri economice.
35.Interesele pot fi definite ca:

a) Raporturile existente între oameni;
b) O formă de conştientizare a trebuinţelor de viaţă ale oamenilor;
c) Dorinţe ale indivizilor, grupurilor sociale sau comunităţii locale;
d) Raporturi între oameni ce determină o anumită activitate legată de acoperirea unor nevoi;
e) Forma de manifestare a trebuințelor economice.
36.Din punct de vedere al subiecților la care se referă,interesele pot fi clasificate astfel:

a) Interese periodice și rare;
b)Interese naționale și internaționale;
c) Interese individuale și de grup;
d) Interese economice indirecte;
e) Interese generale.
37.Care din enumerările de mai jos definesc corect resursele?

a)Resursele reprezintă toate elementele pe care omul le foloseşte în activitatea sa pentru a-
şi satisface trebuinţele;
b)Resursele reprezintă doar acele elemente oferite de natură;
c)Resursele reprezintă factori de producţie;
d)Resursele reprezintă bunurile de capital;
e)Resursele reprezintă bunurile utilizate pentru consumul populaţiei.
38.Resursele de care dispune societatea pot fi:

a) Resurse natural-individuale şi derivate;
b) Resurse originare sau primare;
c) Resurse natural-materiale;
d) Resurse nelimitate ;
e) Resurse nerecuperabile şi superioare.
39.Caracteristica principală a resurselor este următoarea:

a) Raritatea;
b) Abundența;
c) Utilitatea;
d) Calitatea;
e) Finalitatea.
40.Ansamblul activităților interdependente prin care oamenii utilizează resurse limitate,cu

întrebuințări alternative,pentru a produce bunuri economice în vederea acoperirii nevoilor
concrete nelimitate,reprezintă:
a) În principal producerea de servicii;
b) Activități independente de producerea de bunuri;
c) Repartiția veniturilor;
d) Schimbul de bunuri alimentare;
e) Economia.
41.Resursele sunt limitate în sensul că:

a) Scad continuu;
b) Nu se regenerează;
c) Nu se recuperează;
d) Nu se reproduc;
e) Sunt insuficiente în raport cu nevoile.
42.Risipa de resurse apare,în principal, atunci când:

a) Consumul de resurse este pe măsura tehnologiei dominante;
b) Se produce ce nu se cere;
c) Se produce ce secere;
d) Se produce cât se cere;
e) Se respectă calitatea produselor.
43.Aprecierea conform căreia,”rolul științei economice este să explice procesul prin care
individul este servit”aparține lui:
a) J.K.Galbraith;
b) J.M.Keynes;
c) P.Samuelson;
d) R.Lipsey;
e) A. Crhrystal;
44.Problemele de bază ale economiei sunt:

a) Ce producem sau cum producem?
b) Ce producem? Cât producem?
c) Cât producem? Pentru cine producem?
d) Ce producem? Cât producem? Cum producem? Pentru cine producem?
e) Ce și cât producem fără a avea importanță cum producem.
45.Care sunt cerinţele pentru a se putea obţine o stare de optim sau de eficienţă economică?
a) Optimul mixului de produse finale;
b) Optimul în distribuţie;
c) Optimul schimburilor;
d) Optimul în prestări de servicii;
e) Toate variantele.
46.Costul de oportunitate reprezintă:

a) Un concept sinonim cu frontiera posibilităților de producție;
b) Un concept similar ratei marginale de substituție;
c) Costul contabil;
d) Costul informării în vederea încheierii unui contract;
e) Cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificate în favoarea variantei alese.
47. Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă:

a) Posibilitatea de a alege o afacere într-un domeniu;
b) Prețul celei mai slabe alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai multe
variante posibile,în alocarea resurselor;
c) Alocarea resurselor pentru o afacere;
d) Prețul celei mai bune alternative sacrificate, atunci când se face o alegere între mai
multe variante posibile,în alocarea resurselor;
e) Cheltuielile făcute de o persoană pentru deschiderea unei afaceri.
48.Raționalitatea economică presupune:

a) Respectarea regulii maximului doar pe termen scurt;
b) Respectarea regulii minimului doar pe termen lung;
c) Utilizarea mijloacelor limitate astfel încât satisfacerea nevoii să fie maximă;
d) Maximizarea rezultatelor utile la mijloacele date folosite doar pe termen lung;
e)Minimizarea mijloacelor folosite pentru obținerea rezultatelor dorite doar pe termen lung.
49.Incertitudinea poate fi definită ca fiind:

a) Expresia producerii cu precizie a evenimentelor într-un orizont de timp anticipat;
b) O formă probabilă de producerea unor fenomene sau procese;
c) O formă concretă pe care o îmbracă pierderile în afaceri;
d) Starea de nesiguranţă cu privire la viitor;
50. Precizaţi din enumerarea de mai jos principalele forme sub care apar riscurile:
a) Riscuri determinate de incertitudini politice, financiare şi juridice;
b) Riscuri determinate de schimbări în tehnologia de producţie;
c) Riscuri determinate de incertitudini în economia de piaţă concurenţială;
d) Riscul de ţară;
e) Toate variantele sunt corecte.
51. Economia naturală reprezintă acea formă de organizare şi funcţionare în care:

a) Sunt satisfăcute numai trebuinţele comunităţilor, iar cele proprii reprezintă o preocupare
exclusivă a fiecăruia;
b) Trebuinţele sunt satisfăcute apelându-se la schimbul de produse care reprezintă scopul oricărei
iniţiative;
c) Sunt satisfăcute numai nevoile individuale;
d) Nevoile individuale sau colective se satisfac prin autoconsum fără a fi nevoie de schimb;
e) Nevoile oamenilor se satisfac apelându-se la bunurile oferite direct din natură.
52. În evoluţia istorică a societăţii apar următoarele situaţii ale economiei naturale:
a) Este pe cale de dispariţie;
b) Are o pondere diferită, în funcţie de domeniul de activitate şi gradul de dezvoltare
a pieţei;
c) Este cea mai răspândită formă de organizare şi funcţionare a economiei contemporane;
d) A fost desfiinţată;
e) Este acea formă de organizare şi funcţionare a activităţii economice care n-a cunoscut
nici o schimbare de la apariţie până în prezent.
53. Economia de schimb reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice

caracterizată prin:
a) Bunurile sunt destinate schimbului prin actul de vânzare-cumpărare realizat pe piaţă;
b) Are loc specializarea agenţilor economici în producerea unor bunuri diferenţiate, pe
baza diviziunii muncii;
c) Asigură un grad superior de satisfacere a trebuinţelor comparativ cu economia naturală;
d) Toate variantele sunt adevărate;
e) Numai varianta “a” este adevărată.
54. Economia de schimb a apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societăţii, având la bază
următoarele condiţii:
a) Existenţa diviziunii sociale a muncii;
b) Existenţa unor neînţelegeri între agenţii economici;
c) Raritatea bunurilor economice;
d) Imposibilitatea de a mai continua ca fiecare să lucreze numai pentru el, ci şi pentru
ceilalţi agenţi economici;
e) Existenţa autonomiei şi independenţei producătorilor.
55. Economia de schimb este sinonimă cu:

a) Economia naturală;
b) Economia de piaţă;
c) Economia marfară;
d) Economia centralizată;
e) Economia modernă.
56. Diviziunea muncii reprezintă o formă de organizare a activităţii economice în care:

a) Agenţii economici realizează o eficienţă radicală a activităţilor pe care le efectuează;
b) Fiecare agent economic produce toate bunurile necesare satisfacerii trebuinţelor sale de
existenţă;
c) Fiecare agent economic se specializează executând numai o anumită activitate
economică din care obţine bunuri economice specifice;
d) Satisfacerea trebuinţelor fiecăruia implică şi consumul de bunuri produse de
alţii,dar procurate prin intermediul schimbului;
57. Reprezintă consecinţe ale diviziunii muncii:

a) Specializarea agenţilor economici;
b) Progresul economic;
c) Creşterea eficienţei economice;
d) Creşterea interdependenţelor dintre agenţii economici;
e) Toate răspunsurile sunt corecte.
58. Privită în ansamblu, diviziunea muncii are consecinţe complexe care afectează atât
societatea, cât şi fiecare agent economic deoarece:
a) Determină creşterea eficienţei economice care este un factor important al progresului
indivizilor şi popoarelor;
b) Fiecare agent economic produce o cantitate de bunuri economice peste propriile
necesităţi;
c) Agentul economic independent nu are nici o legătură cu alţi agenţi economici;
d) Deoarece măreşte randamentul, diviziunea muncii contribuie la satisfacerea tuturor
trebuinţelor existente în societate;
e) Fiecare agent economic execută o muncă pe care nimeni altcineva n-o mai poate
executa în societate.
59. Autonomia, independenţa producătorilor, este o condiţie fundamentală a economiei de

schimb care se caracterizează prin:
a) Libertatea nelimitată a agenţilor economici;
b) Se realizează în funcţie de interesul statului astfel încât acesta să se impună în
exclusivitate pentru bunul mers al societăţii;
c) Se întemeiază pe o anumită formă de proprietate, în primul rând pe proprietatea
privată;
d) Este expresia libertăţii agenţilor economici de a acţiona pentru realizarea
propriilor interese în tot ceea ce întreprind;
e) Punerea intereselor statului mai presus de orice.
60. Economia de comandă se caracterizează prin:

a) Este o economie eficientă;
b) Este o economie mixtă;
c) Este o economie naturală;
d) Este o economie birocratizată;
e) Este o economie etatizată.
61. Prin ce se caracterizează economia de piaţă?

a) Preţurile se formează liber prin jocul cererii şi ofertei;
b) Concurenţa nu reprezintă un obiectiv major al activităţii;
c) Deciziile economice nu pot fi luate în mod liber de indivizi şi firme;
d) Prin intermediul pieţei se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă;
e) Indivizii nu pot acţiona pe baza intereselor proprii şi a eficienţei economice.
62. Trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă sunt:

a) Diviziunea muncii;
b) Atributele proprietăţii;
c) Rentabilitatea economică;
d) Maximizarea libertăţii de acţiune a agenţilor economici;
e) Cadrul instituţional democratic în care proprietatea privată este dominantă.
63. Premisele pe care este construit modelul teoretic al economiei de piaţă sunt:
a) Asigură maximizarea satisfacţiei tuturor participanţilor la schimb;
b) Stimulează creativitatea şi iniţiativa agenţilor economici;
c) Statul intervine în toate deciziile agenţilor economici;
d) Mecanismul pieţei nu poate asigura echilibrul cererii şi ofertei;
e) Dreptul de proprietate nu este garantat.
64. Economia mixtă se caracterizează prin:

a) Existenţa statului democratic, care supraveghează funcţionarea pieţei;
b) Existenţa unor preţuri libere;
c) Existenţa pluralismului formelor de proprietate;
d) Toate variantele sunt false;
65. Care din enunţurile de mai jos reprezintă atribute ale proprietăţii?
a) Dreptul de posesiune, utilizare şi uzufruct;
b) Dreptul de posesiune, utilizare, asociere şi uzufruct;
c) Dreptul de posesiune, utilizare, dispoziţie şi uzufruct;
d) Dreptul de posesiune, utilizare, asociere şi dispoziţie;
e) Toate variantele de mai sus.
66. Formele de proprietate:

a) Se manifestă în funcţie de nivelul de dezvoltare al societăţii;
b) Exprimă modalităţi de combinare a proprietăţii private cu cea publică;
c) Sunt total independente una faţă de alta;
d) Coexistă în cadrul aceleiaşi ţări;
e) Îşi manifestă mobilitatea prin libera iniţiativă şi libertatea agenţilor economici.
67. Competiţia dintre formele de proprietate este generată de:

a) Afirmarea şi promovarea progresului tehnic;
b) Creşterea cheltuielilor pentru ridicarea calităţii;
c) Poziţia proprietăţii private în raport cu cea publică;
d) Concurenţa între subiecţii proprietăţii;
e) Dreptul democratic al membrilor societăţii de a prefera o formă sau alta de proprietate;
68. Care din atributele proprietăţii nu sunt exercitate de indivizii proprietari neproducători?
a) Posesiunea;
b) Înstrăinarea;
c) Utilizarea;
d) Uzufructul;
e) Administrarea.
69. Pentru a defini proprietatea şi a exprima corect conţinutul acesteia este necesar să avem în
vedere:
a) Formele sub care poate să apară proprietatea;
b) Numai obiectul proprietăţii;
c) Numai subiectul proprietăţii;
d) Atât obiectul cât şi subiectul proprietăţii;
e) Atributele raportului economic de proprietate.
70. Obiectul proprietăţii îl constituie:

a) Venitul unei moşteniri;
b) Bunurile libere;
c) Bunurile, serviciile produse în societate;
d) Realităţile materiale ale pieţei;
e) Orice obiect aflat în folosinţă personală.
71. Înstrăinarea totalităţii atributelor proprietăţii poate avea loc prin:
a) Concesionare;
b) Ipotecare;
c) Vânzare-cumpărare;
d) Moştenire;
e) Arendare.
72. Care din enunţurile de mai jos nu reprezintă atribute ale proprietăţii?
a) Dreptul de posesiune;
b) Dreptul de utilizare;
c) Dreptul de angajare într-o unitate economică;
d) Dreptul de dispoziţie;
e) Dreptul de asociere.
73. Forma de proprietate mixtă naţională ia naştere prin:

a) Asocierea mai multor persoane fizice;
b) Asocierea unor persoane fizice şi juridice ale căror proprietăţi (private şi publice)
au forme diferite;
c) Asocierea mai multor persoane juridice a căror proprietate are caracter public;
d) Asocierea mai multor persoane juridice a căror proprietate are caracter particular;
e) Asocierea mai multor persoane juridice indiferent de caracterul particular sau public al
proprietăţii acestora.
74. Pluralismul formelor de proprietate poate exista:

a) Într-o economie de comandă;
b) Într-o economie de schimb;
c) Într-o economie de piaţă;
d) Într-o economie naturală;
75. Fundamentul libertăţii de acţiune în economia de piaţă îl reprezintă proprietatea deoarece:

a) Conferă proprietarilor capacitatea de a impune altora principiile lor obiective;
b) Conferă proprietarilor dreptul de a dispune de bunurile tuturor;
c) Asigură mijloacele cu care proprietarul face orice doreşte, indiferent dacă este legal sau
nu;
d) Permite numai proprietarilor să fie egali între ei în funcţie de mărimea proprietăţii pe
care o deţin;
e) Reprezintă sursa determinantă a intereselor pe care le au agenţii economici.
76. Libera iniţiativă sau libertatea economică are cea mai mare dezvoltare în economia de piaţă
pentru că:
a) În cadrul acestei forme de economie, concurenţa are caracter complex;
b) Gradul de cultură şi civilizaţie al societăţii este cel mai înalt;
c) Economia de piaţă se întemeiază pe proprietatea privată care cunoaşte cea mai mare
dezvoltare;
d) Se bazează în exclusivitate pe resursele proprii;
e) Se bazează pe cele mai noi realizări tehnico-ştiinţifice.
77. Tipul renan al economiei de piaţă se caracterizează prin:

a) Un sistem de învăţământ slab;
b) Grad redus de securitate economică;
c) Sistemul bancar este bine organizat;
d) Fiscalitatea directă, ridicată, fiind impozitate atât veniturile cât şi capitalul;
e) Un sistem dezavantajos de pensii şi alocaţii familiale.
78. Tipul neoamerican al economiei de piaţă se caracteri-zează prin:

a) Baza politicii economice o constituie stimularea ofertei;
b) Preţurile bunurilor economice depind în mare măsură de condiţiile aleatorii ale
pieţei;
c) Grad ridicat de securitate economică faţă de riscuri;
d) Clasa mijlocie este numeroasă;
e) Piaţa are rol neglijabil în circulaţia bunurilor.
79. Modelul neoclasic se caracterizează prin:

a) Sistemul economic nu poate fi în echilibru la ocupare deplină;
b) Variabila de comandă este considerată a fi oferta;
c) Variabila de comandă este considerată a fi cererea;
d) Statul trebuie să asigure o masă monetară în concordanţă cu nivelul de producţie
şi necesităţile circulaţiei;
e) Colectivitatea îşi asumă responsabilitatea în rezol-varea problemelor individului.
80. Care din elementele de mai jos exprimă valoarea banilor?

a) Cantitatea de aur de care dispune banca centrală;
b) Cantitatea de valută cumpărată cu o unitate monetară;
c) Cantitatea de bunuri şi servicii ce se poate cumpăra cu o unitate monetară;
d) Încrederea agenţilor economici faţă de monedă;
e) Raportul în care se schimbă cu alte monede.
81. Care sunt funcţiile îndeplinite de bani în concepţia teoriei clasice?

a) Mijloc de schimb şi stimulare a activităţii economice;
b) Instrument al circulaţiei mărfurilor şi mijloc de comparaţie;
c) Măsură a valorii, mijloc de circulaţie, mijloc de plată;
d) Mijloc de tezaurizare şi bani universali;
82. Care din enunţurile următoare exprimă azi funcţii ale banilor?
a) Mijloc de măsură a valorii,de schimb, de plată;
b) Mijloc de schimb, de plată, simbol al avuţiei, instrument de măsură a inflaţiei;
c) Mijloc de plată a valorilor şi încasare a profitului;
d) Mijloc de rezervă şi bani universali;
e) Rezervă de valoare şi mijloc de apreciere a ofertei economice a unei ţări.
83. Care din următoarele elemente desemnează primele forme concrete de bani?
a) Resursele naturale;
b) Anumite bunuri care îndeplinesc rolul de intermediar şi de etalon pentru
măsurarea celorlalte bunuri;
c) Toate bunurile;
d) Metalele preţioase;
84. Noţiunea de piaţă desemnează:

a) Ansamblul relaţiilor de vânzare-cumpărare dintre solicitanţii şi ofertanţii unui anumit bun
economic;
b) Ansamblul relaţiilor de vânzare-cumpărare dintre solicitanţii şi ofertanţii tuturor
bunurilor şi serviciilor;
c) Ansamblul relaţiilor de vânzare-cumpărare care se manifestă între ofertanţii şi solicitanţii de
mărfuri;
d) Mecanismul care reglează schimbul de mărfuri şi sistemul economic în ansamblul său;
e) Relaţiile dintre proprietarii factorilor de producţie şi salariaţi în procesul producerii şi distribuirii
bunurilor.
85. Care dintre trăsăturile următoare reprezintă funcţii ale pieţei?

a) Piaţa asigură legătura dintre producători şi consumatori, dintre cererea şi oferta de bunuri şi
servicii;
b) Piaţa asigură legătura dintre venitul şi cheltuielile agenţilor economici;
c) Piaţa asigură conexiunile necesare dintre fazele proceselor tehnico-economice din fiecare
întreprindere;
d) Piaţa îndeplineşte un rol auxiliar în corelaţia dintre cererea şi oferta de bunuri şi servicii;
e) Piaţa îndeplineşte rolul de sistem de comunicaţie a informaţiilor necesare agenţilor
economici.
86. Care din expresiile de mai jos nu sunt corecte pentru a defini piaţa?
a) Piaţa este locul de întâlnire a agenţilor economici vânzători şi cumpărători;
b) Pe piaţă se formează preţul la care se vând şi se cumpără bunurile economice;
c) Piaţa este un spaţiu economic în care toţi agenţii economici au în acelaşi timp calitatea de
cumpărătoricât şi de vânzători;
d) În cadrul unei operaţiuni economice pe piaţă orice agent economic participant este atât
vânzător câtşi cumpărător;
e) Pe piaţă se exprimă şi se întâlnesc cererea şi oferta de bunuri economice.
87. Cunoașterea pieței presupune luarea în considerare a componentelor ei fundamentale și anume:

a) Cererea;
b) Oferta;
c) Prețul;
d) Concurența;
e) Toate componentele enumerate.
88.O condiție esențială de care depinde îndeplinirea de către piață a rolului său o reprezintă:
a)Intervenția statului;
b) Existența capitalului autohton;
c) Autonomia de decizie a agenților economici ,libertatea lor economică;
d) Existența capitalului străin și autohton în economie;
e) Existența cumpărătorilor.
89. Care din enumerările de mai jos exprimă funcţiile îndeplinite de piaţă?
a) Piaţa realizează legătura între cele două acte fundamentale pentru orice agent economic -
producţia şi consumul -;
b) Piaţa reprezintăforţa impersonală care reglează viaţa economică de ansamblu;
c) Pe piaţă, cumpărătorii şi vânzătorii nu sunt bine informaţi;
d) Piaţa nu poate asigura contactul dintre producătorii şi consumatorii de mărfuri;
90. Pentru ca piaţă să-şi poată îndeplini funcţiile ea trebuie să aibă în vedere anumite premise:
a) Intervenţia statului prin pârghiile economice;
b) Autonomiade decizie a agenţilor economici, în ceea ce priveşte alocarea şi utilizarea
resurselor, organizarea şi conducerea activităţii;
c) Proprietatea publică este cea care stimulează concurenţa între agenţii economici;
d) Pe piaţă, în cadrul operaţiunilor economice ce se desfăşoară, participanţii la aceste operaţiuni nu
sunt mulţumiţi niciodată;
91. Sistemul de pieţe poate fi caracterizat prin:

a) Puterea economică a participanţilor;
b) Gradul de diversificare a obiectului vânzării-cumpărării;
c) Gradul de cunoaştere a mediului economic de către agenţii participanţi la piaţă;
d) Numărul subiecţilor participanţi;
92. După natura economică a bunurilor ce constituie obiectul tranzacţiilor distingem următoarele
tipuri de pieţe;
a) Piaţa schimburilor valutare;
b) Piaţa fictivă;
c) Piaţasatisfactorilor;
d) Piaţa reală;
e) Piaţa prodfactorilor.
93. După mărimea spaţiului în care se desfăşoară schimburile economice distingem următoarele
tipuri de piaţă:
a) Piaţa bunurilor eterogene;
b) Pieţe localeşi zonale;
c) Piaţa cumpărătorului;
d) Piaţa vânzătorului;
e) Pieţe naţionale şi piaţa mondială.
94. Preţul unui bun poate fi influenţat din partea ofertei de:
a) Utilitatea economică pe care consumatorul o atribuie unui bun;
b) Veniturile de care dispune;
c) Costul stocării produselor;
d) Numărul firmelor concurente pe piaţă;
95. Preţul unui bun poate fi influenţat din partea cererii de:
a) Costul producţiei;
b) Nivelul impozitelor şi taxelor;
c) Preferinţele consumatorului;
d) Preţul unor mărfurisimilare;
e) Nici una din variante nu este corectă.
96. În cazul în care oferta se diminuează, este posibil ca preţul şi cantitatea de echilibru să
sporească?
a) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru vor creşte;
b) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru rămân constante;
c) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru nu pot să scadă;
d) Când oferta scade, cantitatea de echilibru scade şi ea, dar preţul de echilibru rămâne
constant dacă cererea scade în acelaşi ritm cu oferta;
e) Când oferta scade, cantitatea de echilibru scade şi ea, dar preţul de echilibru poate să
crească sausă scadă, dacă cererea scade mai mult decât oferta.
97. Mărimea preţului de echilibru depinde de:

a) Costurile de producţie;
b) Preţurile altor bunuri economice;
c) Evoluţia cererii şi ofertei;
d) Veniturile şi comportamentul consumatorului;
98. Caracteristicile esenţiale ale preţului de echilibru sunt:

a) Reglează raportul cerere-ofertă;
b) Este unic pentru fiecare bun economic;
c) Apare spontan pe piaţă, prin jocul liber al forţelor pieţei;
d) Asigură un echilibru spontan al pieţei;
99. Care sunt formele de piaţă în raport cu numărul, importanţa şi puterea economică a
participanţilor?
a) Piaţa la vedere şi piaţa la termen;
b) Piaţa vânzătorului şi cumpărătorului;
c) Piaţa reală şi piaţa fictivă;
d) Oligopolul, monopolul, piaţa cu concurenţă perfectă;
e) Oligopolul, monopsonul şi monopsonul contrat.
100.Principalele condiţii care fac posibilă manifestarea liberă a concurenţei sunt:

a) Destinaţia proprietăţii publice;
b) Stabilirea preţurilor de către un organism central;
c) Proprietatea particulară ca ax central al economiei;
d) Autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) Libertatea agenţilor economici de a acţiona pentru realizarea propriilor interese aşa cum
considerăfiecare că este mai bine.
101.Din punct de vedere al desfășurării concurenței,există:

a) Piață cu concurență perfecta sau pură;
b) Piață cu semiconcurență;
c) Piață cu concurență ideală;
d) Piață cu concurență imperfectă:
102.Piața cu concurență imperfectă este formată din:

a) Piața cu concurență monopolistică;
b) Piața cu concurență de tip oligopol;
c) Piața de tip monopol;
d) Piața de tip monopson sau oligopson;
103.Care din următoarele afirmaţii se concretizează în funcţii ale concurenţei?

a) Asigură unor întreprinderi poziţii şi profituri de monopol;
b) Creează emulaţieîntre agenţii economici;
c) Determină renunţarea la menţinerea preţului fiecărui bun la un nivel real;
d) Mijloceşte reglareareciprocă a cererii şi ofertei;
e) Îndeplineşte rolul de mecanism monetar al economiei de piaţă.
104.Sub presiunea concurenţei şi în dorinţa de a-şi maximiza profitul, producătorii pot lua
următoarele măsuri:
a) Să stagneze investiţiile în cercetarea ştiinţifică;
b) Să nu mai migreze dintr-o ramură în alta;
c) Să scadă calitatea produselor;
d) Să reducă costurile individuale de producţie;
105.În anumite situaţii concurenţa poate fi însoţită de urmări negative cum ar fi:
a) Poate antrena o creştere a costurilor datorită cheltuielilor excesive pentru reclamă şi alte acţiuni;
b) Poate genera o tendinţă de încetinire a progresului tehnic datorită păstrării secretului tehnologic;
c) Poate genera o creştere a preţurilor pe seama creşterii costurilor;
d) Poate genera contradicţii, ciocniri de interese şi conflicte, anarhie;
106.Precizaţi care sunt instrumentele economice care ajută la realizarea obiectivelor concurenţei:
a) Presiuni morale uneori politice asupra firmelor concurente;
b) Capacitatea agenţilor economici de a acorda clienţilor avantaje suplimentare;
c) Diminuareapreţurilor de vânzare;
d) Crearea de situaţii artificiale folosite în scopuri speculative;
e) Discreditarea activităţilor adversarilor sau produselor unor firme concurente.
107.Precizaţi care din enumerările de mai jos reprezintă instrumentele extraeconomice folosite în
lupta de concurenţă:
a) Realizarea de înţelegeri neloiale sau nelegale;
b) Crearea unor situaţii artificiale folosite în scopuri speculative;
c) Capacitatea fiecărui participant de a atrage o clientelă cât mai numeroasă şi de a menţine
costurile în limitele eficienţei;
d) Acordarea unor avantaje suplimentare la vânzare şi postvânzare;
e) Puterea economică a fiecărui participant.
108.În funcţie de instrumentele economice utilizate pentru a influenţa piaţa bunului, se cunosc
următoarele forme ale concurenţei:
a) Concurenţa omogenă;
b) Concurenţa de piaţă;
c) Concurenţa prin variaţia preţului;
d) Concurenţa în afara pieţei;
e) Concurenţa prin variaţia cantităţii de produse oferite pieţei.
109.Care din enumerările de mai jos reprezintă virtuţi incontestabile ale mecanismului
concurenţial?
a) Concurenţa duce la scăderea preţurilor;
b) Concurenţa stimulează progresul general;
c) Concurenţa îndeplineşte o funcţie psihologică;
d) Concurenţa nu mijloceşte reglarea reciprocă a cererii şi ofertei;
110.În sens economic, consumatorul, ca agent economic este reprezentat de:

a) Orice persoană fizică sau juridică ce consumă bunuri pentru satisfacerea trebuinţelor de
viaţă sau pentru obţinerea altor bunuri destinate vânzării;
b) Persoanele fizice care-şi asigură existenţa prin achiziţii de bunuri marfare;
c) Agenţii economici care îşi asigură existenţa cu bunurile produse din activitatea proprie;
d) Populaţie;
111.Punctul de plecare în comportamentul consumatorului îl constituie:

a) Aprovizionarea corespunzătoare cu factori de producție;
b) Utilitatea bunurilor economice;
c) O cantitate corespunzătoare de monedă;
d) O organizare optimă a activității de producer a bunurilor;
e) Utilitatea în sens general.
112.Consumatorul are un comportament raţional atunci când:

a) Alege şi cumpără bunurile cu calitatea cea mai bună;
b) Îşi subordonează activitatea principiului eficienţei;
c) Achiziţionează acele bunuri care îi asigură cea mai mare satisfacţie posibilă prin cheltuirea
venitului său limitat;
d) Achiziţionează bunurile cu preţurile cele mai mici din mulţimea bunurilor existente pe piaţă;
e) Dă dovadă de cumpătare.
113.Raportul pe care fiecare consumator îl stabilește între cantități determinate dintr-un bun și
nevoile sale în condiții date de loc și timp determină:
a) Caracterul eminamente subiectiv al utilității;
b) Caracterul eminamente obiectiv al utilității;
c) Utilitatea marginală;
d) Utilitatea totală;
e) Caracterul obiectiv al utilității.
114.Consumatorul are un comportament economic rațional atunci când:

a) Cumpără bunuri pe baza experienței precedente;
b) Alege bunuri sub influența publicității;
c) Alegerea bunurilor se face pe baza criteriilor de eficiență;
d) Face alegeri doar pe criterii ecologice;
e) Cumpără bunuri la întâmplare.
115.După care din criteriile de mai jos poate fi clasificat consumul?

a) În funcţie de modificarea nivelului resurselor;
b) În funcţie de durata utilităţii bunului consumat;
c) În funcţie de modificarea nivelului preţurilor bunurilor;
d) În funcţie de modul de procurare a bunurilor şi serviciilor utilizate;
e) În funcţie de descreşterea numărului de consumatori.
116.Satisfacția suplimentară pe care speră că o va obține un consumator prin folosirea unei

unități în plus dintr-un bun,reprezintă:
a) Utilitate totală;
b) Nevoie umană;
c) Utilitate marginală;
d) Utilitate economică;
e) Utilitate în sens general.
117.În funcţie de sursa de finanţare a consumului de bunuri economice, formele consumului

sunt:
a) Consum final;
b) Consum intermediar;
c) Consum privat;
d) Autoconsum;
e) Consum public.
118.Pentru înţelegerea exactă a tipurilor de consumatori şi a comportamentelor raţionale ale

acestora în actul de consum există două criterii relevante:
a) Consumul neproductiv sau consumul final de bunuri şi servicii;
b) Consumul de bunuri durabile;
c) Consumul de bunuri de folosinţă periodică;
d) Consumul productiv;
119.Care din definiţiile de mai jos date consumului public sunt reale?
a) Reprezintă totalitatea cheltuielilor făcute de o persoană sau de un menaj pentru achiziţionarea de
bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor de viaţă;
b) Reprezintă actul final al activităţii economice care constă în folosirea bunurilor economice, de
către populaţie şi stat;
c) Reprezintă cheltuielile administraţiei de stat pentru achiziţionarea bunurilor şi serviciilor
cu destinaţie socială;
d) Reprezintă utilizarea bunurilor economice de către o persoană, o familie sau de către o asociaţie;
e) Reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor utilizate pentru satisfacerea directă a necesităţilor
umane individuale de ansamblu.
120.Comportamentul consumatorului este subordonat principiului eficienţei, al obţinerii maximului

de satisfacere:
a) Da, pentru că şi el este un agent economic;
b) Nu, pentru că eficienţa economică este urmărită doar în acţiunile din care se obţin venituri
băneşti sau bunuri materiale;
c) Da, pentru că maximizarea satisfacerii prin minimi-zarea eforturilor reprezintă principiul
esenţial al consumatorului;
d) După caz da, sau nu, dacă are cunoştinţe economice adecvate;
e) Nici una din variante nu este adevărată.
121.Precizaţi care sunt limitele „teoriei tradiţionale a consumului şi consumatorului”.

a) Consideră preferinţele consumatorului ca variabilă endogenă;
b) Consideră preferinţele consumatorului ca variabilă exogenă;
c) Această teorie este adecvată pentru alegerea de bunuri care nu îmbracă forma de marfă şi unde
individul consumator poate cuantifica ţi compara utilitatea bunurilor;
d) Nu poate explica modificarea structurii consumului datorită apariţiei numeroaselor
produse şi servicii pentru satisfacerea nevoilor;
e) Toate variantele enumerate sunt adevărate.
122.Precizaţi din enumerarea de mai jos la ce face referire „noua teorie a consumului şi
consumatorului”.
a) Confundă bunurile şi serviciile cu cerinţele pe care ele trebuie să le satisfacă;
b) Neglijează consumul de timp;
c) Volumul şi structura bunurilor procurate pentru consum sunt determinate doar de veniturile
existente la un moment dat;
d) Atestă mobilitatea relativă a teoriei „consumatorului suveran” numai pentru ţările cu
economii dezvoltate, pe când în economiile subdezvoltate teoria suveranităţii alegerilor
consumatorului reprezintă un nonsens;
e) Face distincţie între bunurile şi nevoile oamenilor, preferinţele consumatorului fiind
considerate instabile.
123.Care din următoarele caracteristici permit delimitarea bunurilor economice de bunurile

libere?
a) Bunurile economice satisfac nevoi primare, fundamentale, pe când bunurile libere satisfac nevoi
superioare, elevate;
b) Bunurile economice pot fi satisfăcute doar prin cumpărare iar bunurile libere se pot procura din
orice loc;
c) De bunurile economice beneficiază în cantităţi diferite un individ, o familie pe când de bunurile
libere beneficiază toţi membrii societăţii;
d) Bunurile economice sunt insuficiente în raport cu nevoile pe când bunurile libere sunt
nelimitate în raport cu nevoile umane;
e) Bunurile economice ocazionează un consum de rezerve, un cost şi implicit un preţ.
124.Care din bunurile următoare pot fi incluse în categoria mărfurilor?

a) Orice bun economic apt să satisfacă o trebuinţă umană şi care ajunge în sfera consumului
prin intermediul schimbului pe piaţă;
b) Toate bunurile economice;
c) Bunurile libere;
d) Toate bunurile care pot satisface aceiaşi nevoie;
e) Toate variantele sunt false.
125.După capacitatea de a se combina şi substitui în cadrul procesului de consum bunurile

economice se clasifică în:
a) Bunuri private;
b) Bunuri publice;
c) Bunuri mobiliare şi imobiliare;
d) Bunuri complementare;
e) Bunuri substituibile.
126.Care din definiţiile de mai jos privind utilitatea sunt corecte?

a) Reprezintă capacitatea reală sau presupusă a unui bun de a satisface o trebuinţă;
b) Reprezintă importanţa pe care o persoană o acordă unui bun;
c) Reprezintă munca cheltuită pentru obţinerea acelui bun;
d) Reprezintă intensitatea cu care se manifestă nevoia pentru acel bun;
e) Toate afirmaţiile sunt corecte.
127.Utilitatea economică se realizează dacă:
a) Un bun este produs într-o ţară cu economie de piaţă şi i se face o reclamă onestă;
b) Un bun are capacitatea de a satisface o trebuinţă şi este oferit la un preţ mai redus;
c) Consumatorul trebuie să fie convins că un bun îi satisface o nevoie chiar şi bizară şi îl
cumpără;
d) Consumatorul nu trebuie să deţină bunul respectiv, trebuie să şi-l dorească şi să fie dispus
să facă sacrificii pentru a-l achiziţiona;
e) Orice bun are utilitate economică.
128.Prin consumul succesiv a unor unități din același bun economic,până la saturație, utilitatea
totală este:
a) Pozitivă și crescătoare;
b) Pozitivă și descrescătoare;
c) Zero;
d) Negativă;
e) Descrescătoare.
129.Utilitate economică au:

a) Numai bunurile economice;
b) Numai bunurile libere;
c) Atât bunurile economice cât şi cele libere;
d) Numai bunurile din proprietatea privată;
e) Numai bunurile din proprietatea publică.
130.Curba coșurilor de consum care generază același nivel al utilității consumului se numește:
a) Izocost;
b) Linie a bugetului;
c) Curbă de indiferență;
d) Curbă a cererii;
e) Curbă a ratelor marginale de substituție în consum.
131.Când cantitatea consumată dintr-un bun creşte utilitatea economică totală resimţită de un
consumator este în mod normal:
a) Descrescătoare când utilitatea marginală este descres-cătoare;
b) Descrescătoare când utilitatea marginală este negativă;
c) Crescătoare;
d) Descrescătoare;
132.Utilitatea totală reprezintă:

a) Satisfacţia pe care o produce fiecare cantitate consumată dintr-un bun economic;
b) Satisfacţia resimţită prin consumarea tuturor cantităţilor unei mulţimi de bunuri
omogene;
c) Utilitatea adiţională pe care o aduce fiecare nouă unitate consumată dintr-un bun economic;
d) Satisfacţia resimţită de un individ în urma consumului unor cantităţi succesive dintr-un
bun, într-o perioadă dată;
133.Utilitatea totală atinge punctul maxim atunci când:

a) Prețul unitar scade;
b) Utilitatea marginală este maximă;
c) Utilitatea marginală este negative;
d) Utilitatea marginală este zero;
e) Utilitatea marginală crește.
134.În gândirea economică clasică, utilitatea:

a) Provine din munca cheltuită pentru producerea mărfii respective;
b) Provine din aprecierea subiectivă pe care consumatorul o acordă bunului;
c) Provine exclusiv din existenţa materială a mărfii;
d) Provine din proprietăţile corporale intrinseci ale mărfii cu ajutorul cărora se satisface o
trebuinţă a nonposesorului mărfii;
135.În gândirea economică neoclasică (marginalistă) utilitatea:

a) Este diferită pentru fiecare unitate de bunuri identice ale unei mulţimi omogene;
b) Rezultă din reacţia psihologică, subiectivă a indivizilor în raport cu bunurile;
c) Este dată de cantitatea în care este oferit bunul respectiv;
d) Presupune stabilirea unei relaţii între caracteristicile bunului şi cel puţin o nevoie a
consumatorului;
e) Este dată de preţul la care poate fi cumpărat bunul respectiv.
136.Punctul de saturaţie se realizează atunci când:

a) Utilitatea totală este maximă iar utilitatea marginală este zero;
b) Utilitatea totală este maximă iar utilitatea marginală este mai mare ca zero;
c) Utilitatea totală este minimă iar utilitatea marginală este nulă;
d) Utilitatea totală este maximă iar utilitatea marginală este negativă;
e) Se realizează cel mai înalt consum dintr-un produs, după care utilitatea marginală va
descreşte dar va fi mereu pozitivă.
137.Pentru un consumator dat, utilitatea economică totală resimţită de pe urma creşteri cantităţii
consumate dintr-un bun este descrescătoare atunci când:
a) Bunul respectiv este cumpărat pe credit;
b) Bunul respectiv este cumpărat dar nu a fost consumat din motive independente de voinţa sa;
c) Este diferită de la o persoană la alta;
d) Unităţile consumate peste un anumit nivel nu-i mai sunt necesare, provocându-i o
insatisfacţie;
e) Se măsoară riguros cu exactitate.
138.Pentru un consumator raţional, curbele de indiferenţă au următoarele proprietăţi:

a) Curbele de indiferenţă sunt crescătoare şi convexe, reflectând acţiunea legii utilităţii marginale
descrescânde şi ipoteza diversificării nevoilor umane;
b) Curbele de indiferenţă sunt descrescătoare şi convexe, reflectând acţiunea legii utilităţii
marginale descrescânde şi ipoteza nesaturării preferinţelor sau amplificării nevoilor;
c) Panta fiecărei curbe de indiferenţă reprezintă rata marginală de substituire între cele două bunuri,
determinându-se printr-un raport direct al utilităţii celor două bunuri;
d) Panta fiecărei curbe de indiferenţă reprezintă rata marginală de substituire între cele două
bunuri, determinându-se printr-un raport invers al utilităţii celor două bunuri;
e) Toate curbele de indiferenţă se intersectează.
139.Aprecierea utilităţii unui bun economic depinde de:

a) Cantitatea bunului;
b) Calitatea bunului;
c) Raportul pe care individul îl stabileşte între bun şi nevoile sale;
d) Preţul bunului;
e) Factorii de producţie din care este realizat bunul.
140.Reprezintă bunuri complementare:

a) Margarină – unt;
b) Miere – zahăr;
c) Autoturism – benzină;
d) Gaz metan- lemn;
e) Benzină – motorină
141.Reprezintă bunuri substituibile:

a) Unt – margarină;
b) Stilou – cerneală;
c) Autoturism – benzină;
d) Mixer-energie electrică;
e) Calculator – program soft.
142.Când utilitatea marginală este pozitivă şi descrescătoare, utilitatea medie evoluează astfel:
a) Scade;
b) Creşte;
c) Creşte cu o rată descrescătoare;
d) Scade cu o rată descrescătoare;
e) Este pozitivă şi descrescătoare.
143.Condiţia obţinerii utilităţii maxime este:

Um x Um y
a) = ;
Px Py
b) utilitatea marginală creşte, iar utilitatea totală scade;
c) utilitatea marginală scade, iar utilitatea totală creşte;
U m x Px
d) = ;
Um y Py
e) toate variantele sunt corecte.
144.Până la punctul de saturație,utilitatea marginală obținută prin consumul succesiv din același bun
economic:
a) Crește cu o rată descrescătoare;
b) Crește cu o rată constantă;
c) Scade cu o rată descrescătoare;
d) Scade cu o rată constantă;
e) Scade cu o rată crescătoare.
145.Legea utilităţii marginale descrescânde a fost formulată prima dată de:

a) Alfred Marshall;
b) Heinrich Gossen;
c) Adam Smith;
d) Paul Samuelson;
e) John K. Galbraith.
146.Conform legii lui Gossen,atunci când se consumă unități successive dintr-un bun,intensitatea
nevoii umane pentru bunul respective:
a) Crește;
b) Scade;
c) Nu se modifică;
d) Se accentuează;
e) Întâi crește apoi scade.
147.Satisfacţia maximă ca urmare a consumării unui bun este exprimată prin:

a) Utilitatea marginală;
b) Utilitatea totală;
c) Utilitatea individuală;
d) Utilitatea medie;
e) Prin toate utilităţile enumerate.
148.Care din următoarele definiţii date cererii sunt adevărate:

a) Totalitatea bunurilor şi serviciilor existente la un moment dat pe piaţă;
b) Trebuinţele oamenilor de a consuma bunuri şi servicii;
c) Cantitatea dintr-o marfă pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere la un anumit preţ
unitar;
d) Cantitatea totală dintr-o marfă la care aspiră o persoană şi care poate fi achiziţionată într-
o anumită perioadă de timp;
149.Care dintre afirmațiile de mai jos nu este adevărată:

a) Cererea este cantitatea dintr-un bun marfar ce se dorește a fi cumpărată;
b) Cererea este dependent de preț;
c) Cererea este mai mare decât nevoia socială;
d) Cererea provine și din parte administrațiilor;
e) Cererea depinde și de venitul cumpărătorilor.
150.Între modificarea prețului și modificarea cantității cerute dintr-un bun există:
a) O relație directă;
b) O relație inversă;
c) Atât o relație direct cât și una indirectă;
d) O relație de la parte la întreg;
e) Aceeași relație ca de la preț la ofertă.
151.În funcţie de capacitatea bunurilor şi serviciilor de a se substitui, componentele cererii sunt:

a) Cerere de bunuri materiale de consum;
b) Cerere de bunuri materiale de producţie;
c) Cerere pentru bunuri complementare;
d) Cerere individuală;
e) Cerere pentru bunuri substituibile.
152.Cererea pentru o anumită marfă se restrânge sau se extinde în funcţie de:

a) Variaţia veniturilor;
b) Trecerea la economia de piaţă;
c) Modificarea sistemului de taxe şi impozite;
d) Nivelul şomajului;
153.Care sunt principalele aspecte care stau la baza analizei cererii?

a) Cererea pentru bunuri substituibile;
b) Cererea individuală;
c) Cererea totală sau cererea pieţei;
d) Cererea derivată;
e) Cererea de servicii de consum.
154.Care din definiţiile de mai jos sunt corecte pentru a defini cererea pieţei?
a) Cantitatea de produse pe care un individ doreşte şi este capabil să o cumpere într-o perioadă de
timp;
b) Cantitatea totală dintr-o marfă pe care consumatorii sunt disponibili să o cumpere la un anumit
preţ unitar;
c) Însumarea tuturor cererilor individuale de pe piaţa unui produs sau serviciu într-o
anumită perioadă;
d) Cantitatea dintr-un bun pe care toţi agenţii economici individuali sunt dispuşi să o
achiziţioneze într-o perioadă de timp, în condiţiile restricţiilor economice şi preferinţelor
subiective;
155.Cererea de consum pentru un bun „X” este influenţată de următorii factorii:

a) Preţul bunului;
b) Venitul consumatorului;
c) Preferinţele consumatorului pentru bunul „X”;
d) Aşteptările consumatorului în legătură cu preţurile în viitor;
e) Toţi factorii de mai sus influenţează cererea de consum.
156.Cererea pieţei pentru un bun „X” este influenţată de următorii factori:
a) Preţul bunului „X”;
b) Preţurile bunurilor similare care au legătură cu bunul analizat;
c) Nivelul inflaţiei;
d) Venitul unui singur consumator;
e) Toţi factorii de mai sus influenţează cererea pieţei.
157.Precizaţi care sunt factorii care stau la baza explicării cererii în sens microeconomic:
a) Preţul unitar al bunului supus analizei;
b) Venitul disponibil al fiecărui agent economic;
c) Preţurile unitare ale altor bunuri substituibile sau complementare;
d) Perspectivele evoluţiei preţurilor;
e) Toţi factorii de mai sus.
158.Care din afirmaţiile de mai jos sunt reale?

a) Când preţul unui bun scade, cantitatea cerută pentru acel bun scade;
b) Când preţul unui bun scade, cantitatea cerută pentru acel bun creşte;
c) Când preţul unui bun creşte, cantitatea cerută pentru acel bun creşte;
d) Când preţul unui bun creşte, cantitatea cerută pentru acel bun scade;
e) Nici una din variante.
159.Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea factorilor de producție care o determină se

numește:
a) Elasticitatea cererii;
b) Rată marginală de substituție;
c) Utilitate marginală;
d) Înclinație marginală spre consum;
e) Risc în consum.
160.Legea generală a cererii este aplicabilă tuturor:

a) Bunurilor normale;
b) Majorităţii bunurilor inferioare;
c) Bunurilor derivate;
d) Bunurilor materiale;
e) Bunurilor substituibile.
161.Coeficientul subunitar de elasticitate a cererii în raport de preț pentru un anumit bun economic ne
arată:
a) O cerere elastică;
b) O cerere inelastică;
c) Bunul respective nu este de strictă necesitate pentru consummator;
d) Modificarea cererii în același sens cu prețul,dar mai lent;
e) O situație de cerere întâlnită la bunurile de lux.
162.Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preț,iar vânzătorul ia decizia să
reducă prețul:
a) Încasările firmei scad;
b) Încasările firmei cresc;
c) Firma este dezavantajată;
d) Cumpărătorii sunt dezavantajați;
e) Cantitatea vândută nu se modifică.
163.Care din factorii de mai jos stau la baza explicării legii generale a cererii?
a) Preferinţele cumpărătorilor pentru un anumit bun;
b) Factorii psihologici şi sociali;
c) Utilitatea economică;
d) Previziunea privind evoluţia preţurilor şi veniturilor;
e) Toţi factorii enumeraţi.
164.Precizaţi ce tip de cerere corespunde coeficientului de elasticitate directă a cererii în raport cu

preţul bunului, din afirmaţiile de mai jos:
a) Cerere perfect elastică (E cp=1);
b) Cerere elastică ( E cp → ∞ );
c) Cerere inelastică( E cp <1);
d) Cerere de elasticitate unitară ( E cp=0);
e) Cerere perfect inelastică (E cp=0).
165.După elasticitatea cererii în raport de venit există următoarele categorii de bunuri:

a) Bunuri cu cerere elastică;
b) Bunuri cu cerere normală;
c) Bunuri cu cerere perfect elastică;
d) Bunuri cu cerere perfect inelastică;
166.După elasticitatea cererii în raport de preţ există următoarele categorii de bunuri:

a) Bunuri normale;
b) Bunuri inferioare;
c) Bunuri superioare;
d) Bunuri a căror cerere creşte în aceiaşi proporţie cu venitul;
167.După elasticitatea cererii în raport de venit există următoarele categorii de bunuri:

a) Bunuri normale, inferioare, cu cerere medie;
b) Bunuri a căror cerere creşte în aceeaşi proporţie cu venitul;
c) Bunuri cu cerere de elasticitate unitară;
d) Bunuri cu cerere de elasticitate unitară şi cu cerere medie;
e) Bunuri normale, inferioare şi superioare.
168.Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preț :

a) Cantitatea cerută scade intr-o proporție mai mare decât prețul;
b) Firma vânzătoare este avantajată când reduce prețul;
c) Reducerea prețului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor;
d) Volumul valoric al vânzărilor crește,indiferent de modificarea prețului;
e) Firma este avantajată când crește costul marginal.
169.Cererea elastică în raport de preț este specifică:

a) Bunurilor de strictă necessitate;
b) Bunurilor la care modificarea prețului unitar antrenează modificarea în același sens a cantității
cerute,
c) Bunurilor care au o plajă mare de înlocuitori;
d) Perioadelor de criză;
e) Țărilor aflate în tranziție.
170.Cererea inelastică în raport de preț este specifică:

a) Factorilor de producție;
b) Bunurilor de lux;
c)Bunurilor la care modificarea prețului unitar determină modificarea în sens contrar a cantității
cerute,mai puternic;
d)Bunurilor la care modificarea prețului unitar determină modificarea în acelașisens a cantității
cerute;
e) Pentru majoritatea bunurilor de strictă necesitate.
171.La o cerere inelastică în raport de preț,dacă vânzătorul urmărește să mărească

încasările,atunci el va acționa în direcția:
a) Sporirii cantității bunului pe piață;
b) Creșterii prețului ;
c) Menținerii prețului;
d) Reducerii prețului;
e) Menținerii cantității pe piață.
172.În cazul bunurilor normale pot fi întâlnite următoarele situaţii tipice:

a) Cerere elastică la venit, se modifică în acelaşi sens cu venitul dar mai intens;
b) Cerere elastică la venit, se modifică în acelaşi sens cu venitul dar mai lent;
c) Cerere inelastică la venit, se modifică în acelaşi sens cu venitul dar mai lent;
d) Cerere inelastică la venit, se modifică în acelaşi sens cu venitul dar mai intens;
e) Cerere de elasticitate subunitară.
173. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit este pozitiv,dar
subunitar,cererea:
a) Este inelastică;
b) Este elastică;
c) Este cu elasticitate unitară;
d) Evoluează în sens opus față de venit;
e) Evoluează în același sens cu venitul,dar mai puternic.
174.Precizaţi care sunt factorii ce determină elasticitatea cererii in funcţie de preţ:

a) Ponderea venitului cheltuit;
b) Gradul necesităţii de consum;
c) Gradul de substituire a bunurilor;
d) Locul pe care îl ocupă în consum;
e) Toate variantele de mai sus;
175.Precizaţi motivele pentru care cererea pentru anumite produse este îndeplinită.
a) Sunt produse de strictă necesitate la care nu se poate renunţa uşor;
b) Este dificil de găsit substituenţi pentru aceste produse;
c) Sunt relativ ieftine comparativ cu alte produse;
d) Este dificilă amânarea cumpărării produselor;
e) Toate variantele sunt adevărate;
176. Precizaţi care din definiţiile de mai jos cu privire la ofertă sunt reale:
a) Bunurile oferite care satisfac aceeaşi cerere şi care pot fi substituite;
b) Cantitatea totală dintr-un bun pe care sunt dispuşi să o producă şi să o comercializeze
toţi întreprinzătorii dintr-o ramură;
c) Sensibilitatea ofertei la schimbarea preţului sau a oricăreia dintre condiţiile
ofertei;
d) Sensibilitatea ofertei la schimbarea producției sau a oricăreia dintre condiţiile cererii;
e) Cantitatea maximă dintr-un bun sau serviciu pe care un vânzător intenţionează să
o vândă pe piaţă într-o perioadă dată de timp, la un preţ unitar.
177.Decizia de a oferi are drept consecinţă, pentru producători, mai multe alegeri simultane,
precizaţi care sunt acestea:
a) Alegerea volumului producţiei care micşorează profitul;
b) Alegerea volumului optim al factorilor de producţie;
c) Alegerea tehnicilor de producţie;
d) Alegerea unui personal competent;
178. Oferta poate fi:

a) Mondială;
b) Individuală;
c) Generală
d) Agregată;
e) Națională;
179. În funcţie de influenţa factorilor de producţie asupra dimensiunilor ofertei distingem:

a) Ofertă instantanee;
b) Ofertă pe termen lung;
c) Ofertă fixă;
d) Ofertă complementară;
e) Ofertă flexibilă.
180. În funcţie de cine exprimă oferta de piaţă, aceasta se poate manifesta ca:
a) Ofertă individuală;
b) Oferta agregată;
c) Oferta mixtă;
d) Oferta fixă;
e) Oferta flexibilă.
181. Precizaţi care din enumerările de mai jos reprezintă factori ce influenţează modificarea
cantităţii oferite:
a) Timpul în care se exprimă oferta;
b) Numărul de vânzători existenţi pe piaţă;
c) Costurile de producţie;
d) Relaţia dintre ofertă şi preţul de vânzare;
182. Factorii de care depinde oferta de mărfuri sunt:

a) Evoluția cererii de bunuri și servicii;
b) Prețul de vânzare al mărfii;
c) Previziunile privind evoluția prețurilor;
d) Costul unitar și marginal al bunurilor produse;
183. Precizați din enumerarea de mai jos care sunt paradoxurile legii ofertei:
a) Paradoxul king;
b) Paradoxul diagramei curbate a ofertei;
c) Paradoxul curbelor frânte sau anormale;
d) Paradoxul Rugină;
184. Precizaţi din enumerarea de mai jos la ce se referă paradoxul Rugină:

a) La situaţia în care modificarea preţului unitar se modifică în acelaşi sens cu cantitatea
oferită;
b) La situaţia în care modificarea preţului unitar nu se modifică în acelaşi sens cu
cantitatea oferită;
c) La comportamentul atipic al producătorilor agricoli, mici şi mijlocii;
d) La economiile caracterizate prin grave dezechilibre;
e) La economiile în care hiperinflaţia este o realitate de durată.
185. Cei mai importanţi factori de care depinde elasticitatea ofertei sunt:
a) Capitalul tehnic utilizat;
b) Preţurile de vânzare ale produselor pe piaţă;
c) Costul stocării bunurilor ce vor fi oferite;
d) Veniturile;
e) Numărul de agenţi economici ce au calitatea de ofertanţi.
186. Precizaţi ce tip de ofertă corespunde coeficientului de elasticitate a ofertei în raport cu

preţul bunului:
a) Ofertă perfect elastică (E0/p<1);
b) Ofertă elastică (E0/p=∞);
c) Ofertă inelastică (E0/p<1);
d) Ofertă perfect inelastică (E0/p=1);
e) Ofertă cu elasticitate unitară (E0/p=1).
187. Precizaţi care dintre cele cinci tipuri de ofertă reprezintă cazuri extreme care nu există în
realitate:
a) Oferta elastică;
b) Oferta perfect elastică;
c) Oferta perfect inelastică;
d) Oferta cu elasticitate unitară;
e) Oferta inelastică.
188. Precizați cum va arăta curba unei oferte perfect elastice:

a) Crescătoare;
b) Descrescătoare;
c) Verticală;
d) Orizontală;
e) Paralelă cu axa prețului,
189. Precizați cum va arăta curba unei oferte perfect inelastice:

a) Verticală;
b) Orizontală;
c) Crescătoare;
d) Descrescătoare;
e) Paralelă cu axa cantității.
190. Nu reprezintă factor determinant al elasticității ofertei:

a) Urgența nevoii de consum;
b) Costul stocării;
c) Posibilitățile de stocare;
d) Costul producției;
e) Orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziție pentru a ajusta prețul.
191. Elasticitatea ofertei în raport de preţ este influenţată de:

a) Durata perioadei de la modificarea preţului;
b) Introducerea variabilei timp;
c) Necunoaşterea stării naturii;
d) Numărul de agenţi economici ce au calitatea de ofertanţi;
e) Costul stocării şi condiţiile de stocare.
192. În cazul diminuării ofertei, este posibil ca preţul şi cantitatea de echilibru să crească?
a) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru vor creşte;
b) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru vor rămâne constante;
c) Când oferta scade, preţul şi cantitatea de echilibru nu pot scădea indiferent de evoluţia
cererii;
d) Când oferta scade, cantitatea de echilibru scade iar preţul de echilibru poate să
scadă, să crească sau să rămână constant;
e) Nici una din variante nu este adevărată;
193. Dacă oferta creşte este posibil să crească atât preţul cât şi cantitatea de echilibru?
a) Dacă oferta creşte, preţul poate creşte numai dacă cererea creşte, iar cantitatea de
echilibru nu se modifică;
b) Dacă oferta creşte, preţul poate creşte numai dacă cererea creşte mai mult decât
oferta determinând şi creşterea cantităţii de echilibru;
c) Dacă oferta creşte, preţul şi cantitatea de echilibru pot să scadă numai dacă cererea
scade;
d) Dacă oferta creşte, cantitatea de echilibru şi preţul pot să fie constante;
194. Agentul economic reprezintă:

a) O persoană fizică sau juridică ce îndeplineşte funcţii şi roluri bine determinate în viaţa
economică;
b) Un grup de persoane oarecare;
c) Orice persoană;
d) Un grup de persoane fizice şi juridice îndeplinind funcţii şi roluri bine determinate în viaţa
economică, având comportamente economice similare;
195. Administrațiile publice:

a) Realizează producție necomercială pentru colectivități și redistribuie veniturile între
agenții economici;
b) Realizează producție comercială;
c) Distribuie veniturile între agenții economici;
d) Realizează numai producție necomercială pentru menaje;
e) Realizează producție comercială pentru menaje.
196. Agentul agregat “firme” este reprezentat de:

a) Sectorul industrial;
b) Toate unităţile instituţionale a căror funcţie principală este accea de a produce bunuri şi servicii;
c) Toate unităţile instituţionale a căror funcţie principală constă în producerea de bunuri şi
servicii nonfinanciare, destinate pieţei şi obţinerea de profit;
d) Toate unităţile producătoare de bunuri de larg consum;
197. Care din următoarele elemente se constituie în fluxuri de intrări de la guvern?

a) Obţinerea de venituri sub forma impozitelor directe şi indirecte de la firme şi a impozitelor
personale de la menaje;
b) Bunurile puse la dispoziţia celorlalţi agenţi economici fără un contra-serviciu;
c) Cheltuieli pentru cumpărarea de factori de producţie, bunuri materiale şi servicii de la menaje şi
firme;
d) Fluxul de bunuri materiale şi servicii provenite de la firme
e) Primele de asigurare încasate.
198. Obiectivul fundamental al unei firme este:

a) Dezvoltarea firmei;
b) Maximizarea profitului;
c) Crearea de noi filiale;
d) Cucerirea de noi pieţe;
e) Creşterea numărului de angajaţi.
199.În economie,menajul reprezintă unitatea care,în principal:

a) Consumă;
b)Produce;
c) Consumă doar bunuri materiale;
d) Produce servicii;
e) Produce și consumă servicii.
200. Care din următoarele elemente nu definesc circuitul economic?

a) Activităţile economice;
b) Obiectul tranzacţiilor;
c) Organizaţiile nonguvernamentale;
d) Tranzacţiile economice;
e) Subiecţii economici.
201. Subiecţii economici se caracterizează prin următoarele trăsături:

a) Sunt purtătorii unor interese proprii;
b) Dispun de resurse şi capacităţi proprii;
c) Dispun de capacitatea de a stabili relaţii cu agenţii economici;
d) Sunt subiecţi distincţi ai vieţii economice;
e) Toate trăsăturile sunt adevărate.
202.Întreprinderea dezvoltă relații cu statul prin:

a) Plata impozitelor și primirea de ajutoare și subvenții;
b) Costuri;
c) Economii de la alți agenți economici;
d) Diviziunea muncii;
e) Cifra de afaceri.
203. Precizaţi din enumerarea de mai jos care reprezintă caracteristicile fundamentale ale
întreprinzătorului:
a) Exercită funcţia de autoritate;
b) Este un inovator;
c) Este pregătit să-şi asume riscul;
d) Are capacitate managerială şi dorinţă de autonomie;
204.Funcția întreprinderii de a produce constă în formularea următoarelor întrebări:

a) Cât de mare va fi profitul?
b) Care este segmentul de piață pe care îl va deține?
c) Produce doar servicii?
d) Ce bunuri vor fi produse, cum și pentru cine vor fi produse bunurile?
e) Care vor fi firmele concurente?
205.Precizaţi din enumerarea de mai jos trăsăturile ce caracterizează o firmă:

a) Firma trebuie să dispună de un patrimoniu;
b) Finalitatea firmei o reprezintă minimizarea profitului;
c) Firma de tip capitalist produce doar pentru anumiţi agenţi economici;
d) Firma combină factorii de producţie pentru realizarea unui bun sau serviciu;
206.O întreprindere nu își exercită funcția de a produce în situația în care:

a) Cumpără factori de producție;
b) Combină factorii de producție;
c) Distribuie producția prin piață;
d) Realizează profit;
e) Nu distribuie producția prin piață.
207.Holdingul financiar este o companie care:

a) Se constituie din unirea a două sau mai multe societăţi pe acţiuni cu sediile în ţări diferite şi de
naţionalităţi diferite;
b) Reprezintă o firmă care posedă acţiuni şi deţine controlul asupra altor firme asigurând
managementul grupului astfel constituit;
c) Este acelaşi lucru cu un holding industrial doar că firma mamă desfăşoară şi activităţi financiare;
d) Reprezintă o firmă care răspunde nevoilor marilor grupuri industriale de a încredinţa unui stat
major redus ca dimensiune conducerea filialelor;
208. Aportul preponderent al calităţii factorilor de producţie în dezvoltarea economică este

evidenţiat prin următoarele noţiuni:
a) Revoluţia tehnico-ştiinţifică;
b) Progresul economic;
c) Dezvoltarea economică de tip extensiv;
d) Reproducţia simplă şi lărgită;
e) Dezvoltarea economică de tip intensiv.
209.Dezvoltarea economică de tip extensiv are loc atunci când:

a) Sporirea producţiei are loc cu preponderenţă pe seama creşterii productivităţii muncii;
b) Sporirea producţiei are loc cu preponderenţă pe seama creşterii productivităţii capitalului;
c) Sporirea producţiei are loc cu preponderenţă pe seama utilizării pământului;
d) Sporirea producţiei are loc cu preponderenţă pe seama utilizării unui volum tot mai mare de
factori de producţie;
e) Sporirea producţiei are loc cu preponderenţă pe seama creşterii eficienţei factorilor de
producţie.
210. Factorii de producţie pot fi definiţi ca fiind:
a) Totalitatea bunurilor materiale şi spirituale de care dispune societatea;
b) Mijloacele materiale, financiare şi de muncă de care dispune economia la un moment dat;
c) Ansamblul condiţiilor necesare şi suficiente ca orice proces să se poată desfăşura;
d) Totalitatea resurselor regenerabile şi neregenerabile;
e) Acea parte a resurselor atrase şi consumate în producerea bunurilor economice.
211. Factorii de producţie se referă la:

a) Capitalul financiar;
b) Capitalul tehnic;
c) Resursele atrase şi consumate în procesul de producere a bunurilor economice;
d) Resursele atrase şi consumate în procesul de realizare a bunurilor libere;
e) Factorii consumaţi într-un an sunt egali cu valoarea celor utilizaţi în perioada respectivă.
212. Factorii de producţie sunt:

a) Munca, natura, capitalul tehnic şi banii;
b) Munca, natura şi capitalul;
c) Munca, natura, capitalul şi proprietatea;
d) Munca, natura, capitalul şi rezervele valutare;
e) Pământul, munca fizică şi energia consumată.
213. Care din caracteristicile următoare pot fi atribuite muncii ca factor de producţie?
a) Este un factor activ şi determinant de producţie;
b) Este o activitate umană bazată pe experienţă;
c) Este o activitate vitală;
d) Este o îmbinare de efort fizic şi intelectual;
214. Munca este un factor activ şi determinant al producţiei deoarece numai prin muncă are
loc:
a) Tendinţa de scumpire a unora din factorii de producţie;
b) Combinarea şi perfecţionarea celorlalţi factori;
c) Progresul individului şi al societăţii;
d) Degradarea mediului ambiant;
215. Componentele capitalului tehnic se clasifică în capital fix şi circulant după:

a) Forma lor materială;
b) Aportul pe care diferitele componente ale capitalului îl au la obţinerea producţiei;
c) Modul cum participă la activitatea economică;
d) Durata de existenţă fizică;
e) Modul cum se consumă şi se înlocuiesc diferitele componente.
216. Capitalul ca factor de producţie este definit prin:

a) Bunurile economice în general;
b) Bunurile destinate producerii altor bunuri;
c) Bunurile supuse vânzării pe piaţă;
d) Bunurile produse şi folosite pentru obţinerea altor bunuri destinate vânzării;
217. Precizaţi care din elementele enumerate fac parte din capitalul circulant:
a) Maşinile, utilajele, instalaţiile;
b) Energia, combustibilul, apa;
c) Salariile;
d) Bunurile folosite pentru consumul personal;
e) Materiile prime şi materialele.
218. Uzura fizică a capitalului fix este generată de:

a) Folosirea capitalului fix în alte scopuri decât cel pentru care a fost fabricat;
b) Folosirea necorespunzătoare a maşinilor şi utilajelor;
c) Folosirea capitalului fix în activitatea economică;
d) Apariţia unor maşini şi utilaje cu randamente superioare;
219. Uzura morală a capitalului fix este generată de:

a) Utilizarea necorespunzătoare a capitalului fix;
b) Utilizarea intensivă a capitalului fix;
c) Progresul tehnic;
d) Acţiunea agenţilor naturali;
e) Creşterea rodniciei muncii.
220. Sub aspect economic capitalul fix se deosebeşte de capitalul circulant prin:
a) Modul în care participă la actele de producţie;
b) Forma pe care o îmbracă;
c) Modul în care se consumă;
d) Aportul adus de componentele capitalului la obţinerea producţiei;
e) Nu există nici o deosebire între capitalul fix şi cel circulant.
221. Componentelor capitalului fix le este caracteristică rigiditatea care constă în:
a) Materialele din care sunt alcătuite au o mare rezistenţă la acţiunea factorilor fizico-chimici;
b) Deplasarea lor dintr-un loc în altul este dificilă impunând cheltuieli mari;
c) Îşi păstrează forma fizică un timp mai îndelungat;
d) Caracterul limitat al posibilităţilor sale de trecere de la un fel de utilizare productivă la
altul;
222. Privită ca proces economic, amortizarea reprezintă:

a) O parte a capitalului circulant;
b) Consumul factorului muncă;
c) Recuperarea treptată a cheltuielilor cu achiziţionarea capitalului fix;
d) Expresia bănească a capitalului fix;
223. Combinarea factorilor de producţie este eficientă atunci când:

a) Stimulează iniţiativa întreprinzătorilor;
b) Permite realizarea de bunuri şi servicii mai multe cu acelaşi efort sau cu un efort mai mic;
c) Costul pe unitatea de produs se micşorează;
d) Costul marginal creşte;
e) Se are în vedere proprietatea factorilor de a se substitui unul cu altul.
224. Precizaţi criteriile economice care stau la baza deciziei de combinare şi substituire a
factorilor de producţie:
a) Productivitatea muncii;
b) Productivitatea medie;
c) Productivitatea marginală;
d) Rata marginală de substituție;
e) Coeficientul de elasticitate a preţului în raport cu factorii.
225. Modalităţile care stau la baza exprimării eficienţei economice sunt:

a) Utilitatea marginală;
b) Randamentul factorilor de producţie utilizaţi;
c) Costul mediu;
d) Rentabilitatea;
e) Costul marginal.
226. Productivitatea muncii se determină prin:

a) Raportarea producţiei obţinute la factorul de producţie care se află la originea acestora;
b) Raportarea producţiei obţinute la munca cheltuită pentru obţinerea acesteia;
c) Raportarea producţiei obţinute la o unitate de factori de producţie consumaţi;
d) Eficienţa cu care este consumat capitalul;
e) Eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie implicaţi în obţinerea unui rezultat.
227. Reprezintă consecinţe ale creşterii productivităţii:

a) Satisfacerea la un nivel mai înalt a nevoilor populaţiei;
b) Marginalizarea unor categorii ale populaţiei;
c) Abilităţile întreprinzătorului;
d) Reducerea costului total mediu;
228. Productivitatea muncii se poate exprima sub forma raportului dintre:

a) Producţie şi capitalul fix folosit;
b) Producţie şi capitalul tehnic folosit;
c) Producţia obținută şi factorii implicați;
d) Cheltuielile cu salariile şi numărul de salariaţi;
e) Costurile de producţie totale şi producţia obţinută.
229. Productivitatea muncii exprimă:

a) Randamentul factorilor de producţie utilizaţi;
b) Raţionalitatea utilizării resurselor umane şi materiale;
c) Eficienţa activităţilor economico-sociale;
d) Producţia medie obţinută pe o unitate de muncă totală cheltuită;
e) Eficienţa utilizării factorului muncă.
230. Reducerea duratei muncii are la bază:

a) Reducerea productivităţii;
b) Creşterea utilităţii bunurilor;
c) Sporirea timpului liber;
d) Creşterea productivităţii;
e) Accentuarea caracterului extensiv al dezvoltării.
231. Nivelul şi dinamica productivităţii muncii sunt influenţate de:

a) Evoluţia structurii producţiei;
b) Nivelul calificării lucrătorilor;
c) Satisfacţia adusă de muncă;
d) Accesibilitatea resurselor naturale;
232. Principalele căi de sporire a productivităţii muncii sunt următoarele:

a) Competenţa profesională a factorului uman;
b) Promovarea tehnologiilor noi;
c) Motivaţia economică a participanţilor la producţie;
d) Buna organizare şi conducere a activităţii economice;
233. Când productivitatea medie a muncii creşte, cum evoluează productivitatea marginală?
a) Creşte;
b) Scade;
c) Este constantă;
d) Poate să crească, să scadă sau să rămână constantă;
e) Nici un răspuns nu este corect.
234. Productivitatea marginală a muncii reprezintă:

a) Sporul de cheltuieli băneşti pentru creşterea cu o unitate a producţiei;
b) Sporul de cheltuieli băneşti pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs;
c) Cheltuielile cu munca vie necesare pentru a obţine o unitate de produs;
d) Sporul de producţie obţinut cu o unitate suplimentară dintr-un factor de producţie, ceilalţi
rămânând constanţi;
e) Sporul de rezultate obţinut ca urmare a perfecţionării tehnologiei.
235. Productivitatea globală a factorilor de producţie exprimă:

a) Producţia obţinută prin consumarea unui factor de producţie;
b) Eficienţa agregată a tuturor factorilor de producţie implicaţi în obţinerea unui rezultat;
c) Producţia totală obţinută de firmă;
d) Volumul total al cheltuielilor efectuate pentru obţinerea unei unităţi de produs;
236. Productivitatea medie globală a factorilor de producţie exprimă:

a) Valoarea producţiei totale obţinută raportată la totalul factorilor de producţie utilizaţi,
evaluaţi în expresie valorică;
b) Eficienţa ultimei unităţi din factorii de producţie utilizaţi în activitatea economică;
c) Raportul dintre variaţia absolută a rezultatelor şi variaţia absolută a tuturor factorilor de
producţie utilizaţi;
d) Productivitatea medie a capitalului;
e) Productivitatea medie a muncii.
237. Calcularea productivităţii medii parţiale îşi propune să evidenţieze:

a) Nivelul productivităţii capitalului;
b) Nivelul productivităţii pământului;
c) Nivelul productivităţii muncii;
d) Nivelul productivităţii marginale;
238. Producţia totală creşte atunci când:

a) Productivitatea marginală a muncii este maximă;
b) Productivitatea marginală a muncii scade;
c) Productivitatea marginală a muncii creşte;
d) Productivitatea medie a muncii scade;
e) Productivitatea medie a muncii creşte.
239. Nivelul productivităţii muncii realizatîntr-o anumită întreprindere influenţează direct

proporţional:
a) Nivelul costului unitar de producţie;
b) Nivelul costului salarial pe produs;
c) Nivelul salariului;
d) Nivelul dobânzii;
e) Nivelul cheltuielilor fixe pe unitatea de produs.
240.Creşterea nivelului productivităţii capitalului influenţează, în orice condiţii, invers proporţional:

a) Nivelul costului unitar de producţie;
b) Nivelul costului total de producţie;
c) Nivelul salariilor;
d) Nivelul cheltuielilor fixe pe unitatea de produs;
e) Nivelul dobânzii.
241. Considerând că un agent economic produce pentru piaţă o gamă variată de bunuri
eterogene, el va calcula productivitatea medie totală pe baza exprimării producţiei obţinute în:
a) Unităţii fizice;
b) Unităţi natural-convenţionale;
c) Unităţi monetare;
d) Unităţi fizice şi monetare;
242. Într-o perioadă de timp are loc creşterea productivităţii globale a factorilor de producţie,
ceea ce determină creşterea salariilor, profiturilor, rentei, etc. pentru toţi agenţii economici. Deci,
pe ansamblul economiei:
a) Dinamica consumului va fi mai lentă decât a economiilor;
b) Se reduce absolut consumul şi scad economiile;
c) Se reduc absolut economiile şi creşte consumul;
d) Rata medie a consumului va fi mai mare faţă de perioada anterioară;
e) Creşte absolut atât consumul cât şi economiile.
243. Când productivitatea medie a muncii este egală cu cea marginală atunci:
a) Productivitatea medie este minimă;
b) Productivitatea medie este maximă;
c) Productivitatea medie este aceiaşi;
d) Din acel moment productivitatea medie va creşte;
244. Când productivitatea medie a capitalului creşte, coeficientul mediu al capitalului:

a) Creşte;
b) Scade;
c) Nu se modifică;
d) Toate variantele sunt adevărate;
245. Când producţia totală creşte cu o cota din ce în ce mai mică, produsul marginal al
factorului variabil:
a) Va creşte;
b) Va scădea;
c) Nu se va modifica;
d) Nu există nici o legătură între cele două;
246. Când producţia totală scade:

a) Producţia marginală este negativă;
b) Producţia medie este pozitivă;
c) Producţia marginală este zero;
d) Producţia medie este zero;
e) Producţia medie şi marginală rămân constante.
247.Costul de producţie poate fi definit ca fiind:

a) Expresia bănească a consumurilor de capital fix şi circulant;
b) Ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat;
c) Cheltuiala relativ independentă de modificarea volumului producţiei;
d) Cheltuiala care variază în funcţie de cantitatea de produse obţinute;
e) Cheltuielile corespunzătoare costului de factori de producţie efectuate de
producători pentru producerea şi vânzarea de bunuri materiale.
248. În funcţie de natura economică a cheltuielilor structura costului cuprinde următoarele

elemente:
a) Sporul de cheltuieli determinat de creşterea cu o unitate a volumului producţiei;
b) Sporul de cheltuieli determinat de creşterea producţiei;
c) Cheltuieli cu factorii materiali de producţie;
d) Cheltuieli cu forţa de muncă;
e) Cheltuieli cu salariile personalului administrativ.
249. Mărimea costului este determinată de:

a) Totalitatea investițiilor efectuate pentru lansarea unui produs;
b) Totalitatea investițiilor efectuate pentru transportul și desfacerea noilor produse;
c) Totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea și desfacerea de bunuri
economice ,la un moment dat;
d)Totalitatea cheltuielilor efectuate pentrupublicitatea bunurilor economice,la un moment dat;
e) Totalitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice,la un moment dat;
250.Care din următoarele enunţuri definesc costul marginal?

a) Cheltuielile suplimentare efectuate pentru a spori numărul de salariaţi;
b) Cheltuielile suplimentare antrenate de creşterea cu o unitate a volumului
producţiei;
c) Cheltuielile suplimentare antrenate de creşterea cu o unitate a utilităţii marginale;
d) Cheltuieli efectuate de întreprinzător pentru a obţine o unitate de produs;
e) Raportul dintre creşterea costului total şi creşterea producţiei.
251.Împărţirea costurilor de producţie în costuri fixe şi costuri variabile, are la bază următoarele
criterii:
a) Natura activităţii economice;
b) Gradul de eficienţă şi rentabilitate a activităţii desfăşurate;
c) Legătura dintre consumul factorilor de producţie şi volumul producţiei;
d) Dimensiunile activităţii materializate în volumul bunurilor şi serviciilor obţinute;
e) Toate criteriile sunt adevărate.
252. Care din elementele de mai jos influenţează costul unitar (mediu)?
a) Volumul producţiei;
b) Modul de combinare a factorilor de producţie;
c) Costurile variabile totale;
d) Natura activităţii desfăşurate;
e) Cheltuielile cu amortizarea capitalului fix.
253. Nu reprezintă cheltuială materială de producție:

a) Salariile personalului administrativ;
b) Salariile personalului direct productiv;
c) Amenzi;
d) Cheltuieli de protocol;
e) Materiile prime.
254.Costurile variabile se delimitează după următoarele criterii:

a) Diferă de la o firmă la alta;
b) Se modifică în timp;
c) Se modifică atunci când se modifică preţurile factorilor de producţie;
d) Sunt dependente de volumul producţiei;
e) Cresc sau scad odată cu volumul producţiei.
255. Costurile fixe sunt acelea care:

a) Sunt independente de evoluţia preţurilor cu care sunt cumpăraţi factorii de producţie;
b) Nu se modifică în timp;
c) Rămân relativ neschimbate atunci când se modifică volumul producţiei;
d) Sunt subvenţionate de la buget şi de aceea nu se modifică;
e) Se modifică atunci când se modifică preţurile de achiziţie ale factorilor de producţie.
256. Costul variabil exprimă:

a)Acele venituri ale întreprinderii care nu se modifică;
b)Acele cheltuieli ale întreprinderii care nu se modifică niciodată;
c)Acele cheltuieli ale întreprinderii care se modifică în funcție de volumul producției;
d) Acele chirii ale întreprinderii carese modifică în funcție de volumul producției;
e) Acele cheltuieli ale întreprinderii care nu se modifică în funcție de volumul producției;
257. Costul fix mediu reprezintă:

a) Costul fix pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util;
b) Raportul dintre costurile fixe și costurile variabile;
c) Produsul costurilor fixe și variabile;
d) suma și produsul costurilor fixe și variabile;
e) Diferența dintre costul fix și cel variabil;
258. Costul global reprezintă:

a) Cheltuielile efectuate de patroni pentru plata tuturor salariilor angajaților;
b) Cheltuielile de regie ale firmei producătoare a bunurilor prezentate pe piață;
c) Cheltuielile marginale ale beneficiarilor pentru procurarea unui anumit tip de produs;
d) Totalitatea taxelor plătite de producător către stat;
e)Ansamblul cheltuielilor necesare obținerii unui volum de producție dat,dintr-un
bun.
259.Pe termen scurt,atunci când costul variabil total crește mai repede decât producţia:
a) Costul fix mediu rămâne constant;
b) Costul variabil mediu crește;
c) Costul variabil mediu scade;
d) Costul total mediu crește;
e) Costul total mediu scade.
260. Pe termen scurt,atunci când costul variabil creșteîn același ritm cu producţia:
a) Costul fix mediu rămâne constant;
b) Costul variabil mediu scade;
c) Costul variabil mediu rămâne constant;
d) Costul total mediu scde,crește sau rămâne constant;
e) Costul fix mediu crește.
261.La cantitatea de producţie la care costul mediu a atins nivelul minim:

a) Costul variabil mediu va fi egal cu costul fix;
b) Costul marginal va fi egal cu costul variabil mediu;
c) Costul marginal va fi egal cu costul mediu;
d) Profitul firmei trebuie să se situeze la nivelul maxim;
e) Costul marginal depăşeşte costul mediu.
262. În situaţia în care costul marginal depăşeşte costul mediu pentru orice creştere a
producţiei:
a) Costul mediu creşte, scade sau rămâne constant;
b) Costul mediu creşte sau scade;
c) Costul mediu trebuie să scadă;
d) Costul mediu trebuie să crească;
e) Costul mediu trebuie să rămână constant.
263.În situaţia în care costurile variabile scad în acelaşi ritm cu scăderea producţiei arătaţi ce
se întâmplă cu costul unitar și marginal:
a) Costul unitar creşte iar costul marginal rămâne constant;
b) Costul unitar creşte iar costul marginal scade;
c) Costul unitar scade iar costul marginal creşte;
d) Costul unitar şi marginal scad;
e) Costul unitar şi marginal sunt constante.
264.În care din situaţiile de mai jos se creează condiţiile pentru a se reduce costul total
mediu:
a) Când salariul mediu creşte mai repede decât productivitatea medie a muncii;
b) Când costurile variabile totale cresc mai lent decât producţia;
c) Când se reduc consumurile specifice mai mult decât sporesc preţurile de achiziţie
a factorilor materiali de producţie;
d) Când costurile variabile totale scad iar producţia creşte;
265.Dacă costul marginal este mai mare decât costul total mediu, acesta poate avea
următoarea evoluţie:
a) Poate creşte;
b) Poate scădea;
c) Poate rămâne constantă;
d) Poate creşte, scădea sau poate rămâne constant;
e) Toate variantele de mai sus sunt adevărate.
266.Nivelul şi dinamica costului de producţie sunt influenţate de:

a) Calcularea indicatorilor de eficienţă;
b) Influenţarea nivelului rentabilităţii;
c) Stabilirea preţului de vânzare a bunului pe piaţă;
d) Evidenţa şi controlul consumurilor factorilor de producţie;
267.Precizaţi din enumerarea de mai jos care sunt căile de reducere a costurilor:
a) Cumpărarea factorilor de producţie cu preţuri cât mai mari;
b) Sporirea consumului de materii prime şi materiale;
c) Economii la cheltuielile de dezvoltare;
d) Creşterea stocurilor;
e) Reducerea cheltuielilor cu salariile pe unitatea de produs, prin creşterea mai
rapidă a productivităţii faţă de salarii.
268.Stabilirea unui nivel normal al costurilor se face având în vedere:

a) Preţurile de vânzare ale bunului respectiv;
b) Nivelul cel mai ridicat realizat de întreprindere până atunci;
c) Costul întreprinderii cu cea mai bună poziţie competitivă în domeniu;
d) Creşterea cheltuielilor de desfacere şi publicitate;
e) Toate cele de mai sus
269.Orientarea producătorului spre creşterea sau scăderea volumului producţiei trebuie să

aibă în vedere:
a) Evoluţia costului marginal;
b) Evoluţia productivităţii muncii;
c) Evoluţia încasării marginale;
d) Evoluţia capitalului;
e) Toate variantele.
270.Atunci când costul total mediu,pe termen lung,crește:

a) Există randamente crescătoare;
b) Există randamente constante;
c) Există scară minima eficace;
d) Există economii de scară;
e) Există dezeconomii de scară;
271. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă dacă:

a) Economia este condusă centralizat;
b) Autonomia agenţilor economici este îngrădită;
c) Preţurile se formează în mod liber;
d) Există libertate de acţiune a agenţilor economici;
e) Nici una din variante nu este reală.
272.Care din următoarele caracteristici definesc piaţa cu concurenţă perfectă?
a) Atomicitatea participanţilor;
b) Bariere la intrarea şi ieşirea dintr-o ramură;
c) Transparenţă perfectă;
d) Imobilitatea factorilor de producție;
273.Atomicitatea pieței se caracterizează prin:

a) Vânzătorii și cumpărătorii sunt mulți și egali ca număr;
b) Vânzătorii și cumpărătorii sunt numeroși,fiecare având o forță economică mare;
c) Numeroși agenți ai cereriiși ofertei, fiecare având o forță economică redusă;
d) Numeroși ofertanți și cumpărători cu putere concurențială egală sau apropiată;
e) Volum redus de tranzacții de vânzare și cumpărare.
274.Precizaţi care din următoarele aspecte caracterizează preţul de echilibru:

a) Apare spontan ca rezultat al jocului liber al forţelor pieţei fiecărui bun;
b) Este stabilit de către stat sau administraţiile locale;
c) Poate fi ales de către producători şi consumatori;
d) Orice producător îşi poate vinde parţial sau total produsele fără să influenţeze
preţul de piaţă al bunului respectiv;
275.Care din condiţiile de mai jos sunt cerute pentru a caracteriza piaţa cu concurenţa
perfectă?
a) Producătorii să fie în număr mare, iar consumatorii în număr mic;
b) Producătorii să fie în număr mic, iar consumatorii în număr mare;
c) Producătorii şi consumatorii să fie informaţi în permanenţă cu privire la condiţiile
pieţei;
d) Producătorii şi consumatorii să acţioneze pe baza unor principii de raţionalitate
economică;
e) Producătorii şi consumatorii să acţioneze după propriile interese, ignorând regulile
stabilite.
276.Oferta producătorului individual şi oferta ramurii sunt întotdeauna:

a) Mai elastice pe termen scurt;
b) Mai elastice pe termen lung;
c) Mai elastice pe termen mediu;
d) Inelastice pe termen scurt;
e) Inelastice pe termen lung.
277. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă, pe termen lung, profiturile normale sunt:

a) Pozitive;
b) Negative;
c) Nule;
d) Doar pozitive;
278. Profitul unei întreprinderi este maxim atunci când:
a) Venitul marginal este mai mare decât costul marginal;
b) Venitul marginal este mai mic decât costul marginal;
c) Venitul marginal este egal cu costul marginal;
d) Toate variantele sunt corecte;
279. Modificarea echilibrului pieţei este influenţat de:

a) Modificarea preţului de pe piaţă;
b) Modificarea ofertei;
c) Modificarea calităţii produselor;
d) Modificarea cererii;
280. Dacă cererea creşte, iar oferta este fixă, restabilirea echilibrului pieţei este realizat prin:
a) Scăderea preţului de echilibru care va antrena o creştere a cererii şi a ofertei valorice;
b) Scăderea preţului de echilibru care va antrena o scădere a cererii şi o creştere a ofertei
valorice;
c) Creşterea preţului de echilibru care va antrena o creştere a ofertei valorice care
va echilibra cererea;
d) Scăderea preţului de echilibru care va antrena o creştere a ofertei valorice, determină
scăderea cererii;
e) Nici una din situaţiile de mai sus nu este reală.
281. Echilibrul instantaneu realizat pe perioade foarte scurte determină:

a) O creştere a ofertei;
b) O scădere a ofertei;
c) O creştere instantanee a cererii şi preţului;
d) O ofertă constantă;
e) O scădere bruscă a cererii şi o creştere a preţului.
282.Condiţia de echilibru pe termen lung este:

a) Costul marginal mai mare decât preţul de vânzare;
b) Costul marginal mai mic decât preţul de vânzare;
c) Costul marginal este egal cu costul mediu;
d) Costul marginal = preţul de vânzare = costul mediu minim;
283.Nivelul preţurilor face posibilă egalizarea cantităţilor cerute cu cele oferite, în

următoarele condiţii:
a) Fiecare producător cunoaşte atât parametrii ofertei totale de factori de producţie cât şi
variantele posibile de utilizare a lor;
b) Fiecare consumator cunoaşte în detaliu întreaga ofertă;
c) Toţi agenţii economici sunt perfect informaţi în legătură cu starea pieţei;
d) Toate schimburile care au loc pe piaţă sunt libere;
254. Precizaţi caracteristicile ce definesc piaţa cu concurenţă de monopol:

a) Oferta este realizată de un singur producător în timp ce cererea are caracter de
atomicitate;
b) Oferta este realizată de un număr mare de producători puşi în faţa unui cumpărător
unic;
c) Cererea şi oferta pe piaţă sunt atomicitate;
d) Monopolul elimină libera concurenţă asigurând dominaţia producătorului asupra
consumatorului
e) Preţurile sunt stabile pe piaţă, pe baza raportului dintre cerere şi ofertă.
255. Cauzele evidenţei unui monopol sunt specifice uneia din următoarele categorii:
a) Monopolul natural, de inovare şi discriminatoriu;
b) Monopolul legal, de inovare şi pur;
c) Monopolul legal, de inovare si natural;
d) Monopolul de marcă, pur şi legal;
e) Monopolul de marcă, pur şi temporar;
256. Caracteristicile ce definesc monopolul producătorului sunt:

a) Intrarea şi ieşirea liberă dintr-o ramură;
b) Lipsa de transparenţă a pieţei;
c) Mobilitatea factorilor de producţie;
d) Factorii de producţie prezintă fenomenul de inerţie si fricţiune;
e) Atomicitatea participanţilor.
257.Care sunt cauzele care determină monopolul să-şi exercite doar în aparenţă dominaţia absolută
asupra pieţei?
a) Dictatul pieţei exercitat prin stabilirea preţului de vânzare;
b) Poziţia de monopol care este pusă sub semnul întrebării datorită schimburilor economice
internaţionale;
c) Există înlocuitori bun ceea ce determină o concurenţă a produselor substituibile;
d) Reacţiile consumatorilor şi referinţele elaborate de stat;
258. Precizaţi care sunt formele reale pe care le îmbracă monopolurile.

a) Înţelegerile secrete între marile firme privind împărţirea pieţei;
b) Stabilirea cotelor de producţie şi a nivelului preţului de vânzare;
c) Posibilitatea unor înţelegeri monopoliste;
d) Monopolul natural, legal, tehnologic, al mării de fabricaţie;
259. În literatura economică de specialitate situaţiile de monopol pot fi împărţite în:
a) Monopol discriminatoriu;
b) Monopol de marcă;
c) Monopol perfect – absolut;
d) Monopol asupra unor surse primare de energie;
e) Monopol imperfect.
260. Pe o piaţă de monopol, preţul de echilibru:

a) Este fixat de întreprinderea care negociază cu cumpărătorii;
b) Este o constantă independentă a volumului producţiei;
c) Este o variabilă care descreşte odată cu cantitatea produsă;
d) Preţul de echilibru este identic cu venitul marginal;
e) Preţul va creşte odată cu creşterea vânzărilor.
261. Pe o piaţă de monopol venitul mediu (VM) va avea următoarea evoluţie:

a) Venitul mediu va fi mai mare decât preţul de vânzare;
b) Venitul mediu va fi mai mic decât preţul de vânzare;
c) Venitul mediu va fi egal cu preţul de vânzare;
d) Venitul mediu este descrescător;
e) Venitul mediu este crescător.
262. În care din situaţiile următoare pentru o firmă monopolistă profitul va fi maxim?
a) Când venitul marginal va fi mai mare decât costul marginal;
b) Când venitul marginal va fi egal cu costul marginal;
c) Când venitul marginal va fi mai mic decât costul marginal;
d) Când se va realiza un volum optim al producţiei;
e) Când se vor diminua încasările totale.
263. Precizaţi din enumerarea de mai jos care sunt alternativele pentru obţinerea unui profit
maxim:
a) Gestiunea în stare de echilibru;
b) Minimizarea cifrei de afaceri;
c) Discriminarea prin preţ;
d) Stabilirea preţului sub nivelul costului marginal;
e) Toate alternativele sunt adevărate.
264. Transformarea unei activităţi concurenţiale într-una cu statut de monopol va avea loc
prin:
a) Creşterea preţului şi mărirea cantităţilor oferite;
b) Scăderea preţului şi mărirea cantităţilor oferite;
c) Creşterea preţului şi micşorarea cantităţilor oferite;
d) Diminuarea bunăstării consumatorului;
e) Creşterea bunăstării consumatorului.
265. Precizaţi care sunt efectele favorabile generate de monopol:

a) Calitatea bunului sau serviciului poate scădea;
b) Poate aloca resurse mai mari pentru cercetarea ştiinţifică;
c) Costurile vor fi mai mari;
d) Monopolistul poate fi unicul proprietar al unor resurse naturale;
e) Are abilitate mai mare faţă de conjunctura economică nefavorabilă şi în
competiţia cu parteneri externi.
266. Precizaţi care sunt efectele negative generate de monopol:

a) Poate beneficia de economiile de scară ce apar în condiţiile legii randamentelor de
scară crescătoare;
b) Poate organiza producţii pe scară mai mare;
c) Determină calitate redusă şi costuri ridicate;
d) Menţine supraprofiturile pe termen lung prin obstrucţionarea accesului altor
firme pe piaţă;
e) Conferă stabilitate locurilor de muncă şi eficienţă economică.
267. Precizaţi caracteristicile ce definesc piaţa cu concurenţă monopsonică:

a) Există un singur cumpărător care poate influenţa preţul pe piaţă;
b) Oferta şi cererea prezintă caractere de atomicitate;
c) Există un singur vânzător;
d) Oferta prezintă caracter de atomicitate;
e) Cererea prezintă caracter de atomicitate.
268. Piaţa caracterizată prin atomicitatea cererii şi ofertei, lipsa de omogenitate a produselor şi
posibilitatea unei bune satisfaceri a cererii se numeşte:
a) Piaţa cu concurenţă perfectă;
b) Piaţa cu concurenţă incorectă;
c) Piaţa cu concurenţă de monopol;
d) Piaţa cu concurenţă de oligopol;
e) Piaţa cu concurenţă monopolistică.
269. În cadrul pieţei cu concurenţă imperfectă monopsonică se realizează:

a) Atomicitatea cumpărătorilor;
b) Omogenitatea produselor;
c) Influenţele cumpărătorului asupra preţului produselor;
d) Existenţa unui număr mare de vânzători şi cumpărători;
e) Producătorul determină nivelul preţurilor.
270. Precizaţi avantajele pe care le prezintă monopsonul:

a) Achiziţionează o cantitate de produse mai mică, iar pe măsura creşterii cererii are
loc şi creşterea preţului;
b) Achiziţionează o cantitate de produse mai mare, iar pe măsura creşterii cererii are loc şi
scăderea preţului;
c) Realizează supraprofituri achiziţionând cantităţi mai mici la preţuri mai reduse şi
vânzând la preţuri mai mari;
d) Preţul plătit vânzătorilor este mai mare decât în condiţiile pieţei concurenţiale;
e) Generează creşterea productivităţii şi a costului.
271. Discriminarea prin preţ este criticată deoarece:
a) Permite firmei monopoliste să fixeze un preţ mic pe o piaţă cu o elasticitate a cererii
scăzută;
b) Permite firmei monopoliste să fixeze un preţ mare pe o piaţă cu o elasticitate a
cererii scăzută;
c) Permite firmei monopoliste să vândă la un preţ mai mic o cantitate mai mare de
produse;
d) Permite firmei monopoliste să vândă la un preţ mai mare o cantitate mai mică de
produse;
e) Reducerea preţului va determina o scădere a încasărilor.
272. Care din următoarele formulări corespunde definirii salariului ca venit:

a) Este venitul unui patron care îşi conduce singur afacerile desfăşurând şi activităţi de tip
managerial;
b) Este un venit secundar;
c) Este preţul plătit pentru cumpărarea mărfii-forţă de muncă;
d) Este venitul unui om dependent e altul, economic sau juridic;
e) Este o remuneraţie pentru activitatea depusă de posesorul muncii.
273. Mărimea salariului real este influenţată de:

a) Mărimea salariului nominal şi nivelul productivităţii muncii;
b) Mărimea salariului nominal şi cursul de schimb al monedei naţionale;
c) Mărimea salariului nominal şi nivelul preţurilor bunurilor şi serviciilor;
d) Mărimea profitului;
e) Mărimea producţiei.
274. În care din situaţiile de mai jos are loc o creştere a salariului real?
a) Când salariul nominal creşte iar preţurile bunurilor de consum scad;
b) Când salariul nominal scade iar preţurile bunurilor de consum sunt constante;
c) Când salariul nominal scade mai repede decât preţurile;
d) Când salariul nominal creşte iar preţurile bunurilor sunt constante;
e) Când salariul nominal creşte iar preţurile bunurilor de consum cresc mai accentuat
decât acesta.
275. Atunci când salariul nominal crește mai mult decât crește salariul real, prețurile bunurilor
de consum:
a) Scad;
b) Cresc în același ritm cu salariul real;
c) Nu se modifică;
d) Scade în același ritm cu salariul real;
e) Cresc mai puțin decât salariul nominal.
276. Atunci când prețurile bunurilor de consum cresc mai puțin decât crește salariul
real,salariul nominal:
a) Crește mai mult decât salariul real;
b) Crește mai puțin decât salariul real;
c) Scade;
d) Nu se modifică;
e) Crește mai puțin decât prețurile bunurilor de consum.
277. Punctele de vedere în legătură cu dimensiunile salariului sunt diferite şi se referă la:
a) Mărimea salariului este dată de mărimea ofertei;
b) Mărimea salariului este dată de raportul dintre cererea şi oferta de forţă de
muncă;
c) Factorul determinant al mărimii salariului este dat de productivitatea muncii;
d) Factorul determinant al mărimii salariului este dat de productivitatea capitalului;
e) Nivelul salariului este influenţat de un singur factor de producţie.
278. Pentru aprecierea justeței diferențierii salariilor trebuie să se țină cont de:
a) Necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor;
b) Contribuția lucrătorilor la activitatea economică;
c) Nevoia de egalizare a salariilor;
d) Tipul de progress tehnic dominant;
e) Faptul că salariul trebuie corelat neapărat cu vârst celui care lucrează.
279. Efectul de substituire are în vedere:

a) Interesul salariatului de a-şi extinde timpul liber pe seama timpului de lucru;
b) Interesul salariatului de a presta servicii „la negru”;
c) Interesul salariatului de a reduce timpul de lucru;
d) Interesul salariatului de obţine un câştig mai mare prin prestarea unei cantităţi
suplimentare de muncă în defavoarea timpului liber;
e) Nici unul din efectele de mai sus nu este valabil.
280. Efectul de venit impune timpului de lucru o tendinţă de:

a) Reducere;
b) Staţionare;
c) Stagnare sau limitare;
d) Creştere;
e) Nici o variantă nu este adevărată.
281. Efectul de substituire impune timpului de lucru tendinţa de:

a) Reducere;
b) Staţionare;
c) Stagnare sau limitare;
d) Creştere;
e) Nici o variantă nu este reală.
282. Pe termen lung creşterea salariului este determinată de:

a) Creşterea productivităţii muncii;
b) Reducerea cererii şi creşterea ofertei de muncă;
c) Renunţarea de către salariat la munca suplimentară;
d) Creşterea cheltuielilor cu calificarea şi instruirea;
e) Migraţia internaţională a forţei e muncă.
283. Deosebirea fundamentală între salariu în calitate de cost și salariu în calitate de venit este
dată de :
a) Raportul dintre câștigul nominal și câștigul real;
b) Raportul dintre salariul colectiv și salariul social;
c) Raportul dintre inflație și șomaj;
d) Raportul dintre utilitatea marginală a muncii și uzura morală a capitalului tehnic fix;
e) Semnificația salariului pentru cel care îl plătește(producătorul) și pentru cel
care îl primește (salariatul).
284. Precizaţi factorii care influenţează mărimea şi dinamica salariului:

a) Imobilitatea forţei de muncă;
b) Mărimea cererii de forţă de muncă;
c) Doar mărimea ofertei de forţă de muncă;
d) Productivitatea muncii;
e) Costul resurselor de muncă.
285. În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influențează dimensiunea și dinamica

salariului,se pot enumera:
a) Creșterea gradului de profitabilitate a firmelor;
b) Migrația internațională a forței de muncă;
c) Creșterea calificării profesionale;
d) Sporirea productivității muncii;
e) Creșterea cheltuielilor cu locuința și hrana.
286. Salarizarea în regie presupune:

a) Remunerarea salariaţilor în funcţie de încasările firmei;
b) Remunerarea salariaţilor în funcţie de cantitatea de produse obţinute;
c) Remunerarea salariaţilor în funcţie de timpul lucrat fără a se preciza cantitatea
de muncă pe care el trebuie să o depună în unitatea de timp;
d) Remunerarea salariaţilor în funcţie de timpul lucrat;
287. Ca o direcţie de acţiune pentru îmbunătăţirea formelor de salarizare „participarea” are în

vedere:
a) Stabilirea unui procent constant din cifra de afaceri, care să fie distribuit
salariaţilor, din beneficiu;
b) Aportul salariaţilor la obţinerea rezultatelor firmei unde lucrează;
c) Salariaţii împart profitul în mod echilibrat cu patronul;
d) Participarea directă la beneficii;
288. Ca o direcţie de acţiune pentru îmbunătăţirea formelor de salarizare „corectarea” are în
vedere:
a) Micşorarea diferenţelor dintre salariile din domeniul public, privat şi mixt la muncă
egală;
b) Creşterea siguranţei salariatului prin menţinerea salariului la un nivel decent;
c) Adaptarea rapidă a salariului la dinamica preţurilor şi la inflaţie;
d) Acordarea de sporuri sau prime pentru condiţii de muncă dificile, responsabilităţi de
conducere, etc.;
289. Diferenţierile în mărimea salariului generează din partea salariaţilor:

a) Diferenţierile sunt făcute de patron după bunul plac;
b) Nemulţumire dacă sunt făcute incorect;
c) Stimularea interesului pentru perfecţionarea profesională şi obţinerea de
rezultate mai bune dacă sunt corecte;
d) Nu îi interesează pe salariaţi;
290. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv:

a) Se acordă din beneficiul firmei;
b) Se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariați;
c) Se atribuie în sumă globală tuturor salariaților;
d) Se acordă doar dacă întreprinderea realizează profit;
e) Este mai mare.
291. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt:

a) Destinate remunerării angajaților din firmele de stat;
b) Venituri deja distribuite;
c) Numai veniturile administrației publice;
d) Doar o mica parte din veniturile angajaților din armată;
e) Doar veniturile formate din profit.
292. Precizați care dintre afirmațiile de mai jos este corectă:

a) Proprietarii capitalului tehnic obțin salariu și dobândă;
b) Oamenii nu-și pot procura bunuri decât din producție proprie;
c) În procesul de redistribuire participă întregul venit creat;
d) Distribuirea presupune împărțirea venitului între participanții direcți la
producerea lui.
e) Veniturile obținute din activitatea economică revin în totalitate întreprinderilor,sub
formă de profit.
293. Împărțirea venitului obținut între participanții direcți la crearea sa reprezintă:

a) Plata salariului;
b) Serviciul unui factor de producție;
c) Distribuirea venitului;
d) Redistribuirea venitului;
e) Preluarea unei părți din venitul unor agenți economici pentru sprijinirea altor agenți
economici.
PROFITUL
294. În condiţiile economiei de piaţă profitul poate fi interpretat ca:

a) Venit fundamental;
b) Dovada utilităţii unei activităţi;
c) Motivaţia obiectivă a acţiunii economice;
d) Expresie a raţionalităţii economice;
295. Condiţia generală a profitului este:

a) Rentabilitatea;
b) Abilitatea întreprinzătorului;
c) Câştigul brut al agentului economic;
d) Acţiunea economică, desfăşurarea unei activităţi de natură economică;
296. Profitul reprezintă:

a) Excedentul costurilor totale față de încasări;
b) Excedentul dintre veniturile și cheltuielile rezultate din activitatea agentului
economic;
c) Venitul factorului muncă;
d) Excedentul dintre încasările totale și cheltuielile cu materiile prime;
e) Motivația obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcțiune.
297. Diferența dintre încasările totale și costurile totale reprezintă:

a) Rata profitului;
b) Supraprofit;
c) Profit admis;
d) Profit brut;
e) Profit net.
298. Profitul economic are la origine următoarele surse de venituri:

a) Salariul întreprinzătorului;
b) Dividendele;
c) Dobânda;
d) Profitul normal;
299. Partea rămasă după ce firma plătește impozitul pe profit reprezintă:

a) Profit nelegitim;
b) Profit de monopol;
c) Profit obișnuit;
d) Profit brut;
e) Profit net.
300. Profitul net al băncii reprezintă:
a) Diferenţa dintre dobânda încasată și dobânda plătită de bancă;
b) Diferenţa dintre dobânda compusă încasată de bancă şi dobânda simplă plătită de
bancă;
c) Diferenţa dintre sumele aflate în depozitele bancare şi dobânda încasată de bancă;
d) Diferenţa dintre câştigul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare;
e) Diferenţa dintre sumele depuse la bănci şi sumele plătite de bănci ca dobânzi la
depozitele bancare.
301.Beneficiul sau profitul legitim este format din următoarele venituri:

a) Provenite din activităţile mai puţin costisitoare;
b) Însuşite ca urmare a progreselor economice şi tehnice realizate prin intermediul
mijloacelor de muncă mai perfecţionate şi mai ieftine;
c) Ca urmare a scutirii de impozite a agentului economic;
d) Provenite din economii la cheltuielile cu protecţia muncii;
e) Provenite din câştigurile suplimentare provocate de inflaţie.
302. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la profitul normal sunt corecte?
a) Profitul normal se include în costurile de producţie;
b) Profitul normal reprezintă întregul profit însuşit de întreprinzător;
c) Profitul normal reprezintă acea parte a profitului realizată şi însuşită de agentul
economic întreprin-zător, în calitate de proprietar al factorilor de producţie;
d) Profitul normal reprezintă profitul obţinut peste costul de producţie;
303. Care din enumerările de mai jos constituie surse ale profitului legitim:
a) Profitul realizat în contextul respectării prevederilor legale în vigoare;
b) Profitul realizat prin reducerea de către stat a impozitului pe profit;
c) Sustragerea de la plata anumitor impozite şi taxe;
d) Atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege;
e) Toate enumerările sunt false
304. Precizaţi care din enumerările de mai jos nu constituie surse ale profitului nelegitim:
a) Practicarea unor preţuri de vânzare mai ridicate;
b) Obţinerea unor câştiguri din inflaţie şi alte fenomene social-economice;
c) Sustragerea de plata impozitelor şi taxelor;
d) Desfăşurarea unei activităţi raţionale şi eficiente;
e) Atribuirea unor cote procentuale de profit peste cele admise de lege.
305. Mărimea și gradul de profitabilitate al firmei se află într-o relație de același sens cu:
a) Nivelul costului unitar;
b) Nivelul salariului;
c) Nivelul rentei;
d) Nivelul prețului unitar;
e) Durata în timp a unei rotații a capitalului.
306. Mărimea și gradul de profitabilitate al firmei se află într-o relație inversă cu:
a) Nivelul prețului unitar;
b) Nivelul costului unitar;
c) Eficiența activității economice;
d) Volumul produselor și srviciilor vândute;
e) Viteza de rotație a capitalului folosit.
307. O societate comercială calculează rata profitului pentru a determina?

a) Gradul de rentabilitate cu care au fost folosiţi factorii de producţie;
b) Modul în care trebuie împărţit profitul pentru producţie şi consum;
c) Cât de eficient este raportul dintre costurile întreprinderii și veniturile din
vânzări;
d) Orientarea structurii producţiei pe produse, ramuri, subramuri de activitate;
e) Constituirea fondului pentru prime atribuite salariaţilor.
308. Care determinare a ratei profitului nu este corectă?

a) Profitul obţinut la 100 u.m. active proprii;
b) Profitul obţinut la 100 u.m. cifră de afaceri;
c) Profitul obţinut la 100 u.m. activele totale ale întreprinderii;
d) Profitul obţinut la 100 u.m. capitalului fix;
e) Proporţia profitului în valoarea anuală totală a încasărilor firmei.
309. Conceptul de profit admis reprezintă:

a) Profit brut;
b) Câștig real;
c) Rentabilitate;
d) Eficiență totală;
e) O altă denuire pentru profitul net.
310. Care dintre afirmațiile de mai jos sunt adevărate?

a) Diferența dintre profitul brut și profitul netnreprezintă profit admis;
b) Profitul net este mai mare decât profitul brut;
c) Profitul reprezintă sursa de înlocuire a capitalului fix uzat și scos din funcțiune;
d) Profitul relevă raționalitatea activității economice:
e) Motivația profitului nu poate genera abuzuri.
311. Care dintre relațiile de mai jos este adevărată?

a) Atunci când viteza de rotație a capitalului crește, masa profitului scade;
b) Rata profitului calculate la cost este mai mica decât rata profitului calculate la cifra
de afaceri;
c) Creșterea prețului unitar se află într-o relație de același sens cu profitul unitar;
d) Modificarea costului unitar se află într-o relație de același sens cu profitul unitar
e) Creșterea numărului de rotații ale capitalului se află intr-o relație de același sens cu
durat unei rotații a capitalului folosit.
312. Mărimea absolută a profitului ca indicator economic este condiţionată de:

a) Valoarea capitalului fix;
b) Dimensiunile capitalului circulant;
c) Veniturile realizate și cheltuielile aferente efectuate de o întreprindere;
d) Cursul titlurilor de valoare pe piaţa financiară secundară;
313. Rata profitului relevă:

a) Gradul de rentabilitate cu care este folosit capitalul;
b) Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli;
c) Proporţia în care venitul se împarte între posesorul capitalului şi posesorii altor factori
de producţie;
d) Cum s-au valorificat factorii de producție intr-o anumită perioadă;
e) Capacitatea de concurenţă a unei societăţi comerciale.
314. Profitul nu îndeplinește următoarele funcții:

a) Cultivă spiritul de economie;
b) Stimulează activitatea subterană;
c) Determină creșterea eficienței conomice;
d) Motivează proprietarii de capital să-l utilizeze în activități cu caracter commercial.
e) Stimulează inițiativa economică și aceptarea riscului de către întreprinzător.
315. Raportarea masei profitului la capitalul folosit ne arată:

a) Gradul de profitabilitate al firmei;
b) Viteza de rotație a capitalului;
c) Viteza de rotație a monedei;
d) O rată a profitului negativă;
e) Ineficiență economică;
316. Profitul suplimentar (supraprofitul sau profitul de monopol) este:

a) Profitul total obţinut de către un monopol;
b) Profitul total obţinut doar de către monopoluri;
c) Profitul care depăşeşte profitul normal;
d) Profitul care excede exigenţele minime ale întreprinzătorului;
317. Profitul răsplătește:

a) Inițiativa și acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;
b) Aportul posesorului pământului la activitatea economică;
c) Aportul managementului guvernamental la acțiuni sociale;
d) Munca depusă de salariat în cadrul întreprinderii;
e) Contribuția angajaților la activitatea economică.
318. Un agent economic care obține profit normal:

a) Încasează neapărat și profit suplimentar;
b) Nu încasează neapărat și profit suplimentar;
c) Încasează profit nelegitim;
d) Încasează doar câștigurile suplimentare determinate de inflație;
e) Încasează doar difernțele de venit ce provin din practicarea unor prețuri de vânzare
excesiv de mari.
DOBÂNDA
319. Marcaţi care din enumerările următoare surprind sensul larg atribuit dobânzii:
a) Surplusul ce revine proprietarului oricărui capital utilizat în condiţii normale;
b) Dobânda de pe piaţa monetară;
c) Dobânda este preţul specific plătit pentru capital;
d) Venitul însuşit de proprietarul oricărui capital utilizat în condiţii normale în
activitatea economică;
e) Excedentul ce revine proprietarului capitalului bănesc dat cu împrumut, ca
răsplată pentru cedarea dreptului de folosinţă a numerarului într-o perioadă de
timp.
320. Precizaţi care sunt formele dobânzii în sens larg:

a) Dobânda bancară de bază;
b) Dobânzi corelate pentru depozitele la vedere şi la termen;
c) Prima de risc;
d) Economiile populaţiei;
e) Dobânda compusă.
321. Care din enunţurile următoare reprezintă surse ale capitalului de împrumut?
a) Economiile populaţiei păstrate de către aceștia;
b) Economiile populaţiei care se concentrează în cadrul instituţiilor bancare;
c) Investiţiile agenţilor economici privaţi;
d) Economiile guvernului care apar atunci când veniturile bugetare sunt mai mari
decât cheltuielile bugetare;
e) Creditele regiilor autonome folosite pentru plata salariilor.
322. Categoria economică de dobândă se constituie pe baza următoarelor componente:

a) Prima de risc;
b) Dividendele;
c) Dobânda pe piaţa monetară;
d) Prima inflaţionistă;
e) Toate componentele sunt adevărate.
323. Dobânda reprezintă:

a) Suma de bani plătită pentru dreptul de folosire temporară a mijloacelor bănești
împrumutate;
b) Suma de bani plătită pentru rezolvarea unor nevoi personale;
c) Valoarea debitului;
d) Valoarea creditului;
e) Valoarea în aur a sumei împrumutate.
324. Care din relaţiile de mai jos exprimă rata anuală a dobânzii?
capitalul imprumutat
100
a) capitalul utilizat ;
dobanda platita
100
b) profitul obtinut ;
c) suma totală – suma luată cu împrumut;
dobanda totala
d) 100;
capitalul imprumutat
profitul obtinut
100
e) creditul folosit .
325. Precizaţi care sunt factorii ce influenţează nivelul şi dinamica ratei dobânzii:
a) Durata împrumutului;
b) Diversitatea produselor financiare;
c) Mărimea împrumuturilor şi a depozitelor;
d) Concurenţa dintre instituţiile financiare;
326. Principalele forme ale dobânzii sunt:

a) Dobânda bancară de bază,pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie;
b) Dobânzile aplicate de bănci și alte instituții financiare,pentru întreprinderi;
c) Dobânda de pe piața obligațiunilor,caracteristică plasamentelor pe termen lung;
d) Dobânda de pe piața monetară, aplicată în general creditelor pe termen scurt
intervenite între băncile comerciale,între acestea și banca centrală.
RENTA
327. Care dintre următorii economişti a creat cea mai complexă teorie a rentei?
a) Alfred Marshall;
b) Adam Smith;
c) David Ricardo;
d) Paul Samuelson;
e) Karl Marx.
328. Care sunt supoziţiile ce stau la baza elaborării teoriei ricardiene a rentei financiare?
a) Terenul este limitat;
b) Terenurile agricole sunt diferite ca fertilitate şi poziţie;
c) Pe terenurile identice dar diferite calitativ rezultatele vor fi diferite;
d) Preţul produselor agricole se formează pe seama costurilor de producţie;
329. Care dintre enunţurile de mai jos definesc renta?

a) Venitul obţinut de către deţinătorul unui factor de producţie, a cărui ofertă totală este
inelastică şi insensibilă la creşterea preţului de vânzare;
b) Venitul încasat de toţi proprietarii funciari indiferent de calitatea terenului pe care îl
deţin şi de poziţia acestuia faţă de piaţă;
c) Plată pentru folosirea unui factor de producţie deficitar în raport cu producţia;
d) Plusul de venit de care poate beneficia orice subiect economic care deţine un
factor de producţie cu ofertă inelastică sau fixă în raport cu cererea şi preţul;
e) Un venit ce revine salariatului pentru contribuţia adusă la realizarea muncii ca factor de
producţie.
330. Renta funciară reprezintă:

a) Suma de bani pe care proprietarul funciar o plătește statului;
b) Impozitul plătit annual de către proprietarul funciar în virtutea dreptului de
proprietate asupra terenului;
c) Venitul ce revine proprietarului funciar în virtutea dreptului de proprietate
asupra terenului;
d) Totalitatea cheltuielilor effectuate de proprietarul funciar pentru cultivarea terenului
avut în proprietate;
e) O formă de exploatare a personalului angajat să lucreze pământul.
331. Mărimea rentei depinde de:

a) Cererea de pământ pentru arendare;
b) Rata dobânzii;
c) Profitul obţinut de arendaş;
d) Preţul de vânzare al produselor agricole;
e) Toate cele de mai sus
332. Care dintre afirmaţiile de mai jos definesc renta absolută:

a) Renta încasată de toţi proprietarii funciari indiferent de calitatea terenului pe care îl
deţin;
b) Supraprofitul obţinut de proprietarii de terenuri bogate în resurse care pot fi exploatate
cu cheltuieli reduse;
c) Surplusul de venit obţinut de marile firme prin practicarea unor preţuri scăzute
faţă de cele ale firmelor mai mici;
d) Venitul obţinut de proprietarul funciar care produce cantităţi foarte mici de bunuri, de
calitate excepţională;
333. Renta diferenţială I rezultă din:

a) Investiţiile succesive pe acelaşi teren sau pe terenuri succesive;
b) Abilitatea proprietarului de teren de a obţine sume foarte mari;
c) Gradul diferit de fertilitate naturală a terenului;
d) Poziţia diferită a terenurilor faţă de piaţă;
334. Renta diferenţială II depinde de:

a) Investiţiile successive realizate pe acelaşi teren sau pe terenuri diferite;
b) Fertilitatea naturală a terenului;
c) Poziţia terenului faţă de căile de acces şi pieţele de desfacere;
d) Abilitatea proprietarului de teren de a obţine sume mari;
e) Toate afirmaţiile sunt false.
335. Renta economică se poate prezenta sub următoarele forme:

a) Rentă funciară;
b) Rentă minieră;
c) Rentă de monopol;
d) Rentă conjuncturală;
336. Renta de abilitate reprezintă:

a) Impozitele suplimentare plătite de o firmă;
b) Impozitele suplimentare plătite de stat;
c) Impozitele suplimentare plătite de un agent economic;
d) Venituri suplimentare obținute ca urmare a aptitudinilor și calităților pe care le
are un individ;
e) Venituri suplimentare obținute de un individ ca urmare a fidelității sale față de firma
la care lucrează.
337. Renta producătorului sau surplusul producătorului reprezintă:

a) Câștigul annual realizat de întreprinzători;
b) Câșigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care își pot vinde marfa la un preț
inferior celui pe care îl estimaseră;
c) Totalitatea pierderilor realizate d întreprinzătorii care nu -și pot vinde marfa la un
preț superior celui estimate anterior;
d) Câștigul suplimentar realizat de întreprinzătoriicare își pot vinde marfa la un
preț superior celui pe care-l estimaseră anticipat.
338. Renta conjuncturală reprezintă:

a) Suma de bani pierdută în afacere de patron;
b) Renta legată de folosirea unor împrejurări nefavorabile,care permit obținerea unor
câștiguri suplimentare;
c) Renta legată de nefolosirea resurselor unei firme;
d) Renta care nu are legătură cu veniturile unei firme;
e) Renta legată de folosire unor împrejurări favorabile, care permit obținerea
unor câștiguri suplimentare.
339. Precizaţi care sunt factorii care influenţează preţul pământului:

a) Posibilitatea folosirii alternative a pământului;
b) Deprecierea banilor ca urmare a amplificării procesului inflaţionist;
c) Rata dobânzii bancare;
d) Mărimea şi evoluţia rentei;
f)

Grile Micro Toate Cap

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Micro Toate Cap

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Componentele științei economice sunt:

5. Economia faptică reală reprezintă:

7. Ce studiază Economia politică?

8. Obiectul economiei politice cuprinde:

9. Economia politică foloseşte în procesul cunoaşterii următoarele metode:

11. Precizaţi care sunt criteriile de grupare a legilor economice:

13.La nivel microeconomic,economia politică studiază:

14. O problemă microeconomică se transformă într-o problemă macroeconomică, atunci

15. Care sunt grupurile de activităţi cuprinse în structura economiei reale?

16. Care este ultimul stadiu al mişcării bunurilor economice?

18.Activitatea economică reprezintă:

19.Care dintre următoarele caracteristici nu aparțin activității economice?

20. Care din definiţiile date activităţii umane sunt adevărate?

23. Din punct de vedere al conținutului și finalității activității economice desfășurate de

24. Satisfacerea nevoii poate fi realizată prin două căi principale:

25. Ce reprezintă munca?

26.Care dintre următoarele răspunsuri reprezintă un dezavantaj al diviziunii muncii?

27. Potrivit lui Adam Smith, avantajele specializării se referă la:

28.Dezavantajele specializării se referă la:

29. Care sunt grupurile de activităţi cuprinse în structura economiei reale?

33.Bunurile necesare satisfacerii nevoilor pot fi:

34.Ştiinţa economică studiază:

35.Interesele pot fi definite ca:

36.Din punct de vedere al subiecților la care se referă,interesele pot fi clasificate astfel:

37.Care din enumerările de mai jos definesc corect resursele?

38.Resursele de care dispune societatea pot fi:

39.Caracteristica principală a resurselor este următoarea:

40.Ansamblul activităților interdependente prin care oamenii utilizează resurse limitate,cu

41.Resursele sunt limitate în sensul că:

42.Risipa de resurse apare,în principal, atunci când:

44.Problemele de bază ale economiei sunt:

46.Costul de oportunitate reprezintă:

47. Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă:

48.Raționalitatea economică presupune:

49.Incertitudinea poate fi definită ca fiind:

51. Economia naturală reprezintă acea formă de organizare şi funcţionare în care:

53. Economia de schimb reprezintă acea formă de organizare a activităţii economice

55. Economia de schimb este sinonimă cu:

56. Diviziunea muncii reprezintă o formă de organizare a activităţii economice în care:

57. Reprezintă consecinţe ale diviziunii muncii:

59. Autonomia, independenţa producătorilor, este o condiţie fundamentală a economiei de

60. Economia de comandă se caracterizează prin:

61. Prin ce se caracterizează economia de piaţă?

62. Trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă sunt:

64. Economia mixtă se caracterizează prin:

66. Formele de proprietate:

67. Competiţia dintre formele de proprietate este generată de:

70. Obiectul proprietăţii îl constituie:

73. Forma de proprietate mixtă naţională ia naştere prin:

74. Pluralismul formelor de proprietate poate exista:

75. Fundamentul libertăţii de acţiune în economia de piaţă îl reprezintă proprietatea deoarece:

77. Tipul renan al economiei de piaţă se caracterizează prin:

78. Tipul neoamerican al economiei de piaţă se caracteri-zează prin:

79. Modelul neoclasic se caracterizează prin:

80. Care din elementele de mai jos exprimă valoarea banilor?

81. Care sunt funcţiile îndeplinite de bani în concepţia teoriei clasice?

84. Noţiunea de piaţă desemnează:

85. Care dintre trăsăturile următoare reprezintă funcţii ale pieţei?

87. Cunoașterea pieței presupune luarea în considerare a componentelor ei fundamentale și anume:

91. Sistemul de pieţe poate fi caracterizat prin:

97. Mărimea preţului de echilibru depinde de:

98. Caracteristicile esenţiale ale preţului de echilibru sunt: