TEORIE ECONOMICĂ I Răspuns

TEMA 1 – TEMA 6
1. În teoria economică pot fi abordări:
a. pozitive;
b. normative;
c. microeconomice;
d. macroeconomice.
2. Care sunt nivelurile de cercetare ale teoriei economice?
a. economia internațională;
b. macroeconomia;
c. economia de schimb;
d. microeconomia;
e. economia naturală;
f. mezoeconomia;
g. mondoeconomia.
3. Care din enunțurile de mai jos definesc legile economice:
a. este expresia unor raporturi și relații esențiale durabile și repetabile între fenomenele ce ne
înconjoară;
b. este impunerea și evaluarea conceptelor ordinii naturale;
c. este un act normativ al puterii legislative.
4. Subsistemul științelor economice fundamentale include:
a. științe economice teoretice;
b. științe economice funcționale;
c. științe economice speciale;
d. toate variantele anterioare.

5. Legea rarității resurselor denotă că:

a. resursele informaționale și de telecomunicații sunt accesibile nelimitat;
b. principiul de bază al economiei este – raționalitatea;
c. resursele sunt fluxuri materializate;
d. volumul, structura și calitatea resurselor economice, se modifică mai încet decât volumul,
structura și intensitatea nevoilor umane.

6. Cu problemele economice fundamentale (ce? cum? pentru cine?) se confruntă doar:

a. statele cu economicii centralizate;
b. țările cu economii de piață;
c. economiile subdezvoltate;
d. toate economiile naționale.

7. Care din următoarele afirmații definesc frontiera posibilităților de producție:

a. totalitatea combinațiilor posibile de producere care ar permite utilizarea integrală a resurselor
disponibile;
b. mulțime de puncte care conturează situația de echilibru a producătorului;
c. alegerea consumatorului în vederea procurării unei cantități anumite dintr-un bun și a unei
cantități din celălalt bun.
8. Marfa poate fi identificată cu :
a. un bun obținut prin activitatea oamenilor;
b. un bun destinat schimbului prin vânzare-cumpărare;
c. un bun obținut ca rezultat al activității de producție a unei fabrici;
d. varianta a) și c).
9. Totalitatea instituțiilor ce asigură și controlează interacțiunea agenților economici pe
un anumit teritoriu într-o perioadă de timp determinată, se clasifică în:
a. formale;
b. private;
c. informale;
d. publice.
10. Sistemul instituțional este compus din:
a. instituții;
b. organizații;
c. guvern;
d. firme.
11. Din punct de vedere economic noțiunea de proprietate poate fi definită ca:
a. raporturi social-economice între subiecții proprietății cu privire la obiectul acesteia;
b. raport cu privire la posedarea, utilizarea, administrarea bunurilor;
c. relațiile ce se stabilesc între oameni în legătură cu accesul lor la resursele utilizate în
activitatea economică și rezultatele acesteia;
d. raporturi cu privire la dreptul de dispoziție a bunului.
12. Un sistem economic, în linii generale, relevă:
a. o anumită modalitate de organizare a vieții economice și sociale a unei țări;
b. totalitatea de activități bine organizate și coordonate;
c. un sistem de elemente, interacțiunea cărora poate fi stabilită pe baza relațiilor de
intercondiționare;
d. toate variantele anterioare.
13. Ținând seama de specificul și de ansamblul activităților care au loc în întreprindere, se
evidențiază următoarele funcții:
a. managerială;
b. financiară;
c. socială;
d. de concentrare;
e. de aprovizionare;
f. de producție;
g. de marketing.
14. Din punct de vedere al formei de proprietate deosebim întreprinderi:
a. private;
b. publice;
c. societăți comerciale;
d. case de comerț;
e. mixte.
15. Formele de concentrare a întreprinderilor sunt:
a. concentrarea pe orizontală;
b. concentrarea pe verticală;
c. concentrarea pe diagonală;
d. concentrarea conglomerată.
16. În baza căror indicatori se poate aprecia dimensiunea firmelor:
a. volumul vânzărilor (cifra de afaceri);
b. segmentul de piață ocupat;
c. mărimea capitalului financiar și tehnic;
d. numărul de angajați;
e. rata profitabilității.
17. Particularitățile pieței contemporane:
a. este instituțională;
b. are la bază sistemul contractual;
c. are un caracter normativ;
d. responsabilitate socială;
e. are un caracter informațional;
f. are un caracter virtual.
18. Funcțiile pieței sunt:
a. de intermediere;
b. de reglementare;
c. de penalizare a consumatorului;
d. de formare a prețului;
e. de informare;
f. de diferențiere a producătorilor.
19. Introducerea impozitului pe unitate de produs condiționează situația:
a. P sporește, Q sporește;
b. P sporește, Q scade;
c. P scade, Q sporește;
d. P scade, Q scade.
20. Cererea poate fi:
a. pentru bunuri substituibile;
b pentru bunuri complementare;
c. derivată.
21. Din perspectiva firmei, cele mai importante forme ale elasticității sunt:
a. elasticitatea cererii;
b. elasticitatea ofertei;
c. elasticitatea tranzitivă;
d. elasticitatea utilizării forței de muncă.
22. Elasticitatea cererii poate fi în funcție de:
a. preț;
b. cost;
c. venit;
d. tranzitivă.
23. Factorii ce influențează elasticitatea cererii în raport cu prețul pot fi:
a. gradul de substituire a bunurilor;
b. ponderea cheltuielilor pentru marfa dată în bugetul familiei;
c. natura bunului;
d. costul de producție;
e. perioada de timp de la modificarea prețului.
24. Elasticitatea ofertei în funcție de preț este influențată de o serie de factori:
a. costul de producție;
b. gradul de substituire a bunurilor în ofertă;
c. ponderea cheltuielilor pentru marfa dată în bugetul familiei;
d. complementaritatea în ofertă a bunurilor.
TEMA 7 – TEMA 12
25. Principalele elemente ce influențează deciziile consumatorului sunt:
a. satisfacția;
b. preferințele;
c. stresul social;
d. veniturile;
e. situația politică;
f. prețurile.
26. Teoriile utilității:
a. teoria cardinală;
b. teoria marginală;
c. teoria ordinală;
d. teoria orientativă.
27. Care din următoarele afirmații relevă conținutul legii utilității marginale crescânde:
a. odată cu majorarea cantității consumate de bunuri, utilitatea totală crește, până la o anumită
limită, apoi scade;
b. pe măsura scăderii utilității marginale, utilitatea totală tot scade;
c. atunci când utilitatea totală este minimă, utilitatea marginală este nulă.
28. Echilibrul consumatorului relevă:
a. punctul de tangență a unei curbe de indiferență la linia bugetului;
b. raportul utilităților marginale ale două bunuri să fie egal cu raportul prețurilor celor două
bunuri;
c. punctele de tangență a curbelor de indiferență cu axele de coordonate.
29. Care din informațiile de mai jos definesc izocuanta:
a. totalitatea combinațiilor factorilor de producție prin a căror utilizare se obține același volum
de producție;
b. totalitatea combinațiilor factorilor de producție, pentru care întreprinderea înregistrează un
cost mediu total minim;
c. totalitatea combinațiilor factorilor de producție, pentru care firma va înregistra un profit
maximal.
30. Produsul marginal al muncii relevă:
a. sporul total al producției ca rezultat al antrenării în procesul de producție al unei unități
suplimentare de factor de muncă;
b. variația factorului muncă raportat la variația volumului de producție;
c. variația procentuală a produsului total al factorului capital la variația procentuală a factorului
muncă.
31. Conținutul oricărei legi redă corelația dintre productivitatea marginală și cea medie:
a. legea concurenței;
b. legea cererii;
c. legea randamentelor marginale proporționale;
d. legea randamentelor marginale neproporționale;
e. legea debușeelor.
32. Dacă avem efecte constante de extindere la scară a producției, atunci:
a. modificarea cantității produse este mai mare decât modificarea consumului de factori;
b. modificarea cantității produse este mai mică decât modificarea consumului de factori;
c. modificarea cantității produse este egală cu modificarea consumului de factori.
33. Structura costului de producție include:
a. cheltuieli materiale;
b. cheltuieli de muncă;
c. cheltuieli generale și administrative;
d. cheltuieli implicite.
34. Caracteristicile costurilor economice sunt:
a. asigură corectarea și adaptarea costurilor calculate în contabilitate;
b. stau la baza calculelor previzionate ale costurilor;
c. reflectă situația cea mai bună de valorificare a resurselor disponibile de către producător;
d. toate variantele anterioare.
35. Izocostul reprezintă:
a. totalitatea combinațiilor factorilor de producție care condiționează aceeași mărime de
cheltuieli;
b. infinitatea posibilităților de achiziție a factorilor de producție, care pot fi efectuate în funcție
de bugetul disponibil al întreprinzătorului și prețurile unitare ale acestora;
c. dreapta bugetului disponibil al consumatorului.
36. Pragul de rentabilitate reflectă situația în care:
a. costurile de producție nu sunt acoperite integral de încasările totale;
b. încasările totale depășesc costurile de producție;
c. profitul este nul;
d. prețul este mai mic decât costul total mediu minim;
e. prețul este mai mic decât costul variabil mediu minim.
37. Care din următoarele caracteristici nu constituie o trăsătură a pieței cu concurență
perfectă:
a. libertatea de a intra și a ieși de pe piață;
b. atomicitate perfectă;
c. transparență perfectă;
d. produse ușor diferențiate.
38. Instrumentele economice utilizate în lupta concurențială pot fi:
a. reducerea costurilor sub cele ale concurenților;
b. diminuarea prețurilor de vânzare;
c. îmbunătățirea calității bunurilor și serviciilor;
d. neacordarea unor facilități clienților.
39. Când o firmă acționează pe o piață concurențială, iar venitul marginal este egal cu
costul marginal, profitul este:
a. nul;
b. pozitiv;
c. maximal;
d. negativ.
40. Singura variabilă pe care întreprinderea o poate modifica pentru a-și maximiza
profitul pe o piață concurențială este:
a. oferta;
b. cererea;
c. costul de producție;
d. prețul.
 41. Monopolul pur se caracterizează prin:
a. pe piață cererea totală a unui bun este satisfăcută de o singură firmă;
b. bunul nu poate fi substituit;
c. număr mic de producători;
d. produsele sunt omogene.
42. Caracteristicile concurenței monopolistice sunt:
a. intermediar între concurența perfectă și monopol;
b. produc bunuri similare, dar nu perfect substituibile;
c. existența unui număr mare de firme;
d. grad înalt de concentrare al capitalului.
43. Caracteristicile oligopolului sunt:
a. număr mic de producători;
b. atomicitate perfectă;
c. existența economiilor de scară;
d. grad înalt de concentrare al capitalului.
44. Tendințele dominante ale situației de oligopol sunt:
a. de confruntare deschisă;
b. de confruntare închisă;
c. de cooperare;
d. nici una din variantele anterioare.
44. Tendințele dominante ale situației de oligopol sunt:
a. de confruntare deschisă;
b. de confruntare închisă;
c. de cooperare;
d. nici una din variantele anterioare.
45. Prețul pământului reprezintă:
a. suma de bani plătită pentru transferarea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de
teren prin actul de vânzare-cumpărare;
b. împroprietărirea reală a țăranilor cu pământ;
c. renta funciară capitalizată la dobânda zilei.
46. Funcțiile profitului în economie sunt:
a. ”motor” al activității economice;
b. sursă principală de autofinanțare a întreprinderii;
c. pârghie de stimulare a agenților economici pentru economisirea unei părți din venituri;
d. instrument de control al eficacității activității economice a întreprinderii;
e. sursă de venit pentru bugetul statului.
47. Formele de salarizare aplicate în economia națională:
a. salarizare în acord;
b. salarizare în avans;
c. salarizare în regie;
d. salarizare mixtă.
48. În economia republicii Moldova, sistemul de salarizare se compune din următoarele
elemente:
a. salariul tarifar;
b. adaosurile și sporurile;
c. premii și recompense;
d. toate variantele anterioare.

Puncte 1-10 11-17 18-24 25-30 31-36 37-41 42-45 46-48

Nota 3 4 5 6 7 8 9 10

Fiecărui test i se acordă 1 punct

Prin urmare 48 de teste = 48 puncte